08S GeaGRirias REARGROR NATURE Dl.ok Sour Potentialul hidroenergetic si valorificarea sa Energia apelor curgatoare este cea mai ieftina surs4 de obfinere a electric’ valorificarea sa, in aceasti directie, apare in a doua jumiatate a sec. al XIX-lea. Astazi, hidrocentralele produc 19% din electricitatea mondial, transformand energia primara a apelor curgétoare in energie electrica. ‘Avantajele pe care le oferi hidrocentralele sunt date de: cost mic al energici produse, grad foarte redus de poluare, imbunatitirea navigatiei, posibilitatea utilizarii apei pentru agriculturé, industrie, consum casnic, prevenirea inundafiilor prin regularizarea debitclor. Constructia unor asemenea centrale necesita ins& un timp mai lung de executie, investifiile sunt mai mari, iar in unele situafii se produc modificéri substantiale in mediul inconjurator, au loc stramutari de populatie. Tipologia centralelor hidroelectrice este foarte diferita, in funcie de conditiile fizico-geografice, care impun anumite solutii tehnice. Astfel, sunt centrale amenajate in corpul barajului sau la cote inferioare acestuia, cu aducfiunea apei prin conducte sau prin canale de derivatie. Marimea potentialului hidroenergetic este dependenta de o serie de factori : - cantitatea si regimul precipitatiilor — valori mari si o repartitie uniforma sunt situatiile favorabile; - particularitatile reliefului — regiunile muntoase preznta diferente de nivel mai mari ; - substratul geologic,- rocile cu un grad foarte mic de permeabilitate sunt necesare ; - profilul longitudinal si transversal al arterei hidrografice — este necesari 0 anumita pant de scurgere si o lifime cat mai mic& a vai Cele mai mari valori ale potentialului hidroenergetic teoretic se regisesc in Asia, Africa, America de Nord, America de Sud. Fluviile cele mai favorabile pentru obtinerea hidroenergiei sunt Zair, Enisei, Chang Jiang, Brahmaputra, Parana, Columbia, Zambezi, Nil. Valorificarea resurselor hidroenergetice este destul de redusa, sub 20% din potenfialul tehnic amenajabil, cu ponderi mai mari in Europa si America de Nord. Sub medie se inscriu Asia, America de Sud, Aftica, Oceania. Cele mai mari capacitati instalate in centrale hidro sunt detinute de céitre Europa, Asia si America de Nord. Dintre tarile cu valori mai mari ale puterilor instalate in hidrocentrale menfionam: SUA, Canada, China, Brazilia, Fed. Rusé. ‘Europa dispune de 30% din capacitatea mondiala instalata in hidrocentrale si produce 29% din hidroenergia lumii. Se remarca indeosebi Federatia Rus& care dispune de mari sisteme hidroenergetice atét in partea curopeean’ cat si in partea asiatica. ‘Amenajarile de pe fluviul Volga insuemaza circa 14 000 MW dintre care Volgograd ~ 2 530 MW si Samara — 2 300 MW. in zona asiaticd s-a valorificat potenfialul fluviului Enisei - 6 hidrocentrale (Saian - Sushensk — 6 400 MW, Krasnoiarsk — 6 000 MW etc.) si Angarei (Bratsk ~ 4 600 1MW, Ust - Ilimsk ~ 4 300 MW, Boguciani - 4 000 MW). Exist si un proiect, inceput incé din 1976, abandonat din motive financiare, de a construi o hidrocentrala de 2 200 MW pe fluviul Bureea (lucrarile au reinceput in 2003). Cel mai ambitios plan al Rusiei prevede o hidrocentaka de 20 000 MW la Turukhan (bazinul Tunguska). Amenajari mai importante sunt si pe Dunire (Porfile de Fier I — 2 100 MW, Porfile de Fier If - 850 MW, Iller, Isar, Inn (Germania). Numeroase hidrocentrale de mica putere se afla in Norvegia, Suedia, Austria, Franta, Italia. Asia posedi 25% din puterea totalé a hidrocentralelor, iar productia acestora reprezinté 22% din cea mondiala. China este lider mondial in privinta numarului de microhidrocentrale (peste 40 000) fiind si cel mai mare exportator pentru asemenea tip de centrale. Se remarca amenajarile de pe fluviul Huang He (Liujiaxia si Sanmenxia de cate 1100 MW) si cele de pe fluviul Chang Jiang (Gezhouba 2 700 MW). Pe acest fluviu se deruleaza construcfia