TURISMUL RURAL N ROMNIA

Turismul rural a fost practicat n Romnia multa vreme n mod neorganizat, rezultnd
din necesitatea turistilor de a gasi un mod de cazare accesibil si cu un grad de confort mai ridicat
dect n cazul campingurilor sau cabanelor, n timpul vacantelor lor. Dupa 1989, s-a manifestat
nevoia unei organizari a acestor spatii de cazare, prin omologarea si clasificarea lor. Gama
serviciilor s-a mbunatatit, s-a largit si, astfel, tot mai multi sateni si-au deschis casele pentru a
primi turisti. Primele forme ale turismului rural organizat au aparut n zona Rucar-Bran, ulterior
nfiintndu-se si ANTREC. Dupa aparitia acestei organizatii, n fiecare judet au fost omologate
gospodarii si a aparut concurenta, bazata n special pe resursele naturale ale zonei, pe atractiile
oferite turistilor. Ca urmare a acestor transformari si a tendintei de modernizare si perfectionare a
activitatilor turistice rurale, turismul rural a ocupat si ocupa un loc important n oferta turistica
din tara noastra, reprezentnd pentru multi dintre noi o alternativa atractiva n vederea petreceri
vacantelor si concediilor.
Pe parcursul ultimilor ani, au aparut si o serie de reglementari de ordin legislativ n
ceea ce priveste aceasta problema, si au fost editate o serie de lucrari ce trateaza conceptul de
turism rural si agroturism si satul romnesc, unele dintre ele venind n sprijinul celor ce vor sa
primeasca turisti n gazda, avnd forma unui ndrumator.
Turismul rural si agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativa n Romnia, si
se poate afirma ca se aliniaza din ce n ce mai mult standardelor europene din acest domeniu.
2.1. Conceptia de turism rural n acceptiunea romneasca
Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori considera
ca sunt identice. Aceste concepte se identifica pna la un anumit nivel, dupa care se
diferentiaza.
Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluznd si agroturismul. Dar, spre
deosebire de turismul rural, agroturismul trebuie sa respecte o serie de criterii legate de
consumatori, precum: sederea n gospodaria taraneasca, consumul produselor agricole obtinute n
respectiva gospodarie, participarea, n limita posibilitatilor, la diferite activitati din gospodarie.
Din definitiile turismului rural si agroturismului, ce vor fi prezentate n continuare, se va
putea identifica principalele diferente dintre aceste doua concepte.
"Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii n spatiul rural,
dispunnd de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene."[1]
Definirea turismului, n sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu privire
la continutul si caracteristicile acestuia.
O alta definitie a fost data de Organizatia Mondiala a Turismului. Acesta defineste
turismul rural ca fiind "o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si

condusa n spatiul rural de catre populatia locala, valorificnd resursele turistice locale (naturale,
cultural-istorice, umane), precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele
agroturistice."[2]
"Agroturismul reprezinta forma de turism, practicata n mediul rural, bazata pe
asigurarea, n cadrul gospodariei taranesti, a serviciilor de: cazare, masa, agrement si altele. Prin
agroturism se valorifica, astfel, 22222j93w n mod superior, resursele naturale si antropice ale
zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populatiei rurale. Spre deosebire de turismul
rural, agroturismul presupune: cazarea n gospodaria taraneasca (pensiune, etc.);consumarea de
produse agricole din gospodaria respectiva; participarea ntr-o masura mai mare sau mai mica, la
activitatile agricole specifice."[3]
n ceea ce priveste produsul turistic rural, acesta consta n a oferi turistilor servicii,
precum: cazare, cazare si mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun si prnz sau cina),
pensiune completa (cazare si toate mesele incluse). La acestea se mai adauga excursii, transport,
tratament balnear, participarea la diverse festivaluri si sarbatori traditionale. Acest produs este
alcatuit din: componente de baza, care cuprind cazare , alimentatie si transport; si componente
auxiliare, care cuprind agrement, tratament balnear, activitati sportive, etc..
Alegerea unei destinatii turistice nu este deloc usoara, datorita existentei multitudinilor
de oferte, a unor nevoi si preferinte diverse. Un rol important n alegerea destinatiei turistice o au
urmatoarele elemente:

factori naturali: asezare geografica, relieful, hidrografia, vegetatia, fauna si clima;

factori culturali: limba, folclor, politica, religie, arta, stiinta;

elementul uman: mentalitatea si ospitalitatea reflectate n atitudinea populatiei locale,

a prestatorilor fata de turisti;

infrastructura generala: telecomunicatii, mijloace de transport, aprovizionare cu apa,

sisteme de canalizare, structura si aspectul satelor, etc;

facilitati turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentatie,

activitati sportive, distractii, posibilitati de informare etc.

