Sunteți pe pagina 1din 53

Cuprins:

1. Fundamentari teoretice ale consilierii psihopedagogice


2. Specificul consilierii psihopedagogice
3. Principalele tipuri de abordare a consilierii psihopedagogice
4. Procesul consilierii psihopedagogice. Spirala schimbarii evolutive a persoanei
5. Consilierea psihopedagogica in situatii de criza
6. Dimensiunea etica a consilierii educationale. Codul deontologic al consilierii educationale
7. Consilierea remediala: continut,obiective,beneficiary
8. Consilierii psihopedagogica preventive
9. Consilierii psihopedagogica pentru dezvoltarea optima
10. Consilierii psihopedagogica priviind invatarea eficienta
11. Consilierii psihopedagogica pentru formarea deprinderilor de viata
12. Consilierii psihopedagogica priviind cariera
13. Consilierii psihopedagogica a supradotatilor
14. Consilierii psihopedagogica a copiilor cu parinti divortati
15. Consilierii psihopedagogica a elevilor cu tulburari de comportament
16. Consilierii psihopedagogica a grupurilor
Anexe

1. Fundamentarii teoretice ale consilierii psihopedagogice.

1.

Asistenta psihopedagogica si consilierea psihopedagogica.

2.

Psihoterapie, consiliere psihologica si consiliere psihopedagogica.

3.

Caracteristicile esentiale ale consilierii psihopedagogice.

Obiectivele:
La nivel de cunoastere:
-

sa asimileze notiuni privind asistenta/ consilierea educaponala;

sa reproduca tipurile de asistenta/ consiliere dupa Gh. Tomsa;

La nivel de aplicare:
-

sa distinga diferentele intre psihoterapie, consiliere psihologica si consilierea

educationala;
La nivel de integrare:
-

sa aprecieze rolul dirigintelui in calitate de consilier educational;

sa evalueze activitatea consilierului educational (studii de caz).

Cuvintele cheie: asistenta psihopedagogica, consiliere psihopedagogica, consilierea


psihologica, psihoterapia.
Termenul asistenta provine din lat. assisto, -ere- i adsisto, - ere-, care semnifica a fi
alaturi de cineva, a-i acorda sprijin si ajutor in rezolvarea unor probleme.
In acceptiunea lui Gh.Tomsa asistenta reprezinta un ansamblu de actiuni organizate
pe plan social cu scopul de a asigura conditii optime de dezvoltare si viata pentru individ
sau de a preveni si inlatura situatiile de suferinta prezente temporar in viata persoanei.
In teoria si practica vietii sociale exista mai multe tipuri de asistenta (Tomsa):
-

asistenta medicala - masuri si actiuni referitoare la asigurarea conditiilor

adecvate de crestere si dezvoltare biofiziologica a organismului uman, de mentinere a unei


stari optime de functionalitate si de sanatate a acestuia.

asistenta sociala - ansamblu de masuri si actiuni de sprijin acordate

persoanelor aflate in nevoie, pentru rezolvarea unor probleme de natura materiala.


-

asistenta psihologica - sprijinul si ajutorul acordat acelor persoane care, in

anumite momente ale existentei lor, au dificultati in adaptarea la solicitarile vietii,


manifestate prin disfunctionalitati si dezechilibre ale structurilor lor de personalitate.
-

Asistenta pedagogica/ educationala - sprijin, ajutor si indrumare acordate in

special copiilor si tinerilor, dar si adultilor, tuturor persoanelor care participa la activitati
de instruire-invatare, de formare profesionala, de dezvoltare personala si orientate in
cariera.
Asistenta psihopedagogica are un caracter interdisciplinar, vizand realizarea unei
educatii eficiente, adaptata particularitatilor psiho-individuale ale persoanei. Ea se poate
asigura atat in cadrul si prin intermediul activitatilor de instruire-invatare realizate de
profesori, de educatori, in general, cat si prin intermediul unor activitatilor specifice de
consiliere educationala.
Psihoterapia este interventie psihologica in sanatate si boala.
I - prima componenta, sanatatea, se refera la abordarea mecanismelor psihologice de
sanogeneza implicate in promovarea si optimizarea sanatatii si prevenirea patologiei.
II - a doua componenta, boala, se refera la abordarea mecanismelor psihologice de
patogeneza implicate in patologie (clinica si/ sau subclinica).
Psihoterapia este considerata ca tratament lira medicamente si presupune utilizarea
unor metode si tehnici psihologice specifice, in vederea realizarii unor schimbari, adeseori
de amploare, profunde,in cognitiile si comportamentul oamenilor. Psihoterapia se adreseaza
persoanelor aflate intr-o stare de suferinta psihica, uneori greu de circumscris si, ca atare,
foarte dificil de remedial sau inlaturat. De cele mai multe ori suferintele psihice sunt
generate de conflicte interne, intrapersonale.
Orice interventie psihoterapeutica presupune realizarea unor schimbari ale modului
de a gandi si de a se comporta al persoanei.
Psihoterapia poate fi:
- individuala - obiectul interventiei este individul;
- in grup - obiectul interventiei individul inserat intr-un grup terapeutic;
- de grup - obiectul interventiei este grupul,spre exemplu, cuplul, familia/
Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistentei persoanelor normale care
doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze mai eficient, in timp ce psihoterapia este un
demers mai complex de tratament psihologic, centrat pe reducerea unor simptome sau
comportamente disfunctionale sau pe reabilitarea si reconstructia personalitatii. (Holdevici
I.)

Consilierea psihologica - reprezinta un tip de interventie psihologica prin care se


urmareste sugerarea unui mod de a proceda,a unui mod de comportare ce trebuie adoptat
intr-o situate data sau, in general, in viata si activitatea cotidiene. Ea se adreseaza
persoanelor relativ normale, sanatoase psihic, aflate in situatii dificile, pe care le ajuta sa-si
constientizeze disponibilitatile si sa-si rezolve problemele cu care se confrunta. (I.
Dumitru).
Dupa Daniel David, consilierea psihologica este o interventie psihologica in scopul
optimizarii autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau in scopul preventiei si remiterii
problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Consilierea psihologica este
specifica psihologului; psihoterapia este mai eterogena, putand ii practicata de diversi
profesionisti (psihologi, psihiatri), dupa un program riguros de pregatire. Consilierea
psihologica se deosebeste de psihoterapie prin faptul ca, in timp ce psihoterapeutul poate
face interventie psihologica in psihopatologie,consilierul psihologic, nu are aceasta
competenta.
Consilierea psihologica se deosebeste i de consilierea educatinala/ psihopedagogica
(scolara). Consilierea psihospedagogica este focalizata pe probleme de educafie si cariera
iar cea psihologica pe optimizarea sanatatii si ameliorarea problemelor psihoemotionale si
de comportament.
Consilierea educationala/ psihopedagogica urmareste abilitarea oamenilor de a-si rezolva singuri
problemele prin insusirea/ invatarea modului de a-si modifica cognitiile si comportamentele pentru a
se adapta solicitarilor,de a-si gestiona trairile afective si de a-si rezolva conflictele interne,de a-si
imbunatati relatiile cu ceilalti, de a lua decizii si a-si asuma responsabilitati, adica de a dobandi
deprinderi

de

viata

sanatoase

(apud.

I.

Dumitru)

Diferentele intre activitatile instructiv-educative si cele de consiliere (scopul fiind formarea dezvoltarea personalitatii umane):
1.

profesorul instruieste - consilierul faciliteaza realizarea invatarii eficiente si

durabile de catre fiecare persoana.;


2.

profesorul propune elevilor un anumit mod de prezentare si intelegere a

stiintei - consilierul abiliteaza si instrumenteaza persoana cu metode si tehnici prin care


acesta sa asimileze, in maniera proprie, stiinta.;
3.

demersul profesorului este unul aproape strict educational (instructiv-

educativ) - demersul consilierului este psihoeducational.;


4.

consilierul educational acorda sprijin nu numai elevilor ci oamenilor de

diferita varsta care se afla in diverse ipostaze si stadii de formare a propriei personalitati...
Caracteristicile esentiale ale consilierii psihopedagogice
a)

Consilierea psihopedagogica/ educationala se adreseaza persoanelor care se

afla in procesul de formare si dezvoltare a propriei personalitati;

b)

Consilierea educationala are la baza un model psihoeducational al formarii si

dezvoltarii personalitatii;
c)

Consilierea psihopedagogica are un caracter preventiv si de dezvoltare;

d)

Consilierea psihopedagogica are caracter educational - formativ specific, de

sprijinire a oamenilor sa se ajute singuri in rezolvarea problemelor de viata si dezvoltarea


propriei personalitati;
e)

Consilierul nu are solutii dinainte stabilite, el ajuta persoana sa-si gaseasca

cea mai buna solute singura;


f)

Consilierea

psihopedagogica

necesita

implicare

constienta,

activa

si

responsabila a persoanei in autodezvoltarea Eului si a propriei personalitati (schimbari


evolutiv- adaptative)

2. Specificul consilierii psihopedagogice


1.

Dimensiunile consilierii psihopedagogice.

2.

Scopurile consilierii psihopedagogice.

3.

Continutul,formele si modalitatile de realizare a consilierii psihopedagogice.

Obiective:
la nivel de cunoastere:
-

sa identifice dimensiunile esentiale ale consilierii psihopedagogice;

sa reproduca scopurile consilierii psihopedagogice (fundamentale,formulate

de consilier,formulate de client, formulate de parinti).


la nivel de aplicare:
-

sa analizeze scopurile consilierii psihopedagogice (fundamentale, formulate

de consilier, formulate de client, formulate de parinti);


la nivel de integrare:
-

sa elaboreze scopuri privind consilierea psihopedagogica a copiilor (din

ipostaza de parinte).
Consilierea psihopedagogica are doua dimensiuni esentiale, aflate intr-o relate de
interdependenta:
-

dimensiunea psihologica;

dimensiunea pedagogica/ educationala.

Dimensiunea psihologica se refera la sprijinul, ajutorul si indrumarea oamenilor pentru


realizarea a unei congruente intre cognitiile,emotiile, atitudinile si comportamentele
proprii. Acordul dintre cognitile,trairile emotionale ale evenimentelor si manifestarile
comportamenlale ii confera persoanei o cunoastere de sine si o anumita coerenta intre aceea
ce gandeste,simte si face,autenticitate si naturalete, asigurandu-i o stare de confort
psihologic.
Ea are drept obiectiv major - ajutarea clientului sa functioneze mai elicient in viata
cotidiana si sa intretina relatii pozitive cu cei din jur (Holdevici, Elemente de psihoterapie,
1998).
Dimensiunea pedagogica/ educationala a consilierii psihopedagogice vizeaza
provocarea unor schimbari voluntare in cognitiile, atitudinile si comportamentul oamenilor prin
antrenarea lor in activitati educational-formative specifice care-i ajuta sa invete deprinderi
de a face fata problemelor vietii,sa dobandeasca abilitati necesare integrarii in profesie, in
viata sociala si in cea personala.
Scopurile consilierii psihopedagogice sunt diferentate in functie de client si de
problemele acestora, care la randul sau difera in functie de varsta clientilor.
Modalitatile, metodele, tehnicile si procedeele de lucru aplicate in consilierea
psihopedagogica sunt relativ diferite pentru copii si adulti.

In cazul adultilor, modalitatea principala de consiliere este discutia/ interviul, in cadrul


careia clientul este sfatuit,ajutat,sprijinit si indrumat sa-si constientizeze problemele si este
incurajat sa ia decizii privind propriile schimbari.
Responsabilitatea copiilor privind propria lor formare, schimbare adaptativa si
dezvoltare este limitata, sarcina indeplinirii acestora la nivel optim in cea mai mare masura
ii revine consilierului. Antrenarea copiilor in activitati de consiliere psihopedagogica, mai
ales in cele care sa conduca la solutionarea unor probleme speciale, presupune angajarea lor
in activitsti de joc sau alte activitati educafionale (desen, pictura, colaj, muzica, sport...).
1. Scopurile fundamentale - sunt acelea urmarite in totalitatea activitatilor de
consiliere psihopedagogica si cu referire la majoritatea clientilor. La acest nivel consilierea
psihopedagogica se focalizeaza pe sprijinul, ajutorul si indrumarea clientului pentru a
invata:
-

sa atinga un nivel optim de congruenta intre

gandurile,

emotiile

si

comportamentele proprii;
-

sa se accepte asa cum este, cunoscandu-si capacitate si potentialul sau, dar ti

limitele, incapacitate, inabilitatile;


-

sa creada in posibilitatea schimbarii sale evolutive, in necesitate parcurgerii unor

programe educationale de formare si dezvoltare a propriei personalitati;


-

sa abordeze cu luciditate problemele emottionale, fie ele neplacute sau chiar

dureroase, sa fie in stare sa le depaseasca starile de disconfort sau criza;


-

sa-si modifice atitudinile si comportamentele dezadaptative, ineficiente sau

indezirabile social;
-

sa aiba capacilatea de a-ssi maximaliza autodezvollarea si autorealizarea proprie;


sa ia decizii si sa-si asume responsabilitatili pentru actiunile proprii (gandirea

sentimentele, modul de a se comporta);


-

sa fie constient si responsabil de formare a sa profesionala/de cariera (in concordant

cu ceea ce poate - capacitati, ceea ce vrea - aspiratii si ceea ce este/ sau se cere - oferta
societatii);
-

sa adopte un stil de viata sanatos.

