Sunteți pe pagina 1din 49

Tema 1. Fundamental! teoretice ale consilierii psihopedagogice.

Planul leciei:
1. Asistenja psihopedagogica i consilierea psihopedagogica.
2. Psihoterapie, consiliere psihologica i consiliere psihopedagogica.
3. Caracteristicile esen|iale ale consilierii psihopedagogice.

Obiectivele:
La nivel de cunoatere:
sa asimileze nopuni privind asistenja/ consilierea educaponala;
sa reproduca tipurile de asistenja/ consiliere dupa Gh. Tom a;
La nivel de aplicare:
sa distinga diferenjele intre psihoterapie, consiliere psihologica i
consilierea educa ionala;
La nivel de integrare:
sa aprecieze rolul dirigintelui in calitate de consilier educational;
sa evalueze activitatea consilierului educational (studii de caz).
Cuvintele cheie: as i sten a psihopedagogica, consiliere psihopedagogica,
consilierea psihologica, psihoterapia.

-1Termenul asisten a provine din lat. assisto, -ere- i adsisto, - ere-, care
semnifica a fi alaturi de cineva, a-i acorda sprijin i ajutor in rezolvarea
unor probleme.
In acceptiunea lui Gh.Tom a asistena reprezinta un ansamblu de
ac iuni organizate pe plan social cu scopul de a asigura condign optime de
dezvoltare i via|a pentru individ sau de a preveni i inlatura situapile de
suferinja prezente temporal' in via|a persoanei.
In teoria i practica vie|ii sociale exista mai multe tipuri de asistenfa
(Tom a):
asistenfa medicaid - masuri i acjiuni referitoare la asigurarea
condi iilor adecvate de cre tere i dezvoltare biofiziologica a
organismului uman, de men mere a unci stari optime de
funcponalitate i de sanatate a acestuia.
asisten a sociala - ansamblu de masuri i ac iuni de sprijin
acordate persoanelor aflate in nevoie, pentru rezolvarea unor
probleme de natura materials.
asistenfa psihologica - sprijinul i ajutorul acordat acelor
persoane care, n anumite momente ale existen ei lor, au
dificult i in adaptarea la solicitarile vie ii, manifestate prin
disfunc ionalita i i dezechilibre ale structurilor lor de
personalitate.
asistenfapedagogica/ educaponala - sprijin, ajutor i indrumare
acordate in special copiilor i tinerilor, dar i adul ilor, tuturor
persoanelor care participa la activit i de instruire-inva are, de

I
II

formare profesionala, de dezvoltare personala i orientate in


cariera.
Asisten a psihopedagogica are un caracter interdisciplinar, vizand
realizarea unei educajii eficiente, adaptata particularita ilor psihoindividuale
ale persoanei. Ea se poate asigura atat in cadrul i prin intermediul
activita ilor de instruire-invatare realizate de profesori, de educatori, in
general, cat i prin intermediul unor activity specifice de consiliere
educajionala.
-2Psihoterapia este interven ie psihologica in sanatate i boala.
- prima componenta, sanatatea, se refera la abordarea mecanismelor
psihologice de sanogeneza implicate in promovarea i optimizarea sanata ii i
prevenirea patologiei.
- a doua componenta, boala, se refera la abordarea mecanismelor psihologice
de patogeneza implicate in patologie (clinica i/ sau subclinica).
Psihoterapia este considerata ca tratament fra medicamente i presupune
utilizarea unor metode i tehnici psihologice specifice, in vederea realizarii
unor schimbari, adeseori de amploare, profunde, in cogni iile i
comportamentul oamenilor. Psihoterapia se adreseaza persoanelor aflate intr-o
stare de suferinja psihica, uneori greu de circumscris i, ca atare, foarte dificil
de remediat sau inlaturat. De cele mai multe ori suferin ele psihice sunt
generate de conflicte interne, intrapersonale.
Orice interven ie psihoterapeutica presupune realizarea unor schimbari
ale modului de a gndi i de a se comporta al persoanei.
Psihoterapia poate fi:
individuala - obiectul interven{iei este individul;
in grup - obiectul interventiei es1;e individul inserat intr-un grup terapeutic;
de grup - obiectul interventiei este grupul, spre exemplu, cuplul, familia, etc.
Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistenjei persoanelor
normale care
doresc sa- i atinga obiectivele i sa func ioneze mai eficient, in timp ce
psihoterapia este un demers mai complex de tratament psihologic, centrat pe
reducerea unor simptome sau comportamente disfunc|ionale sau pe
reabilitarea i reconstructia personalita ii. (Holdevici I.)
Consilierea psihologica - reprezinta un tip de interventie psihologica
prin care se urmare te sugerarea unui mod de a proceda, a unui mod de
comportare ce trebuie adoptat intr-o situate data sau, in general, in viafa i
activitatea cotidiene. Ea se adreseaza persoanelor relativ normale, sanatoase
psihic, aflate in situajii dificile, pe care le ajuta sa- i con tientizeze
disponibilita ile i sa- i rezolve problemele cu care se confrunta. (I.
Dumitru).
Dupa Daniel David, consilierea psihologica este o interventie
psihologica in scopul optimizarii autocunoa terii i dezvoltarii personale i/
2

sau in scopul preven iei i remiterii problemelor emotionale, cognitive i de


comportament. Consilierea psihologica este specifica psihologului;
psihoterapia este mai eterogena, putand ii practicata de diver i profesioni ti
(psihologi, psihiatri), dupa un program riguros de pregatire. Consilierea
psihologica se deosebe te de psihoterapie prin faptul ca, in timp ce
psihoterapeutul poate face interventie psihologica in psihopatologie,
consilierul psihologic, nu are aceasta competenta.
Consilierea psihologica se deosebe te i de consilierea educaftonald/
psihopedagogica (colard). Consilierea psihopedagogica este focalizata pe
probleme de educafie i eariera iar cea psihologica pe optimizarea sanatatii
i ameliorarea problemelor psihoemotionale i de comportament.
Consilierea education aid/ psihopedagogica urmarestc abilitarea
oamenilor de a-si rezolva singuri problemele prin insu irea/ invatarea
modului de a- i modifica cognitiile i comportamentele pentru a se adapta
solicitarilor, de a- i gestiona trairile afective i de a- i rezolva conflictele
interne, de a- i imbunatati relatiile cu ceilalti, de a lua decizii i a- i asuma
responsabilitati, adica de a dobandi deprinderi de viata sanatoase (apud. I.
Dumitru).
Diferenfele intre activitaile instructiv-educative i cele de consiliere
(scopul fiind formarea - dezvoltarea personalitatii umane):
1. profesorul instruie te - consilierul faciliteaza realizarea invatarii
eficiente i durabile de catre fiecare persoana.;
2. profesorul propune elevilor un anumit mod de prezentare i in elegere a
tiin|ei - consilierul abiliteaza i instrumenteaza persoana cu metode i
tehnici prin care acesta sa asimileze, in maniera proprie, tiin$a.;
3. demersul profesorului este unul aproape strict educational (instructiveducativ) - demersul consilierului este psihoeducajional.;
4. consilierul educational acorda sprijin nu numai elevilor ci oamenilor de
diferita varsta care se afla in diverse ipostaze i stadii de formare a
propriei personalitati...
~3'
Caracteristicile esenfuile ale consilierii psihopedagogi.ee /
a) Consilierea psihopedagogica/ educationala se adreseaza persoanelor care se
afla in procesul de formare i dezvoltare a propriei personalitati;
b) Consilierea educationala are la baza un model psihoeducational al formarii i
dezvoltarii personalitatii;
c) Consilierea psihopedagogica are un caracter preventiv i de dezvoltare;
d) Consilierea psihopedagogica are caracter educational - formativ specific, de
sprijinire a oamenilor sa se ajute singuri in rezolvarea problemelor de viata i
dezvoltarea propriei personalitati;

e) Consilierul nu are solu ii dinainte stabilite, el ajuta persoana sa- i gaseasca


cea mai buna solute singura;
f) Consilierea psihopedagogica necesita implicare con tienta, activa i
responsabila a persoanei in autodezvoltarea Eului i a propriei personalitati
(schimbari evolutiv- adaptative)

1.
2.
3.

Activitate practica independents: Elaborati sugestii aplicative pentru


consilierii colari privind cunoa terea de sine (Cunoate-te pe tine insufi.!)
Planul lecfiei:
Dimensiunile consilierii psihopedagogice.
Scopurile consilierii psihopedagogice.
Continutul, formele i modalita|ile de realizare a consilierii psihopedagogice.
Objective:
la nivel de cunoa$tere:
sa identifice dimensiunile esen|iale ale consilierii psihopedagogice;
sa reproduca scopurile consilierii psihopedagogice (fundamentale,
formulate de consilier,
formulate de client, formulate de paring).
la nivel de aplicare:
sa analizeze scopurile consilierii psihopedagogice (fundamentale,
formulate de consilier, formulate de client, formulate de paring);
la nivel de integrare:
sa elaboreze scopuri privind consilierea psihopedagogica a copiilor (din
ipostaza de
parinte).
-1Consilierea psihopedagogica are doua dimensiuni esen iale, aflate intr-o
relate de interdependent;!:
dimensiunea psihologica; dimensiunea pedagogics/ educafionala.
Dimensiunea psihologica se refera la sprijinul, ajutorul i indrumarea
oamenilor pentru realizarea a unei congruence intre cogni|iile, emofiile,
atitudinile i comportamentele proprii. Acordul dintre cogniftile, trdirile
emofionale ale evenimentelor i manifestdrile comportamenlale ii confera
persoanei o cunoa tere de sine i o anumita coeren a intre aceea ce gande te,
simte i face, autenticitate i naturale|e, asigurandu-i o stare de confort
psihologic. Ea are drept obiectiv major - ajutarea clientului sa func|ioneze mai
elicient in via a cotidiana i sa intre ina rela ii pozitive cu cei din jur
(Holdevici, Elemente de psihoterapie, 1998).
,/ Dimensiunea pedagogics/ education a IS a consilierii psihopedagogice
vizeaza provocarea unor schimbdri voluntare in cogni(iile, atitudinile i
comportamentul oamenilor prin antrenarea lor in activitafi educationalformative specifice care-i ajuta sa invefe deprinderi de a face fa a problemelor
4

vietii, sa dobandeasca abilitati necesare integrarii in profesie, in via|a sociala


i in cea personal a.
Scopurile consilierii psihopedagogice sunt diferenpate in funcjie de
clienp i de problemele acestora, care la randul sau difera in funcpe de varsta
clien ilor.
Modalitafile, metodele, tehnicile i procedeele de lucru aplieate in
consilierea psihopedagogica sunt relativ diferite pentru copii i adulfi.
In caznl adul{ilor, modalitatea principals de cons Mere este discupa/
inlerviul, in cadrul careia clientul este sfatuit, ajutat, sprijinit ?i indrumat sa- i
con tientizeze problemele i este incurajat sa ia decizii privind propriile
schimbari.
Responsabilitatea copiilor privind propria lor formare, schimbare
adaptativa i dezvoltare este limitata, sarcina indeplinirii acestora la nivel
optim in cea mai mare masura ii revine consilierului. Antrenarea copiilor in
activity de consiliere psihopedagogica, mai ales in cele care sa conduca la
solujionarea unor probleme speciale, presupune angajarea lor in activity de
joc sau alte activitafi educafionale (desen, pictura, colaj, muzicd, sport...).
1. Scopurile fundamentale - sunt acelea urmarite in totalitatea activitafilor de
consiliere psihopedagogica i cu referire la majoritatea clien|ilor. La acest
nivel consilierea psihopedagogica se focalizeaza pe sprijinul, ajutorul i
indrumarea clientului, pentru a inva{a:
sa atingd un nivel optim de congruen(a intre gandurile, emofiile i
comportamentele proprii;
sa se accepte a$a cum este, cunoscandu- i capacitate \ potenpalul sau, dar
i limitele, incapacitate, inabilitaple;
sa ere add in posibilitatea schimbarii sale evolutive, in necesitate parcurgerii
unor programe educafionale de formare i dezvoltare a propriei
personalitati; sa abordeze cu luciditate problemele emofionale, fie ele
neplacute sau chiar dureroase, sa fie in stare sa le depa easca starile de
disconfort sau criza;
sa-$i modifice atitudinile $i comportamentele dezadaptative, ineficiente sau
indezirabile social;
sa aibd capacilatea de a-$i maximaliza autodezvollarea .yz autorealizarea
proprie; sa ia decizii $i sd-.si asume responsabilitdli pentru ac(iunile proprii
(gandirea sentimentele, modul de a se comporta);
sa fie con$tient $i responsabil de form are a sa profesionald/ de carierd (in
concordant cu ceea ce poate - capacity, ceea ce vrea - aspiratii i ceea ce
este/ sau se cere - oferta societa|ii);
sa adopte un stil de viafa sdncitos.
2. Scopuri formulate de consilier sunt fundamentate de pregatirea teoretica i
practica a consilierului, au un caracter pronuntat preventiv i asigura formarea
i dezvoltarea optima a

3.

