Hartie si carton vechi

Reciclarea hartiei vechi este bine cunoscuta si utilizata astazi, in industria hartiei.
Hartia si cartonul se inalnesc printre altele, mai ales sub forma de:
- Hartii poligrafice (hartii pentru imprimanta si de ziar) ;
- Hartii si cartoane de impachetat ;
- Hartie igienica;
- Hartii si cartoane tehnice speciale.
Deseurile din hartie se obtin, in principal, in urmatoarele domenii:
- Tipografii, edituri, chioscuri de distribuire a presei,
- I ntreprinderi care prelucreaza hartie,
- Magazine,
- Autoritati, administratii, firme de prestari servicii,
-G
ospodarii particulare.
In Romania, deseurile din hartie si carton . provenind intr-o proportie covarsitoare din
intreprinderi . sunt colectate prin punctele de colectare REMAT.
Hartia veche colectata separat si valorificata se foloseste in principal in industria hartiei
ca materie prima fibroasa. Exista posibilitati de valorificare a hartiei vechi si in afara
industriei hartiei, ca de ex. in industria materialelor de constructii ca material izolant, la
producerea de placi fibroase, sau ca material de umplere a ambalajului, dar o asemenea
utilizare este totusi de o importanta redusa.
In trecut, deseurile din hartie erau folosite in diverse tari ca material ajutator pentru
compostarea deseurilor organice. Avand in vedere continutul ridicat de C si N si
proportia redusa a apei, acest lucru pare normal. Dar intrucat hartia este prelucrata
tehnic, se poate ca, in functie de tehnologiei de imprimare si a compozitiei colorantilor,
continutul in metalele grele sa fie prea ridicat si sa dauneze procesului de compostare.
Astazi, deoarece culorile pentru imprimare sunt imbunatatite si contin mai putine metale
grele, putem presupune ca exista o tendinta de reducere a continutului lor in deseurile
din hartie.
Gradul de folosire a hartiei vechi este diferit, din motive tehnice mai ales si in functie de
fiecare tip de hartie. In timp ce utilizarea la producerea hartiei de ambalaj si cartonului nu
ridica probleme deosebite, la folosire in zona hartiilor speciale poligrafice apar greutati.
Revalorificarea hartiei vechi la fabricarea hartiei are totusi limite tehnice.
La fiecare ciclu de reutilizare se scurteaza fibrele si determina necesitatea unui aport
suplimentar de fibra.
Alte eforturi de valorificare facute in ultimul timp au condus la dezvoltarea
alternativelor si posibilitatilor de utilizare. In principalul domeniu de utilizare, industria
hartiei, caracteristicile hartiei vechi pot fi imbunatatite, in special prin introducerea
instalatiilor moderne de prelucrare, care deschid noi modalitati de folosire. Mentionam
in principal procedeele de spalare a cernelii pentru marirea gradului de alb al hartiei,
prin indepartarea culorilor de imprimare si fractionarea fibrelor pentru separarea fibrelor
mai scurte (=cu capacitate redusa de a forma legaturi).
Nu in ultimul rand trebuie subliniate eforturile pentru cresterea gradului de acceptare a
consumului de produse continand hartie veche. Utilizarea ecologica a valorificarii hartiei
vechi este, din punctul de vedere al managementului deseurilor, cea mai importanta cale
in reducerea cantitatilor de deseuri. Astfel, este diminuata poluarea mediului prin
-Economisirea cantitatilor de materii prime si de energie ;
-Diminuarea emisiilor de gaze si ape reziduale.
De ex. prin utilizarea hartiei vechi la fabricarea hartiei noi, atat consumul de lemn
cat si cheltuielile in energie pentru transportul lemnului si pentru productie se reduc. In

plus, se reduc si efectele negative asupra climei, ca urmare a defrisarii suprafetelor