Scopuri formulate de consilier sunt fundamentate de pregatirea teoretica si practica a


consilierului, au un caracter pronuntat preventiv si asigura formarea si dezvoltarea optima a
personalitatii clientilor. Scopurile consilierii psihopedagogice stabilite de consilier pentru
indrumarea clientilor vizeaza urmatoarele directii:
-

realizarea autocunoasterii, dezvoltarea stimei de sine - formarea unor atitudini

positive fata de propria persoana;


-

formarea si dezvoltarea unor abilitati de relationare sociala(munca in echipa,

cooperarea,colaborarea..
-

dezvoltarea unor atitudini si comportamente adecvate privind propria sanatate;

insusirea unor tehnici de invatare eficienta si de promovare a unui management

optim al invatarii;
-

dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei.

2. Scopurile clientului (formulate inainte sau in timpul procesului de consiliere


psihopedagogica propriu-zisa).
Cand clientii au scopuri precise, bine formulate si asumate de ei insisi, atunci devin
deosebit de interesati sa se abiliteze pentru a le indeplini, se implica activ si total in
activitatile de consiliere psihopedagogica. In cazul clientilor - copii,scopurile lor trebuie
tratate cu toata seriozitatea si responsabilitatea de catre consilier. Relatiaa de consilierea
psihopedagogica a copiilor evolueaza pozitiv pe masura ce clientul - copil capata incredere
in consilier.
3. Scopurile parintilor (sunt valabile in cazul clientilor - copii). Privind: reusita si
performantele, conduita civilizata, adoptarea deprinderilor de viata si de sanatate,
orientarea profesionala sau in cariera (dezvoltarea optima a personalitatii copiilor).
Ca activitate specifica, cu scopuri determinate ce poarta caracter educationalformativ, consilierea psihopedagogica are un continut si se realizeaza sub anumite forme in
folosul si in beneficiul oamenilor/clientilor (oricit de diferiti ar fi acestia si oricate probleme si
de orice naturs ar fi acestea).
Consilierea psihopedagogica are o structura tridimensionala, aspectele esenfiale fiind:
a) continutul activitatilor de consiliere psihopedagogica;
b) formele consilierii psihopedagogice;
c) modalitatile de realizare a consilierii psihopedagogice.
a) Continutul activitatilor de consiliere psihopedagogica se refera la domeniile esentiale in
care ele se desfasoara in concordanta cu scopurile pe care le urmaresc. Astfel,
activitatile de consiliere psihopedagogica au drept continut sau scopuri esentiale:
-

functionalitatea si dezvoltarea optima a persoanei;

promovarea sanatii si a starii generale de bine;

invatarea eficienta si durabila;

orientarea carierei;

viata personala.

b)

formele consilierii psihopedagogice au in vedere tipurile, ipostazele realizarii

accsteia / respectiv situatiile in care este nevoie de activitati specifice de consiliere


complementare celor instructiv-educative:
- consilierea in situatii de criza;

- consilierea remediala;
- consilierea preventive;
- consilierea pentru dezvoltare optima.
c)

modalitatile de realizarii a consilierii psihopedagogice au in vedere cadrul

institutionalizat/formal, precum si beneficiarii acestor activitati (indivizi, grupuri,


organizati, populati specifice...). Beneficiarii activitatilor de consiliere psihopedagogica pot
fi:
-

indivizii (consiliere individuale);

grupurile (consiliere in grup/ a grupului);

cuplul si/sau familia (de grup);

organizationala (a unei organizatii);

consilierea clientilor cu nevoi speciale (a populapilor specific


3. Principalele tipuri de abordare a consilierii psihopedagogice

1.

Conceptia despre om si personalitatea umana dupa S. Freud.

2.

Metode de consiliere psihopedagogica.

3.

Consilierea psihopedagogica focalizata pe obiective si solutii.

Potrivit teoriei freudiene, personalitatea umana include in structura sa trei instance


psihice:
-

Id-ul (Sinele) - care cuprinde impulsurile, tendintele si pulsiunile de natura

inconstienta/ biologica;
-

Egoul (Eul) - care reprezinta entitate psihica de natura constienta aflata in

contact permanent cu lumea exterioara si cu evenimentele vietii interioare a subiectului,


indeplinind un rol esential in integrarea diferitelor aspecte ale vietii psihice si exercitarea
autocontrolului;
-

Superegoul (Supraeul) - care este alcatuit din continuturi psihice de natura

social- valorica; predominant morala, cu rol de cenzura a manifestarilor Eului.


Orice fenomen psihic este rezultatul interactiunii unor forte de natura constienta si
inconstienta.Conduita umana este determinate de motivele constiente si inconstiente.Iar forfele
inconstiente ne influenteaza permanent comportamentul.
Eul vegheaza impotriva aducerii in constiinta persoanei a pulsiunilor Id-ului, punand
in functie mecanismele de aparare.
Fenomenele psihice si comportamentale umane au drept cauze evenimentele
anterioare (petrecute, adesea, in copilarie).
Starea optima de sanatate psihosomatica a persoanei este data de echilibrul functional
al celor trei instance ale personalitatii.
Consilierea si terapiile de factura psihanalitica au fost denumite terapii dinamice
sau terapii bazate pe insight. Holdevici. Prin insight (intelegerea intuitive si iluminarea
brusca), persoana aflata in proces de consiliere si terapie psihica descopera motivele
(cauzele) ascunse ale problemelor cu care se confrunta la un moment dat, si, implicit, ale
comportamentelor sale.
Insightul - intelegerea de catre persoana in cauza a problemelor sale, printr-o
iluminare brusca, bazata pe intuitie.
Catharsisul - descarcarea emotionala, reducerea tensiunii psihice si a anxietati prin
sprijinirea persoanei sa retraiasca in plan psihic experiente trecute, fie ele placute sau
neplacute.
Activitatile de consiliere au la baza relatia dintre doua persoane ,consilier si client,

succesul/ rezultatul careia depinde de metodele aplicate in sedinte.


Metoda asociatiilor libere - clientul este lasat/ sau stimulat sa spuna absolut orice
referitor la propria persoana si la problemele sale. El aduce in discutie amintiri, imagini,
reverii diurne, trairi afective, sentimente, reprosuri, idei acuzatoare...
Analiza viselor - este considerata de Freud drept calea regala spre inconstient.
Relatand continutul viselor sale, clientul face in mod spontan asociatii de idei, a caror
analiza si interpretare releva consinuturi latente de natura inconstienta.
Analiza actiunilor/ faptelor clientului - este vorba de conduita verbala si nonverbala a
clientului, observata atat in timpul sedintelor de consiliere,cat si in viata cotidiana a
acestuia.
Transferul - aici clientul ghidat si stimulat de consilier isi retraieste experiente
trecute (chiar din copilarie). Reactiile si trairile emotionale ale clientului izvorasc din
propriile tendinte, impulsuri si dorinte ascunse in inconstientul sau.
Interpretarile oferite clientului de catre consilier - consilierul ordoneaza materialul
produs de client in cursul asociatiilor libere...
Prelucrarile materialului produs de client, care include 3 momente esentiale:

- clarificarea, focalizarea clientului pe problemele sale, separarea aspectelor


esentiale de la cele neesentiale;
- interpretarea, sesizarea unor semnificatii mai profunde, evidentierea motivelor
ascunse;
- prelucrarea materialului identic si faptic produs de client, explorare repetitiva
progresiva pana la dezvaluirea semnificatiilor ascunse, acceptate de client.
Consilierea psihopedagogica focalizata pe obiective si solutii este mai solicitanta
pentru consilier decat cea de lunga durata - focalizata pe problema. Consilierul isi propune
un obiectiv concret, si anume construirea impreuna cu clientul, a unei solutii adecvate
pentru rezolvarea problemei, urmarindu-se obtinerea unor rezultate concrete, benefice
pentru client. Centrarea pe obiective si solutii inseamna focalizarea pe resursele clientului,
se are in vedere construirea solutiilor, si nu descoperirea cauzelor care au generat
problemele cu care se confrunta clientul.
Procesul construirii solutiilor in consilierea focalizata pe obiective si solustii are la
baza urmatoarele supozitii:
-

la orice problema exista solutii,

intr-o anumita situatie/ problema exista mai mult decat o singura solutie,

solutiile sunt mai degraba construite decat descoperite,

consilierul si clientul construiesc impreuna solutia problemei clientului.

Procesul de construire a solutiilor la problemele clientului presupune urmatoarele


actiuni:
a)

sprijinirea pe ceea ce vrea clientul, prin valorizarea punctelor tari ale

acestuia;
b)

identificarea a ceea ce functioneaza in comportamentul clientului si

dezvoltarea acelor comportamente adecvate in aceasta directie;


c)

daca ceea ce face clientul nu conduce la solutie, atunci trebuie facut altceva.

Relatia

dintre

consilierea

psihopedagogica

psihopedagogicade scurta durata (autor Dafinoiu)

de

lunga

durata

si

consilierea

Consilierea psihopedagogica de

Consilierea psihopedagogica de

lunga durata

scurta durata

- este focalizata pe problema

- este focalizata pe solutii

- pune accentul pe explicatii si interpretari - se axeaza pe instructiuni pe baza carora


cauzale ale problemei

se construiesc solutiile

- utilizeaza, de cele mai multe ori, o - utilizeaza mai multe metode si tehnici de
singura metoda/ tehnica...

interventie psihopedagogica, adaptate


cazului

- presupune o relatie de tip expert - - presupune o relatie de colaborare, in care


client,

unde

responsabilitatea,

aproape responsabilitatea ii revine clientului, care

exclusiv ii revine consilierului

invata cum sa se ajute singur

- este centrata pe vindecarea clientului

- este focalizata pe gasirea de solutii

- intareste imaginea patologica de sine a - consolideaza imaginea de sine pozitiva a


clientului, il demobilizeaza

clientului, valorifica punctele tari care pot


asigura succesul

4. Procesul consilierii psihopedagogice. Spirala schimbarii evolutive a


persoanei.
1.

Fazele procesului de consiliere psihopedagogica.

2.

Spirala schimbarii evolutive a persoanei.

Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce presupune parcurgerea mai


multor etape sau faze, dupa cum urmeaza:
a)

Stabilirea unei legaturi specifice cu clientul si cu lumea sa - pentru a fi eficient,

consilierul trebuie sa gandeasca problemele clientului impreuna cu acesta si sa evite, pe cat


e posibil, sa gandeasca despre client sau in locul clientului. Lumea clientului este o lume
construita, care exprima viziunea acestuia despre realitate. Schimbarea evolutiva a
clientului in scopul adaptarii eficiente la realitate are in vedere schimbarea Lumii

acestuia.
b)

Invitatia de a vorbi adresata clientului - sarcina principala a consilierului este

stabilirea unei relatii apropiate cu clientul si implicarea acestuia in procesul rezolvarii


propriilor sale probleme. Consilierul trebuie sa-1 determine pe client sa vorbeasca.
c)

Ascultarea activa si observarea manifestarilor clientului - clientul discuta despre

subiectele pe care consilierul se arata doritor sa le afle si este capabil sa le asculte, acest
lucru se poate realiza, daca consilierul are abilitati de:
-

stabilire a unui contact vizual cu clientul;

utilizare a limbajului corporal atentionat;

urmarire a masajului verbal al clientului;

descifrare a semnificafiei vocii si gesturilor acestuia;

incurajare minimala.

d)

Clarificarea problemelor clientului - consilierul ajuta clientul sa-si lamureasca

problemele utilizand tehnici de: reformulare, resemnificare, interpretare.