4.

a)
b)
c)

personalitatii clientilor. Scopurile consilierii psihopedagogice stabilite


de consilier pentru indrumarea clienfilor vizeaza urmatoarele direc ii:
- realizarea autocunoa$terii, dezvoltarea stimei de sine - formarea unor atitudini
pozitive
fa{a de propria persoana;
- formarea i dezvoltarea unor abilitati de rela(ionare sociald (munca in echipa,
cooperarea,
colaborarea..
- dezvoltarea unor atitudini $i comportamente adecvate privindpropria sdndtate;
- insu irea unor tehnici de invdfare eficientd i de promovare a unui
management optim al
invajarii;
- dezvoltarea capacitdfii de planificare a carierei.
Scopurile clientu/ui (formulate inainte sau in timpul procesului de consiliere
psihopedagogica propriu-zisa).
Cand clienfii au scopuri precise, bine formulate i asumate de ei in i i,
atunci devin deosebit de interesafi sa se abiliteze pentru a le indeplini, se
implica activ i total in activita ile de consiliere psihopedagogica. In cazul
clien ilor - copii, scopurile lor trebuie tratate cu toata seriozitatea ?i
responsabilitatea de catre consilier. Relapa de consilierea psihopedagogica a
copiilor evolueaza pozitiv pe masura ce clientul - copil capata incredere in
consilier.
Scopurile pdrinfilor (sunt valabile in cazul clienfilor - copii). Privind: veu ita i
performanfele, conduita civilizata, adoptarea deprinderilor de viafa i de
sanatate, orientarea profesionala sau in cariera (dezvoltarea optima a
personalitafii copiilor).
De sine stdtdtor: de elaborat scopuri (in calitate de parinte).
-3Ca activitate specifica, cu scopuri determinate ce poarta caracter educa|
ional-formativ, consilierea psihopedagogica are un confinut i se realizeaza
sub anumite forme in folosul i in beneficiul oamenilor/ clienfilor (oricdt de
diferi.fi ar fi acedia i oricate probleme $i de orice naturd ar fi acestea).
Consilierea psihopedagogica are o structura tridimensionala, aspectele
esenfiale fiind:
confinutul activitafilor de consiliere psihopedagogica;
formele consilierii psihopedagogice;
modalitdfile de realizare a consilierii psihopedagogice.
! a) confinutul activitafilor de consiliere psihopedagogica se refera la domeniile
esenfiale in care ele se desfa oara in concordanfa cu scopurile pe care le
urmaresc. Astfel, activitafile de consiliere psihopedagogica au drept
confinut sau scopuri esenfiale: functionalitatea i dezvoltarea optima a
persoanei; promovarea sanatafii i a starii generale de bine;

inva{area eficienta i durabila; orientarea carierei;


via{a personala.
b) formele consilierii psihopedagogice au in vedere tipurile, ipostazele realizarii
accsteia. / respectiv situafiile in care este nevoie de activitafi specifice de
consiliere complementare
celor instructiv-educative: consilierea in situafii de
criza; consilierea remediala; consilierea preventive;
consilierea pentru dezvoltare optima.
c) moda/itafile de recdizare a consilierii psihopedagogice au in vedere cadrul
institufionalizat/ formal, precum i beneficiarii acestor activitaji (indivizi,
grupuri, organizapi, populapi specifice...). Beneficiarii activitafilor de
consiliere psihopedagogica pot fi:
indivizii (consiliere individuals); grupurile (consiliere
in grup/ a grupului); cuplul i/ sau familia (de grup);
organizafionala (a unei organizafii);
consilierea clienfilor cu nevoi speciale (a populapilor specifice).

Tema 3: Principalele tipuri de abordare a consilierii psihopedagogice

1. Concepfia despre om i personalitatea umana dupa S. Freud.


2. Metode de consiliere psihopedagogica.
3. Consilierea psihopedagogica focalizata pe obiective i solu{ii.
-1Potrivit teoriei freudiene, personalitatea umana include in structura sa
trei instance psihice:
Id-ul (Sinele) - care cuprinde impulsurile, tendinjele i pulsiunile de
natura incon tienta/ biologica;
Egoul (Eul) - care reprezinta entitate psihica de natura con tienta
aflata in contact permanent cu lumea exterioara i cu evenimentele
viefii interioare a subiectului, indeplinind un rol esenfial in integrarea
diferitelor aspecte ale vie|ii psihice i exercitarea autocontrolului;
Superegoul (Supraeul) - care este alcatuit din con{inuturi psihice de
natura social- vaiorica; predominant morala, cu rol de cenzura a
manifestarilor Eului.
Orice fenomen psihic este rezultatul interactiunii unor forfe de natura
contienta i incontienta. Conduita umana este determinate de motivele
contiente i incontiente. Iar forfele ineontiente ne influeneaza permanent
comportamentul.
Eul vegheaza impotriva aducerii in con tiin|a persoanei a pulsiunilor
Id-ului, punand in funcfie mecanismele de aparare.
Fenomenele psihice i comportamentale umane au drept cauze
evenimentele anterioare (petrecute, adesea, in copilarie).
Starea optima de sanatate psihosomatica a persoanei este data de
echilibrul functional al celor trei instance ale personalitatii.
Consilierea i terapiile de factura psihanalitica au fost denumite
terapii dinamice sau terapii bazate pe insightHoldevici. Prin insight (in|
elegerea intuitiva i iluminarea brusca), persoana aflata in proces de
consiliere i terapie psihica descopera motivele (cauzele) ascunse ale
problemelor cu care se confrunta la un moment dat, i, implicit, ale
comportamentelor sale.
Insightul - in|elegerea de catre persoana in cauza a problemelor sale,
printr-o iluminare brusca, bazata pe intuifie.
Catharsisul - descarcarea emofionala, reducerea tensiunii psihice i a
anxietapi prin sprijinirea persoanei sa retraiasca in plan psihic experience
trecute, fie ele placute sau neplacute.
-2Activitafile de consiliere au la baza relafia dintre doua persoane ,
consilier i client, succesul/ rezultatul careia depinde de metodele aplicate
in edinfe.
Metoda asociafiilor libere - clientul este lasat/ sau stimulat sa spuna
absolut orice referitor la propria persoana i la problemele sale. El aduce in
discufie amintiri, imagini, reverii diurne, trairi afective, sentimente,
repro uri, idei acuzatoare...

Tema 3: Principalele tipuri de abordare a consilierii psihopedagogice

Analiza viselor - este considerata de Freud drept calea regala spre


incon tient. Relatand con|inutul viselor sale, clientul face in mod spontan
asocia ii de idei, a caror analiza i interpretare releva confinuturi latente de
natura incon tienta.
Analiza actiunilor/ faptelor clientului - este vorba de conduita verbala
i nonverbala a clientului, observata atat in timpul edinfelor de consiliere.
cat i in viafa cotidiana a acestuia.
Transferul - aici clientul ghidat i stimulat de consilier i i retraie te
experience trecute (chiar din copilarie). Reacfiile i trairile emofionale ale
clientului izvorasc din propriile tendinfe, impulsuri i dorinje ascunse in
incon tientul sau.
Interpretarile oferite clientului de catre consilier - consilierul
ordoneaza materialul produs de client in cursul asociafiilor libere...
Prelucrarile materialului produs de client, care include 3 momente
esenfiale:

- clarificarea, focalizarea clientului pe problemele sale, separarea aspectelor


esenfiale de la cele neesenfiale;
- inlerpretarea, sesizarea unor semnificafii mai profunde, evidenfierea
motivelor ascunse;
- prelucrarea materialiilui identic $i faptic produs de client, explorare repetitiva
progresiva pana la dezvaluirea semnificafiilor ascunse, acceptate de
client.
-3Consilierea psihopedagogica focalizata pe obiective i solufii este
mai solicitanta pentru consilier decat cea de lunga durata - focalizata pe
problema. Consilierul isi propune un obiectiv concret, i anume
construirea impreuna cu clientul, a unei solufii adecvate pentru rezolvarea
problemei, urmarindu-se obfinerea unor rezultate concrete, benefice
pentru client. Centrarea pe obiective i solufii inseamna focalizarea pe
resursele clientului, se are in vedere construirea solufiilor, i nu
descoperirea cauzelor care au generat problemele cu care se confrunta
clientul.
Procesul construirii solufiilor in consilierea focalizata pe obiective
i solufii are la baza urmatoarele supozifii:
la orice problema exista solufii,
- intr-o anumita situafie/ problema exista mai mult decat o singura
solufie, solufiile sunt mai degraba construite decat descoperite,
consilierul i clientul construiesc impreuna solufia problemei
clientului.
Procesul de construire a solufiilor la problemele clientului presupune
urmatoarele acfiuni:
a) sprijinirea pe ceea ce vrea clientul, prin valorizarea punctelor tari ale
acestuia;
b) identificarea a ceea ce funcfioneaza in comportamentul clientului i
dezvoltarea acelor comportamente adecvate in aceasta direcfie;
c) daca ceea ce face clientul nu conduce la solufie, atunci trebuie facut
altceva.
Relafia dintre consilierea psihopedagogica de lunga durata i consilierea
psihopedagogica
de scurta durata (autor Dafinoiu)

Consilierea psihopedagogica de lunga


durata
- este focalizata pe problema
- pune accentul pe explicafii
interpretari cauzale ale problemei

Consilierea psihopedagogica de scurta


durata

- este focalizata pe solufii


?i - se axeaza pe instrucfiuni pe baza
carora se construiesc solufiile
7

- utilizeaza, de cele mai multe ori, o


- utilizeaza mai multe metode i
singura metoda/ tehnica...
tehnici de intervenfie psihopedagogica,
- presupune o relafie de tip expert - - presupune o relafie de colaborare, in
client, unde responsabilitatea, aproape care
responsabilitatea
ii
revine
exclusiv ii revine consilierului
clientului, care invafa cum sa se ajute
- este centrata pe vindecarea - este focalizata pe gasirea de solufii
- intare te imaginea patologica de sine - consolideaza imaginea de sine
a clientului, il demobilizeaza
pozitiva
a
clientului,
valorifica
punctele tari care pot asigura succesul
Tema 4. Procesul consilierii psihopedagogice. Spirala schimbarii evolutive
a
persoanei.
Planul leciei:
1. Fazele procesului de consiliere psihopedagogica.
2. Spirala schimbarii evolutive a persoanei.

a)

b)

c)

d)

-1Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce presupune


parcurgerea mai multor etape sau faze, dupa cum urmeaza:
Stabilirea unei legaturi specifice cu clientul i cu lumea sa - pentru a fi
eficient, consilierul trebuie sa gandeasca problemele clientului impreuna
cu acesta i sa evite, pe cat e posibil, sa gandeasca despre client sau in
locul clientului. Lumea clientului este o lume construita, care exprima
viziunea acestuia despre realitate. Schimbarea evolutiva a clientului in
scopul adaptarii eficiente la realitate are in vedere schimbarea Lumii
acestuia.
Invitapa de a vorbi adresatd clientului - sarcina principals a consilierului
este stabilirea unei relafii apropiate cu clientul i implicarea acestuia in
procesul rezolvarii propriilor sale probleme. Consilierul trebuie sa-1
determine pe client sa vorbeasca.
Ascultarea activci i observcirea manifestarilor clientului - clientul discutS
despre subiectele pe care consilierul se arata doritor sa le afle i este
capabil sa le asculte, acest lucru se poate realiza, daca consilierul are
abilitafi de:
stabilire a unui contact vizual cu clientul;
utilizare a limbajului corporal atenfionat;
urmarire a masajului verbal al clientului;
descifrare a semnificafiei vocii i gesturilor acestuia;
incurajare minimalS.
Clarificarea problemelor clientului - consilierul ajuta clientul sa-si
lamureasca problemele utilizand tehnici de: reformulare, resemnificare,
interpretare. *
A reformula - noteaza I. Dafmoiu, inseamna a spune cu alfi
termeni, intr-o maniera mai concisS sau mai explicits, ceea ce clientul

tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuata i devine


elicientS, daca clientul da acordul.
R. Mucchielli evidenfiaza 3 procedee principale ale realizarii
reformularii:
1) reformulare - reflectare - consilierul reia o secvenfa importanta a
discursului clientului sau repeta ultimele cuvinte ale acestuia. Prin
aeeasta dovedind clientului ca in asculta foarte atent. Uneori
reformularea poate lua o forma de reflectari - ecou;
%. 2) reformularea ca inversarea a raportului figura-fond - clientul este
provocat sa
vad3 lucrurile din alta perspective. De multe ori oarnenii raman
prizonierii unui anumit punct de vedere, devinand inflexibili. incapabili
de a gandi lucrurile dintr-o alta perspective. Inversarea raportului figurafond poate provoca trairi afective intense, uneori contradictorii, dar daca
acest procedeu este utilizat cu pricepere, poate determina clientul sa
intrevada i alte posibilitafi de a infelege realitatea i de a aborda
problemele.
,/ 3) reformularea - clarificare - este tipul cel mai complex, dar i cel mai
dificil de
reformulare. Consilierul evidenfiazS esenfa sensul mesajului discursului
clientului. Obiectul reflectarii poate fi: a) confinutul ideilor; i b) trairile
afective, starile emofionale i sentimentele clientului. Confinutul de idei
al discursului clientului este reflectat i reformulat de consilier prin
parafrazare i sumarizare.

