In ziua sarbatorii Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii, se savarseste Sfintirea cea Mare a

apei. Slujba acestei sfintiri este una solemna. Credinciosii impreuna cu preotul ies in procesiune in
fata bisericii sau merg la o apa curgatoare, cu prapuri, cruci si icoane. Sfintirea cea Mare a apei se
savarseste in afara bisericii pentru ca Mantuitorul S-a botezat nu intr-un spatiu inchis, ci in raul
Iordan.
Acolo se citesc paremiile, apostolul, Evanghelia si se rostesc rugaciunile pentru sfintirea apei,
compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului. Apoi se sfinteste apa de trei ori. Avem de a face cu o
epicleza a sfintirii apei care arata si insemnatatea acestei ape. Nu intamplator, credinciosii
asaza Aghiasma Mare ca importanta in sfintirea lor, imediat dupa Sfanta Euharistie.
In cadrul slujbei de sfintire a apei citim in stihirile canonului ca "firea apelor se schimba. Dar acest
lucru nu inseamna ca se sfintesc toate apele, ci doar apa asupra careia se oficiaza slujba liturgica a
sfintirii. E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Nici in cadrul Sfintei
Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o
preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Pe de alta parte,
apa sfintita nu este valabila doar o anumita perioada de timp.
Din acest motiv, precizam ca este gresita credinta ca pana la sfarsitul praznicului, adica 9 zile dupa
Boboteaza, apele sunt sfintite si ca nu trebuie sa o folosim pentru spalat. O alt concepie greit i
care nu are legtur cu tradiia Bisericii este cea legat de punerea, n Ajunul Bobotezei, de ctre
fetele necstorite, a unui fir de busuioc sub pern pentru a-i visa ursitul.
De vom asculta cu atenie rnduiala sfinirii celei mari a apei, vom afla beneficiile mprt irii cu ea:
ne sfinete sufletele i trupurile, casele, gospodriile, pmnturile, ntreg spa iul n care ne
desfurm activitatea, munca, nvtura. Prin aceast sfinire a naturii, a tot ce-l nconjoar pe om,
Sfnta noastr Biseric ne arat c Dumnezeu trebuie mrturisit i ludat nu numai n biseric, ci i n
afara ei. De aceea, prevederile tipiconale ndeamn preotul s svreasc slujba n exteriorul
bisericii, lng un ru, fntn, izvor sau ntr-un loc frumos amenajat, uneori mpodobit cu cruci de
ghea, unde se pregtesc i se mpodobesc numeroase vase cu ap. Nu de foarte mult timp, n satele
din Moldova ndeosebi, credincioii sculpteaz din apele ngheate ale lacurilor cruci i mese de
ghea, aezndu-le n locurile unde se va sfini Agheasma Mare. Tradiia nu pare prea veche, fiind
legat de pelerinajul obtii credincioilor ctre o ap unde se oficia slujba de sfinire. Astzi, n puine
locuri se mai fac asemenea pelerinaje, dar, dac cretinii nu au mai mers la ru ori la lac s sfin easc
apa, au adus rurile sau lacurile, prin aceste cruci cioplite n ghea, pentru a fi binecuvntate.
Revenind la modul de folosire a Aghesmei Mari de la Boboteaz, din rugciunile rostite de preot
aflm c ne aduce vindecare de boli sufleteti i trupeti. Trim vremuri n care omul nfrunt felurite
boli ale trupului ori sufletului, adeseori cele fizice fiind generate de suferinele suflete ti, de pcate i
patimi. S nutrim convingerea c apa sfinit ne vindec, ntruct ne sporete credina, dragostea fa
de Dumnezeu i fa de semeni. Tot din cuprinsul rugciunilor din rnduiala sfin irii Aghesmei Mari
aflm c ea se arat izbvitoare de patimi i izgonitoare a duhurilor celor rele. Avem nevoie de ea,
cci adesea diavolul caut cu orice chip s ne piard, ndemnndu-ne la pcat; apa sfin it la
Boboteaz ne d putere s biruim ispitele, s ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, izvorul
sfineniei i al iubirii.