hidrocentralei ,,Trei Defilee“ care in final va insemna circa 18 000 MW, preconizata sa fie data in functiune in anul 2009. Turcia, alaturi de China, are cele mai vaste programe hidroenergetice. Cea mai important amenajare se afla pe Eufrat (Ataturk-2400 MW. Japonia dispune de numeroase hidrocentrale de putere mic& datorita activitatii seismice intense. India are un potential mare valorificat foarte putin pe Indus, Gange si Brahmaputra. America de Nord dejine aproape 25% din totalul capacitatii globale dar productia de hidroenergie reprezinté 27% din cea mondiala. SUA dispun de sisteme hidroenergetice mari pe fluviul Columbia (25 de amenajari dintre care se remarca Grande Coulee I, II, III cu aproape 11 000 MW), Colorado, Tennessee (47 hidrocentrale). Canada are amenajari importante pe fluviul Churchill (5 225 MW), La Grande River (10 000 MW in patru hidrocentrale), pe fluviul Sf. Laurentiu si afluentul siu Saguency. De remareat ci SUA si Canada produc 25% din hidroenergia lumii (11% si respectiv 14%). De menfionat proiectele Canadei de a instala peste 10 000 pe fluviul Mackenzie si a 600 MW pe Bear River. America de Sud are un potential foarte mare dar puterea instalata reprezinta numai 15% din cea mondial si participa cu 18% la productia totala. Brazilia are un coeficient de amenajare de 35% si dispune de amenajari importante pe fluviul Parana - Itaipu, in colaborare cu Paraguay, cu o putere final de 12 600 MW, maritd ulterior cu ined 2 grupuri a 750 MW, pe Paranaiba (Ilha Solteria - 3 200 MW), pe fluviul Rio Grande (sistemul Paolo Afonso cu 5 100 MW). Argentina valorificd aproape un sfert din potentialul economic amenajabil, cu mari centrale pe Parana (Yacireta 3 100 MW), Corpus Posados- 6 900 MW, Salto Grande (construit’ in colaborare cu Uruguay). Venezuela a construit hidrocentrala Guri (a doua din lume, cu 10 300 MW in final) pe fluviul Caroni, afluentul fluviului Orinoco, Africa desi dispune de mari resurse hidroenergetice posed’ doar 3% din puterea totala iar participarea la productia mondiala estede 2 %, Pe fluviul Nil se afla hidrocentralele Aswan I (350 MW) si Aswan II (2 100 MW) in Egipt, Owen Falls in Uganda. Pe Zambezi s-au construit doua hidrocentrale mari: Cabora Bassa in Mozambie de 4 150 MW si Kariba — 1 200 MW in Zimbabwe. Sistemul fluvial Zair dispune de cAteva hidrocentrale importante: Inga |, II si altele in constructie, preconizindu-se o putere final de peste 20 000 MW. Hidroenergia constituie elementul dominant in structura produetiei de energie electric’ a multor tari: - intre 90 -100%: Norvegia, Islanda, Paraguay, Zambia, Zair, Ghana, Uganda, Laos, Sri Lanka, Brazilia; - intre 80 - 90%: Etiopia, Kenya, Africa Central, Peru, Costa Rica; ~ intre 70 - 80%: Austria, Chile, Angola, Vietnam; ~ intre 60 - 70%: Noua Zeelanda, Canada, Sudan, Mali, ~ intre 50 — 60% : Cite d' Ivoire, R.P.D. Coreeans. Tarile cu o productie mai mica de energie electricd au, in general, ponderi mai mari ale hidroenergiei, iar (Zrile cu productie totala mare, desi au cele mai mari producti de hidroenergie, ponderile sunt mult mai mici. in ultimii ani s-au semnalat unele aspecte negative datorate constructiilor hidrotehnice: - barajele impiedica migragia pestilor. Sunt pe cale de disparitie cateva specii din sistemul fluvial Columbia ; acelasi lucru se semnaleazA si in privinta sturionilor, la gurile Dunirii ; - construcfiile hidrotehnice au influente asupra deltelor. S-a constatat c& Egiptul ar putea pierde in 60 de ani 19% din suprafaja locuibilé din Delta Nilului ca urmare a une cantitafi mai mici de aluviuni; - exist’, din ce in ce mai mult, dificultate in a asigura debite corespunzatoare pentru o functionare eficienta datorité colmatarii mai rapide, fati de previziuni, a lacurilor de acumulare - in ultimii 50 de ani céteva milioane de oameni au fost nevoifi si-si paraseascé domiciliul datorita aparitiei lacurilor de acumulare. Numai