Tema 10. Consilierea psihopedagogica in situafii de criza


s

e)
f)

g)

h)

i)

Parafrazarea consta in reformularea celor spuse de client, consilierul


utilizand cuvinte i expresii proprii echivalente confinutului de idei ale
clientului.
/ Sumarizare consta in exprimarea succintS, realizata de consilier, a
gandurilor i emofiilor clientului.
| Resemnificarea presupune schimbarea contextului conceptual i/ sau
emotional al unei situa ii sau al perspectivei din care ea este traita, plasando intr-un alt cadru, care corespunde la fel de bine sau chiar mai bine
faptelor. Resemnificarea ii permite consilierului sa indice noi piste de
abordare a problemelor clientului i sa-1 conducS spre analiza i evaluarea
lor.
t ; Interpretarea presupune reflecfie, atat din partea consilierului, cat i
din partea clientului, intr-un parteneriat bazat pe incredere in capacitatea
clientului de autocunoa tere i infelegere profunda a propriilor probleme,
urmate de dorinfa i voinfa acestuia de a gasi cai i mijloace adecvate
rezolvarii lor.
Contientizarea de catre client a problemelor sale i a modalitdfi/or de
solufionare a acestora - este importantS crearea unui mediu securizant si
confortabil, in care clientul, ajutat de consilier, ajunge sa se exprime liber.
Confruntarea clientului cu propriile credinfe si convingeri ca surse de rezistenfd
la schimbare - consilierul poate sa-i permits clientului, ale carui credinfe si
convingeri opun rezistenfe la schimbarea adaptativa sa nu vorbeascS despre
problemele sale.
Analiza alternativelor posibile i luarea unei decizii - sarcina consilierului este
aceea de a ajuta i indruma clientul sa identifice mai multe cSi de
solufionare a problemelor, prin multiplicarea perspectivelor de abordare a
acestora, urmata de analiza lor comparative i luarea unei decizii.
Facilitarea activd a schimbarii clientului - solufia aleasa presupune, de multe
ori, schimbarea modului de a gandi i de a acfiona al clientului. Acest lucru
nu se realizeaza de la sine, ci presupune sprijinirea, ajutorarea i indrumarea
clientului de catre consilier. Consilierul incurajeaza, susfine i orienteazS
clientul pentru a infelege mai bine problemele i a acfiona mai eficient in
direcfia rezolvarii acestora.
Experimentarea i exersarea noilor comportamente - clientul are nevoie
de suport
i
de feedback, astfel incat sS se convingS cS noile proceduri i
comportamente
il conduc spre o rezolvare mai adecvata a problemelor, la realizarea unui
progres
psihoindividual i, in final, la reu ita in activitate.
j)
Functionalitatea optima a clientului - odata ce a invalal cum sa
procedeze
pentru a- i rezolva problemele i a se adapta solicitarilor, clientul trebuie sa
transfere cele mvafate in viafa cotidianS, sS le aplice in situafii reale, fara a
fi asistat i indrumat permanent de cineva (consilier).

-2ConsUierea psihopedagogica are drept finalitate schimbarea clientului este vorba despre o schimbare evolutivS, in sensul adaptarii mai eficiente la
solicitarile viefii personale, profesionale, sociale, al obfinerii unui nivel
optim de funcfionalitate a personalitSfii clientului, insofite de con fort
psihologic.
Imaginea schimbarii evolutive a clientului este cea a unei spirale, cu
un traseu de baza care incepe cu aparifia unor dezechilibre i
disfuncfionalitafi de discomfort psihic.
Pe parcursul procesului de consiliere psihopedagogica, clientul poate
manifesta rezistenfa la schimbare. In acest caz, consilierul trebuie sS
schimbe mijloacele, tehnicile i procedurile de consiliere psihopedagogica.
Planul lecfiei:
1. Criza i tipurile acesteia
2. Fazele procesului de criza
3. Abordarea de tip preventiv a situafiilor de criza. Intervenfia consilierului in
situafiile de criza ale clienfilor.

-1Criza este o stare de dezorganizare, de disfuncfionalitate a personalitatii,


in care se poate afla, la un moment dat, o confruntare cu anumite probleme
carora nu le poate face fafa in mod adecvat i care-i produc ingrijorare,
anxietate i stres.
Starea de criza poate fi generata i declanata de evenimente precum:
situafia familiala dificila,
- desparfirea de persoana
iubita, infidel itatea,
divorful,
pierderea cuiva drag,
problemele financiare,
devierile comportamentale ale partenerului de via|a,
- consumul de alcool,
droguri, problemele de
sanatate,
pierderea slujbei,
privarea de libertate...
Tipurile de criza dupa H. Parad i L.Parad, in funcfie de natura factorilor
care le declan eaza:
- crize determinate de factori biologici - toate etapele cre terii i
dezvoltarii biopsihofizice ale oamenilor;
crize determinate de factorii. de mediu/ societale - sunt generate de
anumite evenimente precum moartea cuiva drag, divorful, o boala
cronica, violenfa in familie, sau de factori relafionali, interpersonali,
situafionali;

Tema 12. Consilierea psihopedagogica in situafii de criza

- crize intamplatoare generate de cauze imprevizibile - evenimente i


intamplari nefericite, imprevizibile, precum cutremurele, inundafiile,
accidentele de circulate...
-2Reacfiile la situa ia de criza sunt diferite, in funcfie de stadiul in care se
afla procesul derularii ei. Parcurgerea crizei este un proces cu mai multe
faze.
Faza de impact - apare concomitent cu, sau imediat dupa evenimentul
declarator. Reacfiile persoanei. con tienfeaza ca a intrat in starea de criza
deoarece constata ca strategiile obi nuite de rezolvare a problemelor nu
funcfioneaza. faptul acesta o face pe persoana sa se simte neajutorata,
anxioasa, frustrata, depresiva sau disperata sa- i piarda controlul.
Impactul produs de diferite evenimente este diferit la copii, fafa de
adolescenfi i adulfi. Unii copii care intra in starea de criza tree relativ u or
acest moment, deta andu-se de eveniment. ei traiesc intens experienfa i se
implica mai pufin din punct de vedere cognitiv. In cazul adulfilor, faza de
impact poate lasa urme adanci, cu repercusiuni asupra evolufiei viitoare a
personality acestora.
Faid de adaptare (sau coping) - persoana incearca fie sa schimbe situafia,
lie sa- i modifiee reacfiile fafa de evenimentele generatoare de criza.
Reacfiile persoanei (strategia adaptativa): de confruntare cu situafia; de
aparare (negare, retragere, neimplicare etc., insofite de trairi subiective
corespunzatoare). Daca nici una dintre strategiile adaptative nu
funcfioneaza, persoana intra in cea de-a trei a faza.
Sustragerea - persoana simte ca nimie din ceea ce a incercat sau ar
incerca n-o ajuta sa-fi aline suferinfa.
Tipurile de sustragere: voluntara - de exemplu, cazuri extreme de
sinucidere; involunt or a - tram emofionale distorsionate, dezorganizari ale
personalitatii...
Clienfii intra in faza de sustragere atunci cand criza dureaza o perioada
mai indelungata i cand nu intrevad nici o cale de ie ire din aceasta situate.
-3Psihopedagogii J.Allan i E. Anderson (1986) au dezvoltat un
modelpsihoeducafional de abordare de tip preventiv a situapilor de criza in care
s-ar putea afla clientii. la un moment dat.
Programul de consiliere i indrumare propus de savanji include activitafi
care-i ajuta pe clienfi sa invefe:
a) Ce este o situafie de criza, cand, de ce i cum se declan eaza?
b) Ce sentimente i ganduri sunt generate de astfel de situafii?
c) In ce fel se modifica sentimentele i gandurile unei persoane care
parcurge o situate de criza?
d) Ce strategii de adaptare pot fi folosite in asemenea situafii?

Pentru a interveni eficient in situafii de criza, consilierii trebuie sa


adopte un model comprehensiv care sa previna clientii i sa-i pregateasca sa
depa easca aceasta stare i sa le faciliteze dezvoltarea personalitati.
Obiectivul fundamental al interventiilor in situapi de criza il constituie
inlocuirea gdndurilor dezorganizate/ distructive i nonfuncfionale cu altele
adaptate contextului in care se afla clienfii. Realizarea acestui obiectiv
presupune acfiuni specifice:
a) infelegerea faptului ca uneori, in viafa fiecarui om pot aparea situafii
de criza atunci cand capacitate adaptative definute sunt depa ite i
inadecvate contribuie la normalizarea reacfiilor fafa de criza. In
asemenea circumstance, gandurile, sentimentele i comportamentul
persoanei in cauza se modifica, iar acest lucru nu este anormal.
b) Clienfii trebuie sa recunoasca i sa accepte ca sentimentele pe care le
traiesc sunt generate de starea de criza. De cele mai multe ori nu
evenimentul a creat criza, ci perceperea, evaluarea i interpretarea
acestuia de catre client, fapt care a general distorsiuni cognitive i
trairi afective confuze.
c) Clientii trebuie ajutafi sa infeleaga ca sentimentele pe care le au sunt
parte integranta a procesului derularii crizei i ca este bine sa i le
exprime. Exprimarea trairilor afective conduce la diminuarea tensiunii
generate de criza i-l ajuta pe client sa instituie controlul asupra
sentimentelor traite.
d) Invafarea de noi strategii adaptative focalizate pe rezolvarea
problemelor.
Tema 6: Dimensiunea etica a consilierii educafionale. Codul deontologic al
consilierului educational.
Planul lecfiei:
1. Procesul formarii i dezvoltarii profesionale a consilierului
educafional.
2. Deontologia consilierului educational.
-1Formarea profesionala a consilierului educafional include doua
componente majore: formarea inifiala; formarea continua i perfecfionarea.
in fiecare dintre aceste componente se urmare te realizarea unor obiective
referitoare la:
pregStirea
psihopedagogica teoretica i practica; adoptarea unui stil propriu de
activitate care corespunde cerinfelor unei consilieri psihopedagogice de
calitate.
al Formarea initial a cuprinde urmatoarele etape: pregatirea universitara
de baza, postuniversitara/ masterat i doctorat. Aceasta pregStire
presupune dobandirea de cStre studenfi/ viitori consilieri colari - a
unor cuno tinfe, competence i abilitSfi in urmatoarele domenii:
psihologia i pedagogia generals, a varstelor/ dezvoltarii, psihologia

Tema 2. Consilierea psihopedagogica in situafii de criza

comportamentului, psihologia sanatafii, pedagogia i psihologia


sociala, teorii, metode i tehnici de consiliere educafionala...
bl Formarea continua a consilierilor educationali: pentru a dobandi
prestigiu profesional i a ca tiga respect din partea clienfilor,
consilierul trebuie sa invefe continuu (invSfare experenfiala/
practicS). Este necesara dezvoltarea profesionala in direcfia adoptarii
unui stil de activitate personalizat.
Profesionalizarea consilierii educafionale este un proces cu urmatoarele
feze (adaptare dupa Muro J.J. i Kottman, 1995):
- faza exploratorie, in care consilierul i i examineaza propriile credinfe,
opinii i valori referitoare la dezvoltarea personalitSfii oamenilor i
i i formeaza o concepfie/ viziune despre lume i viafa analizand teorii
privind consilierea i principiile acesteia; alege strategii, tehnologii i
metode de practica profesionala;
- faza. de examinare sau operap.onalizare, in care consilierul incepe
construirea unui model de consiliere fundamental de idei, teorii,
principii, metode i tehnici;
- faza de integrare, aceea in care consilierul i i desavar e te modelul de
consiliere;
- faza personalizarii consilierii., in care specialistul se deta eaza de o
anumita teorie, practicand consilierea intr-o maniera proprie, pe care
o considers eficientS i care-1 reprezintS ca profesionist.
Activitciteci de consiliere psihopedagogica presupune respectarea unor
principii, norme si valori deontologice $i etice. In termeni de etica i
deontologie profesionala, consilierul trebuie sa acfioneze astfel incat:
- sa abordeze clientul fara condijionari i sa trateze problemele
acestuia cu toata seriozitatea i priceperea;
- sa acorde clientului ajutor, sprijin i indrumare, acfionand cu
competent i profesionalism;
- sa fie sensibil la solicitarile clientului i sa incerce sa i le satisfaca la
un nivel optim;
- sa respecte deciziile clientului, acfionand intotdeauna in interesul i
spre binele acestuia;
sa asigure confiden ialitatea celor discutate cu clientul;
- sa- i desfa oare activitatea doar in aria sa de competent,
recunoscandu- i puterile i limitele;
- sa apeleze la ajutorul i sprijinul colegilor de profesie pentru
rezolvarea unor cazuri complexe i dificile;
sa nu impuna clientului propriile credinfe i valori;
sa se perfecfioneze continuu pentru a putea oferi clienplorservicii decalitate,
cu
adevarat profesioniste;
sa urmareasca dobandirea unui prestigiu profesional ridicat;
sa gandeasca pozitiv, astfel meat sa insufle clientului optimism i
in

forfele proprii.
Atributiile si responsabilitatile profesionafe ale consilierilor educafionali/
colari se grupeaza in trei direcfii esenfiale:
1) consilierea psihopedagogica propriu-zisa (individuals i de grup);
2) consultant (acordata profesorilor, parinfilor i managerilor colari);
3) serviciile educafionale oferite elevilor/ coordonarea - organizarea
i desfa urarea unui program de sprijin, ajutor, indrumare a
elevilor, parinfilor, profesorilor, managerilor colari, in vederea
cre terii calitafii i eficien ei activitapi educaponale i a dezvoltarii
personale optime a tuturor i a fiecaruia in parte.
/

