Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitii sau activitati curente.
Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, precum si fondurile
stranse prin vanzarea de actiuni si obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi
intreprinderilor de stat si particulare.
Intreprinderile producatoare, intreprinderile prestatoare de servicii, producatorii agricoli si toate
celelalte intreprinderi trebuie sa obtina suficiente venituri, sa aiba fluxuri monetare pozitive si sa
realizeze profituri. Avand in vedere aceste necesitati, capitalul joaca un rol important, deoarece
extinderea unei intreprinderi, incluzand cumpararea devalori imobiliare si achizitionarea de masini
moderne pentru obtinerea unei productii mai rentabile poate fi realizata numai prin investitii (de
capital) pe termen lung.
imprumut;
rotatie
Nu trebuie neglijata nici prezenta din ce in ce mai masiva a creditului in randul populatiei sub
formele sale de credit de consum, credit ipotecar, s.a.
Un rol deosebit il are creditul in promovarea relatiilor economice internationale prin creditarea
activitatilor de comert exterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru producator.
Nu putem ignora nici importanta creditului in acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul
public.
De asemenea, creditul exercita o influenta benefica asupra consumului, prin cumpararea pe
credit si plata in rate a unor bunuri de folosinta indelungata.
Pe acest fond, rolul si amploarea creditului au crescut mult, o data cu dezvoltarea economicosociala, devenind o activitate economica deosebit de importanta.
O data cu relevarea acestor functii importante, trebuie mentionat, in acelasi timp, ca
abuzul de credit prezinta si dezavantaje importante, putand sa determine pierderi pentru
institutiile de credit, falimente ale institutiilor insolvabile sau influente negative
asupra conjuncturii economice.
In cadrul economiei de piata, creditul are o foarte mare raspandire, el reprezentand un mod de
finantare a necesarului de resurse in completarea celor proprii, iar in anumite cazuri poate
constitui chiar sursa unica de finantare.
Este oportun ca pentru realizarea unei cresteri economice sa se apeleze la credite decat sa
se astepte o perioada indelungata pana cand s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama
capitalizarii beneficiilor.Folosind creditele, agentii economici castiga timp in lupta de
concurenta, pot sa-si . adapteze operativ activitatea in conformitate cu cerintele pietei si totodata,
printr-o activitate eficienta isi creeaza si mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor
scadente si plata dobanzilor.
Daca folosirea creditului este o operatiune necesara pentru agentii economici, mai ales in
conditiile cand capitalul propriu este neindestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute
in vedere, tot atat de adevarat este ca se impune o atitudine prudenta din partea debitorului care
sa-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se realizeze o
rentabilitate satisfacatoare pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, in
conditiile obtinerii de profit.
Sintetizand, creditul indeplineste urmatoarele functii in economie:
. inlesneste sporirea capitalului real printr-o mai buna
existenti;
. faciliteaza distribuirea resurselor banesti intre diferite intreprinderi si ramuri care sunt bine
situate pe piata, creditul contribuind la conceritrarea intreprinderilor;
. accelereaza tranzactiile comerciale, ameliorand procesul de desfacere a marfurilor la scara
larga;
. sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea ei, asigurand in acelasi
timp si o reducere a cheltuielilor in circulatia banilor;
. creditul contribuie, prin reglarea ratei dobanzii, la stavilirea fenomenului de inflatie; exercita
o influenta pozitiva asupra consumului in cazul acordarii de credite pentru consum;
. contribuie la aparitia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovatie, ceea ce
favorizeaza amplificarea concurentei - factor al cresterii economice;
. creditul are un rol deosebit si in promovarea relatiilor internationale.
PRINCIPII DE CREDITARE
La baza activitatii de creditare stau o serie de principii, dintre care cele mai importante
sunt: prudenta bancara siconfidentialitatea operatiunilor de creditare. Acestea se regasesc in
toate normele bancilor din Romania si sunt reglementate de Banca Nationala a Romaniei (BNR).
Prudenta bancara
Asumarea unor angajamente se face in stransa corelare cu:
. incadrarea in strategia generala a bancii;
. respectarea reglementarilor in materie de creditare ale BNR, precum si respectarea normelor
proprii de creditare;
. gestionarea cat mai eficienta a resurselor de creditare;
. evaluarea si stabilirea expunerii.la risc;
PIATA MONETARA
Termenul piata monetara include acele institutii financiare care dau si iau cu imprumut
bani disponibili numai pe o perioada scurta si alte active lichide precum aur, devize, bonuri de
tezaur si polite (trate, cambii). Pe langa banci si institutii financiare (societati de asigurare etc.),
alte componente ale pietei monetare pot fi pietele specializate, precum piata valutara si piata
aurului.