Se cade, aadar, ca fiecare cretin s aib n cas un vas cu Aghiasm Mare, s-l in la loc curat,
dup cum ne nv btrnii notri, s guste cu evlavie din ea n zilele de post, n vreme de necazuri,
ispite, nevoi sau grele suferine, dar numai dup ce primete dezlegare de la duhovnic. Unii preo i

rnduiesc celor pe care-i spovedesc Agheasm Mare nainte de a primi Sfnta mprtanie. Sunt
credincioi, care n Postul Mare, se nevoiesc postind aspru sau negru , primind dezlegare de la
povuitorul lor spiritual s guste spre sear cteva guri de Agheasm Mare. Cei pe care duhovnicul
i oprete de la dumnezeiasca Euharistie din pricina unor pcate grave, pot lua Agheasm Mare, cu
ncuviinarea duhovnicului ca mngiere i ndejde a mntuirii lor, ca leac spre tmduire i
ndreptare n vederea apropierii de potir.
mi aduc aminte de o istorioar, petrecut ntr-un sat din munii Apuseni cu muli ani n urm. Era un
tnr credincios, care dorea s se nsoare. Fete nemritate erau o mulime n sat, dar pe care s-o ia? Sa tot gndit vreme ndelungat, apoi ce-a socotit. Doamne, iat, eu vreau s m nsor. Dar, Te rog,
s mi alegi Tu fata care-i potrivit s-mi fie mireasa. Doamne, s se fac voia Ta. i ca s neleg i
eu, nepriceputul voia Ta, voi pune un semn. Acolo unde se va opri crua cu calul meu, acolo s fie
casa n care st mireasa rnduit mie.
Zis i fcut. Biatul se ridic de la rugciune, nham calul i porni cu crua prin sat, lsnd hamurile
lejer, pentru c animalul s poate merge n voie. Dar, iat c spre surprinderea biatului, calul se opri
n faa unei csue mici, srccioase, n care locuia o fat orfan. Biatul cnd a vzut asta, a lovit
uor calul i acesta a plecat mai departe. Iar cnd calul a ajuns n faa casei unde locuia fata care i era
drag biatului, acesta a tras uor hurile iar calul s-a oprit. i mulumesc, Doamne c voia Ta
coincide cu voia mea. Fii Binecuvntat. A urmat apoi o nunt ca-n poveti. Viaa care a urmat dup
ce nunta s-a terminat a fost ns una brzdat de lacrimi, nemulumiri, frustrri. Datorit legilor
nescrise ale satului, din acea vreme, soii nu s-au desprit, dar viaa lor era departe de a fi una
frumoas, linitit, dup voia Domnului.
Vedei, aadar, ce se ntmpl cnd nu lsm voia Domnului s se mplineasc? Cnd ne impunem
voia noastr?
Iar acum, la ncheiere o s v mai spun o istorioar, petrecut de data asta chiar pe plaiuri moldovene.
Era un tnr credincios, care dornic i el s se nsoare se tot ruga Domnului s-i gseasc mireasa.
Tnrul fcea parte din Oastea Domnului i acolo-i obiceiul ca nainte de a lua o hotrre aa mare,
tinerii s se consulte cu fraii btrni, care vd lucrurile mai detaat, nu au ochii acoperii de vlul
negru al ndrgostelii (sau sptmna oarb, cum o mai numesc btrnii). Ei, n urma sftuirii cu
btrnii, tnrul cere Domnului un semn: prima fat care va intra n Biseric, aceea i va fi sortit s-i
fie mireasa.
Dup o perioad de rugciune, iat c se grbete seara s ajung la vecernie naintea tuturor ca s
vad care fata va veni prima. ndat dup ce el sosete, iat vine o fa mpreun cu mama ei. Fata era
oarb i era adus de mama ei. Tnrul se ntristeaz, i se roag s se repete semnul dac e voia
Domnului. i iat c timp de trei sptmni la rnd, aceeai fa mpreun cu mama ei, vin primele la
vecernie. Vznd c atta coinciden nu poate fi dect voia Domnului, biatul se duce la fat i la
mama ei i i cere mna fetei. Urmeaz apoi o nunt frumoas, osteasca. ("Ostaii" au un mod
aparte de a petrece nunile). Minunea cea mare s-a petrecut n timpul Taine sfintei Cununii, atunci
cnd preotul rostete cuvintele Se cununa Roaba Lui Dumnezeu (X) cu robul lui Dumnezeu (Y). n
clipa cnd cununiile au mpodobit capul tinerei mirese, un val gros s-a ridicat de pe ochii ei i fata a
nceput s vad!
