Tema nr.

1 Obiectul de studiu al istoriei gindirii

economice
1. Obiectul de cercetare al istoriei gindirii economice

Bazele stiintei economice au fost puse la sfarsitul secolului XVIII,de

catre englezul Adam Smith, in lucrarea sa Avutia natiunilor. Din acel
moment si pana in prezent au aparut si afirmat o multitudine de idei si teorii
economice, undele din ele fiind valabile si pana in prezent. Astfel, ideile
economice nu dispar niciodata. Se modifica tehnologiile, se schimba viata
materiala a oamenilor, dar problemele economice cu care se confrunta tarile
lumii raman cam aceleasi. Teoriile economice formulate cu sute de ani in
urma, putin modificate, reapar din nou pe prim-plan. O buna parte din cele
mai moderne teorii nu sunt decat niste variante ale unor idei cunsocute din
Antichitate si adaptate la circumstantele actuale.
2. De la idei si teorii la doctrine si curente economice
In literatura de specialitate sunt folosite mai multe notiuni cum ar fi:
Idei economice
Teorii economice
Gandire econmica
Scoala de gandire economica
Doctrine economice
Cutente economice
Gindirea economica, este un proces de reflectare in mintea omului si
de interpretare arealitatilor econmice [Link] se include si ideile
economice.
Teoria economica, reprezinta un ansamblu de cunostinte sau ipoteze
organizate intr-un sistem logic coerent, care ofera o descriere si o explicatie
a unei serii de fapte economice.
Scoala de gandire economica, reprezinta un sistem de convingeri,
impartasite de un grup de adepti reuniti in jurul unui mentor sau al unei idei
definitorii.
Doctrina economica, constituie un sistem de teorii si de idei
economice, compatibile intre ele, avand in centru o idee principala, care le
consolideaza.
Curentul de gandire economica, este un ansamblu de idei, doctrine,
opinii si teorii imparatsite de un numar mare de specialisti.
Megatendintele gandirii econmice:
I. Liberalismul:
Scoala fiziocrata
Liberalismul economic clasic
Neoclasicismul
Neoliberalismul
II. Dirirjismul:
Mercantilismul
Keynesismul
Neokeynesismul
Sinteza neoclasica
Postkeynesismul
III. Socialismul:
Socialsm utopic
Socialism mic-burghez

Socialism marxist
Socialism sovietic

IV. Institutionalsimul:
Nationalism economic
Scoala sociologica franceza
Institutionalism si neoinsitutionalism

Tema nr. 2 Gandirea economica din antichitate si

evul mediu
1. Gandirea economica in orientul antic
Primele idei cu carater economic au aparut in Orientul antic: Egipt,
Babilon, India, etc.
In Babilonul antic, ideile cu carater economic si-au gasit
reflectare intr-o culegere de legi, cunoscuta sub denumirea de Codul
lui Hammurabi(1792-1750 i.H). Acest cod prevedea crearea si buna
functionare a cadrului juridic capabil sa asigure derularea corecta si
echitabila a tranzactiilor de vanzare-cumparare. Mai prevedea
apararea proprietatii private si protectia muncii salariate. La fel
continea prevederi privind reglementarea marimii ratei dobanzii,
precum si marimea rentei funciare.
In India antica, viata economica si politica era reglementata in
Legile lui Manu si Arthashastra. Legile lui Manu sustineau
divizarea societatii in 4 caste: brahmanii (preotii), kshatrii (militarii),
vaishii (gospodarii) si sudrii (sclavii). Reprezentatii a primelor 3 clase
aveau sarcina de a aduna avere, imbogatirea fiind considerata o
datorie sfanta. In Arthashastra este promovata ideea rolului activ al
statului in organizarea vietii economice. Statul avea misiunea nu numai
de a colecta impozite, ci si de a contrui si mentine in stare buna
sistemele de irigatie, drumurile si podurile, de a reglementa preturile
de a aloca mijloace necesare pentru dezvoltarea comertului si a
mestesugurilor.
2. Gandirea economica in grecia antica
Xenofon, Platon si Aristotel, sunt uneori considerati drept primii
economisti. Desi opera marilor filozofi greci poarta, in fond, un caracter
si abstract, ei au analizat un sir de fenomene economice mai concrete,
expunand, cu ceasta ocazie, unele idei originale, de o valoare
netrecatoare.
Xenofon a inventat termenul de economie.
Platon imparte societatea in 3 clase: - clasa conducatorilor
(filozofii), - clasa gardienilor (militarii), - clasa producatorilor
(agricultorii, meseriasii si comericiantii). Primele doua clase formeaza
elita societatii. Sustine ca amestecul statului trebuie sa fie subordonat
atingerii unor obiective de ordin moral, politic, religios si mai putin
economic. Critica setea de inavutire. Statul trebuie sa se implice in
comertul exterior, instituind o politica protectionista. Solicita
suprimarea proprietatii private si inlocuirea ei cu proprietate colectiva.
Aristotel defineste 2 modalitatiti de organizare a activitatii
economice:
- gospodaria casnica si
- chrematistica
Prin gospodarie casnica, subintelege procesul de producere a
bunurilor necesare autoconsumului.

Chrematistica este o forma de organizare a activitatii economice

bazate pe schimb, care urmareste scopul acumularii bogatiei sub
forma de bani. Exista 3 forme ale chrematisticii: comertul exterior,
imprumutul cu dobanda si munca salariata.
Aristotel formuleaza vestita teorie a sterilitatii schimbului, care sustine
ca in procesul schimbului de marfuri, marimea avutiei nu poate spori.
Este autorul legii dominatiei si supunerii, conform careea unii
omanei se nas pentru a domina, iar altii pentru a se afla in stapanire si
nici unii nici altii nu trebuie sa se impotriveasca sortii, predestinata de
fortele ceresti.
3. Gandirea economica in evul mediu
Este o perioada obscura a umanitatii, caracterizata de profunde crize
politice, economice si culturale. Faclia cunoasterii era purtata doar de catre
scolastici (profesori din universitatile timpului) si canonistii (cei mai instruiti
reprezentanti ai bisericii crestine).
Cel mai cunoscut reprezentant al acestei perioade este canonistul Tomas
dAquino (1225-1274). Celebrul teolog sustinea ca Dumnezeu este
creatorul, si deci proprietarul suprem al tututror bunurilor, iar oamenii pot
doar sa le utilizeze. Tostusi el admite existenta proprietatii private, aceasta
permitandu-I fiecarui om sa traiasca in conformitate cu standardul de viata
propriu paturii sociale din care face parte. El admite impartirea societatii in 3
clase: feudalii, iobagii si taranii liberi. Feudalii aveau misiunea de a gestiona
treburile statului, iar principalul mijloc de existenta era renta funciara. Iobagii
si taranii liberi uirmau sa indeplineasca munca fizica.
DAquino este preocupat in mod deosebit de problema asigurarii unei
justitii sociale, prin intermediul teoriilor salariului just si a pretului just.
Potrivit lui [Link], pretul just este determinat de:
1. Cantitatea de munca cheltuita pentru a produce marfa respectiva
2. Situatia sociala si materiala a producatorilor.
Iar Teoria salariului just spune ca: lucratorul trebuie sa obtina, contra
muncii sale, o suma de bani ce i-ar permite sa traiasca, el si familia sa, la
nivelul pozitiei sale sociale.
Pentru a pune in aplicare aceste doua teorii, dAquino considera necesara
interventia sustinuta a statului in viata economica.
4. concluzii
in centrul preocuparilor teoretice ale economistilor se aflau
urmatoarele probleme: a) interventia statului in economie, b) preturile,
c) proprietatea, d) crearea de bogatii, e) veniturile, etc.
Viata economica era un domeniu subordonat atingerii anumitor
obiective politice si religioase
Cautarea unui model care ar asigura echitatea sociala
Au luat nastere unele idei si teorii care sunt valabile si pana in prezent,
insa si unele conceptii care poarta un carater limitat si chiar gresit.

