Sunteți pe pagina 1din 2

Hemiplegia

Pierderea motilitatii voluntare cu alterarea tonusului motor pe o parte a corpului.


Cauza este o leziune unilaterala neurologica ale cailor corticospinale la nivelul creierului
sau in segmental superior medular. Leziunea avand la baza o etiologie vasculara (de
obicei) una traumatica sau o etiologie tumorala (ocupatoare de spatiu).
Hemiplegia prin proces atherosclerotic-trombotic este cea mai frecventa.
Debutul hemiplegiei este de obicei brusc cu sau fara coma paralizia fiind la inceput
flasca. In urmatoarele ore, zile, saptamani incepe virajul spre spasticitate.
Reflexele osteotendinoase sunt exacerbate pe partea bolnava.
Programul de asistenta
Aprecierea starii fizice generale este de fapt rezultatul examenului general pe aparate al
bolnavului: starea cordului, tensiunea arteriala, vasele periferice, plamanul, tubul digestiv
este ca si aprecierea starii de troficitate a tesuturilor (mucoase, tegumente, muschi, os).
Starea membrelor afectate si recuperarea lor (inclusive coloana si bazinul)
A. Spasticitatea exista conditii extralezionale care influenteaza gradul de spasticizare
cum ar fi:
- Pozitia corpului in ortostatism spasticitatea membrului superior se accentueaza.
Din pozitia culcat bolnavul poate mobilize mult mai bine membrul pe toata
amplitudinea de miscare.
- Orice stimul nociceptiv sau dezagreabil pote mari spasticitatea (escare, infectii,
distensia vezicii (retentie urinara), infectii urinare, frigul, starile emotionale,
stresul, etc).
- Procedee fizicale aplicate defectuos sau ne indicate (electroterapia, masajul,
recele sau caldura excesiva, exercitiul sau postura care intind rapid musculatura
spastica (strecing) etc).
Mijloace folosite pentru combaterea spasticitatii
- Caldura moderata (baia calda, parafina, sare calda, perna electrica).
- Masajul cu un calup de gheata efectuat 10-12 min pe musculatura spastica.
- Exercitii speciale kinetice.
- Posturarea in orteze de intindere prelungita a musculaturii spastice pe intraga
durata a noptii.
B. Dispraxia este o perturbare a miscarii voluntare in care pacientul nu poate initia o
miscare sau o activitate pe care o doreste desi dispune de forta adecvata, de
sensibilitate buna, de coordonare, de intelegere. Spontan bolnavul este capabil sa
faca o miscare, un gest in modul cel mai perfect, dar cand isi propune sa faca acel
gest este incapabil. Un membru al familiei acorda un scurt ajutor pentru
demararea miscarii dorite.
C. Incoordonarea
Exercitiile specifice de coordonare se invata in centre de recuperare. Ele reprezinta
gesturi simple apoi mai complexe din activitatea obisnuita cum ar fi: apucarea unor
obiecte de volume si forme variabile, deschiderea si inchiderea unei cutii, inodarea unei
sfori, lustruirea mobilei, imbracatul si dezbracatul, utilizarea tacamurilor, mersul pe o
linie, mersul in lateral, etc. Important este ca exercitiile sa fie repetate absolut zilnic
decateva ori fara sa aducem bolnavul la starea de oboseala.
D. Tulburarile de sensibilitate

Cel mai frecvent intalnim la hemiplegii pierderea sensibilitatii superficiale (tactile si


termice) si mai rar cea proprioceptiva.
Reeducarea sensibilitatii se incepe cu antrenarea sensibilitatii la presiune durere,
pacientul priveste la inceput locul unde presam tegumentul sau intepam cautand sa-si
refaca
receptia pentru comparare se va exercita o excitatie similara in zona corespondenta a
membrului sanatos. Dupa un timp aceleasi exercitii periferice se vor executa pacientul
avand ochii inchisi trebuind sa explice ce si unde a simtit.
O atentie deosebita se acorda reeducarii sensibilitatii termice la incepul la rece apoi la
cald, se incepe cu temperaturi extreme (gheata si eprubeta cu apa fierbinte) ca treptat
pacientul sa poata distinge diferente termice tot mai mici.
Recastigarea stereognoziei (identificarea prin palpare a unui obiect sau a calitatilor fizice
adica forma, volum, greutate, consistenta, material etc ale acestuia). Pacientul cu ochii
inchisi incearca sa recunoasca in 60 secunde o gama variata de obiecte apoi deschide
ochii sa-si verifice senzatiile. Exista o gradare de la obiecte grosolane, volum mare, grele,
aspre, etc spre obiecte mici, usoare, fine, moi, etc.
Reeducarea sensibilitatii este de durata, cere multa perseverenta si se desfasoara de obicei
la domiciliu.
Exista cateva regului:
- Exercitiul sa fie scurt 5-10 min.
- Stimularea simultana sau succesiva simetrica a membrului sanatos.
- Progresivitatea valorii excitantului senzitiv.
- Controlul vizual inaintea stimului senzitiv apoi pentru stimuli similari ochii vor fi
inchisi si dupa circa 1 min se verifica vizual senzatiile.