Sunteți pe pagina 1din 10

Acuarela

de Ion Minulescu

Lirica lui Ion Minulescu simbolism exterior absenta profunzimii fiind trasatura
definitorie
Poezia Acuarela este inspirata din refugiul poetului la Husi in 1916 si este dedicate
sotiei sale, dar apare abia in anul 1930 in volumul Strofe pentru faptele diverse
Banalitatea faptului divers, orasul si ploaia sunt motivele includerii poeziei in acest
volum.

1. Incadrarea in curent literar :


Se incadreaza in estetica simbolista prin : folosirea simbolurilor si a corespondentelor,
motivul ploii, mediul citadin marcat de monotonie, banalitate, repetabilitate, spleen,
vagul, laitmotive, versul refren, sinestezia, supletea versului eliberat de rigorile rimei si
ale ritmului, muzicalitatea exterioara si interioara.

2. Semnificatia titlului :
Titlul alcatuit dntr-un substantiv nearticulat ilustreaza, in maniera simbolista, prin aluzia
cromatica, universul citadin vag conturat, in care domina imaginea ploii continue.

3. Tema poeziei :
Prezentarea mediului citadin coplesit de monotonie din cauza ploii continue, care prin
repetabilitate si persistent, capata dimensiunile potopului biblic.

4. Structura :
Doua strofe cu numar inegal de versuri
Versul refren reluat de doua ori pe parcursul fiecarei strofe (In orasu-n care ploua de
trei ori pe saptamana) confera simetria discursului liric si marcheaza trecerea intre
ideile poetice.

5. Lirismul :
Interesul pentru pictural face din tabloul ploii citadine sa lipseasca marcile lingvistice ale
eului liric, atitudinea poetica fiind sugerata indirect prin detaliile surprinse care
dobandesc valoare de simbol (orasenii.par papusi automate.. , Un batran si o
batrana-/ Doua jucarii stricate-/ Merg tinandu-se de mana)

6. Compozitia :
Incipitul :
-

Poezia se deschide cu versul refren, cu rol de laitmotiv, care concentreaza ideea centrala a
textului (In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana)
Mediul conturat este prin excelenta citadin si lipsit de identitate
Singurul detaliu care poate fi retinut despre oras este unul de natura senzoriala, generator
de vag si ambiguitate : ploaia care se repeta in mod obsedant, cu aceeasi frecventa (de
trei ori pe saptamana)
Timpul universal redus la o succesiune de unitati, in care nu se produce nicio variatie
In acest oras, in care obiectele umanizate cu ajutorul personificarilor sufera din cauza
ploii care nu se mai opreste (De sub vechiile umbrele, ce suspina/ Si se-n doaie,/ Umede
de-atat ploaie), oamenii par sa-si fi pierdut orice urma de individualitate, iar gesturile
lor au devenit reflexe, mecanice, absurde (Orasenii pe trotuare/ Par papusi automate,
date jos din galantare)

Strofa a doua :
-

Este amplificata impresia de monotonie, de spleen, de absurd existential


Pe strazi se intalnesc aceeasi oameni, care repeta aceleasi gesture si care nu au alta
activitate decat aceea de a numara cadenta picaturilor de ploaie
Imaginea ploii este redata intr-o gradatie ascendenta , iar monotonia pe care o creeaza
este atat de puternica,incat aproape ca patrunde in sangele oamenilor, ca un ser (Ce
coboara din umbrele,/ Din burlane/ Si din cer/ Ca puterea unui ser/ Datator de viata
lenta/ Monotona/ Inutila/ Si absenta)
Este de remarcat atitudinea ludica in asocierea epitetelor care amplifica ideea de
monotonie, prin enumerare
Ludicul, parodicul, anecdoticul sunt atitudini poetice asociate cu monotonia ploii
Imaginea finala, a decreptitudinii fiintei, parea ea insasi o consecinta a ploii exasperante
(In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana/ Un batran si o batrana-/ Doua jucarii
stricate/ Merg tinandu-se de mana)

7. Limbajul poetic :

Nivel fonetic si prozodic :