forestiere (ce diminueaza procesul transformarii dioxidului de carbon in oxigen), si
asupra solului (cresterea riscului de eroziune). Hartia fabricata pe baza hartiei vechi are
de asemenea o nevoie mai scazuta de apa si o incarcatura in ape reziduale mai mica
decat hartia fabricata numai din material lemnos.
Deosebit de nepoluanta este productia de hartie reciclata, atunci cand este
instituit un circuit al apei si se renunta la decolorare (splararea cernelii) si inalbire (prin
folosirea compusilor cu clor), deoarece apele reziduale obtinute de la decolorari chimice
si utilizarea decolorantilor sunt extrem de impurificate si trebuie privite critic.
Fabricile de hartie sunt interesate sa pastreze hartia veche pe cat posibil
neamestecata si fara impuritati majore, ca de ex. metale, materiale plastice,
cioburi de sticla si resturi organice, hartii cerate, rezistente la apa sau incleiate.
Hartia veche este sortata in vederea reutilizarii pe sortimente, pentru a putea
produce in cele din urma cele 4 tipuri de hartie mentionate la inceputul acestui capitol
Diferentele uzuale de calitate trebuie luate in considerare, privind cerintele pietei
nationale si internationale. La nivel european, datele referitoare la acest aspect pot fi
gasite in Norma CEN 643, la nivel national . in Standardele (STAS) din seria 4527.
Privind lucrurile la modul general, de ex. grupa de hartie noua Hartie
poligrafica cuprinde hartie veche de prelucrata din materialele provenite din deseurile
menajere (ziare, ilustrate), materiale imprimate returnate si resturi de la tipografii.
La fabricarea hartiilor de ambalaj, sau la cartoane se folosesc materiale din
hartie veche corespunzatoare fiecarui strat in parte. Pentru recto si verso se folosesc
materialele din resurile menajere, deseuri amestecate si resturi din cartonaje.
Stratul acoperitor este format din dosare si formulare tipizate vechi, care contin sau nu
contin lemn.
Hartia veche utilizata la fabricarea hartiei gofrata se compune din hartie veche
amestecata, resturi din magazin si resturi din cartoane gofrate.
Intre hartiile igienice deosebim hartia . tissue, formata 100% din hartie reciclata, iar
pentru fabricarea hartiei pentru toaleta si bucatarie se mai foloseste si hartie creponata.
Ambele au un continut de hartie veche de pana la 100%. La fabricarea hartiei-tissue se
pot folosi hartie veche alba fara lemn, fasii multicolore, dosare, ziare, ilustrarte, resturi
din tipografii si materiale imprimate returnate, la hartia creponata hartie veche fara lemn.
Piata maculaturii este caracterizata prin mari variatii ale preturilor si ale cantitatilor, ce se
produc in intervale scurte de timp. Astfel, nu se fac intotdeauna plati, ci anumite fabrici
de hartie primesc maculatura numai daca se achita o suma in plus. Variatiile se pot
explica mai ales prin modificarea in timp a ofertei, supuse si urmatorilor factori de
influenta:
- Dezvoltarea/marimea conjuncturala a productiei de hartie,
- Paleta de productie a industriei hartiei,
- Pretul si calitatea concurentei pe pietele nationale si internationale ale materiei prime
pentru hartie si hartiei noi,
- Calitatea si disponibilitatea tipurilor de maculatura solicitate,
- Nevoia industriei hartiei, ca si cota de utilizare la fabricarea de produse noi,
- Cererea actuala de pe piata, adica consumul de hartie, carton si cartonaje,
- Stadiul tehnicii industriale de prelucrare,
- Exporturile si importurile de maculatura,
- Cursul dolarului.
De aceea, la realizarea contractelor de achizitii si a negocierii conditiilor pretului
de vanzare-cumparare intre autoritatile locale si comerciantii de materiale valorificabile,
este necesara luarea in considerare a conditiilor de functionare a fabricilor de hartiei si
carton. Pentru industria hartiei, utilizarea maculaturii ofera in parte avantaje