proiectul “Trei Defilee“ de pe fluviul Chang Jiang impune stramutarea a peste un milion de persoane. Tendinfele actuale sunt de realiza amenajiri complexe, in cascada, de a construi hidrocentrale de varf, destinate suplimentarii productiei la cereri foarte mari, de instalare a microhidrocentralelor (sub 15 MW), de a realiza hidrocentrale de cadere mare (diferenja de nivel dintre lac si centrala electrica).QuRS GEC, RAN# LES, pulTuDME 2804, Zon Energia eoliana si valorificarea sa Centralele eoliene folosese energia vanturilor si au fost reconsiderate dup 1980. Potentialul colian al Terrei este de circa 5 ori mai mare fata de productia totald de energie electried realizati astizi pe Glob. Cele mai favorabile regiuni pentru valorificarea enegici coliene sunt cele de la latitudini mari, zonele litorale si montane unde intensitatea si durata vanturilor au valori ridicate Instalatiile eoliene pot funetiona cu eficienfa in zonele in care viteza medie anual a vantului depaseste 5 m/s. Capacitatea mondiala instalat& a crescut rapid dup 1980 (10 MW), la 17 000 MW in 2000 si a ajuns in 2013 Ia peste 318 000 MW. Europa define cea mai mare parte a capacitii instalate - circa 40%, prin care se asiguri aprope 6% din consumul de electricitate din Uniunea European. Urmeaza Asia (36%) si America de Nord (22%). Germania a dominat industria eoliand in ultimii ani pundnd in funefiune aproape jumatate din capacitatea anuala nou aparuté pe Glob. Dispune de 0 capacitate de 34 250 000 MW (2013), care asiguré 100 000 locuri de munca si contribuie cu 10% la productia de energie electric’, Cea mai mare frecvenfi a instalagiilor eoliene se giseste in landurile Schleswig - Holstein, Brandeburg, Mecklenburg — Vorpomem, Sachsen. Spania a inregistrat progrese deosebite ajungnd si dispuna de peste 23 000 MW si objine astfe! 16% din productia de electricitate. Politica statului a fost cea de a favoriza acest tip de energie prin practicarea sitemului de subventie pentru instalatiile eoliene. Provinciile cu cele mai numeroase amplasiri de centrale eoliene sunt : Galicia, Aragon, Navarra si Castili Danemarca are peste 4 000 de instalajii eoliene care ii asigur& circa 26% din energia electric’, cel mai mare aport procentual din toate economiile lumii. Cea mai nare parte a noilor capacititi se regaseste in domeniul off-shore : Rodsand/Nysted-160 MW, Samso-23 MW. Marea Britanie ate cel mai ridieat potential eolian din Europa dar capacitatca instalati este mai redusi ~ 10 500 MW si intentioneaza instalarea a cirea 2 000 MW in viitorul apropiat, din care 50% in domeniul off-shore, SUA dejin a doua capacitate instalati in centrale eoliene (61 000 MW), dar participarea energiei vantului la productia de energie elecricd este foarte modesti- circa 1%. Instalajiile eoliene sunt prezente in 34 de state, dar numai 5 din ele adund peste 80% din total : Texas - 7 000 MW, Towa - 2 800 MW, California 2 600 MW, Minnesota - 1 800 MW, Washington - 1900 MW. Canada, cu un potential enorm, si-a orientat politica energetic& spre energia eoliand in defavoarea cele nucleare. Din totalul de peste 8 000 MW instalagi pana la sfargitul anului 2013 cea ‘mai parte se afla in provinciiile Ontario - 800 MW, Quebec - 550 MW, Alberta - 520 MW, Saskatchewan -170 MW, Manitoba - 103 MW. ‘China a devenit in scurt timp prima putere in domeniul valorificarii energiei eoliene ~ 91 700 MW in 2013. Instalafiile eoliene sunt concentrate in 6 provincii: Xinjiang, Inner Mongolia, Gansu, Hebei si Jiangsu. India, care se confrunta cu criz& energeticd de durata, a inceput instalarea de turbine eoliene dupa 1994 si are in prezent peste 20 000 MW, opfiunea pentru energia eoliand fiind foarte solida. Aproape jumatate din capacitatea instalaté se afl in statul Tamil Nadu, alte state avand capacitati mai mici: Gujarat, Rajasthan, Karnataka, Madhya Pradesh si Andhra Pradesh. De altfel, firma indiana Suzlon a reusit si