A reformula - noteaza I. Dafmoiu, inseamna a spune cu alti termeni, intr-o maniera
mai concisasau mai explicita, ceea ce clientul tocmai a exprimat. O reformulare este corect
efectuata si devine elicienta, daca clientul da acordul.
R. Mucchielli evidenfiaza 3 procedee principale ale realizarii reformularii:
1) reformulare - reflectare - consilierul reia o secventa importanta a discursului
clientului sau repeta ultimele cuvinte ale acestuia. Prin aeeasta dovedind clientului ca in
asculta foarte atent. Uneori reformularea poate lua o forma de reflectari - ecou;
2) reformularea ca inversarea a raportului figura-fond - clientul este provocat savada
lucrurile din alta perspective. De multe ori oarnenii raman prizonierii unui anumit punct de vedere,
devinand inflexibili,incapabili de a gandi lucrurile dintr-o alta perspective. Inversarea raportului
figura-fond poate provoca trairi afective intense, uneori contradictorii, dar daca acest procedeu este
utilizat cu pricepere, poate determina clientul sa intrevada si alte posibilitati de a intelege realitatea si
de a aborda problemele.
3) reformularea - clarificare - este tipul cel mai complex, dar si cel mai dificil de
reformulare. Consilierul evidentiazs esenta sensul mesajului discursului clientului. Obiectul
reflectarii poate fi: a) confinutul ideilor; si b) trairile afective, starile emotionale si
sentimentele clientului. Continutul de idei al discursului clientului este reflectat si
reformulat de consilier prin parafrazare si sumarizare.
Parafrazarea consta in reformularea celor spuse de client, consilierul utilizand
cuvinte i expresii proprii echivalente confinutului de idei ale clientului.

Sumarizare consta in exprimarea succinta, realizata de consilier, a gandurilor si


emotiilor clientului.
Resemnificarea presupune schimbarea contextului conceptual si/ sau emotional al
unei situatii sau al perspectivei din care ea este traita, plasand-o intr-un alt cadru, care
corespunde la fel de bine sau chiar mai bine faptelor. Resemnificarea ii permite
consilierului sa indice noi piste de abordare a problemelor clientului si sa-1 conduca spre
analiza si evaluarea lor.
Interpretarea presupune reflectie, atat din partea consilierului, cat si din partea
clientului, intr-un parteneriat bazat pe incredere in capacitatea clientului de autocunoastere
si intelegere profunda a propriilor probleme, urmate de dorinta si vointa acestuia de a gasi
cai si mijloace adecvate rezolvarii lor.
e)

Constientizarea de catre client a problemelor sale si a modalitatilor de solutionare a

acestora - este importanta crearea unui mediu securizant si confortabil, in care clientul,
ajutat de consilier, ajunge sa se exprime liber.
f)

Confruntarea clientului cu propriile credinte si convingeri ca surse de rezistenta la

schimbare - consilierul poate sa-i permita clientului, ale carui credinte si convingeri opun
rezistente la schimbarea adaptativa sa nu vorbeasca despre problemele sale.
g)

Analiza alternativelor posibile si luarea unei decizii - sarcina consilierului este

aceea de a ajuta si indruma clientul sa identifice mai multe cai de solutionare a


problemelor, prin multiplicarea perspectivelor de abordare a acestora, urmata de analiza lor
comparative si luarea unei decizii.
h)

Facilitarea activa a schimbarii clientului - solutia aleasa presupune, de multe ori,

schimbarea modului de a gandi si de a actiona al clientului. Acest lucru nu se realizeaza de


la sine, ci presupune sprijinirea, ajutorarea si indrumarea clientului de catre consilier.
Consilierul incurajeaza, sustine si orienteaza clientul pentru a intelege mai bine problemele
si a actiona mai eficient in directia rezolvarii acestora.
i)Experimentarea si exersarea noilor comportamente - clientul are nevoie
de suporta

si de feedback, astfel incat sa se convinga ca noile proceduri si

comportamente
il conduc

spre o rezolvare mai adecvata a problemelor, la realizarea unui progress

psihoindividual si, in final, la reusita in activitate.


j)

Functionalitatea optima a clientului - odata ce a invatat cum sa procedeze

pentru a-si rezolva problemele si a se adapta solicitarilor, clientul trebuie sa transfere


cele invatate in viata cotidiana, sa le aplice in situatii reale, fara a fi asistat si indrumat

permanent de cineva (consilier).


Consilierea psihopedagogica are drept finalitate schimbarea clientului - este vorba despre
o schimbare evolutiva, in sensul adaptarii mai eficiente la solicitarile vietii personale,
profesionale, sociale, al obtinerii unui nivel optim de functionalitate a personalitatii
clientului, insotite de confort psihologic.
Imaginea schimbarii evolutive a clientului este cea a unei spirale, cu un traseu de
baza care incepe cu aparitia unor dezechilibre si disfunctionalitati de discomfort psihic.
Pe parcursul procesului de consiliere psihopedagogica, clientul poate manifesta
rezistenta la schimbare. In acest caz, consilierul trebuie sa schimbe mijloacele, tehnicile si
procedurile de consiliere psiopedagogice.

5.Consilierea psihopedagogica in situafii de criza

1.

Criza si tipurile acesteia

2.

Fazele procesului de criza

3.

Abordarea de tip preventiv a situatiilor de criza. Interventia consilierului in

situatiile de criza ale clientilor.


Criza este o stare de dezorganizare, de disfunctionalitate a personalitatii, in care se
poate afla, la un moment dat, o confruntare cu anumite probleme carora nu le poate face
fata in mod adecvat si care-i produc ingrijorare, anxietate si stres.
Starea de criza poate fi generata si declansata de evenimente precum:
-

situasia familiala dificila,

desparsirea de persoana iubita, infidelitatea,

divortul,

pierderea cuiva drag,

problemele financiare,

devierile comportamentale ale partenerului de viata,

consumul de alcool, droguri, problemele de sanatate,

pierderea slujbei,

privarea de libertate...

Tipurile de criza dupa H. Parad i L.Parad, in functie de natura factorilor care le


declanseaza:
-

crize determinate de factori biologici - toate etapele cresterii si dezvoltarii

biopsihofizice ale oamenilor;


-

crize determinate de factorii. de mediu/ societale - sunt generate de anumite

evenimente precum moartea cuiva drag, divortul, o boala cronica, violenta in familie, sau
de factori relationali, interpersonali, situationali;
-

crize intamplatoare generate de cauze imprevizibile - evenimente si intamplari

nefericite, imprevizibile, precum cutremurele, inundatiile, accidentele de circulate...


Reactiile la situatia de criza sunt diferite, in functie de stadiul in care se afla
procesul derularii ei. Parcurgerea crizei este un proces cu mai multe faze.
Faza de impact - apare concomitent cu, sau imediat dupa evenimentul declarator.

Reactiile persoanei. constienteaza ca a intrat in starea de criza deoarece constata ca


strategiile obisnuite de rezolvare a problemelor nu functioneaza. faptul acesta o face pe
persoana sa se simte neajutorata, anxioasa, frustrata, depresiva sau disperata sa-si piarda
controlul.
Impactul produs de diferite evenimente este diferit la copii, fata de adolescenti si
adulti. Unii copii care intra in starea de criza trece relativ usor acest moment, detasandu-se
de eveniment. Ei traiesc intens experienta si se implica mai putin din punct de vedere
cognitiv. In cazul adutilor, faza de impact poate lasa urme adanci, cu repercusiuni asupra
evolutiei viitoare a personalitatii acestora.
Faza de adaptare (sau coping) - persoana incearca fie sa schimbe situatia, lie sa-si
modifiece reactiile fata de evenimentele generatoare de criza.
Reactiile persoanei (strategia adaptativa): de confruntare cu situatia; de aparare
(negare, retragere, neimplicare etc., insotite de trairi subiective corespunzatoare). Daca nici
una dintre strategiile adaptative nu functioneaza, persoana intra in cea de-a trei a faza.
Sustragerea - persoana simte ca nimic din ceea ce a incercat sau ar incerca n-o ajuta
sa-fi aline suferinta.
Tipurile de sustragere: voluntara - de exemplu, cazuri extreme de sinucidere;
involuntara- traim emotionale distorsionate, dezorganizari ale personalitatii...
Clientii intra in faza de sustragere atunci cand criza dureaza o perioada mai
indelungata si cand nu intrevad nici o cale de iesire din aceasta situate.
Psihopedagogii J.Allan i E. Anderson (1986) au dezvoltat un model psihoeducational
de abordare de tip preventiv a situatilor de criza in care s-ar putea afla clientii la un moment
dat.
Programul de consiliere si indrumare propus de savanti include activitati care-i ajuta
pe clienti sa invete:
a)

Ce este o situatie de criza, cand, de ce si cum se declanseaza?

b)

Ce sentimente si ganduri sunt generate de astfel de situatii?

c)

In ce fel se modifica sentimentele si gandurile unei persoane care parcurge o

situatie de criza?
d)

Ce strategii de adaptare pot fi folosite in asemenea situatii?

Pentru a interveni eficient in situatii de criza, consilierii trebuie sa adopte un model


comprehensiv care sa previna clientii si sa-i pregateasca sa depaseasca aceasta stare si sa le
faciliteze dezvoltarea personalitati.
Obiectivul fundamental al interventiilor in situatii de criza il constituie inlocuirea

gindurilor dezorganizate/ distructive si nonfunctionale cu altele adaptate contextului in care se afla


clientii. Realizarea acestui obiectiv presupune actiuni specifice:
a)

intelegerea faptului ca uneori, in viata fiecarui om pot aparea situatii de criza

atunci cand capacitate adaptative definute sunt depidite si inadecvate contribuie la


normalizarea reactiilor fata de criza. In asemenea circumstante, gandurile, sentimentele si
comportamentul persoanei in cauza se modifica, iar acest lucru nu este anormal.
b)

Clientii trebuie sa recunoasca si sa accepte ca sentimentele pe care le traiesc

sunt generate de starea de criza. De cele mai multe ori nu evenimentul a creat criza, ci
perceperea, evaluarea si interpretarea acestuia de catre client, fapt care a general distorsiuni
cognitive si trairi afective confuze.
c)

Clientii trebuie ajutati sa inteleaga ca sentimentele pe care le au sunt parte

integranta a procesului derularii crizei si ca este bine sa si le exprime. Exprimarea trairilor


afective conduce la diminuarea tensiunii generate de criza si-l ajuta pe client sa instituie
controlul asupra sentimentelor traite.
d)

Invatarea de noi strategii adaptative focalizate pe rezolvarea problemelor.


6. Dimensiunea etica a consilierii educationale. Codul deontologic al
consilierului educational.

1.

Procesul formarii si dezvoltarii profesionale a consilierului educafional.

2.

Deontologia consilierului educational.