economice. De aceea, aceasta industrie este interesata de o livrare sigura a

maculaturii si a posibilitatii de a calcula preturile pe termen lung.
Reprezentantul intereselor asociatiilor nationale ale industriei hartiei la nivel
european este .Confederation of European Paper Industries (CEPI).. CEPI reprezinta
legatura intre reprezentantii membrilor asociatiilor nationale si institutiile europene,
asigura schimbul de informatii intre acestia si participa activ la elaborarea acelor
reglementari din legislatia UE care au efecte asupra industriei hartiei.
Sticle vechi
Cea mai mare parte din sticla provenita din deseurile menajere si cele industriale
este reprezentata de sticla din recipiente. O posibilitate importanta de reducere a
sticlei vechi este deci industria sticlei pentru recipiente. La reciclarea sticlei vechi,
materiilor prime la retopire li se adauga nisip de cuart, carbonat de calciu si cioburi.
Si in industria sticlei plane se utilizeaza cioburi. Insa, din cauza compozitiei
chimice diferite, in comparatie cu sticla pentru recipiente, se folosesc numai cioburi din
productia si prelucrarea de sticla plana.
Sticla veche de valoare inferioara poate fi folosita la fabricarea de materiale izolatoare
(vata de sticla), de materiale de slefuit, ca si de teracote si gresii.
Sticla de ecranul televizoarelor nu trebuie colectata impreuna cu sticla pentru
recipiente. In cazul acesteia se intalnesc materiale incarcate cu substante toxice, care
trebuie colectate separat si tratate corespunzator. Pentru asigurarea unor cote de
reciclare inalte in industria sticlei pentru recipiente, este neaparat necesar sa se evite o
contaminare a sticlei pentru recipiente cu astfel de sticle. Daca nu, acest lucru poate
aduce cu sine probleme pentru industria sticlei pentru recipiente, in ceea ce priveste
valorile limita totale ale metalelor grele, stabilite in directivele UE privind ambalajele.
La ora actuala, sticla se colecteaza, in proportie redusa, prin REMAT. In mare,
recipientele din sticla sunt colectate din casa in casa de catre comercianti particulari de
materiale vechi, care le livreaza apoi contra cost la punctele de colectare REMAT.
Sticla veche poate fi reciclata fara probleme, teoretic, intr-o proportie de 90%.
Totusi, aceasta valoare teoretica poate fi atinsa, daca sticla este colectata separat pe
culori, deoarece cota de reciclare pentru sticla depinde foarte mult de culoarea
produsului.
Industria sticlei pentru recipiente produce in general sticla alba, verde si maro.
La fabricarea sticlei albe este necesara o puritate a culorii, pentru sticla veche
utilizata, de aproximativ 99,5 %, pentru a putea obtine, la un ados de 50% cioburi, o
calitate suficienta a sticlei. De asemenea, la fabricarea sticlei maro, numai putine
cioburi diferite pot fi utilizate. Recipientele din sticla avand alte culori decat cele trei
mentionate mai sus pot fi colectate impreuna cu recipientele din sticla verde, deoarece
la fabricarea sticlei verzi pentru recipiente este tolerat cea mai mare cota de
cioburi diferite. Este posibila o cota de sticla veche amestecata de pana la 70% in
cazul sticlei albe, 60% - la sticla maro si 95% - la sticla verde. La fabricarea sticlei pentru
recipiente, problemele care apar in procesul de productie (cum ar fi incluziuni nedorite in
sticla), sunt provocate de substante perturbatoare cum ar fi ceramica, pietrele,
portelanul, plasticul, aluminiul, metalele feroase si neferoase. Pe langa separarea pe
culori, sticla veche trebuie deci pregatita riguros inainte de topire, adica eliberata,
mecanic sau manual, de substante straine si granulata. Indeosebi sticlele alba si maro
sunt foarte sensibile in ceea ce priveste impuritatile amintite.
In industria fibrelor de sticla, culorile joaca un rol mic, insa in cioburi nu trebuie
sa fie absolut deloc substante straine.
Pe langa efectele pozitive in managementul deseurilor (de ex. diminuarea
volumelor de la rampele de depozitare prin reducerea cantitatilor de deseuri, marirea