instaleze primele turbine ecoliene pe teritoriul SUA si se asteapt impunerea El PE piafa mondiald a energiei coliene Potengialul colian ar putea asigura majoritatea energiei electrice in Argentina, Chile, Marea Britanie, Federatia Rusa si cirea 20% in Egipt, India, Mexic, Tunisia. Intermitenfa curenjilor de aer impune cuplarea instalajiilor eoliene cu alte surse de enegie Alte dezavantaje sunt date de distanfele mari dintre zonele cu potential ridicat $i concentrarile umane si de marimea suprafejelor necesare pentru instalarea centralelor eoliene - pentru a objine o energie egal cu cea produsi de o central’ clasica de 1000 MW este necesar ocuparea unei suprafefe de cca 80 km’,Energia geotermics. Centralele geotermice Prezenja resurselor geotermale a fost cunoscuta in secolele XVI XVII cénd primele mine au ajuns la adancimi de cdteva sute de metri, iar cei care lucrau in subteran au ajuns la concluzia ci temperatura Paméntului creste odaté cu adéneimea. Energia termalii a Paméntului este imensi, dar valorificarea sa este limitata la ariile unde conditiile geologice permit transferul de calduri, prin intermediul apei sau vaporilor, de la adacime ciitre suprafafa scoarfei. Campurile geotermale reprezinta o abordare geograficd, care indic& in mod normal arealele unde activitatea geotermica este prezenti la suprafata scoarfei sau se situeazi deasupra unor rezervoare geotermale. Exist céteva categorii de campuri geotermale, conditionate de alcatuirea geologic’ si de tectonica regiunii (Ungureanu, 2000): - cdmpuri geotermale prezente in zonele unde se produce fenomenul de subductie: Cercul de foc al Pacificului, regiunea cutitilor alpine din Eurasia, arhipelagul Antilelor Mi - cdmpuri geotermale prezente in zonele unde se produce desprinderea plicilor tectonice: dorsale medie atlanticd, grabenul din estul Aficii, grabenul din Masivul Central Francez; - cdmpuri geotermale prezente in lungul faliilor transformante: arhipelegul Hawaii, insulele Canare. Tehnologia utilizata pentru centralele geoelectrice depinde de caracteristicile resurselor geotermice: Centralele conventionale utilizeaza vaporii cu temperturii mari, de cel putin 175°C care actioneaz turbine clasice dupa care exist 2 posibilitati: fie se degaja in atmosfera, fie fluxul este tecut printr-o unitate de condensare. in primul caz consumul de vapori este dublu, dar preful instalafiilor este mai redus, iar durata de realizare mai mica. Asemenea tip de centrald se utilizeazi ‘mai ales pentru proiecte-pilot, pentru experimente in cémpurile geotermale, pentru valorificarea unor foraje izolate sau cénd vaporii au un copnjinut mai mare de gaze necondensabile (peste 12 % din greutate). Centralele cu unitifi de condensare au puteri instalate net superioare, de regula 55-60 MW, dar in ultimii ani au fost realizate capacitii chiar de 110 MW. Centralele binare pot si utilizeze resurscle geotermale cu potential termodinamic mediu si chiar sc&zut. Ele folosesc un fluid colportor, de regula de natura organica (cel mai utilizat este pentanul), cu un punct de fierbere scdzut, care preia energia termici de la fluidul geotermal prin intermediul unui schimbator de calduré. Vaporii rezultafi acfioneaza o turbini, trec apoi prin unitatea de condensare si se reia ciclul initial. Asemenea centrale sunt, de obicei, de talie redusi- de la sute de KW pana la cajiva MW, iar costul lor depinde de temperatura fluidului geotermal, de calitijile schimbétorului de cAlduri, de sistemul de racire. Aceasti tehnologie este foarte utilé pentru valorificarea sistemelor geotermale cu temperaturi mai mici de 170°C. Capacitatea instalata in centralele geoelectice a crescut de la 3 887 MW in anul 1980, la 5 832 MW in 1990, pentru ca in anul 2000 si. se inregistreze aproape 8 000 MW, 8 402 MW in anul 2003, iar estimarile pentru anul 2010 indica o capacitate de cirea 10 000 MW. Centralele geotermice sunt prezente astizi