Principalii actori ai pietei monetare sunt: societatile bancare, banca centrala si trezoreria
statului. Cea mai importanta institutie a pietei monetare este banca centrala. Aceasta participa
atat pe piata primara, cat si pe cea secundara, fiind implicata direct in mentinerea stabilitatii
masei monetare prin controlul cantitatii de bani din economie.
Fiecare societate bancara doreste sa obtina un venit din dobanzi, prin plasarea pe termen
scurt a unor fonduri care nu sunt necesare imediat (pentru acordarea de imprumuturi clientilor
sau pentru a satisface rata rezervelor obligatorii cerute de banca centrala),. Aceste fonduri vor fi
furnizate pietei monetare, in ceea ce priveste cererea pe aceasta piata, bancile ale caror fonduri
lichide sunt temporar insuficiente pentru cerintele statutorii de lichiditate si alte nevoi imediate,
vor imprumuta fonduri pe termen scurt de pe piata monetara. Perioadele de acordare si luare cu
imprumut pot fi de pana la l an, dar de obicei sunt mult mai scurte.
Pietele monetare nationale au un rol deosebit in finantarea pe termen scurt a activitatii
economice dintr-un stat. In esenta, institutii sau persoane specializate - banci, brokeri - atrag
fondurile disponibile pe termen scurt si, in paralel, acorda credite pe termene, de regula, pana la
un an.
Piata monetara are mai multe segmente, fiecare dintre acestea fiind specializate in
negocierea unor instrumente specifice:
. piata scontului;
. piata interbancara;
. piata certificatelor de depozit;
. piata efectelor de comert;
. piata eurovalutelor.
PIATA DE CAPITAL
Piata de capital este piata fondurilor destinate creditarii pe termen mediu si lung, spre
deosebire de piata monetara, care este piata fondurilor pe termen scurt. Nu exista o distinctie
clara intre cele doua piete desi, in principiu, imprumuturile de pe piata capitalurilor sunt utilizate
de industrie si comert, in special pentru investitii fixe.
Principalul rol al pietelor de capital il reprezinta furnizarea de fonduri pe termen lung. Din acest
motiv, instrumentele tranzactionate pe aceste piete sunt considerate investitii.
Piata capitalului realizeaza jonctiunea dintre intermedierea financiar-bancara (atr
agerea de fonduri si creditarea pe termen mediu si lung) si piata financiara propriu-zisa, unde
sunt emise si, ulterior, tranzactionate titluri financiare (actiuni si obligatiuni). Piata financiara
actioneaza ca o interfata intre sectorul financiar-bancar si sectorul productiv (firme, companii,
intreprinderi) atat la nivel national cat si international.
Economiile dezvoltate au piete de capital bine dezvoltate, dar in economiile mai putin
dezvoltate, marimea insuficienta sau absenta pietei de capital reprezinta deseori un obstacol in
calea sporirii investitiilor, ca si insuficienta economiilor. Guvernele si companiile din aceste tari
sunt, de aceea, obligate sa obtina capital de pe pietele internationale de capital (compuse din
pietele nationale de capital ale tarilor mai bogate) si de la institutiile financiare internationale
precum BIRD si BERD, asa cum a procedat si Romania.
Societatile bancare satisfac cererea de pe piata capitalurilor pentru imprumuturi pe termen
lung, in special din depozitele la termen ale clientilor lor si, in Romania, din liniile de credit pe
termen lung furnizate de alte institutii financiare (BIRD si BERD, de exemplu).
Bancile trebuie sa evite furnizarea de imprumuturi pe termen lung din fonduri pe termen
scurt (de exemplu, depozite la vedere - conturi curente) deoarece aceasta ar avea un efect negativ
asupra fluxurilor monetare viitoare si a abilitatii de a face fata obligatiilor. Utilizarea depozitelor
constituite pe termene relativ scurte pentru acordarea de credite pe termene mai lungi reprezinta
functia de transformare exercitata de sistemul bancar. Aceasta 'transformare' presupune masuri de
prudenta bancara, in primul rand, o atenta corelare a scadentelor la imprumuturile acordate.
