URMEAZA-TI VISUL

Interviu cu d-na Ecaterina Popescu,

consilier juridic
Reporter-Buna ziua doamna Popescu
si va multumesc pentru amabilitatea de ami acorda acest interviu pentru revista de
psihologie, editata de catre masteranzi din
cadrul facultatii de Psihologie si Stiintele
Educatiei- Universitatea Transilvania
Brasov.
Reporter- Pentru inceput ati putea sa-mi
povestiti cum credeti ca v-a influentat
personalitatea, trecerea de la regimul
comunist la democratie ?
E.P.- Poate nu dau acelasi inteles
termenului de personalitate ca
dumneavoastra psihologii. Pentru mine
personalitatea inseamna cum gandeste si
cum se comporta un om.
La prima vedere as spune ca nu m-am
schimbat dar daca e sa fac o analiza mai
adanca, exista totusi diferente. La revolutie
aveam 30 ani. Aveam un serviciu bun dar
nu eram multumita cu atat. Voiam sa invat
mai mult. Din punctul acesta de vedere era
mai greu sa ai si servici si familie si sa
urmezi o forma de invatamant
superior.Pentru ceea ce voiam eu, respectiv
cariera juridica, trebuia sa fii membru de
partid ca sa poti sa te inscrii la o astfel de
facultate. Ca sa-mi urmez visul, in anul
1989, la sfarsitul lunii mai, am reusit sa
obtin acel carnet de membru de partid,
care-mi deschidea drumul catre facultatea
mult dorita. A fost atunci prima oara cand
m-a bucurat nota de patru obtinuta la o
admitere. Da, nu ma priviti mirata! Sigur
am picat atunci examenul, dar nu avusesem
timp sa invat. Nu avusesem timp pentru ca
pana la sfarsitul lunii mai ar fi fost inutil sa
invat si apoi am avut la dipozitie doar o
luna pana la examen. Mi-am spus atunci in
gand ca in urmatorul an, va fi floare la
ureche pentru mine admiterea. Urmatorul
an a fost dupa revolutie, cand toate se
schimbau de azi pe maine. Inflatie mare,
economia a luat-o la vale, politica avea o
dinamica ametitoare ca nu stiai in cine sa
mai crezi si in cine nu. Gandirea noastra
trebuia sa se restructureze pe alte baze.

Pana atunci stiai ce e bine si ce nu in

functie de valorile societatii, de valorile cu
care ai crescut si cu care ai fost educat.
Informatia din toate domeniile incepea sa
patrunda si la noi. Mie cel mai greu mi-a
fost sa ma obisnuiesc cu privatizarea. Dar
zilele treceau si noi ne vedeam in
continuare de viata, adaptandu-ne la noile
conditii atat de schimbatoare.
Au inceput sa apara facultatile particulare
si atunci visul meu a prins din nou contur.
Am putut sa-mi mai iau un job, ca sa
platesc taxele si dupa amiaza sa merg la
cursuri. Comportamentul meu nu s-a
schimbat in cele doua perioade. Si inainte
si dupa revolutie stiam ca trebuie sa
muncesc pentru ceea ce vreau. Am avut
insa sansa sa lucrez intr-un domeniu care
nu s-a privatizat. Am fost scutita astfel de
nesiguranta zilei de maine, de amenintarea
somajului. Nesiguranta zilei de maine te
poate face sa gandesti altfel. Eu nu eram in
competitie decat cu mine, sa invat, sa urc
pe scara sociala.
Am reusit, sa termin facultatea mult visata
si sa lucrez ca si consilier juridic intr-o
institutie de stat. Nu a fost usor! Nu este
usor nici acum intr-o lume a concurentei.
Ca si mod de comportament in familie si
societate, in general, am ramas aceeasi:
respect, bun simt, buna cuviinta si de aceea
uneori am de pierdut. In profesia mea
trebuie sa ai mult tupeu, ai tangenta cu fel
de fel de oameni. Am ramas la fel ca si
mod de gandire. Consider valorile
spirituale/morale mai presus decat cele
materiale. De asta nici nu am ales cariera
de avocat pledant.
R- Va multumesc. Spuneti-mi cum ati
reusit sa va acomodati cu tehnologia
moderna care a invadat societatea
romaneasca dupa revolutie ? A fost aceasta
o provocare pentru dezvoltarea/invatarea la
varsta adulta ? In ce fel ati perceput aceasta
provocare?
E.P.-Legat de tehnologia moderna am niste
amintiri amuzante. A fost singura nota de
5, pe care am avut-o in cei patru ani de
facultate. La informatica. In 1994, abia