Tema nr. 3 Mercantilismul

1. Premisele apariiei mercantilismului
Doctrina mercantilist apare i se dezvolt pe parcursul a ctorva
secole, n perioada anilor 1450-1750, atunci cnd lumea ruraral i
meteugreasc este nlocuit cu o lume comercial i manufacturier.
Premisele apariiei doctrinei mercantiliste sunt:
formarea i ntrirea statelor centralizate i independente
creterea vertiginoas a cererii la bani, ca urmare a creterii volumului
de tranzacii comerciale
n cautarea aurului i argintului, se fac marile descoperiri geografice,
condiionate de dezvoltarea spiritului de aventur i risc, ctig i
mbogire
renaterea filozofiei i artei antice
reforma n interiorul bisericii cretine (reforma nfptuit de Martin
Luther i Jean Calvin) prin rspndirea protestantismului, care devine
ideologia reuitei economice i a spiritului capitalist.
se instaureaz cultul muncii, dorina de a mbunti cu orice pre
performanele economice

sau
I.
II.
III.
IV.
V.

2. Principalele idei ale mercantiliste

Termenul de mercantilism provine de la italianul -mercanto pia,
mercante - negustor
Ideile principale comune ale mercantilitilor:
Banii (aurul i argintul sub form de monede i lingouri) erau
considerai drept esen a bogiei.
Factorii creterii bogiei erau socotii: creterea masei monetare aflate
n circulaie, creterea numarului de manufacturi, creterea numrului
populaiei
Domeniile n care se creeaz bogia: comerul exterior care asigura o
bala comercial activ, cucerirea de colonii
Politic protecionist a statului
Ieftinirea banilor care condiiona micorarea ratei dobnzii i stimula
investiiile de capital n dezvoltarea comerului i a manufacturilor.
3. Particularitatile naionale ale mercantilismului.

A. Mercantilismul spaniol (bullionist/timpuriu).

Apare n Spania, cel mai puternic stat din Europa secolului XV-lea.
Caracteristici:
Principala form de bogie este considerat aurul i argintul
Sporirea bogiei se face prin cucerirea de colonii, ca urmare se
dezvolt puternic flota maritim spaniol
Cantiti enorme de metale preioase sunt aduse n Spania, ca urmare
a descoperirii Lumii Noi.
Se interzice scoaterea banilor din ar, sub ameninarea cu moartea
Principalii susintori ale ideilor mercantiliste sunt: Ortiz, Olivares,Juan
de Mariana
B. Mercantilismul francez.
Caracteristici:
Principala form de bogie este considerata aurul i argintul
Sporirea bogiei se face prin dezvoltarea manufacturilor. Sunt
elaborate un ir de programe de dezvoltare a manufacturilor regale i
private, care beneficiaz de privilegii fiscale i subventii din partea
statului. Pentru asigurarea cu brate de munc a acestor manufacturi,
se interzice ieirea din ar a muncitorilor francezi
Se interzice importul de mrfuri strine care concurau cu cele
franceze,
Se stimuleaz importul de materii prime
Prin aceste msuri se dorete asigurarea unei balane comerciale
active
Principalul reprezentani i promotori ai mercantilismului francez sunt:
Antoine de Montchrestien, Jean Bodin i Jean Baptiste Colbert
Mercantilismul francez se mai numeste colbertism
C. Mercantilismul englez.
Caracteristici:
cea mai evoluat form a mercantilismului
Principala form a bogiei este considerat aurul i argintul
Sporirea bogiei se realizeaz printr-un comer exterior cu o balan
comercial activ.
Bogia se sporete si prin dezvoltarea produciei, inclusiv i a
agriculturii.
Prin Legea navigaiei emise de Oliver Cromwell, flota maritim
britanic obine dreptul exclusiv de exportare a mrfurilor engleze i
de importare n Anglia a mrfurilor strine. Aceste msuri au
impulsionat crearea unei flote maritime mai puternice, care presta
servicii i altor ri, devenind o surs important de bani pentru statul
englez.
Principalul susintor al mercantilismului englez a fost Thomas Mun,
expus n opera sa principal Bogia Angliei n comerul exterior
4. Meritele i rtcirile mercantilismului
Merite:
a) Mercantilismul nlocuiete scolastica medieval, propagnd spiritul
burghez determinat de dorina de mbogire i succes economic
b) Mercantilismul francez a stimulat crearea manufacturilor
c) Este formulat teoria cantitativ a banilor, conceptul de balan
comercial i noiunea de politic comercial protecionist

d) Mercantilismul a contribuit la trecerea societii europene de la

economie natural la economia de schimb
e) s-au constituit pieele naionale, condiionate de adncirea diviziunii
muncii.
Rtciri:
a. Este supraapreciat rolul circulaiei mrfurilor n raport cu sfera
produciei
b. Identificarea n mod eronat a banilor cu bogia.
c. Aplicarea acestei doctrine a condiionat scderea nivelului de trai n
unele ri europene i diferenierea de avere.

Tema nr.4 FIZIOCRATII

1. Premisele aparitiei scolii fiziocrate:
1. Instaurarea cultului ratiunii
2. Zeificarea naturii si instaurarea ordinii naturale
3. Aparitia unei clase sociale formata din comercianti, banchiri si proprietari de
manufacturi, numita burghezie dornici de a se imbogati
4. Triumful ideilor lui Jean Calvin care glorifica munca si crearea de bogatii.
5. Declinul serios al sectorului agricol soldat cu o criza agrara de
6. subproductie si cresterea preturilor la produsele agricole
Fiziocratie puterea naturii sau ordine naturala
Dintre susintorii acestei doctrine fiziocrate remarcm pe:
- Francois Quesnay (1694-1774);
- Victor Riqueti,
- marchiz de Mirabeau (1715-1789);
- Mercier de la Riviere;
Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot,
- baron de lAulne (1727-1781).
2. Francois Quesnay (1694-1774) fondatorul scolii fiziocrate
- Fiziocratii sunt primii economisti
- Aparatorii libertatilor economiice si a intereselor agricultorilor
- Introduc conceptul de Laissez faire, laissez passer, le monde va de luimeme nu va amestecati, lasati lumea sa-si urmeze calea ei fireasca
- Statul trebuie sa indeplineasca functia de gardian de noapte, sa nu se
amestece in viata economica
- Obiectul bogatiei sunt totalitatea bunurilor produse de natura.
- Sfera productiva- agricultura si cresterea animalelor
- Introducerea notiunii de produs net- diferenta dintre productia obtinuta si
cheltuielile efectuate

Ordinea naturala reprezinta legile naturii care guverneaza nu doar

fenomenele mecanice ci si toate aspectele vietii economice.
TABLOUL ECONOMIC
Reprezinta este prima reprezentare schematica a circuitului macroeconomic
Societatea este divizata in trei clase:
a) Clasa productiva, formata din fermieri si muncitori agricoli care creeaza
produsul net
b) Clasa proprietarilor, din care faceau parte proprietarii de pamant, regele si
clerul si care traiau din prodiusul net, insusit sub forma d erenta funciara sau
impozit
c) Clasa sterila, compusa din toate celelalte paturi sociale cum sunt: negustorii,
proprietarii manufacturilor, medicii, profesorii.
Avansurile (astazi investitiile) se impart in:
a) Avansuri funciare, facute de proprietarii de pamant
b) Avansuri intiale (mijloace fixe): pluguri, boroane, alt inventar capital fix
c) Avansuri anuale (mijloace circulante): seminte, ingrasaminte, plata
lucratorilor capital circulant
3. Meritele si ratacirile scolii fiziocrate
Meritele scolii fiziocrate:
- Au fondat prima scoala economica
- Au transferat obiectul de studiu al economiei din sfera comerciala in cea
productiva
- Bogatia tarii este constituitra din totalitatea bunurilor produse in natura
- Introducerea notiunii de laissez faire
- Analiza economica nationala ca un tot intreg, prin elaborarea tabloului
economic
Rataciri:
- Agricultura-singura ramura productiva
-produsul net un dar al naturii - Caracterul etern si universal al legilor economice
-