Mai e necesar s v spun bucuria care a cuprins ntreaga Biseric? S v spun emoiile celor doi? S
v spun de lacrimile care brzdau obrazul miresei celei de dou ori fericite? Familia a avut o via
tihnit, armonioas. Au nscut prunci muli (probabil c acum se bucur i de nepoi, dac nu chiar i
strnepoi).

Discut mai nainte lucrurile cu duhovnicul. Examineaz mpreun cu el fiecare amnunt, i el va sta
de partea ta ca un prieten adevrat, iar cnd i vei atinge inta, cstoria ta va fi un dar de la
Dumnezeu (cf. 1 Cor. 7:7).
n via vei avea multe greuti. Vor fi o sumedenie de probleme. Grijile v vor nconjura i nu va fi
uor s ducei o via cretineasc. ns nu v temei. Dumnezeu v va ajuta. Facei ce v st n
putin. Putei citi cinci minute n fiecare zi dintr-o carte duhovniceasc? S citii. V putei ruga
cinci minute n fiecare zi? Rugai-v. i dac nu izbutii cinci minute, rugai-v dou. Celelalte in de
Dumnezeu.
Cnd vei ntmpina greuti n cstorie, cnd vei vedea c nu sporii n viaa duhovniceasc, s nu
dezndjduii. S nu v mulumii, ns, nici cu sporirea pe care ai dobndit-o pn acum. nlai-v
inimile ctre Dumnezeu. Urmai celor ce au dat totul lui Dumnezeu i facei ce putei ca s v
asemnai lor, chiar dac tot ce putei face este s v dorii n inim asemnarea cu ei. Lsai fptuirea
n seama lui Hristos. i, cnd vei urca pe calea aceasta, vei simi cu adevrat care este rostul
cstoriei. Altfel, vei orbeci n via asemenea unui nevztor.
Cineva a spus cndva c n perioada de cunoatere a celuilalt trebuie s-i ii inima cu amndou
minile, ca pe-o fiar slbatic. tii ct de primejdioas e inima: n loc s te duc la cstorie, te
poate duce la pcat. Exist posibilitatea ca persoana aleas s te socoteasc doar o jucrie sau o
periu de dini bun doar de ncercat. Mai apoi, te vei deprima i vei vrsa multe lacrimi. Dar atunci
va fi prea trziu, fiindc ngerul tu se va dovedi unul de lut.
Nu alegei pe cineva care-i pierde vremea prin cluburi, distrndu-se i aruncndu-i banii pe excursii
i luxuri. N-ar trebui s alegei nici pe cineva care, dup cum vei afla mai trziu, i ascunde
egocentrismul n spatele unor cuvinte de dragoste. Nu alegei drept soie o femeie ca praful de puc,
care, de ndat ce-i zici ceva, sare n sus. Nu-i o nevast bun!
Mai mult, dac vrei s avei o cstorie cu adevrat izbutit, nu v apropiai de tnra sau tnrul
neputincios s-i lase prinii. Porunca lui Hristos este limpede: va lsa omul pe tatl su i pe mama
sa, i se va lipi de femeia sa (Marcu 10:7). Dar, cnd l vei vedea pe cellalt legat de mama sau tatl
lui, cnd vei vedea c i ascult cu gura deschis l este gata s fac orice-i vor zice, s v inei
departe. Este o persoan bolnav sufletete, imatur psihologic, i nu vei izbuti s facei cu dnsul o
familie. Brbatul care v va deveni so ar trebui s fie plin de via, ns cum ar putea fi aa, dac nu
i-a dat seama, dac n-a neles, dac n-a contientizat faptul c bunoar casa prinilor nu e nimic
altceva dect o glastr n care a fost aezat, pentru a fi scos mai trziu i rsdit n alt loc?
De asemenea, cnd v vei alege soul, ncredinai-v c nu este un om necomunicativ n care caz
nu va avea prieteni. i, dac azi n-are prieteni, mine va socoti anevoios s v aib drept prieten i
tovar.
Pzii-v de oamenii nemulumii, plngcioi i ntunecai, ce se aseamn unor psri mohorte.
Pzii-v de cei ce se jelesc mereu, zicnd: Nu m iubeti, nu m nelegi i altele de acest fel. Ceva
la aceste fpturi ale lui Dumnezeu nu e n regul.

Pzii-v i de fanaticii religioi i de cei excesiv de evlavioi; adic de cei ce se supr din pricina
unor lucruri mrunte, care critic tot i sunt hipersensibili. Cum vei putea tri cu un astfel de om?