patrunsesera pe piata noastra PC-urile si

eram exasperata de modul cum ne preda
profesorul. Ca sa vorbesc in termenii
familiari dumneavoastra, nu aveam
schemele cognitive care sa decodifice
informatia transmisa. ( zambeste amuzata).
Imi aduc aminte ca la examen i-am spus
profesorului ca atunci cand voi fi pusa in
situatia sa lucrez cu PC-ul, voi invata. Mi-a
dat 5, dar timpul a demonstrat ca am avut
dreptate. Pentru mine, tehnologia moderna
a constituit si inca mai este o provocare, o
placere, un hobby. Imi place sa utilizez
PC-ul, internetul, tableta si alte gadgeturi.
R- Multumesc. Ati putea sa-mi spuneti
cateva cuvinte despre ,,prapastia parinticopii in perioada in care traim, avad in
vedere rasturnarea sistemelor de referinta
morale cu care am fost educati in
copilarie?
E.P.- Este o problema destul de delicata de
care nu am fost scutita. La revolutie,
copilul meu avea 8 ani. Urmatorii ani nici
eu nu mai stiam ce-i bine si ce nu, avand in
vedere multitudinea de produse care
apareau pe piata. Un exemplu minor poate,
dar cand a aparut prima oara METRO, ne
incarcam cosurile cu sucuri, ciocolata si nu
mai spun cate alte produse. Standurile
incepusera sa fie pline de tot felul de
reviste pentru adulti, care ne uimeau si pe
noi adultii, darmi-te pe copii. Am incercat
sa-i transmit aceleasi valori morale cu care
am fost noi educati. Nu se prea potriveau
cu ceea ce vedea copilul nostru in jurul lui
si nu stiam ce sa-i raspund la intrebari. De
ce altuia ii este permis si lui nu ? Nu
intotdeauna am stiut sa avem tact cand
adolescentul nostru a depasit masura ( sau
asa ni s-a parut noua atunci). Am invatat si
noi alaturi de el, am mai invatat de la el. In
momentul in care am inteles ca dincolo de
valorile sau nonvalorile societatii este mai
presus legatura dintre noi si copilul

nostru( pentru parinti, indiferent de varsta,

tot copil este), ne-am bazat pe ceea ce am
transmis in primii 7 ani si am lasat
lucrurile sa decurga de la sine. Si da, s-a
dovedit cel mai bun drum. A invatat sa se
descurce in societatea asta. Poate nu
coincid asteptarile mele si ceea ce cred eu
ca ar fi putut realiza, cu ceea ce este astazi.
Dar nimeni nu-mi poate spune daca am
dreptate sau nu. Parintii vor intotdeauna
mai mult pentru copiii lor. Eu ma bucur ca
este un tanar care are de baza valorile
mele, cele de mai sus, chiar daca nu-i este
usor sa faca fata dinamicii societatii de azi.
R- Va multumesc. O ultima intrebare: dupa
ce va veti dezangaja din activitate, ce veti
face ?
E.P- (zambind) Vreti sa spuneti ce voi face
dupa ce voi iesi la pensie? Cred ca voi
continua sa invat! Imi doresc sa scriu si sa
public un roman, as dori sa realizez o
cercetare stiintifica legata de domeniul
meu, sa ma perfectionez in niste programe
de calculator (photoshop, QuarkXPress ) sa
citesc cat imi pofteste inima, sa vad toate
filmele pe care le-am ratat din lipsa de
timp si este posibil sa ma inscriu la
doctorat. Va dau intalnire la lansarea
romanului meu. ( Zambeste )
R- Va multumesc pentru amabilitatea de a
ne lasa sa privim un pic in viata
dumneavoastra, va felicit pentru tot ce ati
realizat pana acum si va doresc mult succes
in continuare. Cu siguranta, daca imi veti
trimite invitatie, voi fi nelipsita de la
lansarea romanului dumneavoastra, care
sunt sigura ca va ajunge un bestseller.