TEMA NR. 5
LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC
1. IDEILE PRINCIPALE ALE LIBERALISMULUI ECONOMIC CLASI
1. Libertatea economica
2. hommo economicus figura centrala a vietii economice (individ rational ghidat
de dorinta de a se imbogati, fapt ce in ultima instatnta du ce la imbogatirea intregii
natiuni)
3. Autoreglarea economiei
4. teoria valoare - munca la baza doctrinei
5. Repartizarea veniturilor in fuctie de apartenenta idividului la una din cele 3 clase
sociale: muncitorii, capitalistii, proprietarii funciari
6. Liberul schimb bazat pe avantajele specializarii internationale
7. Profitul forta motrice a activitatii economice,
8. Noninterventinismul
2. ADAM SMITH - FONDATORUL STIINTEI ECONOMICE (1723-1790)
Avutia natiunilor biblia liberalismului economic , anul 1776. Concepte
fundamentale :
Bogatia totalitatea bunurilor marfa de care dispune o natiune la un moment
dat.
Izvorul bogatiei este munca.
Sfera productiva sunt totalitatea ramurilor materiale: industria, agricultura,
comertul.
Factorii ce contribuie la sporirea bogatiei:
1. Cresterea numarului de muncitori ocupati in sfera productiva
2. Cresterea productivitatii muncii in aceiasi sfera prin diviziunea muncii.
Diviziunea muncii asigura: Cresterea indemanarii, Economisirea timpului, Inventarea
unor noi masini si unelte.

PRINCIPIILE SMITHIENE:
1. Homo economicus indivizii care se starduie sa maximizeze bunastrarea
materiala cu minim de effort. Poseda asa calitati ca: rationalism, sete de
libertate, sete de imbogatire, spirit de concurenta.
2. Mana invizibila mana creatorului suprem care ghideaza intreprinzatorii in
directia mentinerii ordinii naturale. Astfel piata se autoregleaza, iar interesul
egoist al individului se armonizeaza cu interesul general al societatii.
3. Noninterventionismul statul indeplineste doar functia de aprare nationala,
apararea concurentei, justitia si finantarea unosr activitati publice.
Teoria specializarii internationale sau teoria avantajelor absolute
Fiecare tara urmeaza sa se specializeze in domeniile in care poseda din abundenta
anumiti factori de productie si care-i permit acesteia sa produca si sa exporte
marfuri cu cele mai mici cheltuieli de munca si capital.
3. Liberalii pesimisti.
THOMAS MALTHUS 1766-1834
Th. Malthus a fost primul economist care a sesizat importanta economica si
caracterul relativ limitat al resurselor economice si a dezechilibrului dintre acestea
si numarul populatiei.
Legea populatiei mijloacele de subzistenta cresc in proportie artmetica, adica
1,2,3,etc. iar populatia creste in progresie geometrica 1,2,4,8.
Malthus scrie poporul trebuie considerat a fi el insusi cauza principala a mizeriei
sale. Un om care se naste intr-o lume deja ocupata, daca familia sa nu poate sa-l
hraneasca sau daca societatea nu poate utiliza munca lui, nu are nici un drept sa
pretinda la o anumita portie de hrana. Prin urmare, el este realmente de prisos pe
pamant. La mareel banchet al naturii nu exista loc pentru el. Natura il condamna sa
plece, si nu intirzie sa execute chiar ea acest verdict.
Legea randamentelor descrescande cresterea cantitatii de capital si de
munca nu este insotita de o sporire corespunzatoare a productiei, aceasta pe langa
faptul ca suprafetele cultivabile sunt, in general, limitate.

David ricardo (1772-1823

Teoria valoare-munca la temelia valorii se afla munca, iar marimea valorii este
determinata atit de cheltuielile de munca vie, cat si de munca incorporata in
mijloacele de productie.
Ricardo plaseaza in centrul atentiei problema repartitiei valorii si avutiei intre
clasele sociale.
Opera principala - Principiile economiei politice si ale impunerii
Principalele forme ale veniturilor sunt: renta (pamant), profit (capital), salariu
(munca)
Teoria rentei - renta funciara este o parte din produsul creat de muncitor, un
excedent de venit peste profitul normal, un profit suplimentar. Apartitia rentei este o
consecinta a acapararii pamantului in proprietatea privata si a faptului ca
suprafetele de pamant, mai ales cele mai fertile, sunt limitate. Fertilitatea diferita a
solurilor da nastere rentei diferentiale
Teoria salariului salariul este fixat la nivelul cosului minim de consum al
muncitorului si depinde in mare masura de pretul bunurilor de prima necesitate
Teoria profitului - profitul este venitul care-i ramane capitalistului dupa achitarea
salariului si plata rentei. Profitul are tendinta sa scada deoarece salariile au tendinta
sa creasca.
4. Liberalii optimisti.
JEAN BAPTISTE SAY (1767-1832)
Teoria factorilor de productie potrivita careia pamantul este temelia venitului
obtinut sub forma de renta, munca este la baza salariului, iar capitalul a profitului.
El considera salariul este o forma de salariu, pe care intreprinzatorul il obtine pentru
munca sa de organizare si gestionare a afacerilor.
Intreprinzatorul este pivotul intregului mecanism economic.

Legea debuseelor (legea lui Say)- in conditiile generale crizele sunt imposibile, pot
avea loc doar anumite dezechilibrele partiale si temporare. Oferta isi creeaza
propria cerere. Banii sunt neutri, ei nu joaca nici un rol activ in mecanismele
economice.
Claude Frederic Bastiat (1801-1850)
Legea armoniei universale odata cu dezvoltarea productiei materiale si
cresterea capitalului, are loc un proces de diminuare a profiturilor si de marire a
salariilor, in rezultatul caruia este inlaturata exploatarea, iar intre clasele sociale se
instaureaza solidaritatea si armonia
5. MERITELE si NEAJUNSURILE LIBERALISMULUI ECONOMIC CLASIC
Merite:
1. Stiinta economica devina o stiinta autonoma, cu obiect propriu de studiu, metode
specifice de cercetare, sistem de legi si categorii.
2. Ei au schimbat directia de cercetare de la sfera circulatiei la sfera productiva.
3. Introduc un sir de concepte si legi economice(factroi de productie, profit, renta,
salariu, bani, pret, valoare, diviziunea muncii)
4. Formularea teoriei valoare-munca
5. Au formulat principile economiei de piata
Neajunsuri:
1. Diferentierea de avere
2. Unele teorii s-au dovedit a fi incomplete sau gresite.
De ex. teoria valoare-munca, legea debuseelor, universalitatea legilor
economice,
3. Minimizarea rolului statului si al natiunii. etc