Consilierea remediala mai este denumita - pentru reabilitare, pentru


facilitarea adaptarii la realitate i este o forma de sprijin, ajutor i
indrumare a clienfilor in vederea adaptarii psihologice i comportamentale
la o varietate de procese i situafii de viafa precum munca, relafiile
interpersonale i conviefuirea in comunitate.
In opfiunea lui Hirschberg, Lewis i Thomas, reabilitarea reprezinta
un proces complex prin care o persoana este readusa la un stadiu optim de
funcfionalitate i eficacitate, dandu-i-se posibilitatea de a se bueura de viafa
plina de sens.
Reabilitarea presupune activity specifice de educate i consiliere
psihopedagogica pentru:
dezvoltarea i imbunatafirea ability or cognitive ale clientului;
- dobandirea unor strategii de autocontrol emotional;
- insu irea unor comportamente care sa-i asigure integrarea in
profesie fi in viafa sociala;
atingerea unu-i nivel optim de funcfionalitate i eficacitate.
1Care per soane necesita act iv it aft de consiliere remediala:
- i-au pierdut locul de munca i sunt in cautarea altuia;
- au fost privafi de libertate pentru o perioada de timp
(contravenienfi, infractori i infractori recidivi ti);
- au probleme generate de boli mentale i/ sau dizabilitafi congenitale;
- sunt sau au fost dependent de alcool i/ sau droguri;
au suferit diverse accidente care au condus la anumite dizabilitafi
i handicapuri fizice;
alcatuiesc o populate cu un specific aparte (marginali, exclu i,
minority aparfin unor etnii i/ sau culturi diferite de cea a majority
populafiei etc.)

Tema 2. Consilierea psihopedagogica in situafii de criza

In general, consilierea remediala presupune activitafi desfa urate in


doua mari domenii, activitafi adresate oamenilor care pot fi grupafi in doua
categorii (beneficiarii):
- Consilierea pentru reabilitare -include activitafi specifice oferite
persoanelor cu diverse tipuri de handicap fizic sau mintal, cauzate
de accidente sau boli,
dependente de alcool i droguri, contravenienfii i infractorii,
omerii i persoanele cu devianfa comportamentala. (astfel de
oameni apeleaza foarte rar la serviciile de consiliere
psihopedagogica)
Consilierea pentru conviefuirea comunitara -include activitati
specifice oferite oamenilor, grupurilor de oameni, populafiilor cu
un anumit specific etnic i cultural (minority, marginali, persoane
cu un nivel de cultura redus, care traiesc in limita saraciei i au un
anumit mod de viafa.) In astfel de cazuri consilierea
psihopedagogica este indreptata spre integrarea acestor persoane,
grupuri in societate.
In toate cazurile i ipostazele, activitafile de consiliere remediala sunt
focalizate pe indeplinirea a trei obiective majore:
1) determinarea de catre consilier
a nivelului optim
de
funcfionalitate i
eficacitate a clienfilor ( in funcfie de categoria carei ii
aparfin,
de
natura
problemelor,
de
particularity
psihoindividuale...);
2) oferirea de sprijin, ajutor i
indrumare, astfel incat clientul sai
con tientizeze resursele i sa le utilizeze
pentru
a
se
reabilita i a
funcjiona mai eficient;
3) monitorizarea clientului dupa
incheierea procesului propriu-zis
de
consiliere psihopedagogica remediala.

Planul lecfiei:
1. Reperele teoretice privind consilierea psihopedagogica preventiva.
2. Consilierea preventiva a copiilor i adolescenfilor.
3. Consilierea preventiva a adulfilor.
-1\ ? Consilierea preventiva este un tip de consiliere menita sa preintampine
aparifia unor probleme sau situafii critice in viafa oamenilor. Ea are rol
proactiv, incercand sa pregateasca oamenii (copii, tinerii i maturii) sa tie
cum sa procedeze in diverse situafii de viafa, previzibile sau nu, i cum sa i gestioneze adecvat emofiile pentru a face fafa cu succes unor solicitari
variate.
Consilierea preventiva include activitafi educational-formative
realizate cu grupuri de clienfi (clase de elevi, grupuri de studenfi, grupuri
de adulfi etc.) i, rareori, individual. G. Albee, noteaza ca nici o tulburare
care afecteaza masele nu a fost vreodata eliminata tratand cate o persoana.
Menirea. consilierii preventive constci in potenfcirea factorilor de protecfie
i estomparea, pana la anulare a factor ilor de rise, care influenfeaza viafa i
activitatea copiilor, adolescen ilor i adulfilor.
% r; Factor ii de protecfe - sunt capacitate persoanei ce contribuie la
menfinerea unui confort psihologic necesar dezvoltarii optime a personality
sale;
\Factor ii de rise - acfiunile ce pot genera disfuncfii majore la nivelul
personality
i al comportamentului persoanei.
-2Copilaria i adolescenfa sunt perioade de varsta foarte dinamice i
pline de neprevazut, supuse influenfei unor factori diver i, a caror acfiune
determina evolufia personality.
Factorii generali de protecpe a copiilor i adolescenplor se ref era la:
existenfa unei familii care sa-i asigure copilului confortul fizic i psihic
optim;
- o dezvoltare fizica i o stare a sanatafii buna;
- achizifionarea unui set de deprinderi i abilitafi educafionale (de
invatare, de relafionare, de autocontrol...);
- realizari i performance colare cel pufin de nivel mediu (in raport
cu
posibilitafile i aptitudinile proprii);
- descoperirea i dezvoltarea unor aptitudini i talente speciale
(muzicale, artistice, sportive...);
- existenfa unui grup de prieteni acceptafi i de paring;
- implicarea in activitafile colare i in cele ale grupului de
covarstnici (cluburi, echipe, organizafii etc.)
La acestea In cazul adolescenplor, se ad.au.ga.:

Teinapozitive
8. Consilierea
preventiva
- relafiile
cu psihopedagogica
adulfi responsabili,
afectuo i i de sueces;
experience pozitive i eventualele activity (de munca) realizate in
timpul vacanfelor;
- abilityie de relafionare sociala interpersonal*!;
- participarile la activity colare extracurriculare (concursuri,
olimpiade etc.)
incununate de succes;
- relafiile pozitive cu colegii i cu partenerii de sex opus.

Acfiunea acestor factori asigura o protecfie buna copiilor i


adolescenjilor, contribuind la prevenirea unor disfuncfionality i
dezechilibre in dezvoltarea personalitatii lor.
Factorii de rise la copii i la adolescenfi:
- disfunc|iile familiale (conflicte, violence, divor|, etc.);
- supravegherea neadecvata de catre paring;
- neglijenfele sau chiar abuzurile fa|a de copii;
- saracia sau resursele materiale i fmanciare precare;
eventualele boli (mintale) ale parinjilor i/sau comportamentele
neadecvate ale acestora (alcoolism, consum de droguri etc.);
mediul
extra colar
viciat
(pericole,
violenfa,
devieri
comportamentale etc-);
- problemele cronice de sanatate sau invalidity le copiilor;
- problemele i dificultyie de invafare;
- capacitatea slaba de concentrare, hiperactivitatea,
autocontrolul
comportamental deficitar;
- respingerea din partea colegilor, izolarea.
in cazul adolescenflor, la factorii de rise se mai
adaiiga: includerea intr-o banda/
ga cp;
consumul de alcool, tutun i chiar droguri;
parasirea domiciliului i, eventual , abandonul colar;
promiscuitatea sexuala (prostitute, viol, incest etc.);
delicventa juvenila.
In acest sens, consilierea preventiva, in esenfa este o educate cu
valence expres formative. Ea este menita sa ajute i sa sprijine activitatea
educatorilor, a profesorilor i a parinfilor pentru a realiza dezvoltarea
optima.
-3Consilierea preventiva a adulfilor este diferita de consilierea copiilor
i a adolescenfilor.
Cu toate ca adulfii sunt persoane mature, capabile de a judeca
lucrurile i de a lua decizii responsabile, au i ei nevoie de ajutor, sprijin i
indrumare in anumite situafii de viafa. La adulfi consilierea preventiva se

focalizeaza pe invafarea a unor strategii, modalitafi, tehnici i procedee


referitoare la:
autocontrolul emofiilor i managementul stresului;
- dezvoltarea unor obiceiuri de trai sanatos.
Rolul emofiilor, al afectivitafii, in general, in viafa oamenilor este
fundamental. Emofiile se supun principiului polaritafii i sunt traite de
persoana ca fiind placute sau neplacute, tonice/ stenice sau astenice.
Ele energizeaza, stimuleaza i direcfioneaza activitatea cognitiva i
practica, atitudinile i comportamentul omului. Acfiunea lor poate fi
pozitiva (de mobilizare, susfinere energetics etc.) sau negativa
(demobilizare, apatie, dezangajare etc.). Indiferent de rolul lor, emofiile pot
fi controlate, iar acfiunea lor transformata intr-un factor adaptativ i de
dezvoltare personals a individului.
Controlul propriilor emofii i trSiri afective presupune, in esenfa,
controlul modului de relafionare cu mediul, de comunicare i interacfiune
cu ceilalfi.
Autocontrolul emofiilor se poate realiza pe doua planuri:
in plan individual:
controlul comportamentului
verbalo-visceromotoriu;
constituirea mecanismelor de aparare a Eului;
Cel mai des utilizate mecanisme de autocontrol individual al emofiilor
sunt:
- mecanismele de descdrccire: vorbirea tare, repede, eventual fipete;
- mecanismele represive: efort de stapanire a vocii, a gesturilor, de
utilizare adecvata a cuvintelor;
mecanisme cognitive, de decentrare-recentrare pe alte ganduri prin
rafionalizare, justificare, anticiparea unor solufii fericite;
- mecanisme relajionale: suport social, imparta irea emofiilor,
empatizare, fapt care are efecte securizante asupra persoanei.
in plan social: lnvatarea unor reguli de relafionare afectiva (feeling
rules),
adeziunea la un anumit etos afectiv.
in procesul socializarii individului, realizat in special de familie i de
coala, se transmit i codurile emofionale ale comunitatii, adica acele norme
culturale ce reglementeaza manifestarea emofionala a membrilor sai.
Regulile trairilor emofionale (feeling rales) implica existenfa unui sistem de
evaluare afectiva ce fun.cp.onea.za Intr-un camp semantic afectiv sau conotativ
tridimensional, (intre afect/ traire emop.ona.ld - reprezentare i exprimarea prin
cuvdnt). Dimensiunea evaluativa conotativa se realizeaza in termeni de bunrau, placut-neplacut, agreabil - dezagreabil. Este vorba despre dimensiunea
hedonica, cea care face ca unele emofii sa fie pozitive (creeaza placere),
iar altele ,,negative (produc neplaceri). Normele i principiile culturale
determina afi area emofiilor pozitive i minimizarea celor negative.