puterii calorice a gunoiului ramas), prin reciclarea sticlei vechi se pot obtine si alte
avantaje ecologice, dintre care amintim:
- Economisirea energiei si reducerea emisiilor la recuperarea, transportul si
pregatirea materiilor prime;
- Reducerea interventiilor asupra peisajului si a prejudiciilor asupra apei
freatice cauzate de exploatarea materiilor prime;
- Diminuarea poluarii apelor reziduale la fabricarea sodei.
Necesarul de energie la fabricarea sticlei se diminueaza pe punct de procent al
adosului de cioburi cu cca. 0,2 pana la 0,5% . Pentru ca avantajul energetic sa nu fie
anulat de cheltuielile cu transportul, acestora trebuie sa li se acorde o mare importanta.
Nerentabilitatea in cazul distantelor mari este si motivul pentru care practic nu exista
comert international in domeniul reciclarii sticlei.
Datorita economisirii de energie si de materii prime, utilizarea cioburilor ofera de
obicei uzinelor de sticla avantaje economice. Pe langa economiile in energie, mai ales
posibilitatea amestecarii cantitatilor de sticla veche in vanele de topire, se obtine o
durata de topire mai scurta, in comparatie cu folosirea numai a materiilor primare.
In ceea ce priveste preturile de pe piata sticlei vechi din Romania nu se pot face
afirmatii in acest moment, pentru ca depind in general de cantitatile de sticla veche
disponibile si de necesarul industriei.
Plastic
Privita la nivel mondial, utilizarea materialelor plastice a crescut in importanta in anii 60.
In Romania, consumul de plastic, deci si cantitatea de salubrizat a crescut dramatic
abia dupa schimbarea politica produsa in anii .90. Nu dispunem in acest caz de cifre
exacte privind productia de plastic, cantitatile de plastic de salubrizat sau posibilitatile si
activitatile de valorificare din Romania.
Resturile din plastic provin atat din gunoiul menajer, cat si din cel industrial. Pana
acum, in Romania, reciclarii plasticului i s-a acordat o importanta secundara, mai ales
din cauza lipsei posibilitatilor tehnice. Intr-o proportie redusa, aceasta fractiune este
colectata prin REMAT, dupa care este supusa unei valorificari.
Plasticul se imparte in urmatoarele grupe:
Cea mai mare parte din productia de materiale plastice este constituite de PE, PVC, PP
si PS. In domeniul ambalajelor sunt utilizate mai ales tipurile de materiale plastice PE si
PP. Putem deduce de aici ca, mai ales in cazul PET, se va realiza o crestere a antitatilor
de materiale plastice utilizate si, in consecinta, si o crestere a cantitatilor de deseuri din
acest domeniu.
La reciclarea plasticului se deosebesc in practica trei modalitati de valorificare, principial
diferite:
valorificare a materiilor industriale;
valorificare a materiilor prime;
utilizare energetica.
Compost din deeuri biologice i vegetale
Resturile organice colectate selectiv reprezinta un potential care, cu ajutorul metodelor
biologice, poate fi supus unei valorificari materiale. Datorita faptului ca proportia sa in
gunoiul menajer romanesc este foarte mare, de peste 50% [ICIM, 1999], acestei
fractiuni trebuie sa i se acorde o importanta considerabila. In comparatie cu deseurile
valorificabile mentionate anterior, aici se poate realiza cea mai importanta reducere a
cantitatilor de deseuri ramase, deci protejarea rezervelor de la rampele de depozitare.
Alte avantaje ale colectarii separate si tratarii debitului de materiale organice stau in
faptul ca prin reducerea partii biologic active din gunoiul ramas pot fi imbunatatite

proprietatile de depozitare ale acestuia. In consecinta, comportamentul la tasare al