Tema nr. 6 Doctrina nationalismului economic si a

protectionismului economic
Friedrich List (1789-1846)
Este impotriva celor 3 postulate ale liberalilor clasici:
- cosmopolitismul, n sensul caracterului pretins universal al postulatelor sale
tiinifice;
individualismul, n sensul siturii agentului economic izolat n centrul
demersului su tiinific i al lipsei de preocupare pentru situaia economic a
colectivitilor;
materialismul, n sensul concentrrii asupra problematicii avuiei i valorii.
Neaga metoda de cercetare deductiva si argumenteaza necesitatea folosirii metodei
inductiei si metoda istorica.
O natiune trece prin 5 faze de dezvoltare:
- Faza salbatica
- Faza pastorala
- Faza agrara
- Faza agroindustriala

Faza agroindustriala-comerciala
Teoria fortelor productive ale natiunii
Fortele productive ale natiunii sunt un amestec de elemente eterogene cum ar fi:
stiinta si tehnica, legislatia, resursele naturale, cultura, moravurile, unitatea
nationala, etc.
Principala forta productiva este industria.
Industria incurajeaza stiinta, arta si organizarea politica, sporeste bunastarea
poporului, veniturile statului si puterea natiunii.
Politica protectionista
Politica protectionista presupune apararea temporara, partiala sau totala a anumitor
domenii din tara de concurenta straina. Forme ale protectionismului sunt: tarifar,
monetar si administrativ.
Protectionismul listian are 3 caracteristici principale:
1. Caracter selectiv, aplicat doar produselor industriale
2. Temporar, aplicat pana in momentul cand tara isi creeaza o industrie
competitiva
3. Edducativ, are misiunea de a educa cetatenii germani in spiritul
patriotismului.
Potrivit lui List nu toate tarile pot deveni dezvoltate, doar acele natiuni care dispun
de anumite conditii naturale:
- Clima moderata
- Teritoriu intins
- Sa dispuna de resurse naturale variate
- Popuilatie numeroasa
Nivel inalt de cultura si civilizatie politica.
Specificul protectionismului nord American
Principalii reprezentani ai protecionismului nord-american sunt [Link] i
[Link].
Economistul Henry Charles Carey enunta teoria armoniilor economice
internaionale. El considera c diviziunea internaional a muncii rezultat n urma
aplicrii principiilor liberschimbiste ar duce la mprirea rilor lumii n dou mari
categorii: ri dezvoltate (sau industriale) i ri slab dezvoltate (sau agrare), ceea
ce distrugea armonia internaional i antrena stri conflictuale permanente. n
schimb, aplicarea unor politici economice protecioniste ar favoriza dezvoltarea
productiv complex a fiecrei ri, n care ramurile produciei materiale se
completau armonios una pe cealalt. De pild, arta el, agricultura oferea ramurilor
industriei prelucrtoare att o surs de aprovizionare cu materii prime, ct i o pia
de desfacere pentru produsele industriale.
Armonia existent ntre ramurile fiecrei economii naionale reprezenta
pentru Carey o premis esenial a armoniei din relaiile economice internaionale,
bazat pe schimburile comerciale echitabile i pe progresul continuu al fiecrei
naiuni.
Simon Patten este autorul lucrrii de larg circulaie Bazele economice ale
protecionismului (1890), n care a sistematizat i completat contribuiile n
materie ale lui [Link], [Link] i ale altor teoreticieni. Obiectivul politicii economice
a fiecrei ri trebuie s l constituie, arta Patten, realizarea unui puternic complex
economic naional, n msur s asigure dezvoltarea forelor de producie .

Tema nr. 7 Doctrina socialista

1. Evolutia ideilor socialites
Doctrina care a aparat intersele claselor celor mai defavorizate, care a visat
sa puna baza unei societati bazate pe echitatea sociala si egalitatea
drepturilor este doctrina socialista.
In antichitate, promotorii ideilor socialiste au fost:
- Platon si Aristotel, au condamnat bogatia excesiva, cerand
implicarea statului pentru asigurarea echitatii sociale

In epoca Renasterii:
- Thomas Morus (1477-1535) in lucrarea Utopia, critica capitalismul, in
curs de aparitie, si descrie modelul unei societati ideale
- Tommaso Campanella (1568-1639), in lucrarea Cetatea Soarelui, descrie
o societate ideala, in care oamenii
Socialismul modern se preocupa de condamnarea proprietatii private si a
liberei initiative si inlocuirea acestora cu proprietatea colectiva si cu
implicarea activa a statului in viata economica.
Perioada de evolutie a ideilor socialiste cuprinde aproape 2 secole,
intre anii 1800-2010.

2. Socialismul utopic
Autorii socialismului utopic nu au efectuat o analiza profunda a mecanismului
de functionare a economiei si nu au elaborat un nou sistem teoretic.
Idei comune petru toti socialistii utopici:
- Capitalismul nu este vesnic si va fi inlocuit cuy un alt tip de societate,
- Proprietatea privata se afla la temelia exploatarii de clasa si trebuie
inlocuita cu proprietate colectiva
- Trecerea la noul tip de societate se va face in mod benevol, a
reformelor treptate.
- Toti cetatenii sunt egali in drepturi
Henri de Sait-Simon (1760-1825) - conte francez, fondatorul
socialismului utopic. Considera ca la originea tuturor releleor se afla
proprietatea privata care genereaza exploatarea omului de catre om.
Trecerea la o treapta superioara de dezvoltare se produce pe masura
acumularii de catre oameni a cunostintelor. Invatamantul este forta motrice
a dezvoltarii societatii. Promoveaza marea industriecare va coopera strans cu
stiinta.
Charles Fourier (1772-1837) considera ca la originea inegalitatilor
sociale se afla marea proprietate industriala, care trebuie inlocuita cu
proprietatea colectiva. Propunea organizarea societatii in falange sau
falanstere, care reuneste 1500-2000 persoane care imbina armonios munca
fizica cu cea intelectuala.
Robert Owen (1760-1825) considera ca omul este bun, altruist,
pozitiv de la natura. Printr-o educatie stiintifica permanenta, omul este
capabil sa se autoperfectioneze si astfel sa neutralizeze efectele negative ale
mediului social, iar apoi sa modifice si societatea in care traieste. Propune
constituirea unoi cooperative de productie si consum.

3. Socialismul mic-burghez
Simonde de Sismondi (1773-1842) - propune ca obiectul stiintei economice
sa fie in mod preferential bunastarea populatiei. Neaga existenta legilor
obiective. Idealul lui este mica proprietate. Cere amestecul statului in viata
economica pentru a proteja valorile spirituale si a preintimpina ruinarea
micilor producatori. Considera ca libera concurenta se afla la radacina raului
absolut a imbogatirii unora pe seama altora. Respinge legea lui Say,
aratind iminenta crizelor economice.
Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) intemeietorul anarhismului la
inceput publica o brosura cu titlul Proprietatea este un furt . Mai tarziu
afirma contrariul, ca Proprietatea este libertate. Proprietatea este un factor
al dezvoltarii societatii, mica proprietate bazata pe munca personala.
4. Karl Marx (1818-1883)
Izvoarele gandirii marxiste:
- Contradictiile si conflictele crescande intre clasa muncitaoare
(proletariat) si capitalisti (burghezie)
- Operele socialistilor utopici si mic-burghezi, deja populare in europa
Metodologia de cercetare marxista: Fenomenele economice trebuiesc supuse
unei analize globale a societatii , a evolutiei ei. Economia politica este o
stiinta care studiaza nu numai fenomenele economice ca atare, dar si unele
fenomene sociale si politice, nu numai mecanismul functionarii economiei
capitaliste, ci si evolutia si perspectivele acestei economii.
Marx anailizeaza fenomenele economice in dinamica, in miscare. Foloseste o
noua metoda de cercetare care o numeste dialectica materialista, care
cuprinde pe langa abstractiile stiintifice si descrierile si datele statistice.