Un segment al pietelor de capital, asociat cu tranzactionarea titlurilor financiare
guvernamentale este piata obligatiunilor guvernamentale, in Romania, acest segment al pietei
financiare este in dezvoltare. Bancile romanesti plaseaza o parte din fondurile lor si in titluri
guvernamentale, acestea fiind apreciate ca plasamente sigure.Coloana vertebrala a pietelor
financiare este constituita de piata titlurilor de valori financiare sau a valorilor mobiliare.
Valorile mobiliare sunt reprezentate de actiuni, obligatiuni, precum si alte instrumente financiare
derivate (de exemplu, contractele la termen sau de optiuni).
Piata valorilor mobiliare este structurata pe doua nivele principale: piata primara si piata
secundara. La randul sau, piata secundara este formata din bursele de valori si piata extrabursiera
- OTC (in afara burselor organizate).
PIATA MONETAR-FINANCIARA
Se manifesta tendinta accentuarii interdependentei dintre piata monetara si cea financiara.
Astfel, daca traditional piata monetara a fost o piata a lichiditatilor, iar piata financiara - o piata a
investitiilor pe termen mediu si lung, tendintele moderne evidentiaza o crestere a caracterului
'lichid' al titlurilor negociate pe piata financiara si aparitia unor forme noi, din ce in ce mai
variate, de titluri negociabile pe piata monetara (de la termen scurt la termen mediu). Acest
fenomen a determinat aparitia pietei monetar-financiare'.
Piata monetar-financiara este o denumire generica pentru a desemna ansamblul relatiilor
care se formeaza la nivel national (sau dupa caz, la nivel international) intre diferite institutii,
persoane juridice sau fizice, angajate in plasarea si atragerea de fonduri. Notiunea de piata
monetar-financiara este un termen generic, intrucat, pe de o parte, este constituita din mai multe
piete care, fiecare in parte au specificul lor, iar pe de alta parte, existenta si functionarea lor se
afla in interconexiune atat la nivel national, cat si international.
BANCILE CA INTERMEDIARI INTRE CEI CE ECONOMISESC, INVESTITORI
SI CONSUMATORI
Cei ce economisesc sunt persoane fizice sau juridice care, in anumite perioade de timp
cheltuiesc mai putini bani decat primesc/incaseaza (dispun de un surplus de fonduri) Fondurile
economisite pot fi disponibile pe termen scurt, mediu si lung.
In acelasi timp, exista persoane, firme, organizatii care, intr-o anumita perioada, doresc sa trebuie
sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza in mod normal (inregistrand un deficit
de fonduri}. Bancile, precum si alte institutii financiare, actioneaza ca intermediari, atragand
depozite de la cei care au un surplus monetar si punand aceste fonduri la dispozitia celor care au
un deficit al disponibilitatilor monetare, in acest mod, este creata o legatura reciproc avantajoasa
intre cei care economisesc si cei care imprumuta.Traditional, principala deosebire dintre banci si
alti intermediari financiari (institutii financiare nebancare) a constat in capacitatea societatilor
bancare de a crea noi depozite prin acordarea de credite, ceea ce influenteaza evolutia masei
monetare (prin multiplicatorul banilor de cont).
Intermedierea financiara, reprezentand interfata dintre cei care economisesc si cei care
apeleaza la imprumuturi, are mai multe efecte benefice.
Cei ce economisesc Creante
financiare
Banci
Creante
financiare
Cei ce
solicita credite
Economii
. Fonduri
temporardisponibil
e
Intermediere financiara:
Credite
. Agregarea
fondurilor(depozite
atrase);
acordate/
imprumuturi
primite
. dispersarea riscului;
. corelarea scadentelor.
DOBANDA
Dobanda este pretul platit pentru utilizarea banilor si capitalului imprumutat pentru o
anumita perioada de timp. Ea reprezinta pretul banilor. Este, de obicei, stabilita ca un procent
anual din valoarea imprumutului, care se plateste periodic.
. Alaturi de salariu, renta si profit, dobanda reprezinta o forma deosebit de importanta a
veniturilor specifice economiei de piata.
. Rata dobanzii reprezinta o sursa de venit pentru cei ce acorda credite si un cost pentru cei ce
apeleaza la credite.
. Rata dobanzii este deseori principalul instrument al Bancii Nationale sau Centrale pentru
controlarea masei monetare si pentru lupta contra inflatiei sau recesiunii.
