Curs 3

Fata de informatiile pe care le detinem si nu sunt sigure, orasul Roma s-ar

fi fondat in 753 i.Hr. de catre trei triburi formate din sabini, latini si etrusci
denumite triburile fondatoare. Membrii celor trei triburi fondatoare, precum si
urmasii lor erau denumiti patricieni. Alaturi de patricieni in Roma prestatala
traiau si plebeii provenind dintre autohtoni, insa conducerea cetatii era exercitata
numai de patricieni print trei organisme de conducere sociala fara caaracter
statal: comitia curiata, regele si senatul.
Comitia curiata era organizata, structurata in trei triburi, 30 de curii si 300
de ginti, intrucat fiecare dintre curii se bucura de vot. Aceasta adunare a
patricienilor a fost denumita comitia curiata. Toate hotararile mai importante
privind viata cetatii erau luate de aceasta adunare.
Regele era ales de comitia curiata si exercita atributiuni de ordin religios si
de ordin militar, iar Senatul era format din sefii gintilor (batranii) si exercita
atributiunile care revin sfatului batranilor. Dar, fata de faptul ca plebeii participau
la viata economica a cetatii, desi nu aveau acces la conducerea ei, in mod firesc
s-a declansat un conflict intre patricieni si plebei care s-a adancit tot mai mult si
s-a finalizat cu fondarea statului roman, caci in dorinta de a solutiona conflictul
dintre patricieni si plebei pe la jumatatea secolului VI i.Hr. regele Servius Tulius a
initiat doua reforme prin care a pus bazele statului roman. E vorba despre o
reforma sociala si una administrativa.
Prin reforma sociala Servius Tulius a impartit intreaga populatie a Romei in
5 categorii sociale pe criteriul averii. La randul lor, cele 5 categorii sociale au fost
impartite in centurii care erau in acelasi timp si unitati militare de lupta si unitati
de vot, fiecare centurii avand un vot, dar acele centurii nu aveau numar egal de
membrii. Astfel, centuriile din prima categorie sociala numarau cateva zeci de
membrii (30-40), pe cand centuriile din urmatoarele categorii sociale, mai
sarace, numarau sute (500-600). Asa a fost posibil ca prima categorie sociala,
desi minoritara in cetate, sa detina majoritatea centuriilor, prin urmare,
majoritatea voturilor. De aceea, istoricii spun ca in momentul fondarii sale statul
roman s-a intemeiat pe un regim politic de aristocratie sclavagista.
Prin reforma administrativa Servius Tulius a impartit teritoriul Romei in
circumscriptii administrativ-teritoriale (cartiere) denumite triburi. In total el a
creat 4 cartiere urbane si 17 triburi rurale.
Din acel moment, in societatea romana s-au intrunit cele doua criterii pe
baza carora putem distinge intre societatea gentilica sau prestatala si societatea
organizata in stat. E vorba despre criteriul stratificarii sociale introdus prin
reforma sociala si despre criteriul teritorial introdus prin reforma administrativa.
In istoria sa milenara, statul roman a imbracat trei forme de organizare:
regalitatea, republica si imperiul.
Epoca regalitatii in forma statala a durat de la jumatatea secolului VI pana
la 509 i.Hr. cand s-a fondat Republica romana care a durat de la 509 i.Hr. pana
27i.Hr cand s-a format Imperiul Roman care a evoluat in doua faze principatul
si dominatul. Epoca principatului a durat din 27i.Hr. pana la 284 d.Hr., iar
dominatul de la 284 pana 565 (moartea lui Justinian).