Formarea profesionala a consilierului educational include doua componente majore:


formarea initiala; formarea continua si perfecfionarea.In fiecare dintre aceste componente
se urmareste realizarea unor obiective referitoare la:pregatirea psihopedagogica teoretica si
practica; adoptarea unui stil propriu de activitate care corespunde cerintelor unei consilieri
psihopedagogice de calitate.
a) Formarea initial a cuprinde urmatoarele etape: pregatirea universitara de baza,
postuniversitara/ masterat si doctorat. Aceasta pregatire presupune dobandirea de
catre studenti/ viitori consilieri scolari - a unor cunostinte, competente si abilitati
in urmatoarele domenii: psihologia ai pedagogia generala, a varstelor/ dezvoltarii,
psihologia comportamentului, psihologia sanatatii, pedagogia si psihologia
sociala, teorii, metode si tehnici de consiliere educationala...
b)

Formarea continua a consilierilor educationali: pentru a dobandi prestigiu

profesional si a castiga respect din partea clientilor, consilierul trebuie sa invete


continuu (invatare experentiala/ practica). Este necesara dezvoltarea profesionala
in directia adoptarii unui stil de activitate personalizat.
Profesionalizarea consilierii educationale este un proces cu urmatoarele faze
(adaptare dupa Muro J.J. i Kottman, 1995):
-

faza exploratorie, in care consilierul isi examineaza propriile credinte, opinii si

valori referitoare la dezvoltarea personalitatii oamenilor si isi formeaza o conceptie/


viziune despre lume si viata analizand teorii privind consilierea si principiile acesteia; alege
strategii, tehnologii si metode de practica profesionala;
-

faza. de examinare sau operationalizare, in care consilierul incepe construirea

unui model de consiliere fundamental de idei, teorii, principii, metode si tehnici;


-

faza de integrare, aceea in care consilierul isi desavarseste modelul de

consiliere;
-

faza personalizarii consilierii., in care specialistul se detaseaza de o anumita

teorie, practicand consilierea intr-o maniera proprie, pe care o considera eficienta si care-1
reprezinta ca profesionist.
Activitatile de consiliere psihopedagogica presupune respectarea unor principii, norme si valori
deontologice si etice. In termeni de etica si deontologie profesionala, consilierul trebuie sa
actioneze astfel incat:
-

sa abordeze clientul fara conditionari si sa trateze problemele acestuia cu

toata seriozitatea si priceperea;


-

sa acorde clientului ajutor, sprijin si indrumare, actionand cu competent si

profesionalism;
-

sa fie sensibil la solicitarile clientului si sa incerce sa i le satisfaca la un nivel

sa respecte deciziile clientului, actionand intotdeauna in interesul si spre

optim;
binele acestuia;
-

sa asigure confidentialitatea celor discutate cu clientul;

sa-si desfasoare activitatea doar in aria sa de competent, recunoscandu-si

puterile si limitele;
-

sa apeleze la ajutorul si sprijinul colegilor de profesie pentru rezolvarea unor

cazuri complexe si dificile;


-

sa nu impuna clientului propriile credinte si valori;

-sa se perfecfioneze continuu pentru a putea oferi clientlui servicii

de

calitate,cu

adevarat profesioniste;
-

sa urmareasca dobandirea unui prestigiu profesional ridicat;

-sa gandeasca pozitiv, astfel incit sa insufle clientului optimism si incredere in fortele
proprii.
Atributiile si responsabilitatile profesionale ale consilierilor educationali/ scolari se
grupeaza in trei directii esentiale:
1) consilierea psihopedagogica propriu-zisa (individuala si de grup);
2) consultanta (acordata profesorilor, parintilor si managerilor scolari);
3) serviciile educationale oferite elevilor/ coordonarea - organizarea si desfasurarea
unui program de sprijin, ajutor, indrumare a elevilor, parintilor, profesorilor, managerilor
scolari, in vederea cresterii calitatii si eficientei activitati educationale si a dezvoltarii
personale optime a tuturor si a fiecaruia in parte
4) 7. Consilierea remediala: confinut, obiective, beneflciari

5)
Consilierea remediala mai este denumita - pentru reabilitare, pentru
facilitarea adaptarii la realitate si este o forma de sprijin, ajutor si indrumare a
clientilor in vederea adaptarii psihologice si comportamentale la o varietate de procese
si situatii de viata precum munca, relatiile interpersonale si convietuirea in comunitate.
6)
In optiunea lui Hirschberg, Lewis si Thomas, reabilitarea reprezinta
un proces complex prin care o persoana este readusa la un stadiu optim de
functionalitate si eficacitate, dandu-i-se posibilitatea de a se bucura de viata
plina de sens.
7)
Reabilitarea presupune activitati specifice de educatie si consiliere
psihopedagogica pentru:
dezvoltarea si imbunatatirea abilitatilor cognitive ale clientului;
dobandirea unor strategii de autocontrol emotional;
insusirea unor comportamente care sa-i asigure integrarea in
profesie si in viata sociala; atingerea unu-i nivel optim de functionalitate si
eficacitate.
8)
Care persoane necesita
activitati de consiliere remediala:
- si-au pierdut locul de munca si sunt in cautarea altuia;
- au fost privati de libertate pentru o perioada de timp (contravenienti,
infractori si infractori recidivisti);
- au probleme generate de boli mentale si/ sau dizabilitati congenitale;
- sunt sau au fost dependent de alcool si/ sau droguri;
- au suferit diverse accidente care au condus la anumite dizabilitati si
handicapuri fizice;
- alcatuiesc o populatie cu un specific aparte (marginali, exclusi,
minoritati apartin unor etnii si/ sau culturi diferite de cea a majoritatea

populatiei etc.)
9)

10) In general, consilierea remediala presupune activitati desfasurate in


doua mari domenii, activitati adresate oamenilor care pot fi grupati in doua
categorii (beneficiarii):
- Consilierea pentru reabilitare -include activitati specifice oferite
persoanelor cu diverse tipuri de handicap fizic sau mintal, cauzate de accidente
sau boli,dependente de alcool si droguri, contravenientii si infractorii, somerii
si persoanele cu devianta comportamentala. (astfel de oameni apeleaza foarte
rar la serviciile de consiliere psihopedagogica)
11) Consilierea pentru convietuirea comunitara -include activitati
specifice oferite oamenilor, grupurilor de oameni, populatiilor cu un anumit
specific etnic si cultural (minoritati, marginali, persoane cu un nivel de cultura
redus, care traiesc in limita saraciei si au un anumit mod de viata.) In astfel de
cazuri consilierea psihopedagogica este indreptata spre integrarea acestor
persoane, grupuri in societate.
12) In toate cazurile si ipostazele, activitatile de consiliere remediala
sunt focalizate pe indeplinirea a trei obiective majore:
1) determinarea de catre consilier a nivelului optim de functionalitate si
13) eficacitate a clientilor ( in functie de categoria carei ii apartin, de
natura problemelor, de particularitatile psihoindividuale...);
2) oferirea de sprijin, ajutor si indrumare,astfel incat clientul sa-si
constientizeze resursele si sa le utilizeze pentru a se reabilita si a
functiona mai eficient;
3) monitorizarea clientului dupa incheierea procesului propriu-zis de
14)
consiliere psihopedagogica remediala .
15)
16)
17)
18)
19)
20)
21)
22)
23)
24)
25)
26)
27)

28)
29)
30)
31)
32)
33)
34)
35)

36)

8. Consilierea psihopedagogica preventive


37)

1.

Reperele teoretice privind consilierea psihopedagogica preventiva.

2.

Consilierea preventiva a copiilor si adolescetilor.

3.

Consilierea preventiva a adultilor.

38)

39) Consilierea preventiva este un tip de consiliere menita sa


preintampine aparitia unor probleme sau situatii critice in viata oamenilor. Ea
are rol proactiv, incercand sa pregateasca oamenii (copii, tinerii di maturii) sa
stie cum sa procedeze in diverse situatii de viata, previzibile sau nu, si cum sasi gestioneze adecvat emotiile pentru a face fafa cu succes unor solicitari
variate.
40) Consilierea preventiva include activitati educational-formative
realizate cu grupuri de clienti (clase de elevi, grupuri de studenti, grupuri de
adulti etc.) si, rareori, individual. G. Albee, noteaza ca nici o tulburare care
afecteaza masele nu a fost vreodata eliminata tratand cate o persoana.
41) Menirea. consilierii preventive consta in potentarea factorilor de
protectie si estomparea, pana la anulare a factorilor de risc, care influenteaza viata
si activitatea copiilor, adolescentilor si adultilor.
42) Factorii de protectie - sunt capacitate persoanei ce contribuie la
mentinerea unui confort psihologic necesar dezvoltarii optime a personalitatii
sale;
43)Factorii de risc - actiunile ce pot genera disfunctii majore la nivelul
personalitatii al comportamentului persoanei.
44) Copilaria si adolescenta sunt perioade de varsta foarte dinamice si
pline de neprevazut, supuse influentei unor factori diversi, a caror actiune
determina evolutia personalitati.
45) Factorii generali de protectie a copiilor si adolescentilor se refera la:
existenta unei familii care sa-i asigure copilului confortul fizic si
psihic optim;
- o dezvoltare fizica si o stare a sanatatii buna;
- achizitionarea unui set de deprinderi si abilitati educationale (de
invatare, de relationare, de autocontrol...);
- realizari si performante scolare cel putin de nivel mediu (in raport cu
46) posibilitatile si aptitudinile proprii);
- descoperirea si dezvoltarea unor aptitudini si talente speciale
(muzicale, artistice, sportive...);
- existenta unui grup de prieteni acceptati si de parinti;
- implicarea in activitatile scolare si in cele ale grupului de covarstnici
(cluburi, echipe, organizatii etc.)
47) La acestea in cazul adolescentilor, se adauga:

- relatiile pozitive cu adulti responsabili, afectuosi si de succes;


experiente pozitive si eventualele activitati (de munca) realizate in timpul
vacantelor;
- abilitati de relationare sociala interpersonal;
- participarile la activitati scolare extracurriculare (concursuri, olimpiade
etc.)incununate de succes;
- relatiile pozitive cu colegii si cu partenerii de sex opus.
48) Actiunea acestor factori asigura o protectie buna copiilor si
adolescentilor, contribuind la prevenirea unor disfunctionalitati si dezechilibre
in dezvoltarea personalitatii lor.
49) Factorii de risc la copii zi la adolescenti:
- disfunctiile familiale (conflicte, violente, divort, etc.);
- supravegherea neadecvata de catre parinti;
- neglijentele sau chiar abuzurile fata de copii;
- saracia sau resursele materiale si financiare precare;
- eventualele boli (mintale) ale parintilor si/sau comportamentele
neadecvate ale acestora (alcoolism, consum de droguri etc.);
- mediul extrascolar viciat (pericole, violenta, devieri comportamentale
etc);
- problemele cronice de sanatate sau invaliditatile copiilor;
- problemele si dificultatile de invatare;
- capacitatea slaba de concentrare, hiperactivitatea,autocontrolul
50) comportamental deficitar;
- respingerea din partea colegilor, izolarea.
51) In cazul adolescentilor, la factorii de risc se mai adauga:
includerea intr-o banda/ gasca;
consumul de alcool, tutun si chiar droguri;
parasirea domiciliului si, eventual , abandonul scolar;
promiscuitatea sexuala (prostitute, viol, incest etc.);
delicventa juvenila.
52) In acest sens, consilierea preventiva, in esenta este o educatie cu
valente expres formative. Ea este menita sa ajute si sa sprijine activitatea
educatorilor, a profesorilor si a parintilor pentru a realiza dezvoltarea optima.
53) Consilierea preventiva a adultilor este diferita de consilierea
copiilor si a adolescentilor.
54) Cu toate ca adultii sunt persoane mature, capabile de a judeca
lucrurile si de a lua decizii responsabile, au si ei nevoie de ajutor, sprijin si
indrumare in anumite situatii de viata. La adulti consilierea preventiva se
focalizeaza pe invatarea a unor strategii, modalitati, tehnici si procedee
referitoare la:
autocontrolul emotiilor si managementul stresului;
dezvoltarea unor obiceiuri de trai sanatos.
55) Rolul emotiilor, al afectivitatii, in general, in viata oamenilor este

fundamental. Emotiile se supun principiului polaritatii si sunt traite de persoana


ca fiind placute sau neplacute, tonice/ stenice sau astenice.
56) Ele energizeaza, stimuleaza si directioneaza activitatea cognitiva si
practica, atitudinile si comportamentul omului. Actiunea lor poate fi pozitiva
(de mobilizare, sustinere energetica etc.) sau negativa (demobilizare, aparitie,
dezangajare etc.). Indiferent de rolul lor, emotiile pot fi controlate, iar actiunea
lor transformata intr-un factor adaptativ si de dezvoltare personala a
individului.
57) Controlul propriilor emotii si trairi afective presupune,in esenta,
controlul modului de relationare cu mediul, de comunicare si interactiune cu
ceilalti.
58) Autocontrolul emotiilor se poate realiza pe doua planuri:
59)in plan individual: controlul comportamentului verbalo-visceromotoriu; constituirea mecanismelor de aparare a Eului;
60) Cel mai des utilizate mecanisme de autocontrol individual al
emotiilor sunt:
- mecanismele de descarcare: vorbirea tare, repede, eventual tipete;
- mecanismele represive: efort de stapanire a vocii, a gesturilor, de
utilizare adecvata a cuvintelor;
- mecanisme cognitive, de decentrare-recentrare pe alte ganduri prin
rafionalizare, justificare, anticiparea unor solufii fericite;
- mecanisme relationale: suport social,impartasirea emotiilor, empatizare,
fapt care are efecte securizante asupra persoanei.
61) in plan social: invatarea unor reguli de relationare afectiva (feeling
rules),
62) adeziunea la un anumit etos afectiv.
63)
In procesul socializarii individului, realizat in special de familie si
de scoala, se transmit si codurile emotionale ale comunitatii, adica acele norme
culturale ce reglementeaza manifestarea emotionala a membrilor sai. Regulile
trairilor emotionale (feeling rales) implica existenta unui sistem de evaluare
afectiva ce functioneaza intr-un camp semantic afectiv sau conotativ tridimensional,
(intre afect/traire emotionala- reprezentare si exprimarea prin cuvint). Dimensiunea
evaluativa conotativa se realizeaza in termeni de bun-rau, placut-neplacut,
agreabil - dezagreabil. Este vorba despre dimensiunea hedonica, cea care face
ca unele emotii sa fie pozitive (creeaza placere), iar altele ,,negative (produc
neplaceri). Normele si principiile culturale determsina afisarea emotiilor
pozitive si minimizarea celor negative.
64)

9. Consilierea psihopedagogica pentru dezvoltarea optima


65)

1.