Dupa cum am amintit, pe lnga notiunea de turism rural apare si notiunea de agroturism.
Agroturismul a aparut din dorinta de a creste veniturile gospodariilor rurale, prin valorificarea
potentialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe segmente specializate, se
formuleaza o multime de definitii derivate.
"Din punct de vedere a spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale, agroturismul
poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent n gospodaria
taraneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti, care poate deveni o oferta
ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punct de vedere al activitatilor care graviteaza n jurul gospodariei taranesti,

agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria
taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata de timp, vin n mediul
rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii sau afaceri, pentru
satisfacerea unui hobby, initiere n arta mestesugurilor traditionale, pentru studii si documentare,
precum si alte multe alte activitati."[4]
Produsele agroturistice oferite turistilor sunt foarte diversificate si pot crea multe
facilitati: posibilitatea pregatirii mesei de catre turisti din produse proaspete, obtinute n
gospodaria rurala; posibilitatea oferita turistilor de a participa sau de a asista la o serie de
obiceiuri traditionale din gospodarie, localitate sau zona, precum: nunti, spectacole folclorice,
trguri satesti, hore, sezatori, etc..
Fie ca este vorba de turism rural sau de agroturism, continutul activitatii se circumscrie
coordonatelor[5]:

spatiul rural - cu aspecte referitoare la asezare din punct de vedere al marimii,

densitatii populatiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar si la
mijloacele de
gazduire: tip, confort, pozitie.

locuitori - populatia pastratoare a unor traditii, obiceiuri, dar si detinatoare a

terenurilor, a echipamentelor de gazduire si chiar ofertant de servicii.

Produse - pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turisti cu prilejul

sederii n gospodaria taraneasca si, pe de alta parte, produse turistice - atractii ce
motiveaza deplasarea turistilor.

Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta n spatiul rural fac parte:
pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de
vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create n scopul dezvoltarii
turismului rural.
Pensiunea turistica rurala este o unitate cu activitate hoteliera, cu capacitate de pna la 10
camere, totaliznd maximum 30 de locuri, functionnd ntr-o cladire independenta sau n
locuinta unui cetatean (spatiu familial), care n spatii special amenajate, asigura cazarea turistilor,
precum si pregatirea si servirea mesei la preturi moderate.
Cererea pentru turismul rural ar putea fi structurata pe mai multe segmente:

Un prim segment ar putea fi reprezentat de tinerii care si-au parasit satele n care sau nascut, pentru a-si continua studiile sau pentru a gasi un loc de munca mai bun la
orase, si care vin aici pentru a-si vizita rudele si pentru a arata propriilor copii locurile
natale, obiceiurile traditionale, preocuparile si ndeletnicirile satenilor.

Un al doilea segment este reprezentat de copii si tinerii, dornici sa cunoasca cteva

activitati legate de crestere si ngrijirea animalelor.

Un al treilea segment al cererii este oraseanul, care doreste sa scape de stresul

cotidian, sa-si petreaca vacanta ntr-un mediu curat si sa aiba un regim alimentar
sanatos.

O alta categorie de clienti potentiali este reprezentata de persoanele cu venituri mari,

care doresc sa ncerce ceva nou si, de obicei, sunt persoanele care au copii, dorind sa le
ofere un mediu atractiv si mai curat de petrecere a vacantelor.

Cea mai mare categorie este reprezentata de persoanele cu venituri mai mici, care
nu-si permit sa-si petreaca concediul ntr-o pensiune clasica.

Orice persoana care doreste sa se relaxeze, sa practice activitati sportive ntr-un

cadru natural si agreabil, precum si acele persoane, care doresc sa nvete cte ceva din
tainele mestesugurilor (olarit, pictat icoane pe sticla, cojocarit, dogarit, etc,).

Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele n mediul rural se
pot enumera urmatoarele:

Rentoarcerea la natura, rezultat al necesitatii de relaxare, sanatate;

Dobndirea unor cunostinte. Petrecndu-si vacantele la tara, turistii vor asimila

cunostinte noi si vor dobndi si anumite deprinderi ce dau turistilor satisfactii.

Placerea de a-si petrece vacanta n locuri pitoresti. Turistii se considera

privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si
farmecul lor.

Dorinta de cunoastere a traditiilor si obiceiurilor. Turistii doresc sa cunoasca la

fata locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului si ritualurilor satesti.

Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.

Sportul (precum golf), vnatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumetiile
pedestre, fluviale, pe bicicleta, echitatie turistica.

Concluzionnd, putem spune ca turismul rural si agroturismul reprezinta activitati

multifactoriale si nu reprezinta numai sejururi ntr-o gospodarie rurala, nu reprezinta numai
repaos. Turismul rural se adreseaza n primul rnd oamenilor dinamici, celor ce iubesc natura si
turismul ecologic, celor ce profita de orice ocazie pentru a se plimba, pentru a practica ciclismul,
drumetiile montane, alpinismul, pentru a admira natura, iubitorilor de sport si aventura,
vnatorilor si pescarilor, ct si celor care considera ca vacanta petrecuta n mijlocul naturii este o
adevarata sursa de energie si de sanatate.