Teina 8. Consilierea psihopedagogica preventiva

1. Coordonatele esentiale ale dezvoltarii umane;


2. Modelul structural-sistemic si relational-dinamic de abordare a personalitatii
umane;
3. Medii si contexte de invatare favorabile dezvoltarii umane optime;
4. Consilierea psihopedagogica - ca mod de optimizare a dezvoltarii optime a
personalitatii umane.
-1Dezvoltarea umana reprezinta un ansamblu de schimbari/ transformari
calitative, cu sens predominant ascendent. Este un proces ce cuprinde o
succesiune ordonata de faze, etape, stadii, fiecare avand particularitati
specifice. (I.Al. Dumitru).
/' Nivelele ale dezvoltarii umane: biologic - procesul de
crestere si maturizare fizica, morfofiziologica si biochimica a
organismului uman in ansamblu, si al subsistemelor lui; psihic
- constituirea si perfectionarea continua a structurilor si
mecanismelor psihice implicate in realizarea cunoasterii si a
relationarii optime cu mediul in scop adaptativ, transformativcreator si pentru realizarea omului ca personalitate;
social - reglarea conduitei omului in raport cu normele,
regulile si valorile sociale si culturale, cu modelele
comportamentale elaborate si instituite in societate.
Coordonatele esentiale ale ale dezvoltarii umane
se refer a la:
- confinutul si factorii determinanti ai dezvoltarii psihice umane, proces
care:
a) se sprijina pe premise biologice, ereditare/ factorii interni;
b) isi extrage continuturile din influentele mediului sociocultural/
factorii externi;
c) este ghidat de actiuni educationale specifice;
d) presupune activitati de invatare realizate individual si/ sau in grup.
- mecanismele dezvoltarii psihice umane, in acceptiunea filosofica,
dezvoltarea umana presupune acumulari cantitative care pregatesc si
determina schimbarile/ salturile calitative sub forma constituirii unor
structuri psihocomportamentale, cu rol adaptativ; in acceptiunea
psihologica, pedagogica si sociologica - socializarea individului se
realizeaza prin intermediul educatiei, instruirii, realizate individual
si/ sau in grup; majoritatea teoriilor invatarii constituie incercari de
explicare a mecanismelor dezvoltarii umane.
- fenomenologia dezvoltarii psihice umane cu citeva caracteristici generale:

a) stadialitatea (succesiune de faze, etape, stadii - cu profil psihologic al


varstei respective);
b) caracterul individualizat si personalizat;
c) caracterul plurideterminant si multifactorial.
- durata dezvoltarii psihice umane - este continua, realizandu-se pe tot
parculsul vietii individului. Ritmurile pot fi diferite - unele capacitati
si insusiri psihice se diminueazS, altele se mentin la parametri
constanti, altele pot inregistra progrese prin compensare, reorganizare
si/ sau restructurare.
-2Modelul structural-sistemic si r elation al-dinamic de abordare a
personalitatii umane realizeaza o sinteza integrativa intre perspectiva
psihologica/ intrapersonala si cea psihosociala/ relationala, interpersonala,
intre abordarea structural si cea dinamic- procesualS. Coordonatele
esentiale ale modelului fiind (I.Al.Dumitru):
a) persoana dispune, la un moment dot., de mecanisme psihice structurate intr-un
ansamblu unitcir si coerent/ sistem care-i confer a identitate psiho individuals. - o
personalitate si un Eu inconfundabile;
b) mediul (fizic si social) in care trdieste persoana este in continud schimbare,
solicitand-o sa raspunda provocarilor prin transformSri adaptative si
creativ-inovative;
c) mediul existential al individului este un spatiu de viola. personalizat, circumscris
de cognitiile si trdirile acestuia;
d) formareci si dezvoltarea structurilor de personalitate presupun relationarea si
intera.cti.unea dinamica individ-mediu;
e) prin mediu social/ relationarea. cu ceilalti, persoana realizeaza cunoasterea de
sine concretizata in conceptul de Sine;
10 cunoasterea de sine adecvata/ imagine de sine, conduce la cristalizarea
credintei autoeficientei si a performantelor in activitate;
g) stdrile de sanatate si functionalitate optima ale persoanei. sunt in strdnsd legdtura
cu mdsura in care aceasta achizitioneazd ciinostinte si. abilitdti care sa-i permitd
adaptorea cu succes la solicitorile realitatii;
h) cauza schimbarii. evolutive, a dezvoltarii personalitatii, o constituie
dezechilibrul functional al persoanei, ca urmcire a neconcordantei dintre
capacitd.ti.le acesteia si cerinlele mediului;
i) persoana dobdndeste prin invdtare (realizata intr-un cadru/ mediu), abilitdti
necesare pentru a realiza performantele ridicate sau, cel putin, scontate, fapt
care o motiveaza sa se dezvolte permanent.
-3Mediul reprezinta ansamblul factorilor si conditiilor de ordin fizic,
sociocultural si psihologic care structureaza un context situational

Consilierea
psihopedagogica
preventiva devine mediu favorabil
existential. Teina
Un 8.context
existential
situational
invatarii atunci cand:
influenta Iui tinde sa fie permanenta si cu rol deosebit in
satisfacerea unor trebuinte si motive de baza;
intensitatea influentelor lui este atat de puternica, incat obligd
persoana sd i se supund;
asigura suport pentru dezvoltarea personals si depasirea unor
situatii critice.

Un mediu. de invdtare favorabil dezvoltarii optime a persona.litd.tii. umane


este contextul situational structurat astfel incat:
a) sd ofere oportunitati diverse, variate si stimulative pentru angajamentul si
implicarea elevilor (ocazii de a explora noi situatii; de a incerca si
experimenta noi activitSti, noi relatii si roluri; de a valorifiea anumite
idei; de a dobandi abilitSti si competente...);
b) sa contina resursele (fizice, materiale, psihologice, sociale) necesare
realizarii invdtarii eficiente si durabile, in scopul dezvoltarii;
c) sa furnizeze recompense materiale si psihologice. extrinseci si
intrinseci, care sa incurajeze si sa stimuleze elevii pentru a invata.

1.
2.
3.
4.

-4, Consilierea psihopedagogica cu rol de dezvoltare, are drept obiectiv


fundamental sprijinul, ajutorul si indrumarea clientului in vederea
dezvoltarii optime a personalitatii acestuia. In esenta, consilierea pentru
dezvoltare, ca si celelalte tipuri de consiliere (in situatii de criza, preventiva,
remediala), este un proces de Invatare.
Acest tip de consiliere are caracter sintetic-integrativ si integrator,
imbinand actiuni si masuri specifice celorlalte tipuri de consiliere, in
special consiliere remediala si preventiva.
In sinteza, aceasta urmareste sprijinul si orientarea personalitatii
pentru: autocunoastere si acceptare de sine, asa cum este;
responsabilitate
pentru
luarea
deciziilor
si
pentru
consecinstele faptelor proprii;
invatare si modificare a atitudinilor si comportamentelor
dezadaptative, inefeciente si/ sau indezirabile social;
relationare cu altii, cooperare si colaborare in grup/ in
organizatii din care fac parte;
atingere a unui nivel optim de congruenta intre ganduri,
emotii si fapte (comportamente) si o stare generala de bine.
Delimitari conceptuale privind eficienta si eficacitatea in realizarea
invatarii;
Resursele psihologice ale persoanei pentru invatare;
Managementul invatarii;
Consilierea psihopedagogica pentru invatare eficienta;

-1Eficienta se defineste ca raport intre rezultatele/ performantele


obtinute intr-o activitate si cheltuielile/ costurile efectuate pentru obtinerea
acestora. In limbaj coraun, a fi eficient inseamna a face un lucru cat mai
bine, cu costuri (de energie, materiale, banesti) cat mai reduse.
Eficacitatea desemneaza masura in care o activitate (prin rezultatele
ei) satisface o necesitate/ realizeaza un obiectiv, indeplineste o functie.
Cercetatorul din domeniu, Chris Argyris, sustine ca, daca eficienta
presupune realizarea obiectivelor slabilite cu udlizarea acceptabila a resurselor,
eficacitatea constd in eficienta plus adaptabilitate (apud Zlate, 2004).
Cercetatorul M.Zlate, propune mai multe tipuri de eficienta si eficacitate:
eficienta/ eficacitate personala; eficienta/ eficacitate interpersonala;
eficienta/ eficacitate grupala; eficienta/ eficacitate organizational.

a)
b)
c)
-

Potrivit lui Jean-Francois Decker, eficienta personala este determinate


de interactiunea si influenta a trei factori:
motivatia individului - dorinta de a realiza obiectivele propuse;
credinta si convingerea acestuia in reusita, in posibilitatea atingerii
obiectivelor stabilite, gratie propriilor capacitati;
vointa persoanei - decizia ei de a indeplini obiectivele, deciziile insotita de
mobilizarea resurselor si de utilizarea lor adecvata.
I.Al.Dumitru, sustine ca, o persoana este eficienta daca:
are cunoslinte adecvate si suficiente in domeniul in care isi desfasoara
activitatea/ stie ce sa fa ca-,
define cunoslinte procedurale (abilitati, priceperi, deprinderi, tehnici)/ $tie
cum sdfactv,
este motivatd optim sa depuna efort, perseverenta si tenacitate in desfasurarea
activitatii/ stie de ce si pentru ce face ceva.
-2Realizarea invatarii presupune un consum de resurse. Resursele
necesare invatarii sunt, in mod esential, resurse psihologice ale celui ce
invata.
i

/ Resursele psihologice ale unei persoane sunt (I.Al.Dumitru):

a) resurse cognitiv-intelectuale care includ:


- cunostinte declarative/ informatii stocate in memoria de lunga durata;
- cunostinte procedurale/ algoritmuri de operare cu informatii, modalitati de
intelegere (comprehensiune), de reprezentare mentala;
- strategii si scheme cognitive de gindire/ de luare a deciziilor si de rezolvare
de probleme.
b) resurse afectiv-motivationale:
- dispozitii afective;

Teina 8. Consilierea psihopedagogica preventiva


- motivatia invatarii;
- inteligenta emolionala.

c)
d)
e)
-

resurse atentional-volitionale:
focalizarea si concentrarea pe sarcinS;
mobilizarea voluntara.
resurse instrumental-comportamentale:
aptitudini; abilitati, priceperi, deprinderi;
comportamente rezolutive;
conduite favorabile invatSrii.
resurse de personalitate:
temperamentale;
caracteriale;
creativitate;
conduita inteligenta;
stil de invStare;
imaginea de sine si stima de sine.
-3Capacitatea potentials de invatare, dependents de resursele
psihologice ale persoanei, poate fi disponibilizata si utilizata adecvat, in
mSsurS in care cel care invatS aplica cunostintele si abilitatile referitoare la
managementul invatarii eficiente (MIE).
Potrivit MI, este eficienta invStarea care:
se realizeaza intr-un cadru/ mediu adecvat;
are o motivatie optima (motive cognitive; motive de afiliere/
apartenentS; motive de aprobare socialS; motive de putere/
influents; motive de afirmare si autorealizare; motive
structurale si relational-dinamice; motivatia intrinseca si
motivatia extrinseca);
urmareste indeplinirea unor scopuri bine precizate;
tine cont de potentialul si de capacitatea de invdtare ale
persoanei, (dupa Voiculescu:
capacitate potentiala,
capacitate functionald, capacitate
disponibild);
utilizeaza in realizarea ei strategii adeevate, eficiente (pot fi
grupate in mai multe categorii: metode si tehnici de informare si
documentare; metode de Invdtare eficienta; metode si. tehnici de
valorificare a invatarii). Alegerea strategiei de invatare este
dependents de factori, dintre care: scopul si valoarea atribuitd
invatarii (de ce sS invatam?); natura materialului de invdtat
(continutul invatarii); modid de abordare a sarcinilor de invdtare
(stilul adoptat); cunostintele, abili.td.tile si methacognitiile celui
ce invata (cum sa procedam pentru a fi cat mai eficienti?).
1
2

MIE face referire si la: controlul atentiei; reglarea voluntara a


efortului depus; adaptarea la cerintele sarcinii de invatare;
gestiunea
timpului;
prevenirea
oboselii;
controlul
metacognitiv. Metainvatarea presupune dobandirea de catre
cel care invata a unor cunostinte procedurale si abilitati de a
invata eficient, cat mai rapid in orice situatie.
valorifica maximal stilul de invdtare propriu fiecSrei persoane
(acesta reprezinta modalitatea preferata si specifics unei
persoane de a recepta/ asimila, prelucra/ procesa, stoca si
reactualiza anumite continuturi informationale). El este
determinat de actiunea conjugatS a doi factori: 1) preferinta
persoanei pentru un anumit mod de achizitionare a
continutului informational, 2)
preferinta emisferica cerecbrala personala. In functie de
modalitatea senzoriala/ perceptiva predominant de
achizitionare a informatiei deosebim: stilul auditiv, stilul
vizual, stilul tactilo-kinestezic. In functie de preferinta
emisferica cerebrala personala - inclinatia natural a si
usurinta de a procesa informatia utilizand predominant una
dintre cele doua emisfere cerebrale specializate functional,
putem vorbi despre persoane: - cu emisfera cerebrala
dominanta stanga; - cu emisfera cerebrala dominanta
dreapta; - cu emisfere cerebrale integrate.
este dirijata, controlata, monitorizata si evaluata de catre
persoana care invata/ autodirijarea invdtdrii.
-4i, * Consilierea psihopedagogica privind Invatarea eficienta urmareste
abilitarea clientilor | pentru a fi capabili sa-si autodirijeze procesul invatarii,
obtinand succesele dorite. | Constientizarea si autocontrolul clientului dintre
efort si succes in realizarea scopurilor sale are | efect de autointarire
pozitiva.
*
Consiliereapsihopedagogicadevine/esteeficienta daca ajutd elevii
sa invete cum sa
tnvete (autonom, independent, autodirijat), gdsindu-si un mod proprht de a
invdta, adopt and un stil personal de invatare.
Ph. H. Winne, arata ca invatarea autonoma, indipendenta,
autodirijata este acea invatare in care cel ce invata devine capabil:
sa-si fixeze si sa-si impuna scopuri realiste, in concordanta
cu propria capacitate de invatare;
sa caute informatia necesara pentru rezolvarea problemelor
cu care se confrunta;
1
3

sa activizeze, in procesul invatarii, acele cunostinte, abilitati


si deprinderi cu ajutorul carora efectueaza noi achizitii/
invata mai eficient; sa constientizeze ce si cat stie si ce si
cat trebuie sa stie atunci cand abordeaza o sarcina de
invatare;
sa se automotiveze si sa se implice afectiv in realizarea Invatarii;
sa aleaga cele mai adecvate metode si tehnici de invatare
pentru a-si atinge
scopurile;
sa recunoasca masura in care continutul informational a fost
inteles si in ce proportie a fost asimilat;
sa-si monitorizeze si sa-si controleze propria activitate (de
invatare), asigurandu-si astfel, autoreglarea.