-

Preocuparea pentru muzicalitatea versurilor => se foloseste, in strofe inegale, versul


liber, lipsit de rigiditati ritmice si de tirania rimei, cu masura variabila, de la 2 silabe (in
versul In gand ) la 16 silabe, in versul refren cu rol de laitmotiv
Rima interioara si aliteratiile sunt alte surse ale muzicalitatii

Nivel morfologic :
-

Verbele la prezent (ploua, suspina, se-ndoaie, nu rasuna, coboara) si mai


ales cele la gerunziu (tinandu-se, numarand)accentueaza ideea de cadere continua
a ploii, de monotonie a existentei in orasul de provincie

Nivel stilistic :
-

Prezenta sinesteziei (figura de stil folosita prin excelenta de scriitorii simbolisti) De


sub vechile umbrele, ce suspina/ Si se-ndoaie/ Umede de-atata ploaie si a epitetelor in
enumeratie, care amplifica ideea de monotonie viata lenta/ Monotona/ Inutila/ Si
absenta

8. Concluzii :
Poezia Acuarela se incadreaza in estetica simbolismului prin folosirea simbolurilor,
motivul ploii, mediul citadin monoton, banalitate, repetabilitate, spleen, etc.
Viziunea despre lume este una monotona, repetativa, specifica viziunii liricii simboliste.

Plumb
de G.Bacovia

Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in anul 1916, definindu-l
in totalitate.
1. Incadrare in curent :
Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin : utilizarea simbolurilor, tehnica
repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric (dramatism sugerat de
corespondenta dintre materie si spirit)
Textul nu cuprinde elemente explicite ale angoasei, dar aceasta se poate deduce din
descrierea cadrului

2. Semnificatia titlului :
Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea sufocanta,
cenusiul existential, univerul monoton, inchiderea definitive a spatiului existential fara
solutii de iesire.

3. Tema poeziei :
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificial
Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de culoare , este proiectia universului
interior, de un tragism asumat cu luciditate

4. Lirismul
-

este subiectiv, fiind redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii : persoana I a
verbelor (stam, am inceput) sau persoana I a adjectivului posesiv (meu)

5. Structura si compozitie :
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza lexemului plum,care este reluat
in sase din cele opt versuri ale poeziei

Cele doua strofe/secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii : realitatea
exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou, si realitatea interioara,
subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a carui invocare se face cu disperare, fiind
si el conditionat de natura mediului

Strofa 1 :
-

Surprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant, in care eul poetic se
simte claustrat : un cavou, simbolizand universul interior, si in care mediul inconjurator a
capatat greutatea apasatoare a plumbului
Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, vestmantul funerar, florile de
plumb, coroanele de plumb, artificii funerare de duzina, tipice pentru mica burghezie
de provincie.
Repetarea epitetului de plumb are multiple semnificatii (cromatica, fizica de
apasare), insistand asupra existentei mohorate, anoste, lipsita de transcendenta sau de
posibilitatea inaltarii.
Lumea obiectuala, in manifestarile ei de gingasie si frumusete, florile, este marcata de
impietrire ca efect al metalului toxic
Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale
mortii : Si scartaiau coroanele de plumb

Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabre poarta sugestia nocturnului

Strofa 2 :
-

Debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de disparitia/ moartea afectivitatii


(Dormea intors amorul meu de plumb)
Cuvantul intors constituie misterul poeziei. Este vorba probabil, dupa cum va spune
Blaga, de intoarcerea mortului cu fata spre apus
Eul liric isi priveste sentimentul ca un spectator
Aripile de plumb presupun un zbor in jos, caderea surda si grea, moartea
Incercarea de salvare este iluzorie (Si-am inceput sa-l strig)
Elementele naturii primordiale prezente in poezie sunt frigul si vantul, care produc
disolutia materiei
Solitudinea eului liric este sugerata de repetarea sintagmei stam singur, care alaturi de
celalate simboluri accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca.
Instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea introspecta ca intr-un strain, se
circumscriu esteticii simboliste.