Vei edea ca pe ghimpi.
Ferii-v i de cei ce socotesc cstoria ceva ru, ca un soi de ntemniare, de cei ce zic: Dar
niciodat n via nu m-am gndit s m cstoresc!
Pzii- v de cei ce se cred desvrii i nu afl greeal ntr-nii, dar gsesc mereu greeli la ceilali.
Pzii-v de cei ce se cred alei de Dumnezeu ca s-i ndrepte pe ceilali!
Mai este o problem serioas creia trebuie s-i dai atenie: ereditatea. Cutai s-i cunoatei bine pe
tatl, pe mama, pe bunicul, pe bunica, pe unchiul celuilalt. Trebuie s existe i minime condiii
materiale. Mai presus de toate, ngrijii-v s aflai despre credina celuilalt. Are el sau ea credin?
Are idealuri persoana pe care v gndii s v-o facei tovar de via? Dac pentru el Hristos nu
nseamn nimic, cum vei putea s intri tu n inima sa? Dac n-a fost n stare s II preuiasc pe
Hristos, crezi c te va preui pe tine? Sfnta Scriptur i spune brbatului c soia trebuie s fie a
legmntului tu (Mal. 2:14), adic de credina ta, de religia ta, ca s i se poat altura spre
Dumnezeu. Doar atunci vei putea avea, dup cum zic Prinii Bisericii, o cstorie cu ncuviinarea
episcopului2, adic cu consimmntul Bisericii, i nu un simplu act formal.

CUM NSEAL DIAVOLUL PE OM

n cele ce urmeaz, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum i nvat dracii pe oameni sa amne pocainta.
Era un calugar pustnic, ascet mare n pustie n partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta
de ani.
S-a rugat lui Dumnezeu ctiva ani de zile: "Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei cstiga cele mai
multe suflete pentru mparatia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i ntoarce pe oameni de la calea cea buna,
pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce n iad. Cum cstiga ei mai multe suflete pentru iad, dect ngerii pazitori pentru
mparatia cerului?" S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.
ntr-o noapte, stnd el la rugaciune, n puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: "Avva Ilarioane!" "Ce
este, Doamne?" "Ia Sfnta Cruce n mna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pna n poiana
din apropiere si, cnd vei ajunge n poiana, stai lnga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si
uita-te n mijlocul poienii pna voi veni".
El, cnd a auzit ca l-a nvatat sa se narmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a
dus batrnul, zicnd n minte rugaciuni, si a ajuns n poiana. Era liniste mare; nu batea vntul n noaptea aceea. Numai
luna si stelele se vedeau. S-a dus batrnul calugar lnga un copac si statea lund aminte.
Deodata, vede ca n mijlocul poienii apare un jilt, un tron mparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. nti scaunul a
aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca
cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea n mna un toiag n chip
de balaur.
Cnd l-a vazut, s-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme.
Cnd a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari,
boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; ct vedeai, numai cete dracesti.

Cnd a vazut calugarul atta amar de iad acolo si attia diavoli, si-a adus aminte de cuvntul din chilie, care i-a zis "sa nu
te temi", s-a narmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.
Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, n toate partile nu se vedeau dect cete de diavoli, s-a sculat satana n
picioare si a zis:
- V-am adunat n noaptea asta, n miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu.
Stiti voi de ce v-am chemat?
Si a zis unul:
- Stapne, nu stim!
- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a nsela oamenii si a-i
aduce n mparatia mea. Si sa-mi arate cum nseala el lumea si cum l prosteste pe om si-l nseala de-l aduce la munca cea
vesnica si la mparatia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi n toata lumea, aceasta treaba aveti, sa
nselati sufletele oamenilor? Sa va vad ct de iscusiti sunteti voi n a nsela sufletele oamenilor!
Cel ce ma loveste n gndire, daca are sa-mi spuna un sfat cum nseala lumea asa cum gndesc eu, iata i voi da sa
conduca trei minute iadul, l voi pune mparat trei minute n locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.
Atunci a iesit unul din multime si a zis:
- Sa traiesti, ntunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum nsel eu pe oameni!
- Ei, sa vedem! - Eu, zice el, i spun omului asa: "Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa
chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crsma, la
jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!"
Cu aceasta metoda am nselat pe foarte multi. Le dau n gnd, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua.
ngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea n gnd omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam n
gnd omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapnirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu
sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam n gnd.
