Sunteți pe pagina 1din 9

Arta este prima forma a libertatii

1. Cum sa definesti ceea ce nu ar trebui sa suporte o definitie


Postmodernismul nu are o definitie, definit acesta s ar cristaliza intr un current
precum cel modern. Putem spune ca el ia nastere la finalul modernitatii, fiind
construit in opozitie cu ea. E un current ecletic.
Postmod este prin etimologie post , el dand senzatia unui sfarsit de istorie. El are
aspectul unei afirmatii constiente, contradictorii si autosubminatoare. El
seamana cu gestul de a pune ghilimele in timp ce o faci linda hutcheon.
Are o structura fluida contracdictorie si autosubminatoare, fiind jucaus,
autoironic si schizoid. E o reactive la autonomia austera a modernismului de varf.
Postmodernismul nu simte nevoia de a se legitima si de a se totalize, fiind un
current relaxat. El subliniaza o decadere, aducand libertate si autoafirmare celor
care il folosesc.
Postmodernismul a fost creat de un spatiu iregulat, absolute permisiv in care
poate avea loc orice amestec de perspective in legatura cu encyclopedia lui
Borges citata de Focault.
Post modernul se afla intre generatia ed tip baby boomers si generatiile x, y, z,
un personaj conectat la retelele sociale si la toata avantajele tehnologiei. Omul
postmodern cauta compensatii care nu pot veni din real., isi creaza un univers
compensatoriu. Libertatea si usurinta cu car epoate sa si selecteze si sa
consume orice poveste sunt semne ale decadentei.
Arta postmoderna este deci o arta precara, o art ace duce mai departe principiul
tranzitoriu inaugurat de moderni. Traim sentimentul ca suntem al capatul
timpului, avand o neincredere absoluta in viitor , in ceea ce poate el sa ofere.
Opera devine o dovada a disparitiei obiectului sau.
Posmodernismul este un semn al exacerbarii cosumerismului si al nevoii de
amplificare a identitatii.
2. Cum putem urca sau cobora treptele unui timp relative

Logosfera, grafosfera, videosfera - cele 3 paradigme propuse de Regis Debray


prin cunoscutul curs de mediologie generala.
Italianul Giambattista Vico evoca 3 varste ale ciclulul lumii :
1. Varsta divina- o faza hieroglifica, def prin folos poetica a lb. Obiectul si sub
sunt leghate de o putere si o energie comuna, drept pt care cuv capata o