Coordonatele esentiale ale dezvoltarii umane;

2.

Modelul structural-sistemic si relational-dinamic de abordare a personalitatii

umane;

3.

Medii si contexte de invatare favorabile dezvoltarii umane optime;

4.

Consilierea psihopedagogica - ca mod de optimizare a dezvoltarii optime a

personalitatii umane.
66)

67) Dezvoltarea umana reprezinta un ansamblu de schimbari/


transformari calitative, cu sens predominant ascendent. Este un proces ce
cuprinde o succesiune ordonata de faze, etape, stadii, fiecare avand
particularitati specifice. (I.Al. Dumitru).
68) Nivelele ale dezvoltarii umane:
biologic - procesul de crestere si maturizare fizica, morfofiziologica
si biochimica a organismului uman in ansamblu, si al subsistemelor
lui;
psihic - constituirea si perfectionarea continua a structurilor si
mecanismelor psihice implicate in realizarea cunoasterii si a
relationarii optime cu mediul in scop adaptativ, transformativcreator si pentru realizarea omului ca personalitate;
social - reglarea conduitei omului in raport cu normele, regulile si
valorile sociale si culturale, cu modelele comportamentale elaborate
si instituite in societate.
69)
Coordonatele esentiale ale ale dezvoltarii umane se refer a la:
- continutul si factorii determinanti ai dezvoltarii psihice umane, proces care:
a) se sprijina pe premise biologice, ereditare/ factorii interni;
b) isi extrage continuturile din influentele mediului sociocultural/ factorii
externi;
c) este ghidat de actiuni educationale specifice;
d) presupune activitati de invatare realizate individual si/ sau in grup.
- mecanismele dezvoltarii psihice umane, in acceptiunea filosofica,
dezvoltarea umana presupune acumulari cantitative care pregatesc si determina
schimbarile/ salturile calitative sub forma constituirii unor structuri
psihocomportamentale, cu rol adaptativ; in acceptiunea psihologica, pedagogica
si sociologica - socializarea individului se realizeaza prin intermediul educatiei,
instruirii, realizate individual si/ sau in grup; majoritatea teoriilor invatarii
constituie incercari de explicare a mecanismelor dezvoltarii umane.
- fenomenologia dezvoltarii psihice umane cu citeva caracteristici generale:
a) stadialitatea (succesiune de faze, etape, stadii - cu profil psihologic al
varstei respective);
b) caracterul individualizat si personalizat;
c) caracterul plurideterminant si multifactorial.
- durata dezvoltarii psihice umane - este continua, realizandu-se pe tot
parculsul vietii individului. Ritmurile pot fi diferite - unele capacitati si insusiri
psihice se diminueaza,altele se mentin la parametri constanti, altele pot

inregistra progrese prin compensare, reorganizare si/ sau restructurare.


70) Modelul structural-sistemic si relational-dinamic de abordare a
personalitatii umane realizeaza o sinteza integrativa intre perspectiva
psihologica/ intrapersonala si cea psihosociala/ relationala, interpersonala, intre
abordarea structural si cea dinamic- procesualS. Coordonatele esentiale ale
modelului fiind (I.Al.Dumitru):
a) persoana dispune, la un moment dat, de mecanisme psihice structurate intrun ansamblu unitcir si coerent/ sistem care-i confer a identitate psiho individuals. - o
personalitate si un Eu inconfundabile;
b) mediul (fizic si social) in care traieste persoana este in continud schimbare,
solicitand-o sa raspunda provocarilor prin transformari adaptative si creativinovative;
c)
mediul existential al individului este un spatiu de viata. personalizat,
circumscris de cognitiile si trairile acestuia;
d) formarea si dezvoltarea structurilor de personalitate presupun relationarea
si interactiunea dinamica individ-mediu;
e) prin mediu social/ relationarea. cu ceilalti, persoana realizeaza
cunoasterea de sine concretizata in conceptul de Sine;
g) cunoasterea de sine adecvata/ imagine de sine, conduce la cristalizarea
credintei autoeficientei si a performantelor in activitate;
h) starile de sanatate si functionalitate optima ale personae, sunt in strinsa
legatura cu masura in care aceasta achizitioneaza cunostinte si abilitati care sa-i
permita adaptorea cu succes la solicitorile realitatii;
i)
cauza schimbarii. evolutive, a dezvoltarii personalitatii, o constituie
dezechilibrul functional al persoanei, ca urmare a neconcordantei dintre capacitatile
acesteia si cerinlele mediului;
j) persoana dobindeste prin invatare (realizata intr-un cadru/ mediu),
abilitati necesare pentru a realiza performantele ridicate sau, cel putin, scontate,
fapt care o motiveaza sa se dezvolte permanent.
71) Mediul reprezinta ansamblul factorilor si conditiilor de ordin fizic,
sociocultural si psihologic care structureaza un context situational existential.
Un context existential situational devine mediu favorabil invatarii atunci cand:
influenta lui tinde sa fie permanenta si cu rol deosebit in
satisfacerea unor trebuinte si motive de baza;
intensitatea influentelor lui este atat de puternica, incat obliga
persoana sa- i se supuna
asigura suport pentru dezvoltarea personala si depasirea unor
situatii critice.
72) Un mediu. de invatare favorabil dezvoltarii optime a personalitatii.
umane este contextul situational structurat astfel incat:
a) sa ofere oportunitati diverse, variate si stimulative pentru angajamentul si
implicarea elevilor (ocazii de a explora noi situatii; de a incerca si experimenta
noi activitSti, noi relatii si roluri; de a valorifiea anumite idei; de a dobandi

abilitSti si competente...);
b) sa contina resursele (fizice, materiale, psihologice, sociale) necesare
realizarii invatarii eficiente si durabile, in scopul dezvoltarii;
c) sa furnizeze recompense materiale si psihologice. extrinseci si intrinseci,
care sa incurajeze si sa stimuleze elevii pentru a invata.
73)
Consilierea psihopedagogica cu rol de dezvoltare, are drept obiectiv
fundamental sprijinul, ajutorul si indrumarea clientului in vederea dezvoltarii
optime a personalitatii acestuia. In esenta, consilierea pentru dezvoltare, ca si
celelalte tipuri de consiliere (in situatii de criza, preventiva, remediala), este un
proces de invatare.
74) Acest tip de consiliere are caracter sintetic-integrativ si integrator,
imbinand actiuni si masuri specifice celorlalte tipuri de consiliere, in special
consiliere remediala si preventiva.
75) In sinteza, aceasta urmareste sprijinul si orientarea personalitatii
pentru: autocunoastere si acceptare de sine, asa cum este;
responsabilitate pentru luarea deciziilor si pentru consecintele
faptelor proprii;
invatare si modificare a atitudinilor si comportamentelor
dezadaptative, inefeciente si/ sau indezirabile social;
relationare cu altii, cooperare si colaborare in grup/ in organizatii
din care fac parte;
76)

10. Consilierea psihopedagogica privind invatarea eficienta

1.

Delimitari conceptuale privind eficienta si eficacitatea in realizarea invatarii;

2.

Resursele psihologice ale persoanei pentru invatare;

3.

Managementul invatarii;

4.

Consilierea psihopedagogica pentru invatare eficienta;

77)

78)

Eficienta se defineste ca raport intre rezultatele/ performantele obtinute intr-o

activitate si cheltuielile/ costurile efectuate pentru obtinerea acestora. In limbaj comun, a fi


eficient inseamna a face un lucru cat mai bine, cu costuri (de energie, materiale, banesti)
cat mai reduse.
79)

Eficacitatea desemneaza masura in care o activitate (prin rezultatele ei)

satisface o necesitate/ realizeaza un obiectiv, indeplineste o functie. Cercetatorul din


domeniu, Chris Argyris, sustine ca, daca eficienta presupune realizarea obiectivelor slabilite cu
utilizarea acceptabila a resurselor, eficacitatea consta in eficienta plus adaptabilitate (apud Zlate,
2004).
80)

Cercetatorul M.Zlate, propune mai multe tipuri de eficienta si eficacitate:

eficienta/ eficacitate personala;

eficienta/ eficacitate interpersonala;

eficienta/ eficacitate grupala;

eficienta/ eficacitate organizational.

81)

Potrivit lui Jean-Francois Decker, eficienta personala este determinate de

interactiunea si influenta a trei factori:


a) motivatia individului - dorinta de a realiza obiectivele propuse;
b) credinta si convingerea acestuia in reusita, in posibilitatea atingerii obiectivelor
stabilite, gratie propriilor capacitati;
c) vointa persoanei - decizia ei de a indeplini obiectivele, deciziile insotita de
mobilizarea resurselor si de utilizarea lor adecvata.
82)

83)

I.Al.Dumitru, sustine ca, o persoana este eficienta daca:

- are cunoslinte adecvate si suficiente in domeniul in care isi desfasoara activitatea/ stie
ce sa faca
- detine cunostinte procedurale (abilitati, priceperi, deprinderi, tehnici)/stie cum sa
faca
- este motivata optim sa depuna efort, perseverenta si tenacitate in desfasurarea
activitatii/ stie de ce si pentru ce face ceva.

84)

Realizarea invatarii presupune un consum de resurse. Resursele necesare

invatarii sunt, in mod esential, resurse psihologice ale celui ce invata.


85)

86)

Resursele psihologice ale unei persoane sunt (I.Al.Dumitru):

a)

resurse cognitiv-intelectuale care includ:

cunostinte declarative/ informatii stocate in memoria de lunga durata;

cunostinte procedurale/ algoritmuri de operare cu informatii, modalitati de

intelegere (comprehensiune), de reprezentare mentala;


-

strategii si scheme cognitive de gindire/ de luare a deciziilor si de rezolvare

de probleme.
b)

resurse afectiv-motivationale:

dispozitii afective;

motivatia invatarii;

inteligenta emolionala.

c)

resurse atentional-volitionale:

focalizarea si concentrarea pe sarcina;

mobilizarea voluntara.

d)

resurse instrumental-comportamentale:

aptitudini; abilitati, priceperi, deprinderi;

comportamente rezolutive;

conduite favorabile invatarii.

e)

resurse de personalitate:

temperamentale;

caracteriale;

creativitate;

conduita inteligenta;

stil de invatare;

imaginea de sine si stima de sine.