.
Rata dobanzii este un factor foarte important care determina cererea si oferta de credit.
Evolutia ratei dobanzii pe piata monetara este influentata de numerosi factori, dintre care o
importanta determinanta o au raportul dintre cererea si oferta de fonduri banesti (pe termen
scurt), nivelul prezent si anticipat al ratei inflatiei, politica monetara promovata de banca centrala
(restrictiva sau relaxata), emisiunile de obligatiuni de stat (in contul datoriei publice).
Efectul nivelului ratei dobanzii asupra comportamentului pietei
Furnizorii de pe piata creditului sunt cei care economisesc si investitorii care detin un
surplus de bani, adica cei ce detin capital banesc lichid. Cei ce economisesc doresc sa obtina o
rata a dobanzii ridicata - adica sa obtina un pret ridicat pentru faptul ca permit altora sa utilizeze
banii lor pentru o anumita perioada de timp. Acesta este motivul pentru care o rata inalta a
dobanzii in mod normal duce la o crestere a economiilor si a disponibilitatilor de furnizare a
creditului. Cu o rata a dobanzii scazuta, economiile tind sa scada si oferta de credit tinde sa fie
relativ scazuta.
Cererea de credite vine din partea investitorilor si a consumatorilor care doresc sa finanteze
achizitionarea sau crearea de active. Deciziile investitorilor depind, de asemenea, de nivelul ratei
dobanzii; ei cauta o finantare cu un cost redus. Cand rata dobanzii este scazuta, cererea de credite
si volumul investitiilor tind sa fie ridicate. O rata inalta a dobanzii insa tinde sa reduca cererea de
credite si investitiile. Astfel, rata dobanzii poate fi utilizata de guverne pentru a controla cererea
de credite, pentru a reduce sau spori investitiile si, in general, pentru a influenta masa monetara.
INFLATIA SI CREDITUL
O crestere mare si continua a creditului poate duce la inflatie ridicata (cresterea sustinuta si
rapida a masei monetare si a preturilor). In aceste conditii, Banca Nationala sau Centrala incearca
de obicei sa controleze creditul si masa monetara prin intermediul politicii ratei dobanzii.
Functionarea acestei politici se bazeaza pe premisa ca:
. Ratele inalte ale dobanzii reduc cererea de credite si, prin aceasta, masa monetara;
. Ratele scazute ale dobanzii majoreaza cererea de credite si, prin aceasta, masa monetara.
INFLATIA
Inflatia este
un proces
in care
puterea de cumparare a
unitatii monetare scade (provocand depreciere monetara), deoarece preturile marfurilor cresc.
. Inflatia apare atunci cand preturile majoritatii marfurilor cresc simultan.
. Procesul inflationist se amplifica si continua pe o perioada insemnata de timp.
Cand preturile cresc rapid:
. Banii isi pierd capacitatea de a reprezenta valoarea. Cand preturile cresc rapid si haotic,
diferitele preturi ale diferitelor marfuri nu mai pot fi privite ca masuri realiste de valoare
comparabila.
. Banii isi pierd rolul de mijloc de schimb.
Cumparatorii si vanzatorii pot reveni la schimbul direct de marfuri sau pot utiliza substitute
ale monedei (de exemplu, tigari sau o moneda straina stabila).
. Activitatile de economisire si investitiile se diminueaza,
Cei ce economisesc devin din ce in ce mai putin dornici sa-si asume riscul ca rata dobanzii
sa nu compenseze deteriorarea rapida a valorii reale a depozitelor. Ca urmare, scade oferta de
bani disponibili pe piata pentru investitii.
in final, in ultimele faze ale ciclului inflationist (care se intinde de obicei pe cativa ani), scade, de
asemenea, cererea de bani, deoarece potentialii investitori isi pierd increderea in economie, in
acest stadiu, inflatia este deseori urmata de recesiune - stagnarea cresterii economice - cand nu
mai sporeste avutia nationala si este posibil ca productia nationala sa scada.
EFECTELE INFLATIEI
Inflatia rapida incetineste expansiunea economica, din urmatoarele motive:
. Inflatia duce deseori la rate real negative ale dobanzii, cand diminuarea valorii reale a depozitelor
bancare si a titlurilor de credit negociabile, depaseste valoarea obtinuta din dobanda. Etanii tind in
aceste imprejurari sa nu mai fie disponibili pentru investitii.