1
4

1. Formarea
deprinderilor
de viata;pentru formarea deprinderilor de viata
Tema 11: Consilierea
psihopedagogica
2. Eficienta personala si programarea neurolingvistica.

1)
2)
3)
4)
5)

-1Consilierea pentru formarea deprinderilor de viata include un


ansamblu de modalitati, metode, tehnici si procedee referitoare la abilitarea
persoanei pentru a rezolva problemele vietii.
Consilierea privind formarea deprinderilor de viata este legata de
numele lui Richard Nelson-Jones. In lucrarea Personal Respomability
Counseling and Therapy: An Integrative Approach, pune bazle unui cadru
general realizarii consilierii privind formarea deprinderilor de viata. In
alte lucrari ca Practical Counseling and Helping Skills: How Clients to help
Themselves (1998), Practical Counseling and Helping Skills: How to Use the
Lifeskills Helping Model (1993
1997), przinta un model de realizare a consilierii pentru formarea
deprinderilor de viata.
Potrivitconceptiei lui Richard Nelson-Jones, consilierea privind
formarea
deprinderilor
de viata aredrept obiectiv abilitarea persoanei a rezolva probleme diverse,
asumandu-si
responsabilitatea pentru deciziile si faptele sale. Persoana detine deprinderi
de rezolvare a problemelor vietii daca:
gandeste realist;
iti asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor proprii;
relafioneaza pozitiv cu alte persoane (in familie, cu prietenii,
in organizatii, in societate), cooperind pentru rezolvarea unor
probleme diverse; desfasoara activitati de natura profesionala,
sociala si personala
care-i asigura
existenta, ii satisfac interesele, aspiratiile, idealurile,
producindu-i
multumire;
isi acorda recompense pentru realizarile obfinute, in vederea
mentinerii unei stari de sanatate, biologica si psihica, optime;
stie sa faca diferenta dintre bine si rau si actioneaza in
directia infaptuirii binelui personal si al celorlalti.
Modelul de consiliere psihopedagogica propus de Richard NelsonJones cuprinde 5 stadii:
relationarea consilierului cu clientul si sprijinirea acestuia in clarificarea
problemelor/ dificultatilor cu care se confrunta;
evaluarea abilitatilor detinute de client si reformularea problemelor/
dificultatilor acestuia in termeni de deprinderi necesare solutionarii lor;
stabilirea obiectivelor si programului de consiliere in vederea formarii
deprinderilor de
viata;
realizarea electiva a programului de consiliere psihopedagogica;
incheierea proeesului de consiliere si asigurarea clientului ca, la nevoie,
poate reveni si solicita ajutor si indrumare din partea consilierului.
-2-

Programarea neurolingvistica (NLP), este o orientarea psihologica ini


data de John Grinder (lingvist) si Richard Bandler (psiholog), care isi
propun sa descopere: patternurile obtinerii elicientei in diverse domenii de
activitate; modalitatile practice prin care oamenii pot deveni mai eficienti in
activitatile desfasurate.
Premise care dau denumirea acestei orientari psihologice, sunt:
orice fapt psihic (proces, traire, stare, etc) ale la baza
mecanisme neurologice; limbajul are un rol esential in
structurarea gandurilor (limbajul intern) si in comunicare
(limbajul extern);
putem alege modalitatea de organizare a gandurilor si
emotiilor si sa programam actiunile pentru a obline rezultatele
dorite.
Principiile fundamentale ale NLP:
a) Orice problema trebuie definita in termeni de rezultate asteptate/ dorite;
b) Modul in care persoana percepe, intelege si evalueaza realitatea
influenteaza definirea problemei cu care se confrunta;
c) Omul poate face tot ceea ce este omeneste posibil;
d) In rezolvarea cu succes a problemelor, omul trebuie sa tina cont mai
degraba de posibilitati decat de necesitati;
e) In rezolvarea problemelor, omul isi foloseste, deopotriva, mintea si trupul
ca parti ale aceluiasi sistem;
f) In spatele oricarui comportament uman exista o intentie inconttienta
pozitiva;
g) Pentru obtinerea eficientei intr-o activitate, intrebarile de tipul cum sunt mai
utile decit mtrebarile de tipul de ce?
h) In rezolvarea unei probleme, curiozitatea sustinuta mobilizeaza persoana sa
actioneze;
i) In comunicare, intelesul unui mesaj este conditional de raspunsul primit;
Nu exista esecuri, ci numai feedbackuri.
1. Continutul si specificul consilierii privind cariera;
2. Teorii privind alegerea profesiei;
3. Educatia pentru cariera, sugestii practice.
-1Continutul consilierii privind cariera include o serie de activitati
specifice grupate in trei categorii:
a) cunoasterea de sine a persoanei (autocunoasterea);
b) cunoasterea lumii profesiilor si ocupatiilor cerute de societate;
c) construirea si realizarea unei cariere personale.
a) cunoasterea de sine a persoanei (autocunoasterea) presupune cristalizarea/
formarea conceptului de Sine (Self-concept). Cercetatorul Rosenberg
sustine ca, conceptul de sine se refera la totalitatea ideilor/ gandurilor si
sentimentelor pe care o persoana le are despre ea ca obiect. Self-concept
include Self-image si Self-esteem.
b) cunoasterea lumii profesiilor si ocupatiilor cerute de societate - obiectivele
activitatii de consiliere privind orientarea carierei, focalizate pe cunoasterea
profesiilor, urmaresc informarea clientilor cu privire la:
- tipurile de profesii si ocupatii extinse la un moment dat in societate;

- mutatiile
produse psihopedagogica
in lumea muncii,
dinamica
profesiilor
si ocupatiilor in
Tema 11: Consilierea
pentru formarea
deprinderilor
de viata
viitor;
- cerintele/ exigentele exercitarii unei profesii sau unui grup de profesii;
- structure competentelor necesare pentru practicarea cu succes a profesiei;
- corelatiile dintre profesii, sa se poata construi o ruta profesionala si sociala
determinate.
c) construirea si realizarea unei cariere personale: G.Tomsa arata ca alegerea
carierei poate fi definita prin apelul la:
- preferintele;
- aspiratiile;
- intentiile persoanei.
Alegerea carierei este considerate o alegere realizata de fiecare
persoana atunci cand: exista mai multe alternative;
persoana are libertatea deplina de a alege;
se ofera serviciile educationale (pregatire psihologica,
consiliere psihopedagogica, etc.) necesare formarii persoanei, pentru
a syi ceea ce corespunde posibilitatilor, capacitatilor si dorintelor
acesteia, pe de o parte, si cerintelor societatii, pe de alta parte.
-2Teoriile psihologice privind alegerea profesiei sunt fundamentate de
teorii bazate pe psihologia personalitatii, psihologia dezvoltarii si psihologia
proceselor decizionale.
a) Teorii bazate pe psihologia personalitatii (L.Meadow; Anne Roe;
M.Seligman; J.LTIolland);
b) Teorii bazate pe psihologia dezvoltarii (Eli Crinzberg; D.E.Super;
D.V.Tiedeman; R.P.O Hara)
c) Teorii bazate pe psihologia proceselor decizionale (A.B.Gelatt; Bramer).
-JConsilierea si orientarea privind cariera presupun parcurgerea a doua
faze: alegerea profesiei si cautarea unei slujbe/ loeului de munca.
Procesul alegerii profesiei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a) autoexplorarea, autoanaliza si autoevaluarea (Ce stiu? Ce pol sa fac? Ce-mi
place? Cum sunt?)-,
b) exprimarea dorintelor si aspiratiilor profesionale in termeni de obiective
personale: Mi-ar
pldcea set dev in/fiu economist, jurist

c) generarea alternativelor posibile si evaluarea lor pe principiul beneiiciucost: Daca as deveni economist, as beneficia de... dar ar trebui safac...
eforturi/compromisuri...;
d) luarea deciziei - optiunea persoanei pentru o profesie tinand eont de
posibilitatile, dorintele si oferta sociala: M-amholurat sd itnnez Facultatea de
Stiinle Economice pentru cd vreau sd dev in economist;
e) punerea in practica a hotaririi luate - angajarea in parcurgerea efectiva a
unui program de
formare profesionala/ de studii: Sunt student la /
f) finalizarea studiilor si obtinerea calificarii in profesia aleasa (certificata prin
atestat, diploma): Am diploma de economist/ sunt calificat ca economist.
Tehnici de cautare a unui loc de munca/ tehnici de ego-marketing:
persoana trebuie sa se inscrie la agentie de angajare; sa
citeasea frecvent ziarele si revistele care anunta noi
locuri de munca; sa obtina de la anumite persoane
infrormatii despre angajati; sa foloseasca serviciile
centrelor de plasare a fortei de munca; sa participe la
targurile de munca/ job-shopuri;
sa caute pe vitrinele/ avizierele magazinelor, firmelor, institutiilor
anunturi de angajare; sa contacteze direct patronii sau angajatorii
(managerii de resurse umane); sa anunte in ziare, reviste etc. Faptul ca este
in cautarea unui los de munca/ a unei slujbe. Documentele necesare
participarii la o selectie In vederea angajarii sunt: scrisoarea de prezentare,
scrisoarea de intentie si curriculum vitae (CV).
1. Supradotarea - caracterizare multidimensionala a persoanei;
2. Specificul consilierii psihopedagogice a supradotatilor.
-1-

a)
b)
c)
d)
e)
f)

Supradotatd, este numita persoana care poseda abilitati si capacitati


intelectuale superioare mediei populatiei. Dotarea intelectuala a unei
persoane, se apreciaza traditional, in functie de coeficientul ei de inteligenta
(IQ). Se considers supradotate persoanele care au un IQ mai mare de 130 (in
sistemul metric Binet - Simon).
In realitate, supradotarea este un lenomen mai complex. Cercetatorul
Benito, 2003, mentioneaza ca, sunt considerati supradotati acei indivizi care
au realizari/ performante s/sau aptitudini potentiate in oricare dintre
urmatoarele domenii, luate izolat sau in combinatie:
capacitate intelectuala generala;
aptitudini academice specifice;
abilitati de gandire productive si/ sau creativa;
abilitati de lider;
talent pentru artele vizuale sau scenice;
abilitati psihomotrice.

1
8

Dupa cercetatorii Benito, 2003, Stanescu, 2002, Cretu, 1997,


persoanele supradotate
poseda:
o inteligenta superioara mediei populatiei;
au abilitati si capacitati cognitive si metacognitive superioare;
demonstreaza perspicacitate (insight) in intelegerea
problemelor si capacitatea
creativa in rezolvarea acestora;
au o motivatie intrinseca pentru invatare;
dovedesc spontanietate (naturalete) si talent in anumite
domenii; obtin performante ridicate i au un randament
crescut in activitate.

b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)

Persoanele supradotate au urmatoarele caracteristici (apud Benito, 2003, pp.


61-66)
a) sensibilitate crescuta fala de lumea mconjuratoare si preocupari
deosebite referitoare la moralitate si justitie sociala;
spirit invesligativ;
capacitate creativa inalta;
capacitate crescuta de invatare;
idealism si dorinta de a atinge perfecliunea;
simtul umorului bine dezvoltat;
manifesto independentd in gandire si acliuni;
evalueaza altfel realitatea si se adapteaza diferit cerintelor ei.
-2In vederea consilierii eficiente a supradotatilor specialistul trebuie sa
posede o serie de caracteristici (apud Stanescu, 2002):
sa fie matur si experimental; sa aiba un nivel de inteligenta
ridicat;
sa manifeste interese variate (intelectuale, culturale, artistice);
sa aspire la realizari de exceptie;
sa aiba abilitatea de a vedea lucrurile din punct de
vedere al elevului; sa fie sistematic, ordonat, muncitor,
stimulator, imaginativ, entuziast; sa-si exprime liber
opiniile, avand atitudine Tncurajatoare;
sa participe si sa se implice efectiv in diferite activitati
educationale.
Unii autori (Clark, 1989; Whitlock si DuCette, 1989; Addison, 1983)
considera ca principala caracteristica a specialistului care lucreaza cu elevii
supradotati si talentati este stima de sine (self-esteem), concentrata in
urmatoarele elemente/ sintetizate dupa mai multi cercetatori (apud Stanescu,
2002):

