2ao12016 ‘Adevaralulpreten-poveste de Emilia Plugara Adeviratul Prieten de Emilia Plugaru Cardimida sau Carimizicd, dupa cum ii zice stpana cea micd, nu are prieteni. Nimeni nu vrea s cu el. rimida nu stie de ce. Probabil din pricina invidiei. Toata lumea il invidiaza. Cardmida e preferatul stépanilor. Locuieste impreuna cu ei in casa cea mare. Pe vreme de ploaie, de vant, Caramida sta langa soba fierbinte. $i atunci? Cum sa nu-l invidiezi? Se tolineste pe covoare moi, mandnca bucate alese, iar uneori, cand are chef stapdnul ~ bea impreund cu el bere. in casi tofi il iubesc. Mai ales st4pana cea mica. in curte nimeni nu-l vede in ochi. Curcanul, de cum il zareste, se umfla in pene, scoate sunete ameninatoare si Cardmida stie: domnul Curcan nu-i v fi niciodata prieten. Cafelul ce sta mereu legat de lant e si mai agresiv. Relatia lor e foarte incordata, Probabil Cufu viseazd cu ochii deschisi cum isi infige colfii $i face ferfenifa blana lui Totusi degeaba ¢ invidiat. Carimida cunoaste ce inseamna frigul, mizeria si foamea. Cand la gisit stapana cea mica, era un pisicuf prapadit, cu bldnifa caramizie, aruncat de catre cineva sub un gard, Inghejat, flimand, cu o labufd ranitd, mai mult mort decat viu, pisicuful nici macar nu avea putere si miaune. Stapanei cele mici i s-a facut mili, L-a adus in casi, I-a incalzit, i-a dat Kiptic, i-a bandajat labufa, i-a zis Cardmizicd pentru blana sa si de atunci a devenit practic un membru al familiei Acum e un cogcogeamite motan. fi jubeste pe cei ai casei, dar viseaz’ sa aiba un prieten al sau. Doar al sau. Unul adevarat. Caruia si-i spund visele sale motanesti in limba sa motaneasca. Caruia si- i impartaseasca bucuriile si necazurile, Necazul cel mare a lui Cardmida e c4 nu poate si-si giseascd un prieten, {ntr-o zi, stand tolanit la soare, observa o pas cteva semincioare, —o vrdbiu{d ndstrugnicd ce ciugulea de zor — Iata cine imi va fi prietend, se gandi Cardmida si intinse labuta spre ea zicdnd: "Draguta vribiufi, fii te rog prictena mea!" — Au! sari speriata vrabiuja, Domnule motan, cum de indriznesti?! Crezi 4 ma pacélesti? Mi-a spus mie bunica, Cei mai mari dusmani ai vrabiufelor sunt motanii. Aga cd... Lasi-ma-n pace! Cauti- tiin alta parte prieteni! $i vrabiuta isi lua zborul. — Mda... ofta Caramida. Probabil nu-mi este dat si am un prieten. Trebuie si ma dau batut. Dar chiar a doua zi Cardmida prinse curaj si anina de coditd un prapadit de soricel ce indrazni s treaca pe langa picioare. hitpstwww,povest-perru-copi.conpovest-p-copi-micladevaratul-preten him! 182ao12016 ‘Adevaralulprieten-poveste de Emilia Plugara ~ Chif-chit, ce zici daca iti propun sa fim prieteni? intreba el. — Bineinteles, bineinteles, domnule motan! Chifeai tremurand de fried soricelul. Numai ca. — Numai cd ce? — Un prieten mu-I fine de codifa pe celdlalt prieten... Da-mi drumul, se ruga goricelul. Altfel imi vei rupe codita. Dar imediat ce Caramidi il elibera acesta o zbughi in vizuin’, — Ai crezut cd ma picdlesti, strig’ soricelul din adapost, dar cu te-am pacilit! Ha! Ha! Ha! Toata lumea stie cat de prosti sunteti voi, motanii! Nu exist prietenie intre pisici si soricei! Nu e-xi-sta! Daci ai fi destept, ai privi in jur gi {i-ai gsi prieteni printre ai tdi! Uite... Nu departe e mad. Du-te de-o intreaba, — Chiar ca sunt un prost, se lumina Carimida, Trebuia ca acest goricel si-mi deschida ochii Bineinfeles c& 0 pisica! Doar o pisica! $i Cardmida alerga spre pisicuta pe care tocmai i-o ardtase soricelul. Era o maja vagabond, murdard, cu blinija alb-galbuie, numai pielea gi oasele. Dar pisicufa avea ochi foarte frumosi. Verzi, mari, luminosi,tristi si pe Caramida acesti ochi il cucerira pe loc. — Eaee, il furnicd in piept. Pisicua dragalas3, sopti el, nu ai vrea si fim buni prieteni? ~ Sssst! se stropsi pisicuta. Nu vezi? Sunt ocupati. Vénez. Nu-mi arde de prietenii. $i pisicuta se repezi spre o vrabiufé. Cardmida nu reusi