putere cvasifizica, sunt concerete. Este o faza islustrata de Homer sau


presocratici. Permite o pluralitate a Zeilor.
2. Varsta eroica : stapana unui lb allegoric E un lb platonician, care creeaza
elite, ganduri, idei,sent.. El dif sub de ob si creeaza abstractiuni Face trecerea
de la metafora la metonimie- limbaju metonymic e unul analogic, o imitatie a
unei realitati. E o varsta a preocuparii de sine, a constiintei ca degradarea lb
ne transf in personaje cu identitati controlate si construite in mod rational.
Dumnezeul transcendent prin separarea ob de sub se simte nevoia unei
fiinte perfecte.
3. Faza demotica/ varsta poporului : marcata de dif puternica intre ob si subiect,
sb e cel expus impactului sensorial cu lumea obiectiva.. Comparatia e aici
figura dominanta. Observatorul, pt a se integra in acest process descriptib trb
sa devina ob de obs. Lasa cerul gol pt ca realitatea ramane pur senzoriala
Mediologia e inercarea de a decanta contradictiile ce se nasc intre semn si
referent, intre mesaj si mijlocul de comunicare in cursul dif reg de tip
discursiv. El imparte istoria in 3 etape: Logosfera, grafosfera si videosfera.
1. Logosfera: lumea dep de prezenta fizica, apropiata. Exista o autoritate a
cuv vb, dar care nu anuleaaz scrierea. Logosul inseamna prezenta
permanenta a autorului ce poate apara textul scris,consacrandu I sensul
adv. Postmodernii considera logosul mai imp decat textul scris.
2. Grafosfera: are in central conceperea scrierii drept criptografie, pt ca
scrisul isi asuma acum o alta capacitate de difuzare, isi pierde sensul
transcendent, elitist si inaugureaza o paradigm ce va constitui unul dintre
reperele modernitatii : inst . autorului. E o lume care functioneaza dupa
regula adevarului. Autorul nu instituie prezenta fizica, ci constr lumi intr
un univ fictional. El inseamna tocmai disparitia transcendentei din text,
inlocuirea lui ei cu semnatura, cea care desemneaza posib disparitiei
creatorului, posibilitatea mortii lui.
3. Videosfera: scrisul nu dispare definitive, dar se acc dominant vizualului,
cel care devine criteriu de consacrare a adv. Spre deoseb de Grafosfera
unde adv e in lumea fictional, garantat de un autor absent , semnalat
doare de numele de pe coperta, in videosf lumea traieste testimonial e o
lume a ciberneticii. Ea corespunde notiunii de simulacrum pe care o
introduce Baudrillard. Aici e adv ceea ce vedem , fata de logosfera unde e
adv ceea ce nu se vede, adica transcentul. E o lume sintetizata prin rating
sau cota de piata, capitalizand exact ceea ce nu se poate capitalize,
simulacrumul.
Aceste lumi le putem trai simultan, conteaza ce medii alegem vezi tabelul in carte
p28.
3. Despre consum si despre consumator.

Lipovetsky- Se vorbeste despre o noua modernitate bazata pe un nou


model consumerist homo consumericus turbo consummator preocupat
de calitatea vietii si de sanatate, de marci si de autenticitate, de imediat si
de comunicare. ( lipovetsky) se identifica printr un consum emotional.
Autorul nu ne vb despre psotmod ci mai degraba despre o alta fata a
modernitatii, modernitatea neajungand la sf sau ci fiind pe cale sa se
nasca.
Cele 3 faze ale capitalismului de consum: 1. Consumul de masa
fordismul si scaderea timpului de productie. Apar marcile- consumul
seductie.
2.Faza se prez ca o societate a dorintei. E specifica anilor 70, bazandu se pe o
cultura eliberatoare. E un nou consummator hyper consummator care cauta
experiente.
Postmod este plasat intr un post timp, post istorie, aproape ca nu exista,
modern venind de la modernus = adv modo = recent, chair acum
Matei calinescu ne vb despre o modernitate istorica cu o dubla traire a
timpului, un timp obiectiv, ce ne of o perspective a eternitatii, a
iomutabilului sic ea subiectiva, ce genereaza contextualul, tranzitoriul,
durata scurta. Paradoxul este ca postmodernitatea este o fata , o ipostaza
a unei dintre modernitati.
Principalele caract ale celor 2 mod:

Mod estetica: a duratei personale, subiective, imaginative, a sinelui.


Mod burgheza: apart timpului ob, rational, a unui timp masurat.
Bazata pe cultul succesului si al act, mod burg e extreme de
pragmatic- time is money
Mod estetica da nastere avangardelor, ce exorcizeaza optimismul
mod burgheze, exiland sub in nostalgii. Ele dau sent ca mod, in
sensul ei ist, a luat sf si ca ne aflam la capatul timpului, ca existent
se consuma intr un post acum. Ea poate declara moartea lui
Dumnezeu- motiv romantic.

Octavio Paz spune ca traim un timp linear, care ne poate scoate in afara istoriei,
care ne poate plasa post si care epuizeaza optimismul eternei reintoarceri. E nevoie
de o moarte a lui Dumnezeu pt a inaugural un extra timp, unul exterior, suspendat
la capatu modernitatii si care poate fii asimilat unui modernism antimodern, ce
respinde progresul, cristica rationalitatea si isi manif neincrederea fata de propria
capacitate de a explica lucrurule.