Tema nr. 8 Scoala istorica germana

1. Conditiile aparitiei si ideile principlace ale scolii istorice germane

1840-1940

Scoala istorica germana apare ca o reactie impotriva liberalismului economic

clasic care pretindea ca a elaborat o doctrina economica universala, valabila
pentru toate tarile si popoarele.
Savarseste o revolutie metodologica, prin respingerea metodei
deductive, folositede liberali si popunand inlocuirea acesteia cu metoda
inductiva si metoda istorica a comparatiilor.
Trece prin 3 etape de dezvoltate:
a) Vechea scoala istorica (1840-1894) Wilhelm Roscher
b) Noua scoala germana (1870-1890) Gustav von Schmoller
c) Tanara scoala (1864-1941) Max Weber
Ideile principale:
- Respinge universalitatea si eternitatea legilor economice,
contrapunandu-i ideea relativismului. Ei afirma ca legile economice
poarta un caracter istoric si deci trecator depinzand de istoria tarii,
nivelul de dezvoltare, traditii , legislatie, etc.
- Obiectul de studiu al economiei politice este studierea istoriei si
trasaturile specifice ale economiei nationale.
- Inlocuiesc notiunea de Homo economicus cu homo socialis.
- Schimbarile in societate se vor face pe calea reformelor, nici intr-un caz
revolutionare.
2. Vechea si noua scoala istorica.
Vechea scoala istorica: lanseaza ideea potrivit careea economia politica
trebuie sa fie o stiinta despre economia nationala, care are misiunea de a
studia particularitatile fiecarui popor la diferite etape istorice . Este negata
universalitatea , obiectivitatea si eternitatea legilor economice.
Considera ca nu exista solutii generale pentru problemele economice din
toate timpurile si la toate popoarele.
Noua si tanara scoala germana: introduc un nou concept de homo socialis
care are urmatoarele mobiluri: castigul material, sentimentul onoarei,
placerea de a munci, sentimentul datoriei.

Tema nr. 9 Doctrina neoclasica (marginalista)

1. Geneza doctrinei neoclasice
Doctrina neoclasica vine in scena ca o doctrina neutra, care avea
capacitatea sa asigure atit eficienta economica, cat si echitatea sociala, dar
mai ales sa eliminea posibiltatea conflictului armat intre muncitori si
burghezi.
- Apare in conditiile in care problema centrala a activitatii economice nu este
acumularea capitalului ci desfacerea marfurilor.
- Teoreticienii isi schimba preocuparile din domeniul productiei in cel a
circulatiei.
- Se accentueaza lupta de concurenta si sa accentuat problema raritatii, ca
trasatura distinctiva a tuturor bunurilor economice.
- Precursorii doctrinei marginaliste sunt: Johann Heirich von Thunen, Heirich
herman Gossen, Antoine Auguste Cournot.
Thunen este fondatorul economiei matematice si al econometriei,
elaboreaza teoria productivitatii marginale si analiza costului de
oportunitate.
Cournot studiaza formarea pretului in conditii de monopol, duopol si
concurenta perfecta.
Gossen este autorul a trei legi psihologice fundamentale de natura
psihologica.
2. Ideile de baza a doctrinei neoclasice
Trasaturile comune intre doctrina liberala clasica si doctrina neoclasica:
1. Recunoasterea ordinii naturale
2. Principiul hedonist
3. Proprietatea privata si libera concurenta
4. Homo economicus
5. Principiul mainii invizibile
Diferente:
1. Obiectul de studiu- oamenii cu gusturile si preferintele lor
2. Societatea impartita in consumatori si producatori
3. Teoria valoare-utilitate si analiza categoriilor marginale: utilitate
marginala, utilitate totala, produs marginal, cost marginal, etc.
4. Dezideologizarea teoriei economice prin introducerea termenului de
economics
3. Scoala psihologica austrica
Carl Menger (1840-1921) si Eugen Bohn-Bowerk(1851-1914) scoala
subiectiva
Carl Menger elaboreaza urmatoarele teorii:
- Teoria bunurilor
- Teoria valoare-utilitate
- Teoria schimbului si a preturilor
Bunurile sunt niste produse care satisfac o anumita nevoie umana. Bunurile
sunt economice si libere (neeconomice).
Teoria valoare utilitate valoarea unui bun depinde nu de munca incorporata
ci de aprecierile subective ale indivizilor, de gusturile si preferintelor lor
reprezentate prin utilitatea marginala. Utilitatea marginala este utilitatea cea
mai mica a ultimei unitati dintr-un stok de bunuri omogene, cre stisfce cea
mai putin intensa nevoie.
Teoria schimbului si a pretului spune ca preturile la care se vand bunurile
sunt determinate de utilitatea marginala a acestora.

Eugen Bohm Bowerk teoria deprecierii viitorului sau teoria dobanzii.

Imparte bunurile in bunuri prezente (salariul) care valoreaza mai mult ca
acelasi si bun in viitor (capitalul). Dobanda este diferenta dintre valoarea mai
mare, pe care indivizii o acorda bunurilor actule, si valorea mai mica,
acordata bunurilor viitoare, deci e o plata asteptariicapitalistului.
4. Scoala matemtica elvetiana (scoala de la Lausanne)
Leon Walras (1834-1910) si Wilfredo Pareto (1848-1923
Leon Walras imparte economia in 3 compartimente distincte:
1) economia pura, care foloseste metode matematice de cercetare
2) Economia aplicata, care are drept misiune studierea procesului de productie, a
circulatiei monetare si a formelor de organizare a acestuia
3) Economia sociala, se preocupa de gasirea principiilor de echitate sociala.
Elaboreaza modelul concurentei pure si perfecte, un model ideal de formare a
preturilor bazat pe 5 premise:
- Atomicitatea pietei
- Omogenitatea produselor
- Libera intrare pe piata
- Mobilitatea factorilor de productie
- Transpartenta pietei.
Teoria echilibrului general se stabileste pe 3 piete principale: piata produselor,
piata fortei de munca si piata capitalului. Echilibrul economic generl se stbileste
tunci cand oferta este egala cu cererea pentru fiecare produs si pe fiecare piata.
Interventia statului in acest proces este inutila
Wilfredo Pareto considera ca economia are 2 forme: economie pura si economie
aplicata. Este autorul teoriei despre curbele de indiferenta. Este autorul teoriei
numite optimul lui Pareto care inseamna o asemenea distributie a resurselor,
cand cresterea bunastrii cel putin unui individ nu contribuie la reducerea bunastarii
altor indivizi. Poate fi realizat doar in conditiile concurentei pure si perfecte
5. Alfred Marshall (1842-1924)- ultimul neoclasic
Sustine ca economia politica este o stiinta care studiaza, in acelasi timp, atit
bogatia natiunilor, cat si comportamentul uman.
Studiaza formarea preturilor in conditiile concurentei imperfecte
Sustine inlocuirea termenului de economie politica cu economics
Elaboreaza teoria pretului fara valoare potrivit careia pretul se
stabileste in functie de 3 factori:
a) Cheltuieli de productie;
b) Utilitatea marginala;
c) Cererea si oferta
Descopera fenomenul de perioada lunga si perioada scurta de timp.
Pe termen scurt pretul este influentat mai mult de utilitate, iar pe termen
lung de costurile de productie.
Introduce notiunea de elasticitate a cererii.
Elboreaza o noua teorie a salariului: salariul depaseste nivelul minimului
mijloacelor de existenta, ridicandu-se la inaltimea unui anumit confort. Pe
termen scurt salariile sunt determinate de productivitatea marginala , iar pe
termen lung de costul de productie al fortei de munca.
6. Merite si neorataciri ale doctrinei clasice
Merite:
Ei au propus o schimbare esentiala in ceia ce priveste obiectul de studiu al
teoriei economice, imbogatind totodata stiinta economica cu un sir de notiuni
total noi
Au reorientat directia de inestigatie de la domeniul productiei la domeniul
circulatiei
Au elobaorat un model de piata pura si au studiat mecanismul functionarii lui

 Au folosit pe scara larga procedee matematice, imbogatind astfel intrumentul

analitic al teoriei economice
Limite:
Au acordat o atentie exagerata microeconomiei si statisticii, in detrimentul
analzei macroeconomice
Au scos din campul de studiu problemele sociale si politice
Absolutizand importata consumului si a cererii, au subapreciat rolul productiei
si a ofertei.