87)

Capacitatea potentiala de invatare, dependenta de resursele psihologice ale

persoanei, poate fi disponibilizata si utilizata adecvat, in masura in care cel care invata
aplica cunostintele si abilitatile referitoare la managementul invatarii eficiente (MIE).
88)

Potrivit MI, este eficienta invatarea care:

se realizeaza intr-un cadru/ mediu adecvat;

are o motivatie optima (motive cognitive; motive de afiliere/ apartenenta;

motive de aprobare sociala; motive de putere/ influenta; motive de afirmare si


autorealizare; motive structurale si relational-dinamice; motivatia intrinseca si motivatia
extrinseca);
-

urmareste indeplinirea unor scopuri bine precizate;

89)-tine cont de potentialul si de capacitatea de invatare ale persoanei,(dupa Voiculescu:


capacitate

potentiala,

capacitate

functionala,capacitate

disponibila) ;
90)- utilizeaza in realizarea ei strategii adeevate, eficiente (pot fi grupate in mai multe
categorii: metode si tehnici de informare si documentare; metode de Invdtare eficienta;
metode si. tehnici de valorificare a invatarii).
91)Alegerea strategiei de invatare este dependenta de factori, dintre care: scopul si valoarea
atribuind invatarii (de ce sa invatam?); natura materialului de invatat (continutul invatarii);
modul de abordare a sarcinilor de invatare (stilul adoptat); cunostintele, abilitatile si
methacognitiile celui ce invata (cum sa procedam pentru a fi cat mai eficienti?). MIE face

referire si la: controlul atentiei; reglarea voluntara a efortului depus; adaptarea la cerintele
sarcinii de invatare; gestiunea timpului; prevenirea oboselii; controlul metacognitiv.
Metainvatarea presupune dobandirea de catre cel care invata a unor cunostinte procedurale
si abilitati de a invata eficient, cat mai rapid in orice situatie.
-

valorifica maximal stilul de invdtare propriu fiecarei persoane(acesta reprezinta

modalitatea preferata si specifica unei persoane de a recepta/ asimila,prelucra/ procesa,


stoca si reactualiza anumite continuturi informationale). El este determinat de actiunea
conjugata a doi factori:
92)

1) preferinta persoanei pentru un anumit mod de achizitionare a continutului

informational
93)

2) preferinta emisferica cerecbrala personala. In functie de modalitatea

senzoriala/ perceptiva predominant de achizitionare a informatiei deosebim: stilul


auditiv, stilul vizual, stilul tactilo-kinestezic. In functie de preferinta emisferica
cerebrala personala - inclinatia natural a si usurinta de a procesa informatia utilizand
predominant una dintre cele doua emisfere cerebrale specializate functional, putem
vorbi despre persoane: - cu emisfera cerebrala dominanta stanga; - cu emisfera
cerebrala dominanta dreapta; - cu emisfere cerebrale integrate.
94)

este dirijata, controlata, monitorizata si evaluata de catre persoana care invata/

autodirijarea invdtdrii.
95)

Consilierea psihopedagogica privind invatarea eficienta urmareste abilitarea

clientilor

pentru a fi capabili sa-si autodirijeze procesul invatarii, obtinand succesele

dorite. Constientizarea si autocontrolul clientului dintre efort si succes in realizarea


scopurilor sale are efect de autointarire pozitiva.
96)Consilierea psihopedagogica devine/este eficienta daca ajuta elevii sa invete cum
sa invete (autonom, independent, autodirijat), gasindu-si un mod propriu de a invata, adopt and un
stil personal de invatare.
97)

Ph. H. Winne, arata ca invatarea autonoma, indipendenta, autodirijata este

acea invatare in care cel ce invata devine capabil:


-

sa-si fixeze si sa-si impuna scopuri realiste, in concordanta cu propria

capacitate de invatare;
-

sa caute informatia necesara pentru rezolvarea problemelor cu care se

confrunta;
-

sa activizeze, in procesul invatarii, acele cunostinte, abilitati si deprinderi cu

ajutorul carora efectueaza noi achizitii/ invata mai eficient; sa constientizeze ce si cat stie

si ce si cat trebuie sa stie atunci cand abordeaza o sarcina de invatare;


-

sa se automotiveze si sa se implice afectiv in realizarea invatarii;

sa aleaga cele mai adecvate metode si tehnici de invatare pentru a-si atinge

scopurile;
-

sa recunoasca masura in care continutul informational a fost inteles si in ce

proportie a fost asimilat;


-

sa-si monitorizeze si sa-si controleze propria activitate (de invatare),

asigurandu-si astfel, autoreglarea.


98)
99)
100)
101)
102)
103)
104)
105)
106)
107)
108)
109)
110)
111)

112)
113)

11. Consilierea psihopedagogica pentru formarea deprinderilor

Tema 11: Consilierea psihopedagogica pentru formarea deprinderilor de viata

1.

Formarea deprinderilor de viata;

2.

Eficienta personala si programarea neurolingvistica.

114)

115) Consilierea pentru formarea deprinderilor de viata include un


ansamblu de modalitati, metode, tehnici si procedee referitoare la abilitarea
persoanei pentru a rezolva problemele vietii.
116) Consilierea privind formarea deprinderilor de viata este legata de
numele lui Richard Nelson-Jones. In lucrarea Personal Respomability Counseling
and Therapy: An Integrative Approach, pune bazele unui cadru general realizarii
consilierii privind formarea deprinderilor de viata. In alte lucrari ca Practical
Counseling and Helping Skills: How Clients to help Themselves (1998), Practical
Counseling and Helping Skills: How to Use the Lifeskills Helping Model (19931997), prezinta un model de realizare a consilierii pentru formarea deprinderilor de
viata.
117)
Potrivit
conceptiei
lui Richard Nelson-Jones, consilierea privind formarea deprinderilor de viata
are drept obiectiv abilitarea persoanei a rezolva probleme diverse,asumandu-si
responsabilitatea pentru deciziile si faptele sale. Persoana detine deprinderi de
rezolvare a problemelor vietii daca:
gandeste realist;
iti asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor proprii;
118) -relationeaza pozitiv cu alte persoane (in familie, cu prietenii, in
organizatii, in societate), cooperind pentru rezolvarea unor probleme
diverse;
119) -desfasoara activitati de natura profesionala, sociala si personala
care-i asigura existenta, ii satisfac interesele, aspiratiile, idealurile,
producindu-I multumire;
120) - isi acorda recompense pentru realizarile obfinute, in vederea
mentinerii unei stari de sanatate, biologica si psihica, optime;
121) - stie sa faca diferenta dintre bine si rau si actioneaza in directia
infaptuirii binelui personal si al celorlalti.
122) Modelul de consiliere psihopedagogica propus de Richard NelsonJones cuprinde 5 stadii:
1) relationarea consilierului cu clientul si sprijinirea acestuia in
clarificarea problemelor/ dificultatilor cu care se confrunta;
2) evaluarea abilitatilor detinute de client si reformularea problemelor/
dificultatilor acestuia in termeni de deprinderi necesare solutionarii lor;
3) stabilirea obiectivelor si programului de consiliere in vederea formarii
deprinderilor de viata;
4) realizarea electiva a programului de consiliere psihopedagogica;
5) incheierea proeesului de consiliere si asigurarea clientului ca, la
nevoie, poate reveni si solicita ajutor si indrumare din partea consilierului.
123) Programarea neurolingvistica (NLP), este o orientarea psihologica
initiata de John Grinder (lingvist) si Richard Bandler (psiholog), care isi
propun sa descopere:
124) - paternurile obtinerii elicientei in diverse domenii de activitate;

Tema 11: Consilierea psihopedagogica pentru formarea deprinderilor de viata

125) - modalitatile practice prin care oamenii pot deveni mai eficienti in
activitatile desfasurate.
126) Premise care dau denumirea acestei orientari psihologice, sunt:
orice fapt psihic (proces, traire, stare, etc) ale la baza mecanisme
neurologice;
limbajul are un rol esential in structurarea gandurilor (limbajul
intern) si in comunicare (limbajul extern);
putem alege modalitatea de organizare a gandurilor si emotiilor si
sa programam actiunile pentru a obline rezultatele dorite.
127) Principiile fundamentale ale NLP:
a)
Orice problema trebuie definita in termeni de rezultate
asteptate/dorite;
b)
Modul in care persoana percepe, intelege si evalueaza realitatea
influenteaza definirea problemei cu care se confrunta;
c)
Omul poate face tot ceea ce este omeneste posibil;
d)
In rezolvarea cu succes a problemelor, omul trebuie sa tina cont mai
degraba de posibilitati decat de necesitati;
e)
In rezolvarea problemelor, omul isi foloseste, deopotriva, mintea si
trupul ca parti ale aceluiasi sistem;
f)
In spatele oricarui comportament uman exista o intentie incontienta
pozitiva;
g)
Pentru obtinerea eficientei intr-o activitate, intrebarile de tipul cum
sunt mai utile decit mtrebarile de tipul de ce?
h)
In rezolvarea unei probleme, curiozitatea sustinuta mobilizeaza
persoana sa actioneze;
i)
In comunicare, intelesul unui mesaj este conditional de raspunsul
primit;
128) Nu exista esecuri, ci numai feedbackuri.
129) 12.Consilierea psihopedagogica priin cariera
1.

Continutul si specificul consilierii privind cariera;

2.

Teorii privind alegerea profesiei;

3.

Educatia pentru cariera, sugestii practice.

130)

131) Continutul consilierii privind cariera include o serie de activitati specifice


grupate in trei categorii:
a)

cunoasterea de sine a persoanei (autocunoasterea);

b)

cunoasterea lumii profesiilor si ocupatiilor cerute de societate;

c)

construirea si realizarea unei cariere personale.

a)

cunoasterea de sine a persoanei (autocunoasterea) presupune cristalizarea/

formarea conceptului de Sine (Self-concept). Cercetatorul Rosenberg sustine ca, conceptul


de sine se refera la totalitatea ideilor/ gandurilor si sentimentelor pe care o persoana le are
despre ea ca obiect. Self-concept include Self-image si Self-esteem.
b)

cunoasterea lumii profesiilor si ocupatiilor cerute de societate :

Tema 11: Consilierea psihopedagogica pentru formarea deprinderilor de viata

132) - obiectivele activitatii de consiliere privind orientarea carierei, focalizate pe


cunoasterea profesiilor, urmaresc informarea clientilor cu privire la:
133) - tipurile de profesii si ocupatii extinse la un moment dat in societate;
134) - mutatiile produse in lumea muncii, dinamica profesiilor si ocupatiilor in
viitor;
135) - cerintele/ exigentele exercitarii unei profesii sau unui grup de profesii;
136) - structure competentelor necesare pentru practicarea cu succes a profesiei;
137) - corelatiile dintre profesii, sa se poata construi o ruta profesionala si sociala
determinate.
138)

c) construirea si realizarea unei cariere personale: G.Tomsa arata ca alegerea

carierei poate fi definita prin apelul la:


139) -preferintele;
140) - aspiratiile;
141) - intentiile persoanei.
142) Alegerea carierei este considerate o alegere realizata de fiecare persoana
atunci cand:
-

exista mai multe alternative;

persoana are libertatea deplina de a alege;

143) -

se ofera serviciile educationale (pregatire psihologica, consiliere

psihopedagogica, etc.) necesare formarii persoanei, pentru a si ceea ce corespunde


posibilitatilor, capacitatilor si dorintelor acesteia, pe de o parte, si cerintelor
societatii, pe de alta parte.
144) Teoriile psihologice privind alegerea profesiei sunt fundamentate de teorii bazate pe
psihologia personalitatii, psihologia dezvoltarii si psihologia proceselor decizionale.
a)

Teorii bazate pe psihologia personalitatii (L.Meadow; Anne Roe; M.Seligman;

J.LTIolland);
b)

Teorii

bazate

pe

psihologia

dezvoltarii

(Eli

Crinzberg;

D.E.Super;

D.V.Tiedeman; R.P.O Hara)


c)

Teorii bazate pe psihologia proceselor decizionale (A.B.Gelatt; Bramer).

145) Consilierea si orientarea privind cariera presupun parcurgerea a doua faze: alegerea
profesiei si cautarea unei slujbe/ loeului de munca.
146) Procesul alegerii profesiei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a)

autoexplorarea, autoanaliza si autoevaluarea (Ce stiu? Ce pol sa fac? Ce-mi

place? Cum sunt?)


b)

exprimarea dorintelor si aspiratiilor profesionale in termeni de obiective

personale: Mi-ar placea set devin/fiu economist, jurist

c)

generarea alternativelor posibile si evaluarea lor pe principiul beneficiu-

cost: Daca as deveni economist, as beneficia de... dar ar trebui sa fac... eforturi/compromisuri...;
d)

luarea deciziei - optiunea persoanei pentru o profesie tinand eont de

posibilitatile, dorintele si oferta sociala: M-am hotarit sa urmez Facultatea de Stiinle Economice
pentru ca vreau sa devin economist;
e)

punerea in practica a hotaririi luate - angajarea in parcurgerea efectiva a unui

program de formare profesionala/ de studii: Sunt student la


f)

finalizarea studiilor si obtinerea calificarii in profesia aleasa (certificata prin

atestat, diploma): Am diploma de economist/ sunt calificat ca economist.


147) Tehnici de cautare a unui loc de munca/ tehnici de ego-marketing:
-

persoana trebuie sa se inscrie la agentie de angajare;

sa citeasea frecvent ziarele si revistele care anunta noi locuri de munca;

sa obtina de la anumite persoane informatii despre angajati;

sa foloseasca serviciile centrelor de plasare a fortei de munca;

sa participe la targurile de munca/ job-shopuri;

sa caute pe vitrinele/ avizierele magazinelor, firmelor, institutiilor anunturi de

angajare;
-

sa contacteze direct patronii sau angajatorii (managerii de resurse umane);

sa anunte in ziare, reviste etc. Faptul ca este in cautarea unui los de munca/ a

unei slujbe. Documentele necesare participarii la o selectie in vederea angajarii sunt:


scrisoarea de prezentare, scrisoarea de intentie si curriculum vitae (CV).
-

13. Consilierea psipedagogica a supradotatilor


-

1.