si clipeascd, c pisica cu ochi frumosi o si inghifi pe biata vrabiuf’ cu tot cu pene. — Fu! Exclama dezgustat motanul. Cum se poate?! E oribil! — Oribil? Oribil ¢ sé mori de foame, De céteva zile n-am méncat nimic, Poate ci dumneata nu cunosti ce inseamna foamea, Eu insi cunosc. ~ Si eu am stiut ce inseamni foamea. Dar... nu are importan{a. Sd vorbim despre alteeva. Te invit in ospetie. Locuiesc uite acolo... in casa aia frumoas’. Mergi? ~ Stiu eu... Bine. Merg... rispunse maja, nehotarati. Niciodata pisicufa cu blinita alb-galbuie nu a cdlcat pe covoare att de moi, nu a gustat din bucate att de alese, nu a avut alaturi un domn atit de amabil, de educat si de dragdlas. Fara indoiala ca a acceptat si-i fie prietend. O prietend credincioasd, asa cum trebuie si fie adevaratul prieten, Dupa ce Carimida i-a facut cunostinfa cu intreaga casa, pisicufa s-a intins pe covorasul de Langa usa sia adormit. Visa un vis frumos cand a venit stapana cea bitrana, ~ Aoleu! Striga, enervata, stépana. Caramida! Motan afurisit! Ai indraznit si-mi aduci in locuinga mate din astea, pline de purici? Si nu reusi pisicuja si deschida ochii c& se si pomeni insffcata si aruncatd in mijlocul ograzii. = Miauuu, miauuu, micuné ea jalnic. Miawuu, miauuu, — Miorlauuu! Miorlai indignat Cardmida, apoi alerga dupa pisicusa. — Caramida! Caramizica incotro?! O auzi pe stipana cea mica. Misca in casa! Imediat! btpstwwwpovest-perru-copi,conpovest-p-copi-micladevaratul-preten Mim! 202ao12016 ‘Adevaralulpreten-poveste de Emilia Plugara Ascultator, Caramida facu cale intoarsa. Cateva zile motanul tanji ru de tot. Nu se atinse de mancare, slabise, nici chiar bere cu stipanul nu mai dorea si bea, Mereu in minte o avea pe prietena sa, Peste o vreme totusi, se sculd si merse afard, fn curte o vazu pe frumoasa lui pisicu{d. Tinea in dinfi un soricel. Era soricelul pe care il cunoscuse deja, Vru si-i ia apararea, dar tacu... — Gusti? intreba pisicuta. Caramida refuza delicat. jn acea noapte nu se intoarse acasi. Nici in urmitoarea. Apoi urmari alte zile, alte nopti. Dormind alaturi de pisicuja sub cerul liber, se simfea intr-al noudlea cer de fericire. Niciodata nu-i fusese atat de bine. Cand il rizbea foamea, manca soricei si pasdrele pe care i le-aducea prietena sa. Era prea domn ca si invefe si vaneze. Biata pisicufa se zbatea acum pentru doi. $i totusi ambi traiau zile minunate. = Stii, ti vorbi intr-o zi pisicuja. Daca voi avea vreodata pisicusi — as vrea ca ei sii semene fie. aiba blanifele imizii. Ai o blani{é nemaipomenita! Caramid: flatat. Adic: imas Toamna ins, ednd incepura ploile, lui Carmida i se faicu bruse un dor nebun de un acoperis. Mereu visa covoare moi, peste tot simfea miros de bere. Nu mai rezistd. Merse sa-si vada fosta locuinga. — Carimida! Cirdmizica! O auzi de indat& ce pasi pragul casei pe stipana cea mic. Mama! Priveste! S-a intors Cérdmida! Pe unde o fi hoindrit atta amar de vreme? — Pe unde, pe unde... bombani stipana cea mare. E de la sine infeles. A vagabondat cu raioasa aia de maja! Ia si du-l la baie. Spala-I, dezinfecteaz-I. Maine il vom arata veterinarului. Aproape de iam, la colful unui bloc, flamanzi, insetafi, stiteau lipiti unul de celdlalt patra motinagi. Tofi patru aveau blanifele cdrimizii. De departe ii privea trist o biata pisicufé cu blana jerpelita care probabil fusese cdndva alba ca neaua. Pe alituri trecu o fetita. Unul din motinasi se dezlipi de ceilalti si merse din urma ei. ~ Miau, miau, suspind jalnic motinasul. Fetija se inturna — Carimida? Exclama ea mirata, ined un Caramida? Imposibil! Apoi ezitand un pic se aplecd, lua pisicul si merse spre casa. — Carimida! Striga fetita ined din prag. Priveste! ‘Ti-am adus un prieten! Un adevarat prieten! Motanul Caramida il privi dusmanos pe dla micu. Probabil simfi ca din acea clipa nu va mai fi el preferatul stipanilor. btpstwwwpovest-perru-copi,conpovest-p-copi-micladevaratul-preten Mim! 30