rampelor se imbunatateste, iar potentialul lor de formare a apei de infiltratii si de emisie
a gazelor se reduce. La metodele de tratare biologica trebuie sa facem diferenta intre
metodele aerobe (compostare), care se desfasoara in prezenta oxigenului ;
metodele anaerobe (fermentatie), la care descompunerea substantei organice se
desfasoara in absenta oxigenului.
Compostul este produsul finit al metodelor de tratare aerobe in vederea descompunerii
substantei organice. Si in cazul metodelor de tratare anaerobe, produsul solid
intermediar care se formeaza (resturi din fermentare, ramasite ale fermentatiei)
este tratat de obicei in continuare aerob, astfel incat se va obtine tot compost.
Fractiunea organica cuprinde:
resturi de bucatarie din gospodarii;
resturi de gradina;
resturi verzi din parcuri si spatii verzi, ca si din comitire (de ex. Resturi din copaci si
arbusti, frunza) ;
resturi organice din piete;
resturi organice din intreprinderi.
Resturile verzi, rezultate din lucrarile de intretinere si ingrijire a drumurilor publice
(plantatii care insotesc drumul), nu sunt potrivite pentru aceasta modalitate de
valorificare, din cauza incarcaturii lor in substante toxice. Acelasi lucru este valabil
pentru lemnul vechi tratat, de ex. din industrie sau alte intreprinderi, din lucrari de
demolare a cladirilor, din tambure pentru cablu, paleti sau lazi de fructe.
Corespunztor tipului de materiale utilizate, deosebim:
compostul din deeu biologic respectiv biocompostul, la a crui
fabricare se utilizeaz cu precdere deeuri vegetale din buctrie i din
grdin, colectate ntr-un recipient separat (biopubel, compost-pubel) ;
compostul din deeu verde respectiv compost verde, obtinut cu
precdere din resturi de plante din grdini publice i parcuri (tieturi din
copaci i arbuti, frunze, iarb).
Cerine de calitate
La comercializarea compostului, calitatea produsului are o importan decisiv. Pentru
sigurana de salubrizare a acestui sistem de valorificare, composturile obinute trebuie
s corespund unui standard de calitate, adaptat cerinelor consumatorului i ale pieei.
Scopul este fabricarea unui compost srac in substane duntoare, care s fie
competitiv pe pia, ca produs de calitate.
Cerinele de calitate ale biocomposturilor trebuie s fie orientate ctre utilizare si s
in cont de toate efectele relevante ale utilizrii acestor produse. Cerinele de
calitate trebuie s aib ca urmare asigurarea pe termen lung a valorificrii compostului
pe baza analizelor exacte, att n ceea ce privete parametrii de calitate si
metodele, ct i recomandrile de utilizare de specilalitate.
innd cont de dezbaterea actual cu privire la utilizarea n cultura plantelor a
componentelor organice din deeuri din localiti, trebuie privite n perspectiv pe ct
posibil toate aspectele importante ale valorificrii compostului.
Este necesar instituirea unui consens ct se poate de extins ntre utilizatorii i
productorii biocomposturilor, ca i ntre specialitii n tiin i autoriti.
La nivelul Uniunii Europene nu exist pn acum reglementri legislative n ceea ce
privete cerinele de calitate pentru composturi. Diferite ri, ca de ex. Germania,
Danemarca, Belgia, au fixat prin lege valori limit pentru metalele grele, n timp ce alte
ri, ca de ex. Austria i Olanda, permit valori orientative cu abateri mai mult sau mai
puin mari. n ceea ce privete metalele grele, rile arat puncte de interes foarte
diferite n criteriile i eforturile de calitate.