In epoca regalitatii in forma statala pe plan social a continuat sa se

manifeste conflictul dintre patricieni si plebei datorita discriminarilor la care erau
supusi plebeii pe plan politic, juridic si economic. Inegalitatea pe plan politic
decurgea din faptul ca, desi plebeii aveau acces la adunarea centuriilor, nu
aveau acces si la comitia curiata care a continuat sa se intruneasca si dupa
fondarea statului.
Pe plan juridic, inegalitatea decurgea din faptul ca la acea epoca normele
juridice erau exprimate numai in forma nescrisa a obiceiurilor, iar obiceiurile nu
erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de catre pontifi (preotii cultului
pagan roman). Pontifii erau alesi numai dintre patricieni, iar daca se declansa un
conflict intre un patrician si un plebeu partile se adresau pontifilor pentru a
intreba care este reglementarea juridica in acel caz, iar pontifii erau tentati sa
dea raspunsuri partinitoare.
Pe plan economic, inegalitatea decurgea din faptul ca pamanturile cucerite
de la dusmani treceau in proprietatea statului cu titlul de ager publicus
(pamanturile statului), iar statul repartiza spre folosinta acele terenuri numai
patricienilor.
Tot pe plan social, in aceasta epoca a aparut si sclavia, dar in forme
domestice, in sensul ca sclavii erau putini si erau tratati ca membrii inferiori ai
familiei romane, Iar pe plan politic societatea romana era condusa de adunarile
poporului, de rege si de senat. Adunarile poporului erau 2: comitia curiata
mostenita din epoca prestatala care exercita atriubutini mai putin importante in
domeniul privat si in cel religios, iar comitia centuria exercita cele mai
importante atributii pe plan judiciar si pe plan administrativ. Regele a devenit un
veritabil sef de stat si exercita atributiuni judiciare, administrative si militare.
Senatul a devenit un organism al statului, dar hotararile sale nu erau obligatorii
pentru regi; avea caaracter consultativ.
In anul 509 dupa alungarea ultimului rege s-a instaurat Republica. In
momentul formarii republicii statul roman era o cetate oarecare in Italia vestcentrala, pentru ca la sfarsitul republicii statul roman sa devina cea mai
puternica formatiune statala cunoscuta in Antichitate, caci Marea Mediterana
devenise un lac roman. Aceasta evolutie fara precedent a fost posibila datorita
spiritului expansionist al romanilor si datorita capacitatii lor organizatorice, caci
in organizarea statului romanii s-au condus dupa principiul divide et impera
(organizeaza si stapaneste).
In epoca republicii pe plan social conflictul dintre patricieni si plebei a
continuat, dar in urma protestelor repetate ale plebeilor si in urma concesiilor
succesive facute de patricieni, prin secolul III i.Hr. cele doua categorii sociale s-au
nivelat, in sensul ca nu mai dispunem de criterii sigure pentru a distinge intre
patricieni si plebei, cu atat mai mult cu cat intre timp stravechile ginti in care
erau organizati patricienii s-au destramat.
Dar, pe fondul dezvoltarii economice, au aparut noi categorii sociale. In
primul rand, au aparut nobilii si cavalerii. Nobilii erau inaltii demnitari ai statului
(inaltii magistrati), precum si urmasii lor. Acesti nobili sustineau forma de stat
republicana, de vreme ce o conduceau, pe cand cavalerii erau oameni de afaceri,
comercianti, bancheri, imbogatiti de pe urma economiei de schimb si se
pronuntau pentru instaurarea unui stat centralizat, singurul in masura sa asigure

ordinea atat de necesara comertului, vietii economice. De aceea, intre cele doua
categorii sociale s-a declansat un conflict care a degenerat in razboaiele civile de
la sfarsitul republicii si care s-au incheiat cu victoria cavalerilor si cu instaurarea
imperiului in forma principatului.
Alta categorie sociala era formata din proletari. Cuvantul proletar vine de
la proles (copii). Aceasta etimologie se explica prin faptul ca proletarii erau
oameni saraci, ruinati care venau la Roma intr-un adevarat exod pentru a trai pe
seama statului, dar acesti proletari erau cetateni romani. Ei aveau drept de vot,
iar voturile lor puteau fi cumparate. De aceea, Iulius Caesar spunea ca datorita
masei parazitare a proletarilor republica romana a devenit o simpla forma goala
de continut. Tot pe plan social, in epoca republicii sclavia a ajuns la nivelul clasic,
in sensul ca activitatea economica se baza in principal pe munca sclavilor.
Pe plan politic, in epoca republicii societatea romana a fost condusa de
adunarile poporului, de senat si de magistrati. Adunarile poporului au fost in
numar de 4: comitia curiata, comita centuriata, concilium plaebis si comitia
triubuta.
Primele doua adunari sunt mostenite din epoca regalitatii. Conciliu plaebis
este adunarea plebeilor care adopta hotari denumite plebiscite. Initial, acele
plebiscite erau obligatorii numai pentru plebei, dar cu timpul ele au devenit
obligatorii si pentru patricieni, astfel incat patricienii au inceput sa participle si ei
la lucrarile adunarilor plebeilor si astfel s-a format o noua adunare a poporului la
lucrarile careia participau toti cetatenii romani organizati pe triburi (cartiere) in
numar de 35.
Senatul a devenit in epoca republicii principalul factor de echilibru in stat,
de vreme ce senatul administra provinciile, tezaurul public, coordona politica
externa, diplomatia si supraveghea respectarea traditiilor si moravurilor
poporului roman, iar cei care nu le respectau erau eliminate din societate.
In sens formal, senatul nu avea atributiuni de legiferare, caci hotararile
sale nu erau obligatorii, nu aveau putere de lege. Totusi, el influenta procesul de
legiferare prin faptul ca legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau
ratificate de senat.
Magistratii erau inalti demintari ai statului care exercitau atributiuni
administrative, judiciare si militare. Ei erau alesi de popor, de regula pe termen
de un an, iar functiile lor erau onorifice, intrucat nu erau remunerate pentru
activitatea lor. Totodata, magistraturile erau colegiale, in sensul ca aceleasi
atributii erau exercitate de cel putin doi magistrati. Acele magistraturi nu erau
organizate ierarhic. Dimpotriva, prin atributiile lor magistratii se cenzurau, se
controlau reciproc.
Totusi, unii magistrati erau investiti cu imperium, iar altii cu potestas.
Cuvantul imperium inseamna puterea de comanda si desemneaza posibilitatea
magistratului de a convoca poporul in adunari si de a comanda legiunile romane.
De imperium se bucurau consulii, pretorii si dictatorii. Iar cuvantul potestas
inseamna dreptul de a administra. De potestas se bucurau tribunii plebei,
cenzorii, cvestorii si edilii.
Magistraturile romane nu au aparut simultan, ci intr-o anumite ordine.
Astfel, dupa alungarea ultimului rege poporul a ales doi consuli care au preluat

