Politica împotriva corupţiei sau corupţia împotriva politicii?

Marea corupţie şi clasa politică

Se vorbeşte tot mai mult despre corupţie, dar mai ales despre corupţia măruntă. Cei vizaţi
sunt studenţii, medicii, profesorii, poliţiştii, judecătorii. Spoturile TV i-au ales pe studenţi
şi medici, în calitate de chipuri ilustrative ale corupţiei. În condiţiile în care corupţia este
prezentă la toate nivelele şi în toate sferele societăţii, mulţi consideră că prevenirea şi
lupta cu corupţia începe de jos. De fapt, nu putem rămâne fără semne de întrebare, atunci
când din lista proceselor împotriva corupţilor lipsesc politicienii şi marii funcţionari sau
miniştrii actuali. Cum se face că lupta cu corupţia este îndreptată numai către cei, care au
un salariu mizer sau către cei incomozi guvernării? Este adevărat că grijile oamenilor
simpli sunt legate mai ales de această mică corupţie, însă optica asupra corupţiei ar trebui
schimbată. Faptul că nici un funcţionar de rang înalt nu a fost condamnat pentru corupţie
este un eşec al combaterii corupţiei. Dacă mediul din care vin miniştrii este unul corupt,
sunt incoruptibili oare funcţionarii de rang înalt şi politicienii?

În discursul fiecărui politician respectabil şi cu „mâinile curate” există întotdeauna o

referire şi la lupta împotriva corupţiei, însă de obicei aceştia omit corupţia din sfera
politică. Şi nu este o întâmplare.

Corupţia politică este o temă puţin dezbătută în Republica Moldova. Ajunşi la guvernare
prin intermediul partidelor, politicienii exaltaţi uită de interesul public şi se gândesc mai
ales la interesele personale sau partizane. Un aspect esenţial al corupţiei politice ţine de
banii gestionaţi de partide. Se spune că politica şi banii „merg mână în mână” şi
Republica Moldova nu este o excepţie. Democraţiile moderne se bazează pe buna
funcţionare a partidelor politice şi nu are nici un rost să ne imaginăm un sistem
democratic modern în absenţa pluralismului politic. Necesităţile financiare pentru crearea
şi organizarea unui partid sunt enorme. În calitate de cetăţeni şi alegători competenţi ar
trebui să ne întrebăm mereu de unde are resurse financiare, partidul pe care îl simpatizăm.
Ba mai mult este dreptul nostru al alegătorilor să cunoaştem originea şi cantitatea banilor
de care dispune un partid. Puţini cunosc că în recenta campanie electorală partidele au
cheltuit sume de ordinul milioanelor. Sursa acestor bani rămâne necunoscută şi poate că
dacă am cunoaşte-o am mai fi votat un partid sau altul. Or în cazul în care partidul ajunge
în Parlament sau la Guvernare, în mod sigur finanţatorul va solicita anumite favoruri în
schimbul banilor donaţi partidului. Pentru orice partid finanţarea este „călcâiul lui Ahile”.
Germania a fost zguduită de un scandal de proporţii de corupţie politică în care a fost
implicat simbolul unităţii gemane, Helmut Kohl. Dar în Germania există o lege ce
reglementează transparenţa finanţării partidelor politice, pe când în Republica Moldova
aceasta lipseşte.

Finanţarea politică influenţează relaţiile dintre un partid, oamenii politici, electorat,

membri săi şi politicile guvernamentale. Pentru ca politica şi clasa politică să nu devină
nişte simpli promotori ai intereselor unor grupuri economice proprii sau străine avem
nevoie de mai multă transparenţă în domeniul finanţării partidelor, averilor demnitarilor
şi conflictelor de interese. Lupta împotriva corupţiei nu are şanse de izbândă dacă nu se
începe cu dezrădăcinarea corupţiei din mediul politic. Nu mai dorim să asistăm la lupta
corupţiei cu clasa politică, ci vrem politicieni care să lupte împotriva corupţiei din
politică, pentru a putea combate corupţia din alte domenii.