. Nesiguranta duce la refuzul de asumare a riscurilor implicate de investitii si alte activitati
economice (aversiune la risc).
. Majorarile rapide de preturi fac ca informatia furnizata de preturi sa devina nesigura ceea ce
poate duce la decizii gresite.
. Eforturile de a evita pierderile datorate inflatiei sporesc investitiile in active neproductive, cum
ar fi bijuterii, antichitati, tablouri, pamant, cladiri. Inflatia poate amplifica valoarea nominala a
acestor active fizice. De asemenea, inflatia poate sa reduca valoarea reala a unor active financiare,
in special a acelora care au o rata fixa de rentabilitate (cum ar fi depozitele de economii pe termen
lung).
. Banii si alte active lichide sunt transferati in tari straine pentru a evita riscul pierderilor
cauzate de inflatie; aceasta reduce avutia nationala si capacitatea sa prezenta si viitoare de a
investi.
. Redistribuirea venitului si avutiei
Persoanele cu venituri fixe sunt afectate, deoarece cu veniturile lor vor cumpara din ce in ce mai
putine bunuri si servicii.
. Efecte asupra balantei comerciale
Daca preturile interne cresc mai repede in comparatie cu preturile din alte tari, pietele de export
se vor diminua, iar piata interna va fi din ce in ce mai mult dominata de importuri. Acest lucru
poate conduce la o deteriorare a balantei comerciale si la un deficit al balantei platilor curente. In
conditiile unui curs valutar flexibil, moneda nationala se poate deprecia in raport cu alte valute,
pentru a compensa acest efect.
. Anticipatiile inflationiste
Anticiparea cresterii preturilor poate determina inflatia sa se auto-perpetueze. Astfel, daca
salariatii se asteapta (anticipeaza)'ca preturile sa creasca, vor solicita venituri mai mari, pentru a
compensa scaderea puterii de cumparare. Costurile vor creste, ceea ce va conduce la preturi mai
mari. In aceste conditii, creditorii vor deveni reticienti sa acorde imprumuturi cu dobanda fixa.
EFECTELE INFLATIEI ASUPRA CELOR CARE ACORDA
IMPRUMUTURI SI
ASUPRA CELOR CARE SOLICITA IMPRUMUTURI
Relatiile de credit sunt stabilite de regula pentru o perioada fixa de timp (perioada de creditare).
Inflatia reduce valoarea reala a banilor imprumutati. Ea modifica situatia financiara dintre cel
care acorda si cel care solicita imprumutul. Cel care obtine imprumutul castiga, iar cel care
acorda imprumutul (adesea o banca) pierde.
Despre istoricul aparitiei creditului care a anticipat aparitia bancilor, despre evolutia si
activitatilor bancare sunt foarte multe informatii. In esenta, daca se incearca definirea
conceptului de credit, se poate spune ca acesta presupune relatia baneasca ce se stabileste intre o
persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut in bani sau care vinde marfuri
ori servicii pe datorie, si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste imprumutul.
Prin credit se realizeaza corelarea posibilitatilor de finantare existente cu nevoile productiei
si ale consumatorului. Piata creditului este determinata de existenta unor agenti economici care
in procesul utilizarilor factorilor de productie dispun temporar de resurse banesti de care au
nevoie alti agenti economici pentru reluarea procesului de productie.
OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU
Cand veti termina de studiat aceasta sesiune, cunostintele dobandite va vor permite:
. sa definiti creditul bancar;
. sa intelegeti principalele elemente de analiza ale procesului de creditare;
. sa cunoasteti metodologia de creditare;
. sa identificati sursele de creditare;
. sa cunoasteti principalele tipuri de credite.
Creditul bancar este operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resursele, in
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce
remunereaza pe imprumutator.
Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe termen scurt si
pe termen mijlociu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate,
in fiecare caz in parte, sau in cadrul unui acord general etc.
ELEMENTE ESENTIALE IN ANALIZA PROCESULUI DE CREDITARE
Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc
procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic si adaptabil mediului
2. CAPACITATEA DE RAMBURSARE
Evaluarea capacitatii de rambursare consta in urmatoarele:
. analiza performantelor anterioare pentru a determina istoricul capacitatii de generare de
numerar;
. utilizarea analizei performantelor anterioare ca baza in prevederile performantelor viitoare;
. utilizarea analizelor amintite pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantul creditului realismul rentabilitatii viitoare, managementul corespunzator al viitorului flux de fonduri.