Direcia general pentru mediu a UE a emisa un document de lucru pentru tratarea

biologic a deeurilor organice (varianta 2, la momentul 12 februarie 2001), n
care, printre altele, sunt enuntate i cerinele de calitate (anexa III). Acestea se
limiteaz la domeniul metalelor grele, al impuritilor, ca i al igienei. Va fi prezentat n
cele ce urmeaz rezumatul coninutului. n privina unor alte cerine i a lurii de probe,
n viitor vor mai fi elaborate alte norme comunitare. Pn atunci, pot fi utilizate metodele
i normele naionale ale statelor membre.
Remarcm c acest document de lucru trebuie neles ca o baz de discuie pentru
statele membre. A fost conceput fr participarea Comisiei Europene, deci nu are un
caracter legal. Putem presupune ns c UE va concepe, pe baza acestui document, o
directiv.
Din acest motiv n expunerile urmtoare prezentarea documentului se va referi la starea
actual de fapt. n completare se vor face referiri pentru exemplificare la legislaiile i
cerinele valabile n anumite state UE.
Parametri cu influen asupra calitii
Calitatea compostului obinut din resturile biologice i verzi este dependent nemijlocit
de tipul i compoziia materiilor prime utilizate, ca i de separarea pe sortimente pure
realizat la respectivele locuri de producie. Toate rezultatele disponibile arat c
producia compostului de calitate poate fi fcut numai prin colectarea selectiv i
tratarea biologic a deeurilor. Aceasta necesit informarea intensiv i activiti de
relaii publice.
Compoziia materialului iniial pentru tratarea biologic a deeurilor este supus unor
variaii puternice, n funcie de anotimp.
Ali factori cu influen asupra calitii compostului sunt prencrcrile industriale
respectiv antropogene, ca i structura geologica a fiecarei zone de colectare.
Efectele negative pot fi provocate mai ales de existenta substanelor toxice. Prin
legatura materialelor organice cu sol i prin mbogirea mai ales a plantelor cu
substante provenite din sol, substanele toxice ajung n produsul final, respectiv in
compost.
Parametru
Coninut*
Coninut n ap
20 . 50 % MV
Substan uscat
50 . 80 % MV
Substan organic
15 . 60 % MU
Substane activ bazice
1 . 8 % MU
Raportul C/N
10 . 25/1
Valoarea pH-ului
6,5 . 8,5
Coninutul n sare
1 . 10 g/l MV
Greutate volumetric
400 . 900 g/l MV
Totalul de azot
(N) 0,4 . 2,0 % MU
Totalul de fosfat (P2O5)
0,2 . 1,2 % MU
Totalul de kaliu(K2O)
0,3 . 2,0 % MU
Totalul de magneziu (MgO)
0,2 . 1,8 % MU
Continutul si caracteristicile substanelor din composturile finite (selecie)
*: Variatia continutului de substante la compostul de origini diferite. La aceeai origine
(instalaie de compost) variatia intervalului este mai mic.
MV = mas verde; MU = mas uscat
Coninutul n saruri
Coninutul n saruri este un parametru sum al srurilor hrnitoare din compost. El este

determinat n principal de coninutul n K2O. La utilizarea pe cmp, acesta nu joac un