6. Limbajul poetic :
Nivel fonetic, elemente de prozodie :
-

Cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane grele, ceea ce
sugereaza o inchidere a spatiului
In restul poeziei predomina vocalele o,i,u, dand sentimentul golului existential, al
absentei, al vidului launtric
Sonoritatiile lugubre sunt obtinute prin aglomerarea consoanelor dure : b,p,m,n,s,t,tz
In ceea ce priveste prozodia constructie riguroasa, sugereaza prezenta mortii, prin
inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu
amfibrahul

Nivel morfologic :
-

Prezenta a unei majoritati de verbe statice


Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa
(dormeau, stam, era, scartaiau, dormea, atarnau)
Verbele statice la imperfect asezate cu precadere la inceput de vers ; verbelor carora nu
le este atestat staticitatea li se reduce intensitatea miscarii
Cele doua verbe la perfect compus (am inceput) si respectiv conjunctiv (sa strig) =>
disperarea poetului atunci cand constata ca universul inconjurator este cuprins de sumbra
atmosfera a mortii
Verbul a fi impersonal, apare in doua versuri simetrice sintactic
Versul al treilea din strofa I se remarca prin elipsa verbului a fi cu sens existential => se
contureaza o imagine static si impresionista
Adverbul adanc plasat langa verbul dormeau sugereaza somnul vesnic, moartea =>
apropierea dintre somn si moartea este una clasica, atat datorita nemiscarii cat si a
faptului ca ambele propun o rupere de lume reala

Nivel sintactic
-

Textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordonate prin


juxtapunere sau copulatie.
Se remarca topica inversa, cu subiectul postpus Dormeau adanc sicriele de plumb ,
Dormea intors amorul
Repetarea conjunctiei copulative si realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda
aceeasi stare

Nivel lexical :
-

Prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii : sicriu, cavou, funerar, coroana, mort

Repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia

Nivel stilistic :
-

Prezenta simbolului central plumb, asociat metaforelor flori de plumb, coroanele de


plumb, aripile de plumb si expresivitatea epitetului din versul Dormea intors
amorul meu de plumb

7. Concluzii :
Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor,
zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia Plumb se inscrie in estetica
simbolista
Viziunea despre lume este una sumbra, de un tragism asumat cu luciditate
Cum simbolismuluiii revine meritul de a fi descoperit si folosit inepuizabilele resurse
de polisemie, ambiguitate sau sugestie ale limbajului poetic, transformand asa-numitele
problem de forma in veritabile probleme de continut ale poeziei (Matei Calinescu), se
poate afirma ca aceste coordonate ale conceptului modern de poezie au fost impuse de
simbolism.

Lacustra
de G.Bacovia

Publicata in volumul Plumb din anul 1916, poezia Lacustra apartine esteticii simboliste si
este semnificativa pentru universul poetic bacovian.

1. Incadrare in curent :
Poezia se incadreaza in estetica simbolista prin prezenta unor motive literare precum :
moartea, ploaia, golul, plansul, nevroza, dar si sugestia si expresivitatea limbajului.

2. Semnificatia titlului :
Titlul poeziei este simbolic; cu sens denotativ, lacustra reprezinta o locuinta primitive,
din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni
Podul era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de pericolul lumii
exterioare
Cu sens conotativ, titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus in permanenta
pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in acest
fel un insingurat, un prizonier al propriei lumi.

3. Tema poeziei :
Tema poeziei reprezinta un nucleu al intregii opera bacoviene : dezagregarea cosmica si
regresiunea in haosul primordial amorf, descompunerea spirituala sub efectul ploii,
alienarea fiintei sub presiunea materiei coplesitoare, descompunerea lenta a sinelui si a
materiei.