. asigurarea corespunzatoare de fonduri de capital de lucru;
. elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;
. suma, natura si programul de rambursare pentru celelalte obligatii ale solicitantului e
imprumut;
. in situatii de inceput de activitate, utilizarea de tehnici, cunostinte si experienta pentru a testa
valabilitatea prognozelor. In acest caz, analiza sensibilitatii este foarte importanta din cauza ratei
foarte
inalte
de
esecuri
in
randul societatilor
nou
infiintate;
. asigurarea luarii in calcul a tuturor angajamentelor;
3. GARANTII
In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului, banca trebuie sa aiba o
masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei garantii.
O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata
daca rambursarea nu se poate face. Solicitarea trebuie sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa
fie identificata sursa de rambursare principala si, in absenta acesteia, pe cea secundara, iar
garantia luata sa fie numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.
Elemente obligatorii pentru acceptarea unei garantii:
Titlul de proprietate - este vital ca persoana care ofera garantia sa fie posesorul de
drept al acesteia;
.
Valoarea - stabilitate; valoarea probabila intr-o situatie de vanzare fortata; valoarea necesara
peste valoarea imprumutului capabila sa acopere datoria bancara in urma valorificarii garantiei.
Se va lua in considerare faptul ca pretul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece banca
doreste sa obtina banii in timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care cumpara va fructifica
aceasta informatie oferind un pret mai scazut;
Transformarea in bani - in mod frecvent se realizeaza un echilibru intre valoarea bunului
si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati.
Calitatile de titlu, valoare si .convertibilitate raman esenta garantiei, iar creditorul trebuie sa
evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste elemente.[2]
4. SCOPUL
Riscul implicat in creditare este in mod evident influentat de scopul in care creditul este solicitat,
astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului. Scopul proiectului trebuie sa fie foarte
clar (cu cat propunerea este mai speculativa cu atat este necesara mai multa atentie). Scrisoarea
de solicitare trebuie sa contina descrierea clara a scopului creditului, pentru a asigura (sau cel
putin sa limiteze posibilitatea) faptul ca imprumutul nu este folosit in alt scop decat cel declarat.
5. PERIOADA
Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie in directa legatura cu scopul acestuia si cu
capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, in mod normal,
desfasurat pe toata durata de creditare.Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin
natura sa, pe termen scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada lunga,
care nu trebuie sa depaseasca durata previzionala a activului care este infiintat.
6. RENTABILITATEA
Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi si, deci, dobanda
aplicata trebuie sa acopere costurile si riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite pentru a
reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere. Creditorul trebuie
sa realizeze un echilibru intre marja cea mai mare posibila si riscul de a pierde contracte.In
conditiile cresterii continue a costurilor si a presiunilor asupra bancii,marjele de rentabilitate
adecvate sunt in mod evident esentiale dar, in acelasitimp,in conditiile concurentei si ale
necesitatii de a retine sau de a mari segmentul de piata,de multe ori trebuie acceptate marje
limitate.
,
7. VALOAREA
In legatura cu valoarea unui credit, trebuie avute in vedere urmatoarele puncte:
- CUANTUMUL CREDITULUI - suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect/afacere si alte
eventualitati; .
- PARTICIPAREA - in mod obisnuit banca nu asigura 100% din finantare, beneficiarul trebuie sa
participe substantial la fondurile totale necesare (se minimizeaza astfel riscul financiar).
8.
AVANTAJE
Fiecare solicitare noua trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca cat si pentru beneficiar.
BANCA
-marja de profit realizata;
- potentialul afacerilor in perspectiva cu imprumutatul;
- extinderea si diversificarea portofoliului de credite al bancii trebuie sa aiba un efect pozitiv
asupra riscului de imprumut in ansamblu.
BENEFICIARUL
-obtine fondurile necesare pentru a incepe/desfasura activitatea comerciala;
- are la dispozitie o gama larga de servicii bancare si consultanta in domeniul bancar,
datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit.
9. PIATA
Banca trebuie sa ia in considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul
firmei intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori cum ar fi:
- dimensiunea totala a pietei si nivelul concurentei existente;
- daca ramura/sectorul de activitate al firmei este in dezvoltare, in stationare sau declin;
-
stabilitatea
tipul
produselor
vandute
concurenta
noua
in
tendinte
legislative,
(de
curs
de
sociale
baza
sau
aparitie
si
de
pe
ramurii;
lux);
piata;
economice.