Supradotarea - caracterizare multidimensionala a persoanei;

2.

Specificul consilierii psihopedagogice a supradotatilor.

Supradotata, este numita

persoana

care

poseda

abilitati si capacitati

intelectuale superioare mediei populatiei. Dotarea intelectuala a unei persoane, se apreciaza


traditional, in functie de coeficientul ei de inteligenta (IQ). Se considers supradotate
persoanele care au un IQ mai mare de 130 (in sistemul metric Binet - Simon).
-

In realitate, supradotarea este un lenomen mai complex. Cercetatorul Benito,

2003, mentioneaza ca, sunt considerati supradotati acei indivizi care au realizari/
performante s/sau aptitudini potentiate in oricare dintre urmatoarele domenii, luate izolat
sau in combinatie:

a) capacitate intelectuala generala;


b) aptitudini academice specifice;
c) abilitati de gandire productive si/ sau creativa;
d) abilitati de lider;
e) talent pentru artele vizuale sau scenice;
f) abilitati psihomotrice.
-

Dupa cercetatorii Benito, 2003, Stanescu, 2002, Cretu, 1997, persoanele

supradotate poseda:

o inteligenta superioara mediei populatiei;

au abilitati si capacitati cognitive si metacognitive superioare;

demonstreaza perspicacitate (insight) in intelegerea problemelor si capacitatea

creativa in rezolvarea acestora;

au o motivatie intrinseca pentru invatare;

dovedesc spontanietate (naturalete) si talent in anumite domenii;

obtin performante ridicate i au un randament crescut in activitate.

Persoanele supradotate au urmatoarele caracteristici (apud Benito, 2003, pp. 61-66)


a) sensibilitate crescuta fata de lumea inconjuratoare si preocupari deosebite referitoare la

moralitate si justitie sociala;


b) spirit invesligativ;
c) capacitate creativa inalta;
d) capacitate crescuta de invatare;
e) idealism si dorinta de a atinge perfectiunea;
f) simtul umorului bine dezvoltat;
g) manifesta independent in gandire si actiuni;
h) evalueaza altfel realitatea si se adapteaza diferit cerintelor ei.
-

In vederea consilierii eficiente a supradotatilor specialistul trebuie sa posede o serie

de caracteristici (apud Stanescu, 2002):


-

sa fie matur si experimental; sa aiba un nivel de inteligenta ridicat;

sa manifeste interese variate (intelectuale, culturale, artistice); sa aspire la

realizari de exceptie;
-

sa aiba abilitatea de a vedea lucrurile din punct de vedere al elevului;


sa fie sistematic, ordonat, muncitor, stimulator, imaginativ, entuziast; sa-si

exprime liber opiniile, avand atitudine incurajatoare;


-

sa participe si sa se implice efectiv in diferite activitati educationale.

Unii autori (Clark, 1989; Whitlock si DuCette, 1989; Addison, 1983)

considera ca principala caracteristica a specialistului care lucreaza cu elevii supradotati si


talentati este stima de sine (self-esteem), concentrata in urmatoarele elemente/ sintetizate
dupa mai multi cercetatori (apud Stanescu, 2002):
-

a fi empatic si a sti sa-i inspiri pe altii;

a fi tolerant fata de ambiguitate;

a fi deschis, flexibil, inovativ, entuziast; a fi autentic, congruent, uman; a fi

citit, informat, alert cognitiv;


-

a acorda valoare inteligentei, diversitatii, unicitatii fiecarui individ;

a acorda valoare schimbarii, cresterii si actualizarii sinelui;

a fi increzut in sine;

a avea o sfera mare de interese;

a fi orientat spre performantele elevilor;

a fi deschis pentru noutate;

a cunoaste si valorifica particularitatile de dezvoltare a copiilor supradotati;

a fi agent motivator pentru elevi; a acorda o educatie diferentiata elevilor;

a elabora si aplica programe speciale pentru supradotati;

a fi responsabil pentru comportamentul supradotatilor, etc.

Interrelationarea acestor caracteristici si, mai ales, exercitarea lor in

activitatea de consiliere educationala contribuie la formarea-dezvoltarea optima a


personalitatii elevilor supradotati si talentati.
-

14. Consilierea psihopedagogica a copiilor cu parinti divortati


-

1.

Caracteristici ale copiilor din familiile vitrege;

2.

Consilierea psihopedagogica a copiilor cu parintii divortati;

Familie vitrega este numita familia care rezulta din casatoria a doua persoane

dintre care cel putin una are unui sau mai multi copii proveniti dintr-o casatorie anterioara
(apud I.Dumitru).
-

Walsh (1992) identifies mai multe probleme cu care se confronts membrii unei

familii vitrege, probleme care influenteaza atitudinile si comportamentul copiilor. Astfel de


probleme se circumscriu urmatoarelor intrebari (apud Muro si Kottman, 1995):
-

cum trebuie sa-i spuna copilul noului parinte (vitreg)?

cum sa-si exprime copilul afectiunea fata de parintii lui actuali si fata de

parintele absent?
-

unii copii simt ca, prin recasatoria parintilor, pierd afectiunea parintilor

naturali, in special a celui care i-a parasit;


-

unuii copii pot avea asteptatii nerealiste: ei spera ca intre membrii familiei

vitrege sa se stabileasca relatii armonioase si sustinute afectiv, la fel ca in cazul familiilor


naturale;
-

frecvent, copiii isi imagineaza reunirea parintilor lor naturali;

familiile vitrege trebuie sa se gaseasca o modalitate prin care parintele vitreg

sa poata participala educarea copilului (inclusiv la disciplinarea acestuia);


-

adeseori, in familiile vitrege se fac confuzii antre rolurile membrilor sSi;

intre fratii vitregi pot aparea conflicte generate in special de parerile acestora

despre divort;
-

intre parintii naturali a copilului pot exista discutii referitoare la asigurarea

petrecerii timpului liber al acestuia;


-

recasatorirea unui parinte poate genera o retea noua si complexa de relatii

intre rude, in care este implicat si copilul acestuia;


-

in familiile vitrege, sexualitatea este, de multe ori, o problema greu de

rezolvat;
-

intr-o familie vitrega trebuie sa treaca mai mult timp pentru ca lucrurile sa

mearga bine;
-

schimbarea mediului familial (si eventual a domiciliului) poate afecta

nefavorabil copilul;
-

perceptia sociala asupra familiilor vitrege este, in general, negativa;

unii membri ai familiei vitrege pot avea o conceptie despre sine negativa si

cred ca familia vitrega este inadecvata unei convietuiri optime;

eventualele conflicte dintre parintii (naturali ai) copilului pot influenta

negativ comportamentul si performantele scolare ale acestuia;


-

multe familii vitrege pot avea probleme financiare, fapt care afecteaza copilul;

adeseori, parintele vitreg se angajeaza intr-o lupta cu celalat parinte, pentru

obtinerea afectiunii copilului.


-

In sinteza, problemele cu care se confrunta copiii cu parintii divortati sunt

multe si complicate, iar activitatea de ajutor, sprijin si rezolvare ale lor, cere de la consilier
educational competenta si profesionalism.
-

Problemele cu care se confrunta copii cu parintii divortati si care se pot

constitui ca obiective ale consilierii psihopedagogice a acestora sunt:


a)

ajutorul acordat copiilor pentru a accepta ca divortul parintilor s-a produs

(inclusiv a faptului ca parintii lui nu vor mai convietui);


b)

sprijinul oferit pentru depasirea starilor generate de conflictul dintre parinti si

orientarea activitati lor spre satisfacerea propriilor trebuinte, interese, aspiratii, etc
(specifice varstei);
c)

rezolvarea problemei pierderii uni parinte si restabilirea confortului psihologic

necesar desfasurarii normale a vietii;


d)

dezvoltarea unor expectante realiste referitoare la relatiile sociale; ajutorarea

acestor copii si adolescenti sa intretina relatii interpersonale neimpregnante de sentimente


ostile. generate de divortul parintilor.
-

Activitatile de consiliere psihopedagogica a copiilor cu parinti divortati sunt

activitati specifice desfasurate:


a) cu copii;
b) cu profesori;
c) cu administrator ii scolii;
d) cu parintii.
a)

Literal cu copiii - obiective pentru lucru individual:

a intelege corect, in mod realist, evenimentul;

a depasi starile de disconfort, neliniste, teama..., generate de acest fenomen;

realizarea autocontrolului comportamental;

acceptarea faptului ca este necesar sa se adapteze unei noi situatii, ale carei

solicitari nu sunt fundamental diferite de cele ale situatiei de dinainte de divort.


-

Obiective pentru consiliere de grup:


-

a constientiza ca si alti copii au probleme asemanatoare si traiesc experiente

similare;
-

a invata ca nevoile si aspiratiile parintilor pot fi diferite de nevoile si

aspiratiile copiilor;
-

a rezolva problemele survenite ca urmare a producerii divortului;

a-si imbunatati imaginea de sine si atitudinea fata de parinti.

b)

Lucru cu profesorii:

a le acorda sprijin si ajutor profesorilor pentru comunicare si colaborare

eficienta cu parintii divortati;


-

a-i mobiliza pe dirigintii claselor pentru relationare cu colectivul clasei de

elevi, colectivul de parinti si cadrele didactice in vederea sprijinirii susustinerii


psihoemotionale a acestor copii;
-

a sensibiliza cadrele didactice pentru intelegere si tratare a starilor de tristete,

teama, insecuritate la copiii cu parinti divortati;


-

a incuraja dirigintii pentru realizarea activitatilor educative cu clasa de elevi

despre divort, cauzele si consecintele acestui fenomen social.


c)

Lucrul cu administratorii scolii:

Divortul parintior poate genera probleme administratiei scolii unde invata

copiii acestora. Astfel de probleme trebuie gestionate corect, in mod legal si respectand
principiile morale. Dupa cercetatorii Drake, 1981, Muro si Kottman, 1995. problemele sunt
generate de urmatoarele intrebari:
-

Care este unitatea scolara de care apartine copilul? (dupa divortul parintilor);

Cum trebuie de procedat cu accesul parintilor la dosarul copilului?;

Cum se procedeaza cu cererie parintilor de invoire a copilului de la scoala?;

Care este domiciliul actual al copilului pe care il va vizita profesorul

diriginte?;
-

Pe cine va contacta dirigintele in caz de urgenta medicala a copilului?;

Care este numele actual (dupa divort al copilului)?;

Cine este sustinatorul financial - al copilului?;

Pe care dintre parinti il consulta dirigintele in cazul luarii unor masuri

disciplinare impotriva copilului?;


-

Cum trebuie procedat pentru asigurarea confidentialitatii datelor din dosarul

personal al copilului?;
-

Cine este tutorele copilului, cel care asigura satisfacerea nevoilor acestuia?

Administratorii scolii in toate cazurile speciale se consulta cu consilierii

educational! si procedeaza conform prevederilor legale in vigoare, dar, pentru binele


copilului, tinand cont si de parerile si sentimentele acestuia.
d)

Lucrul cu parintii obiectivele

de minimalizare a efectelor negative ale divortului asupra copilului;

de indrumare a parintilor cum sa le comunice copiilor sai despre divort.

preintampinand reactiile nepotrivite la copii;


-

sa nu determine/ cultive copilului sentimentul culpabilitatii/ vinovatiei pentru

sa nu fie atras si manipulat copilul de nici o parte/ parinte;

sa fie realizata procedure de divort in mod civilizat, ambii parinti pastrand

roluri si responsabilitati asupra copilului sau.

divort;

15. Consilierea psihopedagogica a elevilor cu tulburari de comportament


-

1.

Devianta comportamentala si tulburarea de comportament;

2.

Hiperactivitatea cu deficit de atentie;

3.

Elevii cu comportament inadeevat.

Comportamentul reprezinta totalitatea ideilor, gandurilor, credintelor si

convingerilor transpuse in faptele, actiunile si reactiile persoanei ca raspuns la solicitarile


lumii contemporane. Orice comportament este determinat de anumite motive, indreptat spre
realizarea unor scopuri si reprezinta expresia unor atitudini ale persoanei.
-

In procesul socializarii, orice societate transmite membrilor sai un anumit

model cultural si normativ. Individul tinde sa se supuna normelor si valorilor grupului, pe


care, treptat, le asimileaza si le considera necesare, benefice pentru viata sa sau, le
contesta, le critica si nu se supune acestora.
prescrise

Manifestarile comportamentale conforme unor norme sociale si culturale


si

in

concordanta

cu

asteptarile

grupului

sunt

considerate

dezirabile.