rol esenial, cel puin n zonele de clim umed, ns la fabricarea pmntului de plante,
unde compostul este o component n amestec . are un rol important (vezi mai jos,
Cap. 16.5.8.3). Cu ct este mai mare coninutul n sruri, cu att mai mult compostul
trebuie amestecat cu componente srace, astfel nct utilizarea s nu duc la distrugeri
ale plantelor. Composturile din deeurile verzi prezint, cu coninuturi n saruri n medie
2 - 5 g KCl/l substan verde (SV), valori mai sczute dect composturile din deeuri
biologice, care pot atinge sau chiar depi valori ntre 6 - 9 g KCl/l. La multe tipuri de
culturi, apar tulburari de crestere nc de la 2 g/KCl/l.
Valoarea pH-ului
Valorile pH-ului composturilor se situeaz cu precdere ntre 7 i 8, care trebuie
considerate optime. Majoritatea plantelor de cultur din grdin prefer valori ale pHului
de la neutru pn la uor acide (pH 5 pn la 6,5), astfel nct, n cultura de plante
decorative i de legume (vezi Cap. 16.5.8.3), prin amestecarea altor componente de
substrat adecvate, cu valori mai sczute ale pH-ului, trebuie fixat un domeniu mai
convenabil. Pentru speciile care prefer aciditatea (de ex. azaleele, rododendronul,
ericaceele etc.) utilizarea compostului nu este potrivit, din cauza valorii nalte a pHului.
Substane hrnitoare pentru plante
La ngrarea solului, deosebim doua tipuri de substane : hrnitoare totale i
hrnitoare disponibile n plante, unde analiza coninuturilor este necesar mai ales
pentru utilizarea compostului n domeniul substratului.
De interes sunt de obicei, la substanele hrnitoare totale, azotul, fosforul, potasiul,
magneziul i calciul, iar la formele disponibile n plante (libere), nitratul, amoniul,
fosfatul, potasiul i magneziul.
Formele i coninuturile n azot furnizeaz informaii nu numai despre coninutul n
substane hrnitoare, ci i despre starea de fermentare a compostului. Coninuturile n
azot total ale composturilor finite se gsesc de obicei n intervalul 0,5 i 2% de mas
uscat, iar cea mai mare parte (> 90%) se prezint n forma unor compusi organici.
Partea disponibil din plante este format aproape exclusiv din nitrat, n timp ce la o
fermentare normal ar trebui s existe n produs numai urme de amoniu.
Alturi de azot, fosfatul se numr printre substanele hrnitoare principale n cultura
plantelor. Potasiul se gsete n compost sub forma oxidului de potasiu . n cea mai
mare parte n form disponibil n plante . i influeneaz esenial coninutul n saruri.
Magneziul i calciul (n forma oxizilor, oxihidrailor i carbonailor) aparin
substanelor bazic active, care acioneaz mpotriva acidifierii solului i pot influena
disponibilitatea n plante a anumitor substane hrnitoare prin modificarea valorii pHului.
Raportul C/N
Raportul C/N, furnizeaza informatii cu privire la progresul fermentrii i a aplicabilitii n
cultura plantelor. Se calculeaz din valorile determinate ale substanei organice i din
totalul de azot. Coninutul n carbon se determin din valoarea substanei organice prin
mprirea la factorul 1,724.
n deeurile biologice verzi pot aprea raporturi de 30 - 40/1, adic la o parte de azot
revin 30 . 40 pri de carbon (la deeuri verzi din lemn raporturile pot fi i mai mari). In
decursul fermentrii, proporia de azot rmne relativ stabil, n timp ce n condiii de
fermentare convenabile, coninutul n substane organice se reduce, ceea ce conduce la
scderea raporturilor.
Pentru aplicarea compostului n cultura plantelor, raporturile C/N sunt convenabile n
intervalul de 10 - 15/1, deoarece n acest caz putem exclude o concuren asupra
azotului ntre microorganisme i rdcini ale plantelor (stabilirea azotului, imobilizarea
N), n sol sau n substrat.

Substan organic
Substana organic a unui compost se determin prin pierderea sa n cldur la o
temperatur de 550C. n decursul fermentrii, substana organic este transformat n
humus, iar coninutul ei se diminueaz. Timpii de fermentare, care se limiteaz la
igienizarea msurii necesare (compost verde), furnizeaz coninuturi mai mari n
substan organic. i prelucrarea cantitilor mai mari de resturi din copaci i arbuti
din amestecul de pornire poate mri coninutul n substan organic. Este recomandat
un coninut minim de 20% n substana organica uscat.
Grad de fermentare
Gradul de fermentare caracterizeaz stadiul procesului microbian de descompunere. Se
deduce din temperatura maxim atins ntr-un experiement de autonclzire a unui
material din compost. Apoi, compostul este clasificat n funcie de gradul su de
maturitate n : material brut, compost verde sau compost finit. Materialul brut are gradul I
de fermentare, compostul verde . gradul II sau III de fermentare, iar compostul finit
indic un grad V sau IV de fermentare ).
Ordonarea gradului de fermentare al composturilor pe baza maximului de temperatur
Temperatura maxima ( 0C)

Grad de fermentare

Denumire

> 60
50,1 . 60
40,1 . 50
30,1 . 40
< 30

I
II
III
IV
V

Material brut
Compost verde
Compost verde
Compost finit
Compost finit

Produse din compost

Caracterizare i destinaia utilizrii
Compost verde: compost igienizat, aflat n fermentare Imbuntirea i ngrarea
terenului
Compost finit: compost igienizat, satbilizat biologic mbuntirea i ngrarea terenului
Compost de substrat: compost finit specific, coninuturi limitate n substane hrnitoare
pentru plante i sruri (component de amestecare pentru substraturi)
Compost pentru acoperire
Compost igienizat fr componente fine eseniale pentru acoperirea solului