METODOLOGIA DE CREDITARE
Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea elementelor
esentiale in activitatea de creditare.
Etapa preliminara
Etapa preliminara presupune o informare-documentare reciproca, banca-agent economic in
vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de
cost etc, Putem spune ca este etapa 'primei impresii'.
Etapa depunerii dosarului
Etapa depunerii dosarului cuprinde in principal doua tipuri de documente: unele de ordin
juridic legate de statutul contractului de societate, inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii
specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale
etc., si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico-financiare a
societatii, (bilant, situatia contului de profit si pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de
verificare a lunii precedente solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi ferme la
intern si/sau extern, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.
Pentru fundamentarea creditelor agentul economic trebuie sa prezinte:.
.
.
.
.
.
.
.
studiul
autorizatia
de
devizul
general
planul
contractul
incheiat
graficul
lucrarilor
alte autorizatii prevazute de lege.
de
fezabilitate;
constructie;
al
.
lucrarii;
amplasare;
constructorul;
de
cu
investitiei;
scaderea
brusca
a
slabiciuni
in
risc,
verificare si control.
numarului
de
clienti
informatiile
incertitudine
este
o
sursa
financiare
si
de
informatii;
disponibile;
garantii;
Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexa
si trebuie sa se ia in considerare urmatorii factori:
.
.
.
.
.
evaluarea
financiara
si
manageriala;
evaluarea
investitiilor
de
capital;
evaluarea
profitului
estimat
si
a
fluxului
de
disponibilitati;
evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garantare, comerciale si necomerciale,etc.
garantiile.
Etapa determinarii indicatorilor de apreciere
In urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicator care reflecta starea
economico-financiara a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finala
de creditare.Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a
lungul timpului. La masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora de
media pe industrie. De exemplu, problema incadrarii in functie de sfarsitul anului financiar,
marimea si natura afacerilor, finantarea activelor si amplasarea. Prin urmare, daca se face o
comparatie intre indicatorii firmelor a doi clienti din aceeasi ramura industriala, trebuie urmarita
dinamica indicatorilor.Indicatorii nu se analizeaza in mod izolat, ci grupati si intercorelati. Este
mult mai usor sa se puna intrebari decat sa se obtina raspunsuri, datoria analistului fiind sa
utilizeze instrumente si notiuni comune pentru a identifica motivele schimbarilor si sa determine
gradul in care acei factori sunt in masura sa determine ameliorarea sau deteriorarea
performantelor in viitor.
Exista indicatori ce pot fi considerati 'statici' - intalniti la compararea valorilor din bilant - sau
indicatori 'dinamici' - in cazul compararii valorilor din situatia veniturilor; exista in acelasi timp
si indicatori 'compusi' - o combinatie intre indicatorii 'statici' si cei 'dinamici'. Toti acesti
indicatori se incadreaza in doua categorii principale:
a)Indicatorii financiari - masoara structura financiara si lichiditatea unei firme; indica
modul de desfasurare a activitatii financiare;
b)Indicatorii activitatii curente - reflecta cat de eficient firma isi vinde produsele,
reprezentand modui de finantare;
Etapa aprobarii creditelor
In functie de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin
-sucursalelor sau centralei bancii.
a
In cadrul centralei unei banci decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc si 'credite,
Comitetului de Directie sau Consiliului de Administratie in cazul unor credite mari.
motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o
etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.
De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor
datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot
parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit
initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a
imprumutatului.
SURSELE DE CREDITARE
Pentru a putea servi cu maxima eficienta scopului propus si strategiei bancii, resursele
trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
. sa fie sigure si stabile in timp - permitand astfel realizarea unui echilibru financiar si o baza
certa a continuitatii procesului de creditare;
. structura avantajoasa - sa cuprinda preponderent resursele pe termene cat mai mari;
. costul resurselor sa fie cat mai redus.
in acest sens, sursele de creditare ale unei banci pot fi impartite in:
. surse proprii;
. surse atrase.
Sursele
proprii Sursele proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile
distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.Ca orice societate, o banca
poseda un capital propriu. Dar acest capital este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si
constituie mai mult o garantie fata de deponenti.