Comportamentele opuse, nonconformiste, conduc la devianta comportamentala si se


considera indezirabile, ca urmare, sanctionate de mebrii societatii.
-

Exista o mare varietate de comportamente deviante dintre care fac parte:

comportamentul excentric caracterizat prin gesturi insolite, vestimentatie

aparte, dizordine comportamentala...


-

comporlamentul disfunctional/ aberant, inscris in aria delicventei, a tulburarilor

psihice, a subculturilor si contraculturilor deviante sau marginale (Radulescu, Piticariu,


1989).
-

Devianta comportamentala este un fenomen sociologic, iar tulburarea de

comportament este un fenomen psihic, determinat de cauze biogene si psihogene, cu tendinta spre
psihosocial.
-

Tulburarile de comportament sunt expresia unor deficiente ale caror cauze sunt

greu de precizat.
-

Stiintele bilogice accentueaza rolul factorilor genetici (anomalii, deficiente

anatomo- fiziologice); stiintele psihologice sustin ca tulburarile comportamentale sunt


expresia unor deficiente si disfunctionalitati ce tin de patologia psihicului; orientarile
psihosociologice sustin ca procesul de socializare a individului, anumite circumstante ale
lui, poate induce, inca din perioada copilariei, anumite comportamente indezirabile si chiar
deviante la individ.
-

Hiperactivitatea cu deficit de atentie/Attention Deficit Hyperactivity Disorder -

ADHD, este o tulburare de comportament caracterizata prin cel putin trei elemente:

hiperactivitatea; impulsivitatea; deficitul de atentie.


-

Hiperactivitatea este caracteristica persoanelor dinamice, nelinistite, aflate intr-

o agitatie. Copii hiperactivi:

se foiesc permanent, dau din maini si/sau din picioare cind stau pe scaun;

se deplaseaza prin clasa, stapinindu-si cu greu impulsurile spre miscare;

alearga, se catara, prefera jocurile de miscare;

se lovesc de obiecte si, adesea, le darama;

nu acorda atentie/ importanta detaliilor;

se apuca de mai multe lucruri odata;

pierd/ uita obiectele personale, in diverse imprejurari:

rareori urmeaza complet prescriptiile unor reguli, instructiuni, etc.

Impulsivitatea este acea manifestare comportamentala caracteristica persoanelor care:


-

au o capacitate slaba de a-si ajusta reactiile imediate la anumiti stimuli;

fac comentarii inadecvate situational;

isi stapanesc cu greu pornirile;

lovesc pa ceilalti si le iau lucrurile (jucarii, obiecte personale etc...);

au un autocontrol comportamental scazut.

Deficitul de atentie este intalnit la copii care:

au dificultati in ase concentra asupra unui lucru sau asupra unei probleme;

se plictisesc repede si isi intrerup activitatea la putin timp dupa ce au inceputo

finalizarea unei sarcini este realizata cu dificultate.

Sindromul ADHD este o tulburare specifica de comportament, cu incidents

medie de 3- 5% la copii, mai crescuta in randul baietilor decat la fete. Tulburarea debuteaza
deseori inainte de varsta de 4 ani, dar, de cele mai multe ori, nu este recunoscuta si
diagnosticata ca atare decat odata cu inceperea scolii.
-

Diagnosticul ADHD

Potrivit Asociatiei Americane de Psihia/rie, un copii este diagnosticat ca avand

sindromul ADHD daca inainte de varsta de 7 ani prezinta cel putin 8 dintre urmatoarele
simptome (apud DSMIV, 1994):
-

manifesta o agitatie psihomotorie pronuntata (da din maini din picioare cind

stau pe scaun;
-

cu greu poate ramine asezat atunci cand i se cere acest lucru;

atentia ii este distrasa usor de stimulii externi;

are dificultati in a-si astepta randul in activitati le de joc desfasurate in grup;

adesea da raspunsuri la intrebari inaintea formularii complete a acestora;

are dificultati in a urma instructiunile altora;

nu-si poate mentine atentia concentrata asupra unei activitati (de joc, de

efectuare a temelor etc.);


-

trece de la o activitate la alta, neterminand nici una;

are dificultati in privinta autocontrolului comportamental (nu se poate juca in

liniste);
-

adesea, vorbeste excesiv de mult;

frecvent ii intrerupe din activitate si/ sau ii deranjeaza pe altii;

nu este capabil sa asculte pana la capat ce i se spune;

isi pierde lucrurile personal

se angajeaza in activitati cu un grad ridicat de periculozitate, fara a lua in

considerate consecintele posibile (alerga pe strada, drum fara a fi atent...)


-

Modalitatile de interventie in cazul persoanelor cu ADHD sunt de natura

medicala. psihologica si de consiliere psihopedagogica.


-

Sunt elevi care, din diverste motive si sub diverse pretexte, au un

comportament inadecvat in timpul lectiilor si al altor activitati didactice. In astfel de


situatii, profesorul poate proceda in doua feluri:
a) evitind confruntarea;
-

sau b) confruntindu-se cu elevii cu comportament disruptiv.

Este bine ca profesorii sa stie sa evite confruntarile cu elevii, atunci cind acest

lucru este posibil. Unii prolesori, din lipsa de experienta, intra in conflicte cu elevii, dar nu
stiu sa le gestioneze adecvat.
-

Tipuri de elevi cu comportament inadecvat:

a) elevii cu dificultati emotionale, (nu toti elevii cu dificuliati emotionale au


comportamente inadecvate, dar multi doresc sa iasa in evidenta prin astfel de comportamente);
b) elevii care isi asuma roluri in conformitate cu asteptarile clasei. Intr-o clasa se pot
identifica urmatoarele tipuri comportamentale:
-

smecherul. clasei - il face pe spiritualul, fiind pus mereu pe glume, nu este

agresiv sau necooperativ si nu urmareste neaparat confruntarea cu profesorul, desi


comportamentul lui poate genera nemultumiriea acestuia;
-

sabotorul clasei - este intrigant si pus pe sotii atunci cind nu este momentul,

inclusiv in situatii in care profesorul este iritat, nervos sau mai putin dispus sa accepte
manifestarile comportamentale neconforme. Ca urmare toata clasa este afectata, deoarece,

profesorul este pus pe luarea masurilor disciplinare.


c) elevii nepopulari - este elevul care devine victima colegilor, care il pun In situatii
neconfortabile, adesea jenante. Astfel de elev poate deveni posesiv in relatia cu aitii si gelor
pe colegi. De multe ori acest elev este mai putin inteligent si are abilitati sociale precare, cu
tendinte spre conformism si supunere neconditionata.

16. Consilierea psihopedagogica a grupurilor


-

1.

Grupul de consiliere psihopedagogica;

2.

Specificul consilierii psihopedagogice a grupului;

3.

Consilierea psihopedagogica in grup a copiilor si adolescentilor.

Consilierea in grup se refera la un ansamblu de modalitati, metode, tehnici si

proceduri de interventie psihologica si educationala menite sa provoace modificari ale


cognitiilor si atitudini lor membrilor grupului si care se concretizeaza in schimbarea
comportamentala

adaptativa.

Consilierea

in

grup

presupune

activitati

psihologice

desfasurate in/ cu grupuri organizate, activitati realizate sub indrumarea unui consilier
competent si avand ca scop sprijinul reciproc al membrilor grupului de consiliere
psihopedagogica in vederea rezolvarii problemelor cu care acestia se confrunta.
-

Grupul de consiliere psihopedagogica este un grup de terapie pentru oameni normali,

in care modalitatile de interventie, metodele si mijloacele utilizate sunt de natura


psihologica si educationala. Membrii grupului de consiliere psihopedagogica este format
mai des din elevi/studenti/cursanti, adica persoane cu anumite probleme de natura
adaptativa si de functionare optima a propriei personalitati.
-

Potentialul educativ-formativ al grupului de consiliere este determinat de

atmosfera si de climatul social, bazat pe egalitate si pe suportul afectiv pe care membrii


grupului si-1 ofera reciproc.
-

Adesea, se face distinctie intre consilierea psihopedagogica de grup, care consta

intr-un ansamblu de actiuni, metode, tehnici (psihologice si psihagogice) ce vizeaza


obiective terapeutice variate, si consilierea psihopedagogica in grup, in cadrul careia
activitatea consilierului este indreptata spre valorizarea potentialului sanogenetic al
grupului, cu efecte educational-formative benefice asupra schimbarii personalitatii
membrilor grupului.
-

Scopul fundamental al consilierii psihopedagogice a grupurilor consta in

dezvoltarea abilitatilor si competentelor persoanelor din grupul de consiliere, beneficiind


de aportul altora.
-

Consilierea de grup presupune activitati specifice de sprijin, ajutor si

indrumare a fiecarei persoane, astfel incit:


-

sa se cunoasca pe sine cit mai bine si mai realist;

sa-si dezvolte stima de sine si sa dobandeasca incredere in fortele proprii;

sa-si dezvolte capacitatea de a lua decizii adecvate. in mod independent,

pentru care
-

isi asuma responsabilitatea;

sa fie sensibila la nevoile si problemele altora, dovedind capacitate empatica;

sa manifeste coerentp si consistenta de sine si sa aiba credinta autoeficacitatii;

sa-i ajute pe ceilalti membri ai grupului sa-si formuleze scopuri proprii,

realiste si realizabile;
-

sa dobandeasca abilitati si deprinderi sociale, de relationare interpersonala si

de lucru in grup.
-

Consilierea in grup a copiilor si adolescentilor a aparut in deceniul patru al

secolului XX (apud Ionescu, 1990), odata cu dezvoltarea teoriilor bazate pe terapia realitatii
si analiza tranzactionala.
-

In cadrul grupului, in mod oportun i deschis, elevii relateaza reverii,

fantasme, evenimente cotidiene, experiente deosebite, etc. Elevii cu imagini de sine


distorsionate, cu tulburari de comportament, cu deficit de atentie sau chiar cu reactii
nevrotice, etc. Isi pot exprima deschis si in mod spontan sentimentele, pot avea reactii
Iadiversistimuli si se pot consulta cu colegii in vederea rezolvarii unor probleme cu care se
confrunta.
-

Activitatile de consiliere psihopedagogica cu grupuri de puberi sunt orientate spre

compensarea si depasirea sentimentelor de inferioritate, depasirea crizei de identitate


specifics virstei, spre realizarea proeesului de socializare, a identificSrilor de rol inadecvate
si spre depasirea inabilitatilor de relationare.
-

Consilierea psihopedagogica a adolescentilor este focalizata pe dezvoltarea

perceptiei si a imaginii de sine si pe relationarea adecvata cu altii, inclusiv cu adultii.


Grupul favorizeaza cresterea stimei de sine a adolescentului, a fortei Eului, realizarea unei
armonii personale, a confortului psihic si de dobandire a sentimentului de stapanire de sine
si a realitStii inconjuratoare.
-

In cazul consilierii psihopedagogice de grul in centrul atentiei sta individul.

lnfluenta grupului asupra individului se concentreaza prin socializare dezirabila, normalizare


adaptare la normele sociale, conformism, inovare si obedienta.
-

Suportul oferit de grup, in cadrul caruia au loc discutarea si incercarea de

rezolvare a problemelor membrilor sai, reprezinta modalitatea pricipala a realizarii


socializarii, dezvoltarii personale si adaptarii optime a individului la realitate. Adeseori,

grupul poate constitui un pattern familial in care consilierul cu ajutorul co-terapeutului pot
exercita

influenta

semnificativa

asupra

membrilor

grupului

de

consiliere

psihopedagogica.
-

In

grupurile

de

consiliere

psihopedagogica

cu

adolescenti,

rolurile

consilierului sunt diverse. Activitatile consilierului trebuie sa fie bazate pe:


-

conduita activ-suportiva, care sa inlocuiasca atitudinea neutrala, binevoitoare

si permisiva;
-

folosirea de intariri pozitive si recompense;

tehnici care sa poarte amprenta personalitatii consilierului, devenit model

pentru adolescenti;
-

interventii specifice, focalizate pe problemele clientilor, dar si pe specificul

grupului, in care valorile si aspiratiile consilierului sunt induse membrilor grupului, iar
acestia le accepta, se conformaza lor.