in 24 de yari, iar in unele din ele defin un procentaj important din productia nafionala de energie: Filipine-27%, Salvador- 26%, Nicaragua-20%, Islanda- 27%, Kenya = 15%, Costa Rica 12%. SUA, unde energia electrica de origine geotermala se obfine din anul 1960, defin cea mai mare puteree instalati din randul celor 24 de state, Resursele geotermale pot asigura instalarea a circa 20 000 MW, iar cele posibile sunt estimate a fi de 5 ori mai mari. Cele mai mari capacitafi se afl in California si Nevada - circa 90% din total, apoi Utah, Hawaii, Alaska (cea mai nova). Ultimele date indica 0 crestere a capacititii instalate la 3000 MW in anul 2010 (in 77 centrale), iar unele din proiecte prevad transportul de ape reziduale tratate de la Santa Rosa cite The Geysers (66 km) pentru a fi reinjectatd in subteran si a reface astfel volumul rezervorului geotermal. Filipine este al doilea producator mondial de energie electricd pe baza resurselor geotermale fiind foarte aproape de SUA. Centralele geotermice acoperd aproape 27% din cererea national de energie si ele sunt prezente in 11 areale productive din cele 6 cAmpuri geotermale importante: Mak- 2Ban, 70 km sud de Manila (3 unitati), Tiwi, in sudul insulei Luzon (0 unitate, dar cea mai mare din fara — 330 MW), Tongonan I, II, III in insula Leyte, cel mai mare cdmp geotermal din ard, Palinpinon L,II, in insula Negros, Bac-Man 1, 11, in peninsula Bicol (insula Luzon), Mindanao 1, 11, in NV muntilor Apo din nordul provinciei Cotabatao. Guvernul filipinez are numeroase proiecte prin care capacitatea centralelor geotermale va ereste cu peste 500 MW pana in anul 2000, Mexic dispune de 3 sisteme geotermale productive (pana in prezent): Cerro Prieto cu 9 unitati operationale si aproape 800 MW, Los Azuftes ~ 8 unitati de cate 5 MW si una de 50 MW, Los Humeros cu 5 unitati a}6 MW fiecare. Cémpul geotermal La Primavera (in apropiere de Guadalajara) oferd posibilitatea instalérii a circa 75 MW, dispunand de resurse cu temperaturi de peste 350° C situate la addncimea de circa 2 900 m. Indonezia are cel pujin 6 cémpuri geotermale de mare capacitate prin care se asigura peste 4% din energia nationala. In insula Jawa, temperaturile resurselor geotermale ajung la peste 240° C, aici existé centralele Kamojang (140 MW), Salak (330 MW in 4 unitai), Darajat (33 MW), Dieng (60 MW). in insula Sumatra s-au construit centralele Sybaiak (25 MW), iar in insula Sulawesi exist 15 instalajii de producere a energiei electrice in suprafaja geotermala la Hendong. Existi, de asemenea, prospecjiuni in circa 70 de areale cu temperaturi ridicate: 31 in Sumatra, 22 in Jawa gi Bali, 6 in Sulawesi, 8 in Nusatenggara si 3 in Maluku. Rezervele estimate ale acestor locafii sunt de circa 20,000 MW, iar cele economice de circa 10.000 MW. Jralia, prima ara unde s-a experimentat (1904) si a functionat o centrala geotermicd (1911), a oferit experienta generSrii de electricitate din surse geotermale. Principala regiune cu potential geotermic este in Toscana, binecunoscuta Larderello, cu o suprafaté de circa 250 km’, pe care exist 27 unitati de productie cu capacitate totala de aproape 550 MW. Tot in Toscana mai sunt prezente ariile geotermale Travale-Radicondoli (50 km*, 5 unititi cu 90 MW), Monte Amiata — descoperit intre 1950-1960, cu 5 unitati care insumeazi aproape 100 MW. O alti regiune geotermala este localizata in munfii Volsini (din Latium). Este un sistem geotermal cu temperaturi intre 190-240° C, unde exista o capacitate de aproape 40 MW. Noua Zeelandé — cca. 700 MW in 2010, a avut a doua centrala geotermica din lume (1958) = Wairakei (160 MW). Participarea centralelor geotermale la producjia de energie electric este de 10%. Islanda igi asigur’ 30% din necesarul de electricitate prin cei 575 MW instalati in centralele geotermice (2010). Sunt valorificate cinci cdmpuri geotermale, indeosebi in partea sud-vesticd, Pen. Reykjanes.