Tema nr. 10 Doctrina instituionalist

1. Conceptele fundamentale ale institutionalismului
Apare la inceputul sec. XX. n SUA.
Precursorii sunt:
Simode de Sismondi, care argumenteaza necesitatea de a
studia instituiile publice;
- Friedrich List, propune analiza economiei nationale.
Apare ca o reacie impotriva monopolizrii excesive a economiei.
Se dezvolta in 3 etape:
1. Institutionalismul negativist sau protestatar (inceputul [Link]) repr.
Thorstein Veblen
2. Institutionlismul pozitivist (anii 30 [Link]) , repr. J.M. Clark, [Link]
3. Neoinstitutionalismul (anii 60 a sec.20) repr. J.K. Galbraith
Aripa european a instituionalismului este reprezentat de coala
sociologica franceza, (sec. XX), repr. Francois Perroux
Principalele concepte ale instituionalismului:
Instituiile - fora motrice a dezvoltrii economice. Instituia - fenomen
cu caracter stabil, care impune oamenilor un oarecare comportament
obligatoriu, stabilesc o ordine n activitatea lor. Exist instituii formale
i neformale. EX: biserica, statul, proprietatea, sindicatele, piaa,
invtmntul, obiceiuri, legislaie, etc.
Viaa economic este guvernat de instituii i nu de anumite legi
obiective, venice i universale.
Statul este obligat sa intervin n viaa economic pentru a evita
crizele economice i omajul, pentru a asigura echitatea social.
o tiina economic trebuie s efectueze o analiz de ansamblu a
economiei.
o Socialul are prioritate n raport cu economicul, iar dezvoltarea
economic nu trebuie considerat drept un scop n sine, ci un mijloc de
rezolvare a problemelor sociale.
homo economicus este nlocuit cu homo socialis. Activitatea agenilor
economici urmeaz a fi studiat n strns legtur cu mediul n care acetia
activeaz. Anume factorii sociali i psihologici sunt determinani
2. Instituionalismul negativist sau protestatar THORSTEIN VEBLEN
(1857-1929) fondatorul instituionalismului
THORSTEIN VEPrincipala instituie sunt tradiiile si obiceiurile dar un rol
deosebit le au instinctele: a) instinctul paternitatii, b) instinctul curiozitii, c)
instinctul jefuitor, d) instinctul de a produce, etc.
Respinge noiunea de legi eterne.
Teoria clasei fr ocupaii Clasa fr ocupaie duce un mod de
via parazitar, reducnd randamentul industrializrii societii. Aceasta este

reprezentat de speculani, escroci, rentieri, pseudo businessmani., care fr

a produce ceva, obin, pe ci necinstite, prin fraud, ctiguri enorme.
Teoria suveranitii consumatorului - consumatorul nu este suveran
n alegerea sa, ci este supus unor puternice presiuni, care i impun, atunci
cand alege marfuri i servicii, un comportament iraional, neindependent.
Consumatorul devine un sclav al modei, al publicitii, al ambiiilor.
BLEN (1857-1929) fondatorul instituionalismului
Instituionalismul potitivist
John Maurice Clak (1884-1963) i Adolf Augustus Berle (1895-1971)
Teoria difuziunii proprietii ncepnd cu anii 50 ai secolului XX, n cele
mai dezvoltate ri capitaliste are loc o schimbare radical n structura
proprietii. Pe lng proprietatea individual, care cedeaz, treptat, poziiile
dominante, devin tot mai rspndite proprietatea acionar, proprietatea
cooperatist i proprietatea public. ns principala form a ntreprunderii
devine societatea pe aciuni.
Statul promoveaz tot mai activ o politic de justiie social.
3. Neoinstituonalismul
John Kenneth Galbraith (1908-2006)
n economiiile dezvoltate, un rol important n reglementarea fenomenelor
economice i sociale aparine, alturi de pia, statului.
Economiile contemporane se bazeaz pe:
- Pe sectorul economiei de pia, care funcioneaz n conformitate
cu principiile economiei de pia
- Pe sectorul economiei planificate, al marilor ntreprinderi, care
este un sector al produciei neconcureniale.
Marile intreprinderi, deinnd poziii de monopol sau oligopol, au
distrus mecanismele pieei concureniale, reglementnd piaa dup bunul lor
plac.
Teoria determinismului tehnologic - cauza principala a transformarilor din
societate o constituie schimbarile din tiina tehnic.
Procesul de produciei se concentreay n cadrul ntreprinderilor
gigantice, care nu se supun legilor pieii. Gestiunea acestor ntreprinderi se
afla n mainile managerior marilor corporatii, numiti tehnostructura.
Acest grup este format din manageri influenti, gulerele albe,
care posedand cunostintele si experienta necesare, conduc toate afacerile
intreprinderii.
Odat cu apariia tehnostructurii, motorul activitii economice
nu mai este doar profitul. Concomitent dispare conflictul dintre munc
(salariai) i capital (acionari).
4. Scoala sociologica franceza.
Francois Perroux (1903-1987)
Teoria efectului de dominatie Pe piata exist att intreprinderi mici ct i
ntreprinderi mari, ns poziia acestora nu este echivalenta. ntreprinderile
mari tind sa-i dicteze condiiile proprii pe pia i s le impun
ntreprinderilor mici. Astfel, principiul laissez faire nu mai inseamn libertate
pentru toti, ci doar pentru firmele dominante.
Efectul dominatiei se raspandete nu numai asupra
ntreprinderilor dintr-o ara, ci i asupra economiilor naionale. Astfel,
economiile naionale se impart n economii dominante i economii dominate.
Rezultatl aceste dominaii rezid n adncirea decalajului dintre rile bogate
i rile srace
JEAN TIROLE (1953)

Laureat al Premiului Nobel n economie, anul 2014.

A clarificat modul n care nelegem i reglementm industriile
dominate de cteva mari firme. Analiza sa cu privire la firmele cu o putere
mai mare de pia ofer un rspuns la o serie de ntrebri importante de
genul cum ar trebui s acioneze guvernele n relaiile lor cu fuziunile i
cartelurile i deasemenea cum ar trebui reglementate monopolurile.