3
4

a fi empatic si a sti sa-i inspiri pe altii; a fi tolerant


fata de ambiguitate; a fi deschis, flexibil, inovativ,
entuziast; a fi autentic, congruent, uman; a fi citit,
informat, alert cognitiv;
a acorda valoare inteligentei, diversitatii, unicitatii fiecarui
individ;
a acorda valoare schimbarii, cresterii si actualizarii sinelui;
a fi increzut in sine;
a avea o sfera mare de interese;
a fi orientat spre performantele elevilor;
a fi deschis pentru noutate;
a cunoaste si valorifica particularitatile de dezvoltare a
copiilor supradotati; a fi agent motivator pentru elevi; a
acorda o educatie diferentiata elevilor; a elabora si aplica
programe speciale pentru supradotati; a fi responsabil
pentru comportamentul supradotatilor, etc.
Interrelationarea acestor caracteristici si, mai ales, exercitarea lor in
activitatea de consiliere educationala contribuie la formarea-dezvoltarea
optima a personalitatii elevilor supradotati si talentati.
1.
Caracteristici ale copiilor din familiile vitrege;
2.
Consilierea psihopedagogica a copiilor cu parintii divortati;
-1Familie vitrega este numita familia care rezulta din casStoria a doua
persoane dintre care cel putin una are unui sau mai multi copii proveniti
dintr-o cSsStorie anterioarS (apud I.Dumitru).
Walsh (1992) identifies mai multe probleme cu care se confronts
membrii unei familii vitrege, probleme care influenteazS atitudinile si
comportamentul copiilor. Astfel de probleme se circumscriu urmStoarelor
intrebSri (apud Muro si Kottman, 1995):
cum trebuie sS-i spunS copilul noului pSrinte (vitreg)?
cum sa-si exprime copilul afectiunea fata de pSrintii lui
actuali si fatS de parintele absent?
unii copii simt ca, prin recSsStoria parintilor, pierd afectiunea
pSrintilor naturali, in special a celui care i-a pSrSsit;
unuii copii pot avea asteptSi nerealiste: ei spera ca intre
membrii familiei vitrege sS se stabileascS relatii armonioase
si sustinute afectiv, la fel ca in cazul familiilor naturale;
frecvent, copiii isi imagineazS reunirea pSrintilor lor naturali;

3
5

familiile vitrege trebuie sa se gSseascS o modalitate prin care


pSrintele vitreg sS poatS participala educarea copilului
(inclusiv la disciplinarea acestuia);
adeseori, in familiile vitrege se fac confuzii antre rolurile
membrilor sSi;
intre fratii vitregi pot aparea conflicte generate in special de
pSrerile acestora despre divort;
intre pSrintii naturali a copilului pot exista discutii referitoare
la asigurarea petrecerii timpului liber al acestuia;
recSsStorirea unuipSrinte poate genera o retea nouS si
complexS de relatii intre rude, in care este implicat si copilul
acestuia;
in familiile vitrege, sexualitatea este, de multe ori, o problems
greu de rezolvat;
intr-o familie vitregS trebuie sS treacS mai mult timp pentru
ca lucrurile sS mearga bine;
schimbarea mediului familial (si eventual a domiciliului)
poate afecta nefavorabil copilul;
perceptia socials asupra familiilor vitrege este, in general,
negativS;
unii membri ai familiei vitrege pot avea o conceptie despre
sine negativS si cred cS familia vitregS este inadecvatS unei
convietuiri optime;

3
6

eventualele conflicte dintre parintii (naturali ai) copilului pot


influenta negativ comportamentul si performantele scolare ale
acestuia;
multe familii vitrege pot avea probleme linanciare, fapt care
afecteaza copilul;
adeseori, parintele vitreg se angajeaza intr-o lupta cu celalat
parinte, pentru obtinerea afectiunii copilului.
in sinteza, problemele cu care se confrunta copiii cu parintii divortati
sunt multe si complicate, iar activitatea de ajutor, sprijin si rezolvare ale lor,
cere de la consilier educational competenta si profesionalism.
-2Problemele cu care se confrunta copii cu parintii divortati si care se
pot constitui ca obiective ale consilierii psihopedagogice a acestora sunt:
a) ajutorul acordat copiilor pentru a accepta ca divortul parintilor s-a
produs (inclusiv a faptului ca parintii lui nu vor mai convietui);
b) sprijinul oferit pentru depasirea starilor generate de conflictul dintre
parinti si orientarea activitati lor spre satisfacerea propriilor trebuinte,
interese, aspiratii, etc (specifice varstei);
c) rezolvarea problemei pierderii uni parinte si restabilirea confortului
psihologic necesar desfasurarii normale a vietii;
d) dezvoltarea unor expectante realiste referitoare la relatiile sociale;
ajutorarea acestor copii si adolescenti sa intretina relatii
interpersonale neimpregnante de sentimente ostile. generate de
divortul parintilor.
Activitatile de consiliere psihopedagogica a copiilor cu parinti
divortati sunt activitati specifice desfasurate:
a)cu copii;
b)cu profesori;
c) cu administrator ii scolii;
d)cu parintii.
a) Literal cu copiii - obiective pentru lucru individual:
a intelege corect, in mod realist, evenimentul;
a depasi starile de disconfort, neliniste, teama..., generate de
acest fenomen; realizarea autocontrolului comportamental;
acceptarea faptului ca este necesar sa se adapteze unei noi
situatii, ale carei solicitari nu sunt fundamental diferite de cele ale
situatiei de dinainte de divort. Obiective pentru consiliere de grup:

a constientiza ca si alti copii au probleme asemanatoare si


traiesc experiente similare;
a invata ca nevoile si aspiratiile parintilor pot fi diferite de
nevoile si aspiratiile copiilor;
a rezolva problemele survenite ca urmare a producerii
divortului; a-si imbunatati imaginea de sine si atitudinea fata
de parinti.
b) Lucru cu profesorii:
a le acorda sprijin si ajutor profesorilor pentru comunicare si
colaborare eficienta cu parintii divortati;
a-i mobiliza pe dirigintii claselor pentru relationare cu
colectivul clasei de elevi, colectivul de parinti si cadrele
didactice in vederea sprijinirii su sustinerii psihoemotionale a
acestor copii;
a sensibiliza cadrele didactice pentru intelegere si tratare a
starilor de tristete, teama, insecuritate la copiii cu parinti
divortati;
a incuraja dirigintii pentru realizarea activitatilor educative cu
clasa de elevi despre divort, cauzele si consecintele acestui
fenomen social.
c) Lucrul cu administratorii scolii:
Divortul parintior poate genera probleme administratiei scolii unde
invata copiii acestora. Astfel de probleme trebuie gestionate corect, in mod
legal si respectand principiile morale. Dupa cercetatorii Drake, 1981, Muro
si Kottman, 1995. problemele sunt generate de urmatoarele intrebari:
Care este unitatea scolara de care apartine copilul? (dupa
divortul parintilor); Cum trebuie de procedat cu accesul
parintilor la dosarul copilului?;
Cum se procedeaza cu cererie parintilor de invoire a copilului
de la scoala?; Care este domiciliul actual al copilului pe care
il va vizita profesorul diriginte?; Pe cine va contacta
dirigintele in caz de urgenta medicala a copilului?;
Care este numele actual (dupa divort al copilului)?;
Cine este sustinatorul financial - al copilului?;
Pe care dintre parinti il consulta dirigintele in cazul luarii
unor masuri disciplinare impotriva copilului?;
Cum trebuie procedat pentru asigurarea confidentialitatii
datelor din dosarul personal al copilului?;
Cine este tutorele copilului, cel care asigura satisfacerea
nevoilor acestuia?
Administratorii scolii in toate cazurile speciale se consulta cu
consilierii educational! si procedeaza conform prevederilor legale in
2

vigoare, dar, pentru binele copilului, tinand cont si de parerile si


sentimentele acestuia.
d) Lucrul cu parintii - obiectivele
de minimalizare a efectelor negative ale divortului asupra
copilului; de indrumare a parintilor cum sa le comunice
copiilor sai despre divort. preintampinand reactiile nepotrivite
la copii;
sa nu determine/ cultive copilului sentimentul culpabilitatii/
vinovatiei pentru divort;
sa nu fie atras si manipulat copilul de nici o parte/ parinte;
sa fie realizata procedure de divort in mod civilizat, ambii
parinti pastrand
roluri si responsabilitati asupra copilului sau.
1. Devianta comportamentala si tulburarea de comportament;
2. Hiperactivitatea cu deficit de atentie;
3. Elevii cu comportament inadeevat.
-1Comportamentul reprezinta totalitatea ideilor, gandurilor, credintelor
si convingerilor transpuse in faptele, actiunile si reactiile persoanei ca
raspuns la solicitarile lumii contemporane. Orice comportament este
determinat de anumite motive, indreptat spre realizarea unor scopuri si
reprezinta expresia unor atitudini ale persoanei.
In procesul socializarii, orice societate transmite membrilor sai un
anumit model cultural si normativ. Individul tinde sa se supuna normelor si
valorilor grupului, pe care, treptat, le asimileaza si le considera necesare,
benefice pentru viata sa sau, le contesta, le critica si nu se supune acestora.
Manifestarile comportamentale conforme unor norme sociale si
culturale prescrise si in concordanta cu asteptarile grupului sunt considerate
dezirabile. Comportamentele opuse, nonconformiste, conduc la devianta
comportamentala si se considera indezirabile, ca urmare, sanctionate de
mebrii societatii.
Exista o mare varietate de comportamente deviante dintre care fac
parte:
comporlamentid excentrk\ caracterizat prin gesturi insolite,
vestimentatie aparte, dizordine comportamentala...
comporlamentid disfunctional/ aberant, inscris in aria delicventei, a
tulburarilor psihice, a subculturilor si contraculturilor deviante sau
marginale (Radulescu, Piticariu, 1989).
Devianta comportamentala este un fenomen sociologic, iar tulburarea
de comportament

este un fenomen psihic, determinat de cauze biogene si psihogene, cu


tendinta spre psihosocial.
Tulburdrile de comportament sunt expresia unor deficiente ale caror
cauze sunt greu de precizat.
Stiintele bilogice accentueaza rolul factorilor genetici (anomalii,
deficiente anatomo- fiziologice); stiintele psihologice sustin ca tulburarile
comportamentale sunt expresia unor deficiente si disfunctionalitati ce tin de
patologia psihicului; orientarile psihosociologice sustin ca procesul de
socializare a individului, anumite circumstante ale lui, poate induce, inca
din perioada copilariei, anumite comportamente indezirabile si chiar
deviante la individ.
-2Hiperactivitatea cu deficit de atentie/Attention Deficit Hyperactivity
Disorder - ADHD, este o tulburare de comportament caracterizata prin cel
putin trei elemente: hiperactivitatea; impulsivitatea; deficitul de atentie.
Hiperactivitatea este caracteristica persoanelor dinamice, nelinistite,
aflate intr-o agitatie. Copii hiperactivi:
se foiesc permanent, dau din maini si/sau din picioare
cind stau pe scaun; se deplaseaza prin clasa, stapinindusi cu greu impulsurile spre miscare; alearga, se catara,
prefera jocurile de miscare; se lovesc de obiecte si,
adesea, le darama; nu acorda atentie/ importanta
detaliilor; se apuca de mai multe lucruri odata;

pierd/ uita obiectele personale, in diverse imprejurari:


rareori urmeaza complet prescriptiile unor reguli, instructiuni, etc.
Impulsivitatea este acea manifestare comportamentala caracteristica
persoanelor care: au o capacitate slaba de a-si ajusta reactiile
imediate la anumiti stimuli; fac comentarii inadecvate
situational; isi stapanesc cu greu pornirile;
ii lovesc pa ceilalti si le iau lucrurile (jucarii, obiecte
personale etc...); au un autocontrol comportamental scazut.
Deficitul de atentie este intalnit la copii care:
au dificultati in ase concentra asupra unui lucru sau asupra
unei probleme; se plictisesc repede si isiintrerup activitatea
laputin timp dupa ce au inceput-o; finalizarea unei sarcini
este realizata cu dificultate.
Sindromul ADHD este o tulburare specifica de comportament, cu
incidents medie de 3- 5% la copii, mai crescuta in randul baietilor decat la
fete. Tulburarea debuteaza deseori inainte de varsta de 4 ani, dar, de cele
mai multe ori, nu este recunoscuta si diagnosticata ca atare decat odata cu
inceperea scolii.
Diagnosticul ADHD
Potrivit Asociatiei Americane de Psihia/rie, un copii este diagnosticat ca
avand sindromul ADHD daca inainte de varsta de 7 ani prezinta cel putin 8
dintre urmatoarele simptome (apud DSMIV, 1994):
manifests o agitatie psihomotorie pronuntata (da din maini din
picioare cind stau pe scaun;
cu greu poate ramine asezat atunci cand i se cere acest lucru;
atentia ii este distrasa usor de stimulii externi;
are dificultati in a-si astepta randul in activitati le de joc
desfesurate in grup; adesea da raspunsuri la intrebari
inaintea formularii complete a acestora; are dificultati in a
urma instructiunile altora;
nu-si poate mentine atentia concentrata asupra unei activitati (de
joc, de efectuare a temelor etc.);
trece de la o activitate la alta, neterminand nici una;
are dificultati in privinta autocontrolului comportamental (nu se
poate juca in liniste); adesea, vorbeste excesiv de mult;
frecvent ii intrerupe din activitate si/ sau ii deranjeaza pe
altii; nu este capabil sa asculte pana la capat ce i se spune;
isi pierde lucrurile personale;