Fonduri proprii sunt formate din urmatoarele categorii de capital:
. capital propriu (capital de baza):
capital social;
TIPURI DE CREDITE
Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:
1. in functie de perioada de acordare:
. Credite pe termen scurt respectiv operatiuni de imprumut pe termen pana la l an pentru
suplimentarea mijloacelor circulante;
. Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni de
export-import sau investitii;
. Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii de
amploare, retehnologizare.
'
In fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure ca rambursarea creditului/ratelor de
credit se va face la scadenta, in caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de cei ce iau incredintat fondurile spre pastrare.
2. in functie de debitorii bancii (beneficiarul creditului):
. Credite acordate persoanelor fizice, in principal, pentru constructia de locuinte,
achizitionarea de autoturisme, carti de credit, etc.
. Credite acordate persoanelor juridice - agenti economici. Pentru a face fata cheltuielilor
productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfaca numai
nevoile temporare de lichiditati, sprijinind in principal, activitatile rentabile.
3. in functie de destinatie:
. Credite pentru productie, acordate pentru activitatea curenta si de investitii. In perioada
actuala, creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de
banci.
. Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru desfasurarea
activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor
lucrari si servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc.)Aceste credite intra in categoria celor pe
termen scurt, cu rambursare partialasau integral la scadenta, rata dobanzii stabilindu-se
diferentiat de la banca la banca si garantate cu gaj cu sau fara deposedare de marfuri, ipoteca si
cesiuneacreantelor.
Credite pentru investitii acordate pentru construirea unor obiective industriale; ele fac
parte din categoria creditelor pe termen mediu si uneori chiar lung. Angajarea unor asemenea
credite de valori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de
proiectare, de constructie si apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat de
rezultatele calculului de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este
acordarea unor perioade de gratie atat pentru rambursarea imprumutului (uzual l sau 2 ani, dar
uneori si 5 ani) cat si pentru dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).Garantia materiala a acestui
credit este insasi investitia plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tip de credit
ridica o serie de riscuri deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre ele materializandu-se in
dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu si lung.
. Credite pentru export-import - vizeaza activitatea de comert exterior. Diversitatea
operatiunilor de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acest
domeniu.
Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o. serie de facilitati
producatorilor (prefinantare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) de
multe ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru ca
operatiunile de export sa fie 'motor' pentru economie, factor important in cresterea resurselor
valutare..
La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati
in acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri de acreditive de import,
etc.), utilizarea, costul si rambursarea acestui tip de credite. In plus, operatiunile de export si
import prevaleaza tehnicilor de finantare pe termen scurt, iar pentru investitiile internationale
specifice sunt finantarile pe termen lung ceea ce presupune in majoritatea cazurilor surse externe,
fie de la banci straine fie de la organisme internationale.
O alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea si
dimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante
prezente si viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fost finantat).
. Credite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mijlociu
acordate persoanelor fizice si sunt destinate sa acopere costul bunurilor si serviciilor de care
beneficiaza prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat si prin costul pe care il
comporta.
4. In activitatea practica regasim si alte tipuri speciale de credite ce se acorda
agentilor economici:
. Creditele de trezorerie reprezinta raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatile curente
ale societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate in stransa corelare
cu dobanda pietei si garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la banca creditoare.
. Liniile de credit presupun efectuarea creditarii fie prin cont curent, fie prin cont de imprumut.
Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, de regula, un
procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente (lei/valuta), bonitatea
societatii, notorietatea publica a acesteia, precum si de posibilitatile de garantare a liniei de
credit, intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari si sursa acestui tip de credit este
una atrasa, costurile sunt implicit mai ridicate.
Creditele pe obiect presupun raporturi de credit in care obiectul creditarii este foarte bine
delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila, achizitionarea
unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase si este garantat de
regula cu active fixe.
Creditele preferentiale - raporturi de credit izvorate din acte normative ale statului roman
care prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex.: sprijinirea activitatii de
export sau a agriculturii prin facilitati de dobanda).
Creditele pentru stocuri si cheltuieli sezoniere - se acorda agentilor economici care
constituie stocuri de materii prime si produse, cum ar fi: produse agricole, agroalimentare, de
provenienta vegetala sau animala etc. Ele se acorda, in special, pentru agricultura.
Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altor
instrumente de plata (scrisori de credit) ce reprezinta o relatie de credit de un tip special, solicitat
de agentii economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilitati. Mentionam ca valoarea
creditului acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cu valoarea
scontului. .