Si asa am amagit pe foarte multi. Cnd ies de la biserica, unii se opresc la crciuma. Acolo fiecare se ntneste cu
neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cnte. Din cauza
asta omul s-a mpiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a ntors de la slujba noastra.
Si tot asa fac cu fiecare.
Si a ntrebat satana:
- Pe multi ai nselat?
- Sa traiesti, ntunecimea ta, pe multi!
- Ai nselat pe cei mai prosti dect tine, dar n-ai facut nici o isprava.
- De ce, ntunecimea ta? - Tu i spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la crciuma, sa mearga si la
petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos i spune n Evanghelie: Nimeni nu poate
sluji la doi domni! adica si mie si Lui.
L-ai ndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cteva ori, dar dupa o vreme vine ngerul si-i da n
gnd: "Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Si omul, fiind certat de frica de
Dumnezeu, se lasa. "Mai, ma tin de una, ca nu este mntuire umblnd pe doua cai!"
- Ai patit asa?
- Am patit si asa!
- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.
Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:
- Ia-l n spate, du-l n adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti n fundul iadului ca-i prost!
L-a batut, n loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.
Iese altul la raport:
- Sa traiesti, ntunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.
- Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?
- Scarabuta ma cheama.
- Cum nseli tu pe oameni?
- Iata cum, maria ta. Eu i spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este nger, nu este iad, nu este
rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici n lumea asta! Daca ai ce mnca si ce bea si ai femei si
bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atta-i, ct i
omul pe lumea asta.
- Si ai nselat multi?
- Multi am nselat!
- Si tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Stiu eu ca ai nselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i
nseli. Pentru ca Scriptura i spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este nger, este iad, este rai, este munca
vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna n ceruri. Scriptura este plina de acest fel de nvataturi
si cei care o citesc, nu te cred pe tine.
Ba si mai mult. Dumnezeu, cnd l-a sadit pe om a pus n sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Ct de pagn ar fi
cineva, simte ca este o putere nevazuta n sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta l mustra cnd face rau si-l
bucura cnd face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om si, ndata ce a gretit, l mustra: "De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre
nimeni cnd face pacatul. Oricnd greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam nti, numita si legea firii sau a
constiintei, l mustra imediat.

Uneori asa de tare n mustra, daca este pacatul mare, nct l da aproape n deznadejde. Se mplinelte atunci cuvntul care
spune n psalmi: ntru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pnza de paianjen sufletul sau (Psalm
38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pnza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare l mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea
chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mnca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate
ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul n lemn. "De ce ai facut si de ce ai mniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?"
Deci, degeaba i spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta i spune si, dupa constiinta, i spune si Scriptura. Tu zici ca-l
nveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i nger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta i spune ca este si
Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este nger, este munca vesnica, este slava
vesnica. Deci si tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat nseala multa lume - esti prost si nu
aduci mare aport pentru mparatia iadului; nu aduci mare folos!
Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport naintea satanei, cum a patit si cel dinti care se lauda ca a facut
mare isprava. Adica n loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis n
fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa nsele pe oameni.
A nselat, dar a nselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dinti care nvata pe
om sa mearga si la biserica si la crsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.
Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere ntre polcurile dracilor, ca erau
milioane de demoni n jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti,
ca, n loc de lauda, i bate si i trimite n fundul iadului.
Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicnd:
- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste n gndire, adica mi spune un plan de a cstiga suflete pentru mparatia iadului,
mai bun dect al celor doi care mi-au dat raportul mai nainte, atunci eu pe acela l voi face general peste multe ostiri
dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de mparat al iadului trei minute.
Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu
pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai nainte si nu i-a placut lui.
Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rnduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului
pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cti metri n urma. Si cnd a iesit, s-a dus naintea satanei, cum statea pe scaun
acolo n mijlocul poienii, si i-a spus:
- Sa traiesti, ntunecimea ta! Satana l ntreaba:
- Cum te cheama?
- Sarsaila, ma cheama!
- Ehei, te vad batrn si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a nsela suflete, sa le aduci la mparatia mea.
Sarsaila a spus:
- Nici ntunecimea ta nu stii ce stiu eu!
- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a cstiga suflete.
- Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am mbatrnit n lupta cu sufletele oamenilor de attea mii de ani, prin
care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete n iad n fiecare zi.