Tema nr. 12 Neokeynesismul

1. Geneza neokeynesismului
Neokeynesismul apare in primii ani dupa cel de al II lea Razboi Mondial,
moment in care se punea problema dinamicii economice si a inflatiei. Drept
consecinta razboiului a fost si transformarea economiei capitaliste bazate pe
proprietate privata, intr-o economie mixta, unde apare un puternic sector
public.
Neokeynesismul constituie un ansamblu de teorii si politici economice
inspirate din opera lui J.M. Keynes. Cei mai importanti reprezentanti: Roy
Harrod, Alvin Hansen, John Hicks, Paul Samuelson, Joan Robinson,
[Link] urmaresc in special, scopul asigurarii unor ritmuri stabile
de crestere economica. Ei se preocupa de analiza productiei, care asigura
cresterea venitului national. In acest scop ei insista asupra imixiunii
sistemice si directe a statului in economie.
2. Teoria cresterii economice si teoria ciclurilor economice.
Teoria cresterii economice, autor Roy Harrod. Este primul care a
elaborat conceptul de crestere economica in calitate de proces de crestere
durabila, reorientand astfel stiinta economica de la o analiza statica a vietii
economice la una dinmica. Harrod si adeptii sai au elaborat un sir de politici
de stabilizare si de stimulare a cresterii economice. Ei au propus elaborarea
unor bugete pe termen de 10 ani, astfel incat excedentele de prosperitate sa
acopere anii de criza. Au elaborat un sir de modalitati de manevrare cu rata
[Link] anii 1936-1939 Harrod si Domar elaboreaza un model de
crestere economica pe termen lung bazat pe:
a) O egalitate intre economii si investitii;
b) Egalitate intre rata cresterii productiei nationale si rata cresterii
populatiei active.
Teoria ciclurilor economice elaborata de Alvin Hansen.
Distinge 4 forme de cicluri:
1) Cicluri mici, se repeta la 2-3 ani
2) Cicluri mari, 6-13 ani
3) Cicluri in constructii, 17-18 ani
4) Cicluri seculare, 50 ani.
La temelia ciclurilor se afla neregularitatea cu care se fac investitiile in
capital fix si circulant. Principalul instrument de prevenire a ciclicitatii este

bugetul de stat. Neokeynesismul francez . Curba lui Phillips: inflatie sau

somaj. Cu cat somajul e mai mare cu atit cresc preturile si invers.
[Link] neoclasica. Paul Samuelson
Paul Samuelson a efectuat o sinteza a keynesismului si a neoclasicismului,
expusa in lucrare sa Economics.
Ideile principale:
- economia actuala are un caracter mixt care imbina elemente din
ambele sisteme economice si cel de piata si cel de comanda. Piata se
ocupa de stabilirea nivelului pretului, a cererii si ofertei, rata dobanzii si
a profitului. Statul se preocupa de rezolvarea deficientelor precum
crizele economice, somajul, inflatia.
- se imbina armonios micro si macroeconomia.
- Statul trebuie sa intervina direct in asa domenii ca invatamantul, ocrotirea
sanatatii, industria de prelucrare a deseurilor, etc.
- Rolul cheie in reglementarea economiei urmeaza sa fie jucat de politica
fiscala si monetara.
- principalele obiective ale politicii macroeconomice sunt asigurarea unei
cresteri economice cu ritmuri inalte, mentinerea unui nivel scazut al
somajului, stabilitatea preturilor.
4. Postkeynesismul. Joan Robinson
Directiile principale ale investigatiilor poskeynesiste sunt:
a) Analiza factorilor ce asigura cresterea economica pe termen lung,
b) Determinarea rolului repartitiei in fuctionarea economiei de piata,
c) Analiza rolului banilor in economia contemporana.
Postkeynesistii se inspira nu numai din opera lui Keynes ci si din lucrarile
clasicilor, socialistilor si institutionalistilor. Ei investigheaza asa fenomene
economice cum sunt: rolul marelor corporatii, problemele inflatiei si ale
comertului exterior, etc. Neaga teoria valoare utilitate si productivitatea
marginala a factorilor de productie, revenind la teoria valoare-munca, expusa
de Ricardo.
Postkeynesistii afirma ca ritmurile cresterii economice depind de felul in care
se repartizeaza venitul national: raportul intre salariu si profit. Joan Robinson
demonstreaza ca salariile mari, facilitand realizarea produselor si a
serviciilor, reprezinta unul din principalii factori stimulenti ai cresterii
economice. In opinia ei, factorii care asigura cresterea eaconomica pe
termen lung sunt:
a) Raportul dintre profit si salariu
b) Volumul capitatlului investit
c) Progresul tehnic
d) Gradul de monopolizare a economiei
e) Masura in care concurenta se poate manifesta in mod liber
f) Rata cresterii populatiei.
5. Teoria echilibrului general a lui Wassily Leontieff(1906-1999)
Contributia principala a lui [Link] este elaborarea teoriei balantei
interramurale cunoscute sub denumirea de metoda imput-output. Ea
permite calcularea consecintelor directe si indirecte ale modificarii unor
marimi economice, cum ar fi nivelul impozitelor, cererii, masei monetare,
salariului, profitului, asupra altor marimi precum si a dezvoltarii economice in
ansamblu.
Punand in centrul modelului sau matricea interramurala, ca reflectare a
interdependentei dintre toate marimile economice, Leontieff elaboreaza
modelul echilibrului economic general in dinamica, adica al unui

echilibru ce asigura cresterea economica. Prin aceasta se realizeaza o punte

intre teoria marginalista a echilibrului economic general si teoria
neokeynesista a cresterii economice.

Tema nr. 13 Doctrina neoliberala

1. Ideile de baza ale neoliberalismului
Doctrina neoliberala apare catre mijlocul anilor 70 ai secolului 20, ca
contrarevolutie impotriva doctrinei dirijiste keynesiste. Este aplicata la
inceput in SUA si Marea Britanie, apoi raspandinsu-se in lumea intreaga.
Principiile de baza ale doctrinei neoliberale sunt:
1. Activitatea economica este reglementata de niste legi economice
obiective si ordine naturala.
2. Temelia libertatii individuale este proprietatea privata, care trebuie sa
fie inviolabila.
3. Relatiile intre agentii economici se desfasoara in cadrul liberei
concurente. Apararea concurentei constituie una din principalele functii
ale statului.
4. Preturile se stabilesc liber.
Statul trebuie sa creeze un cadru institutional necesar pentru buna
functionare a mecanismelor pietei.
Rolul statului in conceptia neoliberalilor:
- Statul are rolul de aparare a concurentei, lupta impotriva proceselor de
monopolizare precum si asigura solidaritatea sociala.
- Libertatea economica trebuie controlata si protejata
- Statul trebuie sa creieze cadrul legislativ corespunzator, mentinut de
statul de drept
Neoliberalii neaga principiul laissez faire
2. Scoala de la Freiburg
Neoliberalismul german este numit si ordoliberalism (ordo-oranduire).
Principalii reprezentanti sunt: Walter Eucken, Ludwig Wilhelm Erhard, Wilhelm
Ropke, etc.