Turismul rural este o forma de turism accesibila unei mari categorii de clientela datorita
preturilor reduse. Deoarece este o forma de turism, ce se poate practica n toate anotimpurile
anului, turismul rural contribuie la evitarea aglomeratiei specifice sezoanelor de vrf.
2.2. Legislatia actuala n turismul rural si agroturismul din tara noastra
Primele implicatii guvernamentale privind reglementarile legale ce vizeaza turismul
rural s-au realizat n anul 1972, cnd prin Ordinul nr. 297, elaborat de Ministerul Turismului au
fost selectate 118 localitati rurale, ce urmau a fi lansate n turism. n anul urmator, prin Ordinul
Ministerului Turismului nr.744 erau declarate sate turistice 14 localitati rurale[6]. Urmeaza apoi
interzicerea cazarii turistilor straini n locuintele particulare(Decretul 225/1974).
Dupa 1990, s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, pe plan national,
potrivit careia statului i reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme
economice necesare ndeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului nconjurator,
investitor si legiuitor. n 1992, Comisia Zonei Montane Romnesti si FRDM realizeaza o
ierarhizare n cadrul tipologiei gospodariei taranesti, din punct de vedere al spatiilor de cazare si
al serviciilor oferite de acestea. Astfel, au fost evaluate 2000 de gospodarii, care au fost
clasificate n clase de la I la IV, privind spatiile de cazare si n clase de confort A,B,C, privind
serviciile oferite[7].
n ordine cronologica, urmeaza Ordonanta Guvernamentala nr.62/24.08.1994 si mai
apoi Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.G. mai sus mentionate, care au stabilit o serie
de facilitati pentru dezvoltarea sistemului turistic rural n zona montana, Delta Dunarii si litoralul
Marii Negre[8]. Legea nr.145/1994 ofera scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada
de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Cu aceasta ocazie se introduc notiunile de
pensiune turistica si ferma agroturistica. Avnd n vedere Ordonanta Guvernamentala nr.62/1994,
este emis Ordinul Ministrului Turismului nr.20/04.04.1995, ce cuprinde normele si criteriile
minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice[9].
n anul 1997, prin Ordonanta nr.63 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea
turismului rural, Guvernul Romniei a prevazut functionarea pensiunilor turistice si pensiunilor
agroturistice. La data intrarii n vigoare a acestei ordonante, se abroga O.G. nr.62/1994[10].
Apare astfel, n 1998, Legea nr. 187/14.10.1998, pentru aprobarea OG nr. 63/1997 privind
stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural.
n anul 1999, este emis Ordinul nr. 61/27.04.1999, prin care se individualizeaza
clasificarea sub forma florilor, margaretelor.
Ultima reglementare promovata si emisa, ce vizeaza turismul rural, este Ordinul nr.
510/28.06.2002, care aduce modificari Ordinului nr.61/1999 n ceea ce priveste clasificarea
structurilor de primire turistice. Potrivit Ordinului nr.510, termenul de "ferma agroturistica" nu
mai este folosit, structurile de primire turistica din mediul rural fiind pensiunile turistice rurale.
Aceste norme metodologice sunt obligatorii pentru toti agentii economici proprietari
sau/si administratori de structuri de primire turistica. Pentru darea n folosinta a unei pensiuni,

este necesara solicitarea, nainte cu minim 60 de zile, a procedurii de clasificarea a acesteia catre
Directia Generala de Autorizare si Control (D.G.A.C). D.G.A.C va ntocmi certificatul de
control, care va fi nsotit de fisa privind ncadrarea nominala a camerelor si, respectiv, fisa
privind structura spatiilor de alimentatie destinate servirii turistilor, prin care se stabilesc
capacitatea si structura unitatii. O cerere tip n vederea obtinerii certificatului de clasificare este
prezentata
n anexa
nr.
3.
Categoria de clasificare a pensiunii turistice rurale este determinata de ndeplinirea n
totalitate a criteriilor obligatorii prevazute (anexa nr. 4) si de realizarea urmatorului punctaj
minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevazute n anexa nr.5.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este urmatorul:
-de 5 margarete

150 puncte

- de 4 margarete

120 puncte

- de 3 margarete

80 puncte

- de 2 margarete

40 puncte

Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de D.G.A.C. din 3 n 3 ani. Agentul economic
va solicita vizarea certificatului cu cel putin 60 de zile nainte de expirarea termenului de 3 ani de
la emiterea acestuia sau de la ultima viza.
Este obligatorie si completarea, de catre turistii cazati n pensiuni, a unui formular
"Fisa de anuntare a sosirii si plecarii turistilor", pentru fiecare persoana gazduita, n dublu
exemplar. Aceasta fisa este prezentata n anexa nr. 6.
Desi exista un cadru legal care acopera n cea mai mare parte activitatea de turism rural,
putine sunt "afacerile" care se ncadreaza n aceasta. n general, pensiunile omologate si
clasificate fac parte din organizatii mai mari, ca de exemplu ANTREC. Majoritatea, nsa, sunt
mici afaceri de familie, care nu ndeplinesc unele sau nici una dintre conditiile prezentate aici,
motivul de baza fiind lipsa de informare a oamenilor. De aceea, se simte puternic nevoia unui
program de mediatizare a legislatiei turistice n domeniu, de atragere a acestor pensiuni (din
punct de vedere juridic inexistente) n circuitul turistic organizat, reusindu-se astfel pastrarea
unui control statistic, calitativ si fiscal al turismului rural din Romnia.