4. Structura si compozitia poeziei :


Poezia este alcatuita din patru catrene dispuse simetric
Constructia poeziei este circular
Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor De-atatea nopti
aud plouand, Sunt singur si ma duce un gand/ Spre locuintele lacustre
Simetria strofei initiale si a celei finale confera monotonia
Imaginarul poetic se organizeaza in jurul a doua simboluri : ploaia (reprezinta
dezagregarea eului, tristete, monotonie, descompunerea materiei) si lacustra (simbol al
limitarii orizontului uman)

Strofa 1 :
-

Exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei sub actiunea unei ploi permanente,
plasata in atemporalitate (De-atatea nopti aud plouand)

Perceptia unei alunecari in acvatic se face gradat, de la o reactie personala, in regim


intim, la inregistrarea unei reactii cosmice (Aud material plangand)
Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului fiintei si a lumii
Astfel, apele din realitatea obiectiva, ploaia, se contopesc cu apele visului,
subconstientul, ambele avand proprietatea de a descompune, a dizolva
Apele ploii, constientul, aduc la suprafata, din vis, apele profunde ale constiintei,
imaginea lacustrelor
Izolarea poetului este exprimata direct prin sintagma Sunt singur

Strofa 2 :
-

Este continuata ideea elementului acvatic, prin intermediul unor simboluri precum :
scanduri ude, val, pod, mal
Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofa de plansul si dezagregarea
materiei, se coreleaza cu spaima, in strofa a doua, sentimente generate de pericolul
iminent (In spate ma izbeste un val)
Reactiile instinctuale primeaza, eul fiind redus la contururile acestora (Tresar din somn,
si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal)
Apare motivul somnului purtand sugestia mortii, caci somnul bacovian este un somn
intors, care se transforma intr-un cosmar.

Strofa 3 :
-

Amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a poetului, prin regresiunea in


golul istoric al inceputurilor lumii
Singuratatea este proiectata in eteritate prin intermediul versului Pe-aceleasi vremuri
ma gasesc
Teama de neant produce exasperare, dar si resemnare in izolare
Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers, pilotii grei ai lumii launtrice
prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei
Incordarea, intinderea nervilor in mod excesiv preconizeaza apropierea sfarsitului, cu
sugestia motivului biblic al potopului

Strofa 4 :
-

Reia simetric prima strofa, in afara de al doilea vers, care se realizeaza ca o prlungire a
primului catren : Tot tresarind, tot asteptand
Accentul cade pe planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual
Descompunerea este o actiune liniara si finite

5. Limbajul poetic :
Nivelul fonetic, prozodic
-

Fonetic frecventa vocalelor a,o,u sugereaza plansul universal, tristetea metafizica,


ultimele doua fiind vocale inchise
Masura versurilor este de 8 silabe, versul este mediu, ritmul este iambic
In prima si ultima strofa, monorima se realizeaza prin intermediul silabei -and, ceea ce
sugereaza bocetul, plansul cosmic al materiei
In celalalte doua strofe rimeaza doar versurile II si IV

Nivel morfologic
-

Se remarca abundenta verbelor la prezent aud, sunt, ma duce, dorm, ma


izbeste, tresar, mi se pare, se intinde, ma gasesc, simt, se prabusesc
sugereaza permanenta starii de dezagregare
Gerunziile plouand, plangand, tresarind, asteptand sugereaza monotonia,
prelungirea la infinit a starii de disperare, tristetea cosmic
Folosirea repetata a verbului aud, da imaginii poetice o dimensiune auditiva; plansul
launtric devine plansul intregului univers

Nivel lexical
-

Cuvintele din sfera semantica a apei (plouand, plangand, ude, val, mal) se
organizeaza in doua campuri semantice : ploaia si lacustra
Nivel stilistic :
-

Se observa prezenta rara a metaforei aud materia plangand

6. Concluzii :
Prin prezenta unor motive literare precum moartea, ploaia, golul, noaptea, plansul,
nevroza, dar si sugestia si expresivitatea, poezia Lacustra se inscrie in estetica
simbolista
Cum simbolismuluiii revine meritul de a fi descoperit si folosit inepuizabilele resurse
de polisemie, ambiguitate sau sugestie ale limbajului poetic, transformand asa-numitele
problem de forma in veritabile probleme de continut ale poeziei (Matei Calinescu), se
poate afirma ca aceste coordonate ale conceptului modern de poezie au fost impuse de
simbolism.