Astfel postmodernismul este cum arata Matei Calinescu in vol cele 5 fete ale
modernitatii, doar o fata a mod. 3 argumente: opzoitia comuna a ambelor fata de
principiul autoritatii, valorizarea partii in detrimentul intregului si asemanarea dintre
post si avangarda .
Vorbind despre frumosul descries de Baudelaire pt prima fata ist artei ia in calcul
elemental relative, cu o durata temporal redusa, frumosul reiesind dintr o
categorizare universal, cosmica, ingloband epoca, moda , morala, pasiunea.
Frumosul e cal dntr un elem etern si unul relativ. Artisul postmod isi gas sursa de
inspiratie in efemeritatea lumii.
Artistul este receptive, curios, care gas in mediu subiecte pe care le trateaza. E un
om ce intelege lumea si ratiunilemisterioase si legitime ale tuturor ob. El vrea sa
inteleagasi si sa judece ce se afla I jurul sau.
Baudelaire descrie geniul, cel are intra intr o stare de copilarie regasita. El poseda
curiozitate si trb sa aiba forta de a controla ceea ce receptivitatea sa ii pune la
dispozitie.Pt el niciun aspect al vietii nu s a tocit.
Boudelaire vb de dandy artistul prin excelenta un avatar posibil pt omul postmod,
giper real si utopic. El isi declineaza existenta in mare parte visual, prin
vestimentatie, avand un stil baroc si traieste intr un cadru paradisiac( tapet,
goblenuri, accesorii textile). Statutul dandy ului este pus in modernitate de cele mai
multe ori n raport cu statutul reprezentarii, el jucand rolul de semnificant, el fiind
reprez de oglinda
Artistul este un eu ce nu isi poate potoli foamea de non eu si care in fiece clipa il
reda si il experima in imagini mai vii decat viata.
4. Cultura disonantei: despre fericire si normal intr un univers augmentat
Dodds- culture ale vinii si ale rusinii. Cel al rusinii e un model cultural mai permisiv,
negociat, in care presiunea puterii nu se exercita direct. Vina solicita pedeapsa,
rusinea nu. Intr o civ a rusinii se traieste acut o presiune sociala, de conformare
pierderea chipului. Vina instituie pedepse cu character normativ- sunt culture
vertical, construite in rap cu o instanta cosmic fata de care omul e mic, pedeapsa
venind din cer.
Astazi norma vine de la nivelul deciziei, vine din optiune. Nu mai traim in
concordanta cu exterior, ci cu interiorul nostrum. Fiecare alegere trb negociata cu
noi insine, in functie de criteria pe care tot noi putem sa le stabilim.
Reducerea disonantei inseamna gasirea argumentului decisive, a unui reper interior
care sa dea stabilitate in acest univ fluctuant nu mai exista instante externe. Cult
disonantei sunt cult ale fericirii light .
5. Cum a devenit postmod contrariul mod

Exista 2 dir majore in tratarea statutului postmod:


-

Ea e conceputa ca o cont a mod


E etapa independent

Vezi table pag 66.

Romantism/ symbolism vs patafizica/ Dadaism


Forma/Antiforma
Scop/ joc
Design/ intamplare
Ierarhie/Anarhie
Logos/tacere
Opera/Performace.
Distanta/participare
Creatie-totalizare- deconstructie
Sinteza/antiteza
Prezenta/absenta
Centralitate/ dispersie
Gen-limita/text-intertext
Semantica/retorica
Paradigm/sintagma
Metafora/Metonimie
Selectie/combinative
Radacina/adancime
Rizom/suprafata
Interpretare/citire
Anti interpretare/neintelegere
Semnifcat/Semnificant
Lizibil/scriptibil
Model narativ/antinarativ
Mastercode /idiolect
Symptom/dorinta
Tip-model/mutant
Masculin/ fem
Poliform/androgin
Paranoia/schizophrenia
Origine-cauza/Dif diferanta/urma
Dumenzeu tatal/ sf duh
Determinare/indeterminare
Transcendenta/imanenta