Tema 16: Consilierea psihopedagogica a grupurilor

1. Grupul de consiliere psihopedagogica;


2. Specificul consilierii psihopedagogice a grupului;
3. Consilierea psihopedagogica in grup a copiilor si adolescentilor.
-1Consilierea in grup se refera la un ansamblu de modalitati, metode,
tehnici si proceduri de interventie psihologica si educationala menite sa
provoace modificari ale cognitiilor si atitudini lor membrilor grupului si
care se concretizeaza in schimbarea comportamentala adaptativa.
Consilierea in grup presupune activitati psihologice desfasurate in/ cu
grupuri organizate, activitati realizate sub indrumarea unui consilier
competent si avand ca scop sprijinul reciproc al membrilor grupului de
consiliere psihopedagogica in vederea rezolvarii problemelor cu care acestia
se confrunta.
Grupul de consiliere psihopedagogica este un grup de terapie pentru
oameni normali, in care modalitatile de interventie, metodele si mijloacele
utilizate sunt de natura psihologica si educationala. Membrii grupului de
consiliere psihopedagogica este format mai des din elevi/studenti/cursanti,
adica persoane cu anumite probleme de natura adaptativa si de functionare
optima a propriei personalitati.
Potentialul educativ-formativ al grupului de consiliere este determinat
de atmosfera si de climatul social, bazat pe egalitate si pe suportul afectiv
pe care membrii grupului si-1 ofera reciproc.
Adesea, se face distinctie intre consilierea psihopedagogica de grup,
care consta intr-un ansamblu de actiuni, metode, tehnici (psihologice si
psihagogice) ce vizeaza obiective terapeutice variate, si consilierea
psihopedagogica in grup, in cadrul careia activitatea consilierului este
indreptata spre valorizarea potentialului sanogenetic al grupului, cu efecte
educational-formative benefice asupra schimbarii personalitatii membrilor
grupului.
-2Scopul fundamental al consilierii psihopedagogice a grupurilor consta in
dezvoltarea abilitatilor si competentelor persoanelor din grupul de
consiliere, beneficiind de aportul altora.
Consilierea de grup presupune activitati specifice de sprijin, ajutor si
indrumare a fiecarei persoane, astfel incit:
sa se cunoasca pe sine cit mai bine si mai realist;
sa-si dezvolte stima de sine si sa dobandeasca incredere in fortele
proprii;
sa-si dezvolte capacitatea de a lua decizii adecvate. in mod
independent, pentru care
isi asuma responsabilitatea;

Tema 16: Consilierea psihopedagogica a grupurilor

sa fie sensibila la nevoile si problemele altora, dovedind capacitate


empatica; sa manifeste coerentp si consistenta de sine si sa aiba
credinta autoeficacitatii; sa-i ajute pe ceilalti membri ai grupului
sa-si formuleze scopuri proprii, realiste si realizabile;
sa dobandeasca abilitati si deprinderi sociale, de relationare
interpersonala si de lucru in grup.
Consilierea in grup a copiilor si adolescentilor a aparut in deceniul
patru al secolului XX (apud Ionescu, 1990), odata cu dezvoltarea teoriilor
bazate pe terapia realitatii si analiza tranzactionala.
In cadrul grupului, in mod oportun i deschis, elevii relateaza reverii,
fantasme, evenimente cotidiene, experiente deosebite, etc. Elevii cu imagini
de sine distorsionate, cu

tulburari de comportament, cu deficit de atentie sau chiar cu reactii


nevrotice, etc. Isi pot exprima deschis si in mod spontan sentimentele, pot
avea reactii Iadiversistimuli si se pot consulta cu colegii in vederea
rezolvarii unor probleme cu care se confrunta.
Activitatile de consiliere psihopedagogica cu grupuri de puberi sunt
orientate spre compensarea si depasirea sentimentelor de inferioritate,
depasirea crizei de identitate specifics virstei, spre realizarea proeesului de
socializare, a identificSrilor de rol inadecvate si spre depasirea inabilitatilor
de relationare.
Consilierea psihopedagogica a adolescentilor este focalizatS pe
dezvoltarea perceptiei si a imaginii de sine si pe relationarea adecvata cu
altii, inclusiv cu adultii. Grupul favorizeazS cresterea stimei de sine a
adolescentului, a fortei Eului, realizarea unei armonii personale, a
confortului psihic si de dobandire a sentimentului de stapanire de sine si a
realitStii inconjurStoare.
In cazul consilierii psihopedagogice de grul in centrul atentiei sta
individul. lnfluenta grupului asupra individului se concentreaza prin
socializare dezirabila, normalizare! adaptare la normele sociale, conformism,
inovare si obedienta.
Suportul oferit de grup, in cadrul caruia au loc discutarea si incercarea
de rezolvare a problemelor membrilor sSi, reprezinta modalitatea pricipalS
a realizarii socializarii, dezvoltarii personale si adaptarii optime a
individului la realitate. Adeseori, grupul poate constitui un pattern familial
in care consilierul cu ajutorul co-terapeutului pot exercita o influenta
semnificativa asupra membrilor grupului de consiliere psihopedagogica.
In grupurile de consiliere psihopedagogica cu adolescenti, rolurile
consilierului sunt diverse. Activitatile consilierului trebuie sa fie bazate pe:
conduita activ-suportiva, care sa inlocuiasca atitudinea neutrala,
binevoitoare si permisiva;
folosirea de intariri pozitive si recompense;
tehnici care sa poarte amprenta personalitatii consilierului, devenit
model pentru adolescenti;
interventii specifice, focalizate pe problemele clientilor, dar si pe
specificul grupului, in care valorile si aspiratiile consilierului sunt
induse membrilor grupului, iar acestia le accepta, se conformaza
lor.
se angajeaza in activitati cu un grad ridicat de periculozitate, fara a
lua in considerate consecintele posibile (alerga pe strada, drum fara
a fi atent...)
Modalitatile de interventie in cazul persoanelor cu ADHD sunt de
natura medicala. psihologica si de consiliere psihopedagogica.
-3-

Sunt elevi care, din diverste motive si sub diverse pretexte, au un


comportament inadecvat in timpul lectiilor si al altor activitati didactice. In
astfel de situatii, profesorul poate proceda In doua feluri: a) evitind
confruntarea; sau b) confruntindu-se cu elevii cu comportament disruptiv.
Este bine ca profesorii sa tie sa evite confruntarile cu elevii, atunci
cind acest lucru este posibil. Unii prolesori, din lipsa de experienta, intra in
conflicte cu elevii, dar nu stiu sa le gestioneze adecvat.
Tipuri de elevi cu comportament inadecvat:
a) elevii cu dificultati em.otion.ale, (nu loti elevii cu dificuliati emotionale
au comporlamente inadecvate, dar multi doresc sd ictsd In evidentd
prin astfel de comportamente);
b) elevii care isi asuma roluri in conformitate cu asteptarile clasei. Intr-o
clasa se pot identifica urmatoarele tipuri comportamentale:
smecherul. clasei - II face pe spiritualul, fund pus mereu pe glume,
nu este agresiv sau necooperativ si nu urmareste neaparat
confruntarea cu profesorul, desi comportamentul lui poate genera
nemultumiriea acestuia;
- sabotorul clasei - este intrigant si pus pe sotii atunci cind nu este
momentul, inclusiv in situatii in care profesorul este iritat, nervos
sau mai putin dispus sa accepte manifestarile comportamentale
neconforme. Ca urmare toata clasa este afectata, deoarece,
profesorul este pus pe luarea masurilor disciplinare.
c) elevii nepopulari - este elevul care devine victima colegilor, care il
pun In situatii neconfortabile, adesea jenante. Astfel de elev poate
deveni posesiv in relatia cu aitii si gelor pe colegi. De multe ori
acest elev este mai putin inteligent si are abilitati sociale precare,
cu tendinte spre conformism si supunere neconditionata.

Plan ul lecfiei:
Tema 5. Consilierea psihopedagogica in situafii de criza
1. Criza i tipurile acesteia
2. Fazele procesului de criza
3. Abordarea de tip preventiv a situajiilor de criza. Intervenfia consilierului in
situafiile de criza ale clienfilor.
-1Criza este o stare de dezorganizare, de disfuncfionalitate a personalitatii,
in care se poate afla, la un moment dat, o confruntare cu anumite probleme
carora nu le poate face fafa in mod adecvat i care-i produc ingrijorare,
anxietate i stres.
Starea de criza. poate fi generate i. declanata de evenimente precum:
- situafia familiala dificila,
- desparfirea de persoana iubita,
- infidelitatea,
- divorful,
- pierderea cuiva drag,
- problemele financiare,
- devierile comportamentale ale partenerului de viafa,
- consumul de alcool, droguri,
- problemele de sanatate,
- pierderea slujbei,
- privarea de libertate...
Tipurile de criza dupa H. Parad i L.Parad, in funcfie de natura factorilor
care le declan eaza:
- crize determinate de factori biologici - toate etapele cre terii i
dezvoltarii biopsihofizice ale oamenilor;
- crize determinate de factorii de mediu/ societate - sunt generate de
anumite evenimente precum moartea cuiva drag, divortul, o boala
cronica, violenfa in familie, sau de factori relafionali, interpersonal!,
situafionali;

crize mtamplatoare generate de cauze imprevizibile - evenimente i


intamplari nefericite, imprevizibile, precum cutremurele, inundafiile,
accidentele de circulate...
-2Reacfiile la situafia de criza sunt diferite, in funcfie de stadiul in care se
afla procesul derularii ei. Parcurgerea crizei este un proces cu mai multe
faze.
Faza de impact - apare concomitent cu, sau imediat dupa evenimentul
declarator.
Reacfiile persoanei: con tienfeaza ca a intrat in starea de criza deoarece
constata ca strategiile obi nuite de rezolvare a problemelor nu funcfioneaza,
faptul acesta o face pe persoana sa se simte neajutorata, anxioasa, frustrata.
depresiva sau disperata sa- i piarda controlul.
Impactul produs de diferite evenimente este diferit la copii, fafa de
adolescenfi i adulfi. Unii copii care intra in starea de criza tree relativ u or
acest moment, deta andu-se de eveniment, ei traiesc intens experienfa i se
implica mai pufin din punct de vedere cognitiv. In cazul adulfilor, faza de
impact poate lasa urrne adanci, cu repercusiuni asupra evolufiei viitoare a
personalitatii acestora.
Faza de adaptare (sau coping) - persoana incearca fie sa schimbe situafia,
fie sa- i modifice reacfiile fafa de evenimentele generatoare de criza.
Reacfiile persoanei (strategia adaptativa): de confruntare cu situafia; de
aparare (negare, retragere, neimplicare etc., insofite de trairi subiective
corespunzatoare). Daca nici una dintre strategiile adaptative nu
funcfioneaza, persoana intra in cea de-a treia faza.
Sustragerea - persoana simte ca nimic din ceea ce a incercat sau ar
incerca n-o ajuta sa-fi aline suferinfa.
Tipurile de sustragere: voluntara - de exemplu, cazuri extreme de
sinucidere; involuntara - trairi emofionale distorsionate, dezorganizari ale
personalitatii...
Clienfii intra in faza de sustragere atunci cand criza dureaza o perioada
mai indelungata i cand nu intrevad nici o cale de ie ire din aceasta situate.
-3Psihopedagogii J.Allan i E. Anderson (1986) au dezvoltat un model
psihoeducafional de abordare de tip preventiv a situap'ilor de criza in care s-ar
putea afla clienfii, la un moment dat.
Programul de consiliere i indrumare propus de savan|i include activity care-i
ajuta pe clienfi sa invefe:
a) Ce este o situate de criza, cand, de ce i cum se declaneaza?
b) Ce sentimente i ganduri sunt generate de astfel de situafii?
c) In ce fel se modifica sentimentele i gandurile unei persoane care parcurge o
situate de criza?
d) Ce strategii de adaptare pot fi folosite in asemenea situafii?

Pentru a interveni eficient in situatii de criza, consilierii trebuie sa adopte un


model comprehensiv care sa previna client i sa-i pregateasca sa depaeasca
aceasta stare i sa le faciliteze dezvoltarea personalitatii.
Obiectivul fundamental al intervenfiilor in situatii de criza il constituie
tnlocuirea gandurilor dezorganizate/ destructive i nonfuncfionale cu altele
adaptote contextulul in care se afla client- Realizarea acestui obiectiv presupune
acfiuni specifice:
a) infelegerea faptului ca uneori, in via|a fiecarui om pot aparea situatii de
criza atunci cand capacitate adaptative dejinute sunt depaite i inadecvate
contribuie la normalizarea reacfiilor fafa de criza. In asemenea
circumstance, gandurile. sentimentele i comportamentul persoanei in cauza
se modifica, iar acest lucru nu este anormal.
b) Client trebuie sa recunoasca i sa accepte ca sentimentele pe care le traiesc
sunt generate de starea de criza. De cele mai multe ori nu evenimentul a
creat criza, ci perceperea, evaluarea i interpretarea acestuia de catre client,
fapt care a generat distorsiuni cognitive i trairi afective confuze.
c) Client trebuie ajutafi sa infeleaga ca sentimentele pe care le au sunt parte
integranta a procesului derularii crizei i ca este bine sa i le exprime.
Exprimarea trairilor afective conduce la diminuarea tensiunii generate de
criza i-l ajuta pe client sa instituie controlul asupra sentimentelor traite.
d) Invafarea de noi strategii adaptative focalizate pe rezolvarea problemelor.