Sunteți pe pagina 1din 10
Lector dr. Mihiș Andreea-Diana
Lector dr. Mihiș Andreea-Diana
Sistemul axiomatic al calculului propozi ț ional  propus de Hilbert; deductiv , formal 

Sistemul axiomatic al calculului propozi ț ional

propus de Hilbert; deductiv, formal

P=(P , F P , A P , R P )

= Var propoz Conective { (

P

_

,

) }

Var_propoz = { p, q, r, p 1 , p 2 , …}

Conective = { , , , , }

F P = mulţimea formulelor propoziţionale corect construite

- baza: p i F P , i=1,2,…

- inducţia: dacă U,V F P atunci:

UF P , U V F P , U V F P , U V F P , U V F P

- închiderea: toate formulele din F P se obţin doar prin aplicarea regulilor precedente de un număr finit de ori.

Axiome ș i reguli de inferen ță  A P = { A 1 ,

Axiome ș i reguli de inferență

A P = {A 1 , A 2 , A 3 } scheme axiomatice

A 1 : U (V

A 2 : (U (V Z )) ((U V )(U Z ))

A : (U V ) (V U )

U )

3

R P = {m P } – o singură regulă de inferență modus ponens

U , U V |– V

„din faptele U şi U V se deduce (inferă) V

De f ini ț ia d ed uc ț iei  Fie formulele U U

Defini ția d ed uc ției

Fie formulele U

U 2 ,

U numite ipoteze şi V

,

n

1 , formulă propoziţională. Spunem că V este deductibilă

din U 1 , U 2 ,

există o secvenţă de formule ( f 1 , f 2 ,

,U n şi notăm U 1 , U 2 ,

,U n-1 ,U n |–V , dacă , f m ) astfel încât

f m =V şi i{1,…,m} avem:

f i A p ;

f {U 1 , U 2 ,

f j , f k |– m p

U

}

f i , j < i și k < i

Secvenţa ( f 1 , f 2 ,

U 1 , U 2 ,

,U n .

,

f m ) se numeşte deducţia lui V din

i

,

n

;

No ț iunea de teorem ă  Defini ţ ia 1.8. O formul ă U

Noțiunea de teoremă

Definiţia 1.8. O formulă U F P , astfel încât |– U (sau |– U ) se numeşte teoremă.

Observaţie: Teoremele sunt formule care sunt deductibile doar din axiome şi folosind regula modus ponens.

Teorema de deduc ț ie ș i inversa sa  Teorema de deduc ţ ie

Teorema de deduc ție și inversa sa

Teorema de deducţie

Dacă U 1 ,U 2 ,

,U

n-1 ,U n |– V, atunci U 1 ,U 2 ,

,U

n-1 |– U n V.

Inversa teoremei de deducţie

Dacă U 1 ,U 2 ,

,U

n-1 |– U n V atunci U 1 ,U 2 ,

,U

n-1 ,U n |– V.

Generalizarea U 1 , U 2 , , U U 1 , U 2 ,

Generalizarea

U 1 ,U 2 ,

,U

U 1 ,U 2 ,

,U

U 1 ,U 2 ,

,U

n-1 ,U n |–V dacă și numai dacă

n-1 |–U n V dacă și numai dacă

n-2 |–U n-1 (U n V ) dacă și numai dacă

U 1 |–U 2 ( |–U 1 (U 2 (

U n-1 (U n V )…) dacă și numai dacă U 1 (U V )…)

n-

n

( U 2  ( U n - 1  ( U n  V )…)

n-1

Consecin ț ele teoremei de deduc ț ie  |– U  (( U 

Consecințele teoremei de deduc ție

|– U ((U V ) V )

|– (U V ) ((V Z ) (U Z )) legea silogismului

|– (U (V Z )) (V (U Z )) legea permutării premizelor

|– (U (V Z )) (U VZ ) legea reuniunii premizelor

|– (U VZ ) (U (V Z )) legea separării premizelor

Temă facultativă se acordă 10 doar la primul student care demonstrează. În sistemul axiomatic al calcului propozițional, folosind definiția deducției și teorema de deducție:

|– (U V ) ((U V ) V)

Propriet ăț ile logicii propozi ț iilor  Problemele decizionale în logica propozi ţ iilor:

Proprietățile logicii propozi țiilor

Problemele decizionale în logica propoziţiilor:

„Este o formulă propoziţională o teoremă sau nu?”

„Este o formulă deductibilă dintr-o mulţime de formule?”

Teorema de corectitudine

Dacă |– U atunci |= U. (Validitatea sintactic ă implic ă validitatea semantic ă)

Teorema de completitudine

Dacă |= U atunci |– U. (Validitatea semantică implic ă validitatea sintactic ă)

Teorema de corectitudine și completitudine

|– U dacă și numai dacă |= U.

Consecin ț ele teoremei de corectitudine ș i comp letitudine 1) Logica propozi ţ iilor

Consecințele teoremei de corectitudine și comp letitudine

1)

Logica propoziţiilor este necontradictorie:

2)

nu pot avea loc simultan |– U şi |– U. Logica propoziţiilor este coerentă:

3)

nu orice formulă propoziţională este teoremă. Logica propoziţiilor este decidabilă:

se poate decide dacă o formulă propoziţională este sau nu teoremă.