6.Despre mine, despre tine si despre alte cateva lucruri

Who In the world am i? he war formula razboinica e un fel de adv de


gradul al 2 lea, exprima ceva deposit, seaman cu he was inglobeaza un
trecut. Dar poate insemna si confictul cu sinele, eul scindat. El e corelat
conceptului de diferanta al lui Derrida. Este o marturie a unei posibile
existente. Nu mai sunt cine am fost ieri o amanare a identitatii omul de
corporatie care doarme cu plusul.
7. Despre moarte si fotografie
In contextual post modern, a unei realitati augmnetate, reprezentarea poate
sa fie apr orice. Ea nu mai conteaza parca in sine ci ceea ce conteaza este
procesul transformarii obiectului sau a subiectului in reprezentare.
Desprinderea de referent.
Simulacrumul e cel care, asemenea urmei, prelungeste dar si substituie si
neaga obiectul reprezentat, anuntand disparitia lui ca singura clauza a trans
sale in reprezentare. Nastere reprez. Impinge realitatea intr o sit incomoda
de anterioritate, catre trecut. Are loc o amanare a realului sub verdictul ca
acesta nu poate trai prezentul alaturi de reprezentare. Prezentul reprezentarii
impinge realul intr un timp postum, nedefinit. Fotografia reprezinta
amanarea reprezentarii tocmai in momentul reproducerii ei.
Cum limbajul isi ucide tatal prin scris, ele isi ucid referinta. Fotografia e un fel
de moarte a reprezentarii, creeaza un present continuu.
Fotografia este prescurtarea unei istorii, a unei narativitati pierdute,
depasite, intr un sens nou al reprezentarii. Nu ochiul da nastere reprezentarii,
ci degetul apasand pe tragaci. Barthes spune ca ceea ce fotografia reproduce
la infinit, s a produs o singura data: fotografia repeat dpv mechanic ceea ce
esentialmente nu poate fi repetat niciodata.
8. Desre repetitive
Instantele privitorolui, in cazul fotografiei, dup ace momentul pozarii e
deposit, nu sunt instante ale contradictiei ci un fel de diferente repetitive.
Fotografia reprez o premise a repetiei obiectul fotografiei e extras din
trecutul sau. Prin privire, intram retrospective in pozitia fotografului, Ii
impartasim punctual lui de vedere. Avem de a face cu 2 tipuri de repetitie:
poetic, emotional, o repetitie care reitereaza si repetitia strict functional, care
creeaza serial doar echivalente de termeni consecutivi. In footgrafie, mom
fotografierii tine de un character poetic al repetitiei, cu toate ca fotografia
pastreaza un character serial in structura sa, prin posibilitatea reproducerii
nelimitate a imaginii.
Poeticul solicita un privitor, dar functionalul paote sa fie opac.

Repetitia e premisa narativitatii, ce ins alternarea mortii cu viata.


Deleuze:
1. Repetitia goala o repetitie a lui acelasi ce sta la baza simulacrumului:
fotografia, imaginea tv, posterul.
2. Repetitia plina o repetitie a celuilalt, care care implica ritmul si gestul; o
repetitie dinamica ce sta la baza transferului care gireaza evolutia lumii.
Repetitia lui Deleuze are un aspect centrifug, elibereaza.
Repetitia goala
Acelasi
Reprezentare- deleaga identitatea,
construieste ambasade ale acesteia in
exterior.
E negative, def prin lipsa conceptului
E o rep ipotetica
E statica
E orizontala
E materiala
E neinsufletita

Repetitia plina
Celalalt
Diferenta- repetitia unei alteritati in care
nu a reprezenta e semnificativ, ci a
prezenta se revendica o masca,
pantonima
E afirmativa, denuntand prezenta
concept.
E dinamica 0 schimba structura pob care
se repeta
E intensive produce mutatii calitative
in structura ob
E vertical
E spirituala
E existentiala, se petrece la niv sub.