Walter Euken elaboreaza teoria tipurilor ideale de economie si fondeaza

modelul economiei sociale de [Link] tipurilor ideale, spune ca exista 2
tipuri de oranduiri:
a) Economia libera de piata
b) Economia centralizata.
In cadrul economiei libere legaturile intre agentii economici se efectueaza
prin intermediul [Link] cadrul economiei centralizate, intreprinderile sunt
subordonate unui centru unic, care coordoneaza activitatea acestora prin
ordine si dispozitii obligatorii.
Tipurile ideale exista numai in teorie, in relitate existand niste modele mixte
care imbina in diferite proportii elementele celor 2 tipuri ideale.
Economia sociala de piata imbina armonios ideile liberalismului cu cele ale
crestinismului. Si este aplicat in Germania, Olanda, Suedia, Elvetia,
Danemarca.
Trasturile de baza ale economiiei sociale de piata
- Elaborarea si controlul indeplinirii regulilor de joc
- Apararea concurentei
- Stabilirea unui raport optimal intre proprietatea privata si cea publica
- Asigurarea protectiei paturilor social-vulnerabile.
- Asigurarea cresterii economice
- Mentinerea stabilitatii monetare, prevenirea inflatiei si deflatiei.
Erhard si Ropke lanseaza conceptul echipei de forbal. Potrivit acetuia
economia poate fi comparata cu un teren de forbal, in care agentii economici
sunt jucatorii iar statul este arbitrul.
3. Scoala ultraliberala de la Viena
Aceasta scoala este un fel de mostenitoare a celebrei scoli austriece
psihologice. Cei mai celebri reprezentanti ai acestei scoli sunt: Friedrich A.
von Hayek, Ludwig von Mises si Joseph Schumpeter.
Reprezentantii acestei scoli sunt cei mai inversunati adepti ai liberalismului
in economie, a unei economii de piata pure, respingand ideea economiei
mixte.
Freidrich A. von Hayek se preocupa de urmatoarele aspecte si probleme
economice: probleme comportamentului omului in conditiile economiei de
piata, statul de drept, formarea preturilor, ciclurile [Link]:
- Principiul mainii invizibile
- Inlocuire termenului de economie politica cu catalaxia care este un
sistem economic care se autoregleaza spontan, prin intermediul
preturilor.
- Ordinea spontana se afla la baza sistemului economiei de piata, iar
ordinea dirijata la temelia economiei de comanda.
- Economia de piata este regularizata de un sir de reguli de joc
instituite de statul de drept.
- Valoarea umana suprema este libertatea, care este mult mai
importaanta decat prosperitatea economica.
4. Scoala monetarista de la Chicago.
Este o contra-revolutie impotriva keynesismului si in special impotriva
raspandirii si agravarii fenomenului inflatiei.
Milton Friedman, fondatorul scolii monetariste. Principalele idei:
- Adept inflacarat al economiei de piata. Numai economia de piata libera
si rationala este capabila sa asigure oamenilor si libertatea si
bunastarea precum si securitatea.

Inflatia este un fenomen pur monetar ce are la temelia sa o crestere

anormala a cantitatii de bani in raport cu volumul productiei.
Politica monetara- forma principala de interventie a statului in
economie. Statul trebuie sa regleze marimea masei monetare astfel
incat sa tina sub control rata inflatiei.
Este autorul teoriei cantitative a banilor potrivit careia marirea
cantitatii de moneda in circulatie, produce o crestere proportionala a
nivelului general al preturilor si o scadere a valorii monedei.
Propune utilizarea notiunii de cerere de moneda, care depinde nu de
venitul curent, real, ci de asa-numit venit permanent, pe care individul
asteapta sa l obtina pe viitor si care il serveste drept temelie pentru a
si determina nivelul de consum.
Elaboreaza teoria ratei naturale a somajului. Somajul natural,
conditionat de trecerea angajatilor la un alt loc de lucru, alt loc de trai,
este un fenomen firesc natural inevitabil si chiar necesar. Reflecta acel
nivel relativ al somajului care corespunde cu o rata stabila a inflatiei.
5. Teoria economiei ofertei.
Apare in anii 70-80 ai secolului XX, care avea menirea sa reabiliteze
rolul decisiv al ofertei si al productiei, in crerea avutiei. Potrivit acestei
teorii, factorul principal ce sigura dezvoltarea economica este oferta,
nu cererea efectiva dupa cum spunea J.M. Keynes.
Principalii reprezentanti: Robert Mundell si Arthur Laffer. Potrivit lor:
Intreprinzatorul constituie punctul de plecare a dezvoltarii economice,
cererea este cheia avutiei;
Productia da nastere veniturilor utilizate pentru a procura ceea ce
propune oferta
Se insista asupra necesitatii stimularii investitiilor private.
Laffer expune sub forma grafica urmatroarea idee: pana la un punct
oarecare, odata cu cresterea ratei impozitelor, cresc si
veniturile fiscale. De la un punct, incolo, cresterea in
continuare a presiunii fiscale are ca urmare o reducere
substantiala a veniturilor statului. Astfel el se pronunta pentru o
reducere a cheltuielilor publice si a impozitelor, masura care, potrivit
opiniei lui, stimuleaza cresterea economica.

Tema nr.14 Neoinstitutionalismul economic

1. PARTICULARITATILE NEOINSTITUTIONALISMULUI
Neoisntitutionalismul, sub presiunea keynesismului si neoliberalismului, pe la
mijlocul [Link], isi pierde influenta. Insa intre anii 70-80, prin lansarea unor noi
concepte si teorii, doctrina neoinstitutionalista revine iarasi pe prim-plan. Principalii
reprezentati ai neoinstitutionalismului revigorat sunt: Ronald Coase, Douglass North,
James Buchanan, Armen Alchian, Gordon Tullock. Particulariatile
neoinstitutionalismului:
1. Intreprind o cercetare a realitatilor ce tin de obiectul de studiu al politologiei,
al istoriei, al dreptului, cu folosirea metodelor si instrumentelor economice.
2. Pun accentul pe studierea relatiilor dintre indivizi din cadrul uneia si aceleiasi
institutii, cum ar fi statul, familia, forma, etc.
3. Folosesc pe larg metoda deductiva de cercetare economica, insotita de
analiza cantitativa si calitativa.

4. Acorda o importanta deosebita notiunilor costul tranzactiilor si drepturile

de proprietate
2. Costul tranzactiilor si drepturile de proprietate
Ronald Coase (n.1910) este autorul teoriilor costului tranzactiilor si
drepturilor de proprietate.
Costul tranzactiilor este costul efectuarii unui schimb sau a unei
tranzactii economice, adica cheltuielile legate de studierea pietei, de
desfasurarea negocierilior, incheierea si respectarea unor contracte intre
partenerii economici. Firma are scopul de a reduce costurile de tranzactie.
Drepturile de proprietate reprezinta un set de imputerniciri care I permit
individului sa ia anumite decicii in privinta unor sau altor resurse.
Drepturile de proprietate sunt:
[Link] de dispozitie, sau de control
2. Drept de posesiune
3. Drept de utilizarea a bunului
4. Drept de uzufruct, adica de insusire a rezultatelor, care devin, si ele, obiect
de proprietate
5. Drept de administarare
6. Drept de transmitere prin mostenire
7. Drept la o posesiune fara termen a bunurilor
Ideea principala a teroiei drepturilor de proprietate consta in faptul
ca identificarea clara si respectarea stricta a acestor drepturi reduc
costul tranzactiilor
3. Teoria alegerii publice
Autorii teoriei alegerii publice sunt James Buchanan si Gordon Tullock.
In centru atentiei teoriei alegerii publice se afla analiza comportamentului
economic al individului in procesul de administarare a treburilor publice, de
luare a deciziilor publice, cercetarea raportului dintre functionarea institutiilor
publice si rezultatele economice ale hotaririlor adopatate de acestea. Politica
functioneaza dupa principiile pietei. Vanzatorii sunt politicienii care ofera
programe electorale, iar consumatorii sunt alegatorii, care achita bunurile
promise cu votul de care [Link] politici, cand adopta o decizie
politica, va tine cont nu atit de promisiunile facute in campania electorala,
cat, mai ales, de propriul interes. Astfel, deciziile institutiilor publice, sunt in
linii mari, putin eficiente. Solutia este ca societatea civila si organele de
drept, sa fie cu ochii pe activitatea institutiilor publice. In opinia lui Buchanan,
esecurile economiei de piata sunt, de fapt, consecinta comporatmentului
egoist al oamneilor politici.
4. Interpretarea neoinstitutionala a istoriei economice. Douglas North
Douglas North considera ca este absolut necesara studierea evolutiei institutiilor
care joaca rolul decisiv in schimbarea societatii, in dezvoltarea economica, de aceea
se impune necesitatea studierii primaordiale a acestora. Functia principala a
institutiilor sociale consta in asigurarea reducerii costului tranzactiilor, cost care
creste odata cu aprofundarea diviziunii muncii si diversificarea schimbului. Calitatea
si modul de functionare a institutiilor se afla la temelia succesului economic intr-o
masura mai mare decat cantitatea si calitatea factorilor materiali si umani ai
productiei.