toate atributiunile laice ale fostilor regi, astfel incat aparent consulii exercitau
puteri nelimitate, dar in realitate, dupa expirarea magistraturii, consulii
deveneau simpli particulari si puteau fi judecati pentru eventualele abuzuri.
In 494 a fost creat la cererea plebeilor tribunatul, caci plebeii au dobandit
dreptul de a-si alege cinci tribuni care aveau dreptul de veto in baza caruia
puteau anula orice act juridic de natura sa aduca vreo atingere intereselor
plebeilor. In anul 493 s-a creat cenzura. Initial, cenzorii faceau recensamantul
( din cinci in cinci ani) persoanelor si bunurilor in vederea stabilirii impozitelor si
totodata ei supravegheau impreuna cu senatul respectarea traditiilor si
moravurilor poporului roman, iar mai tarziu ei au dobandit si dreptul de a-i numi
si de a-i revoca pe senatori.
In 367 a aparut pretura. Pretorii erau acei magistrati care organizau
judecarea proceselor, ocazie cu care utilizand anumite mijloace procedurale
puteau sanctiona noi drepturi subiective, extinzand astfel sfera de reglementare
juridica. (adica creau drept pe cale procedurala).
Initial, pretorii organizau numai procesele dintre cetatenii romani si se
numeau pretori urbani, iar dupa 242 au aparut si pretorii peregrini care realizau
procesele dintre cetateni si peregrini.
Cvestorii administrau arhivele statului si organizau strangerea impozitelor
staului. Edilii asigurau ordinea publica, aprovizionarea Romei si organizau
judecarea acelor procese care priveau litigiile din targuri. Iar dictatura este o
magistratura cu caracter exceptional, deoarece in vremuri de mare primejdie,
romanii suspendau toate magistraturile si alegeau un dictator pe termen de 6
luni care in acele imprejurari exceptionale exercita intreaga putere a statului, iar
daca pericolul nu era indepartat, dictatorul putea fi reales pe inca 6 luni, dupa
care se revena la vechiul sistem.
Catre sfarsitul republicii, in conditiile razboaielor civile, Caius Iulius Caesar
a incercat sa instaureze fatis despotia de tip oriental. Dar tenativa lui a esuat
deoarece a fost asasinat in senat. De aceea, nepotul sau, Octavian, a initiat o
serie de reforme prin care a creat aparenta ca vechile magistraturi republicane
continua sa functioneze, dar in realitate a concentrat intreaga putere in mainile
sale. In acest scop, el a determinat senatul sa il aleaga consul si tribun pe viata.
Totodata, el a fost declarat princeps si impreator Caesar augustus.
Cuvantul imperator inseamna comandant glorios al legiunilor romane. Caesar
inseamna urmas demn al lui Caius Iulius Caesar, iar augustus inseamna sfant,
demn de a fi venerat. Organizarea statala pe care a impus-o Octavian Augustus
a fost denumita principat si a durat de la 27i.hr. pana la 284 d.hr.
In epoca principatului pe plan social s-a adancit si mai mult prapastia
dintre cei bogati si cei saraci, iar in documentele vremii, cei bogati erau denumiti
honestiores (cei mai onorabili), iar saracii erau denumiti humiliores ( cei mai
umili).
Totodata au inceput sa se manifeste primele semne ale descompunerii
sistemului sclavagist. Deci, in anumite domenii munca sclavilor devenise
nerentabila. De aceea, a aprut o noua categorie sociala formata din coloni. Initial
colonii erau simpli arendasi care pe baza contractului de locatiune luau in arenda
anumite terenuri in schimbul unor sume de bani si intrucat obligatiile lor erau

stabilite prin contract se numeau coloni voluntari. Din secolul IId.Hr insa au
aparut si colonii siliti, incepand din vremea lui Marc Aureliu, caci unii prizonieri de
razboi nu mai erau transformati in sclavi ca pana atunci, ci in coloni. Iar incepand
din secolul III au aparut colonii serbi care erau legati de pamant si care puteau fi
vanduti odata cu mosia de care erau legati, nu si separat.