Repetitia se plaseaza astfel ca deghizare si deplasare, ea isi asuma


descentrarea diferentei, dar gestioneaza siferit conceptul.
Intre repetitive si diferenta se plaseaza conceptul de reintoarcere - o
repetitie fara valoarea identicului.
In publicitate, apparent vorbim de o repetitie goala, in care imag se
multiplica la infinit, dar totusi ob majore ale publ sunt leg de sch de comp
solicita o recchemare a publicului.
Semnul e echivalent atat cu absenta, in absenta ob el aparand, dar si cu
prezenta, pt ca el exista numai sub premise existentei obiectului. El se
bazeaza pe un paradox attachement- detachement, care creeaza orizontul
repetitiei
Nu exista semnificant( prezenta) daca nu exisra semnificat(absenta).
Uciderea tatalui = uciderea argumentului care face sensul cititorului sa
se aproprie de intentia autorului. In lipsa lui scrierea devine pura repetitie.
Premisa scrierii postmoderne, premise scrierii ca element al deconstructiei, este
aceea ca fiecare autor scrie in relatie cu propria sa amanare. Receptorul repeta prin

citire prezenta emitatorului. Numai in mom in care scrisul a murit ca semn-semnal


el se naste ca limbaj.
Difference inseamna amanare, intarziere a sensurilor pana la anularea lor lipsa
prezentei.
Maintenance- o forta centripetal ce impiedica dispersia, ea impiedica dispersia
totala a sensurilor, facand textul sa fie interpretat in voci diferite.
Diferanta are caracteristicile urma- este marca a absentei unui obiect, o urma a
urmei.
Numele propriu este un punct de contact intre nume si limba. Un adv nume propr
inseamna un nume irepetabil, indicand o individualitate concreta. Exista un
paradox: desi asigura ex unica a ob caruia ii da nume, ii garanteaza de fapt
disparitia, prin posib sa de a semnifica alti referenti. Exista si aici o amanare, orice
ob e supus la un mom mortii.
Deicticele sunt substitute ale numelui propriu.
Derrida observa ca exista practice 2 modalit de a asimila alteritatea pt constructia
subiectului: introiectie asimilarea celuilalt prin topire in interiorul primei identitati
si asimilarea prin incorporare a alteritatii ca parte straina in corpul primului
subiect.
Un concept funerar prin modul in care face trimitere la absenta este acela de
signature, un mod personal de exercitare a numelui propriu. Functia ei e aceeas de
a recupera ceea ce anuleaza numele; ea e echivalentul enuntarii din vorbire,
refacand proprietatea emitatorului., asuma textul dincolo de pierderea numelui.
Baudrillard conceptul de masa tine ostatic subiectul. SUnt 2 tipuri de masa
inchis, cu character limitative si de tip deschis care nu permite nicio limitare in
cresterea ei. Prin elim dif dintre oameni, se abolesc distantele, masa repez un spatiu
al solidaritatii in care ierarhiile se prabusesc reechilibrate printr- o noua receptivitate
fata de contact. obiectele si oamenii devin identici distrugerea oglinzilor=
distrugerea identitatii.
Tot de aceasta tendinta a meselor de a descarca dif vb si baudrillard prin termenul
de obez obezitatea e un mod de disparitie a corpului. Ofera o alternative fictiva a
unui corp capabil sa se extinda la nesf.
Canetti:
- masele vor ca numarul lor sa creasca mereu
- in interiorul maselor exista egalitate
-meselor le place densitatea

-mesele au nevoie de o directive ele se misca indreptandu-se catre ceva- catre


crestere
9. DESPRE homer
Tacerea e un mod de a reactualiza autorul, substituind intr un mod bizar
capacitatea sa de a reprezenta.
10.Ultimul capitol .