- Si cum ai reusit sa aduci attea suflete la mparatia mea?
- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dinti, care a iesit la raport, pentru ca se ntmpla cum ai zis ntunecimea ta. Omul
stie ca nu poate sluji la doi domni si ndata l cstiga ngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt
prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i nger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si
drac si nger si iad.
Eu att i spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este nger, este munca vesnica pentru pacat si slava
vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi ncepi fapta buna?"
Daca-i copil i spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci n lume!
Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!"
Iar daca-i tnar i spun: "Dupa ce te vei casatori si ti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa ncepi fapta buna. Acum
mannca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tnar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru
pocainta mai lasa pe mine, lasa pe poimine, lasa pe la anul, mai ncolo!"
l nvat pe om sa amne pocainta de azi pe mine, de mine pe poimine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura!
Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrnete, ca postul este
pentru cei batrni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu attea ceasuri rugndu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa
cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de nsurat si maritat. Ai attea!"
Si-l ncurc cu grijile vietii si tot i spun: "Lasa pe alta data". Cand vine ngerul si-i spune: "Mai, omule, fa un praznic
pentru morti!" Eu i spun: "Dar esti prost? Acum ai de mbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!" ngerul vine
si-i spune: "Mai, omule, ia ncepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu i spun: "Nu posti ca ti pierzi
sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!"
Sau vine ngerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrul, lasa betia, lasa tutunul, lasa
njuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai ncolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar
cartea spune sa te apuce sfrsitul cel bun, dar pna atunci poti petrece asa!"
Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amna de azi pe mine.
Sfnta Scriptura spune altfel. Duhul Sfnt i trezeste pe oameni, zicnd: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va nvrtosati
inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu n om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i
spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de njurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat,

lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu i porunceste azi, iar noi i spunem lui: "Nu astazi, ci
mine, poimine, la batrnete!"
Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare
si cu o barda ncepi a-l bate ntr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul l poti scoate usor. Daca-l
bati pe jumatate, este mai greu, iar daca l bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!
Asa-i si pacatul! Se bate n fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cnd este proaspat, cu ct se nvecheste,
cu att mai greu se poate dezobisnui de dnsul.
Vazut-ai n arama rugina verde? Arama daca o curatai n fiecare zi, stralucea ca aurul! nsa, daca s-a lasat ani de zile, a
prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic n lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cnd mbatrneste n pacat.
Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mine sau poimine l lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul
se nvecheste, se bate n fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrndnevrnd, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a nvechit n el!
Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima
treapta. Si cnd l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cti, este al meu pentru totdeauna! Si
asa reusesc eu sa-i nsel, ca mii si milioane de oameni amna pocainta de azi pe mine, si toti se robesc de pacat; caci
pacatul care nu l-a lasat azi, mine-poimine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cnd vrea omul sa lase pacatul,
pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa
traiesti cum te nvat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!"
Asa, cum ti-am spus mai nainte, am nvatat si nselat attea suflete, nct acestea cad n iad cum cad fulgii cnd ninge, cu
un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa ncepeti chiar de azi sau chiar din ceasul
acesta!"
Deci, va spun ntunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata n iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai
mei, pe care i-am nvasat asa, si-i trimit n tot pamntul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai
este vreme. Mine, poimine, peste un an, peste doi, la batrnete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi n iad cti am
pogort si pogor cu acest sfat!
Atunci satana a zis:
- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l nveti pe om sa amne pocainta de azi pe mine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi
vrei sa te mpartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mine!"
Acum, pentru ca m-ai lovit n gndire, ti voi da coroana si toiagul meu, sa stapnesti trei minute iadul, si toti sa nvatati
de la el acest viclesug, ca sa aduceti ct mai multe suflete n mparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi n vecii vecilor.
Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scnteie s-a stins
n vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana
pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci n iad, ca sa-i nvete pe oameni sa amne pocainta.
Atunci a venit ngerul Domnului si i-a zis:
- Avva Ilarioane!
- Ce este, Doamne?
- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum nseala dracii pe oameni si cum i duc n mparatia iadului!
Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!
Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramna pentru
neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat
al dracilor de-a cstiga suflete pentru mparatia iadului, este de a-l nvata pe om sa amne fapta buna de azi pe mine, de
mine pe poimine, de la tinerete la batrnete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti n iad! Amin!
Povestit de Printele Cleopa