Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stari de agregare
Starile de agregare cunoscute sunt:
Starea solida;
Starea lichida;
Starea gazoasa;
Starea de plasma (regasita in cazuri particulare de presiune si temperatura foarte ridicate;
e.g. stelele).
Atomul
Traditional, un atom este definit ca fiind cea mai mic particul ce caracterizeaz un element
chimic, respectiv este cea mai mic particul dintr-o substan care prin procedee chimice
obinuite nu poate fi fragmentat n alte particule mai simple.
Fiecare obiect la care va puteti gandi, fiecare fiinta vie apartinand oricarui regn (Monera, Protista,
Fungi, Animalia, Plantae), virusurile, apa, solul, rocile, aerul, obiectele cosmice ale Universului
(stele/sori, planete, asteroizi, meteoriti, etc.) sunt alcatuite substante, aflate in diferite stari de
agregare (stare solida, lichida, gazoasa, plasma); toate substantele sunt alcatuite din atomi; prin
urmare, toate obiectele, vietatile si structurile din Univers sunt alcatuite din atomi.
Pe masura ce oamenii de stiinta au reusit sa separe tot mai multe substante si descoperit tot mai
multe elemente chimice care intra in alcatuirea acestora, au observat ca unele elemente se
aseamana cu altele putand fi grupate diferit in functie de caracteristicile lor; pe baza calculelor
matematice, urmarind legile fizicii si chimiei, Dimitri Mendeleev (urmat de multi alti
cercetattori) a reusit, in anii 1860, sa clasifice cele cateva elemnte cunoscute pana atunci, in ceea
ce a fost numit SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR (vezi pagina urmatoare).
Elementele se afla grupate dupa proprietatile lor fizice si chimice, acest fapt evidentiind meritul
sau urias; astfel, dintr-o singura privire in sistemul periodic al elemntelor putem intelege ce
proprietati are un element sau altul!
2
Numarul atomic arata cati electroni contine in total, acel element; e.g. hidrogenul 1 un
singur electron; heliul 2 doi electroni, litiul 3, trei electroni, si asa mai departe!
Grupele sunt sirurile verticale de elemnte; exista 8 grupe principale (IA, IIA, , VIIA), restul
fiind considerate metale tranzitionale. Foarte important, este faptul ca numarul grupei principale,
arata cati electroni are fiecare element pe ultimul strat! E.g. litiu grupa IA- 1 electron pe ultimul
strat; fluorul, clorul, iodul, grupa VIIA, 7 electroni pe ultimul strat.
Perioadele sirurile orizontale, randurile; numrul perioadei arat numrul straturilor ocupate cu
electroni; e.g. sodiul (Na) are 11 electroni, distribuiti pe 3 straturi; litiul are 3 electroni, distribuiti
pe 2 straturi; oxigenul, are 8 electroni, distribuiti pe 2 straturi.
Exista si alte informatii foarte importante care pot fi extrase din sistemul periodic, in finctie de
complexiatea grafica a acestuia: masa atomica, starea de agregare, raza atomului, numarul de
oxidare, configuratia electronica, electronegativitatea, densitatea fiecarui element, etc.
Particule subatomice
In mod obisnuit, particulele subatomice sunt considerate a fi:
Electronii;
Protonii;
Neutronii.
Cercetatorii recunosc in prezent, o serie de alte particule subatomice, care intra in alcatuirea celor
enumerate mai sus, sau care le completeaza pe acestea; e.g. quarcuri, neutrino, leptoni, bosoni,
fotoni, gluoni.
Pentru procesele biochimice obisnuite din organism insa, esentiele sunt procesele care implica
dinamica celor 3 tipuri de particule subatomice electroni, protoni, neutroni, dar in principal
electronii sunt particulele active.
Comportarea chimic a atomilor este datorat interaciunilor dintre electroni. Electronii unui
atom rmn n interiorul unor configuraii electronice fixate, predictibile. Aceste configuraii sunt
determinate de mecanica (cinematica) cuantic a electronilor n potenialul electric al atomului;
numrul cuantic principal determin nveliuri electronice particulare cu nivele distincte de
energie. n general, cu ct este mai nalt nivelul de energie, cu att este electronul mai ndeprtat
de nucleu. Electronii de pe cel mai ndeprtat nveli, numii i electroni de valen, au cea mai
puternic influen n comportarea chimic a atomului.Numarul de electroni de pe ultimul strat
este cel care da starea stabila sau nu, unui atom. Stri stabile sunt considerate:
a) dubletul 2 electroni pe ultimul strat (cazul hidrogenului si heliului);
b) octetul 8 electroni pe ultimul strat (toate celelalte elemente; e.g. clor, oxigen, fosfor).
Prin stabilirea regulilor fizice si chimice, atomii se grupeaza adesea in molecule; moleculele pot
contine fie numai atomi ai aceluiasi element (e.g. azotul N 2 ), fie atomi din elemente diferite
(e.g. acidul clorhidric HCl).
Anioni si cationi
Un ion este un atom care are o sarcin electric nenul. Un atom neutru din punct de vedere
electric are un numr de electroni egal cu numrul de protoni din nucleu, i se poate ioniza prin
schimbarea acestui echilibru. Astfel:
dac pierde unul sau mai muli electroni devine un ion pozitiv, numit i cation pentru c
este atras de catod (electrodul negativ);
exemple de ioni pozitivi: Mg 2+ (atomul acestui element, pierde 2 electroni), K
atomul elementului potasiu a pierdut un electron);
dac primete unul sau mai muli electroni devine un ion negativ, numit i anioni pentru
c este atras de anod (electrodul pozitiv);
exemple de ioni negativi: Cl (atomul elementului clor, primeste un electron), gruparea OH
(hidrogenul cedeaza un electron, dar oxigenul primeste 2, deoarece are doar 6 electroni pe ultimul
strat).
Ionii se pot gsi n soluii obinute prin dizolvarea unor substane n solveni sau sub forma unui
gaz care conine particule ncrcate electric. n acest din urm caz mediul ionizat se numete
plasm i ntruct are proprieti diferite de cele ale solidelor, lichidelor i gazelor este considerat
a reprezenta o a patra stare de agregare a materiei (atentie, a nu se confunda cu plasma sangvina,
lichid fiziologic studiat ce apartine starii lichide!).
Informatii mai diversificate si mai detaliate, gasiti in orice manual de chimie pentru clasele a VIIa pana la a X-a! Nu ezitati sa adresati intrebari atunci cand aveti curiozitati sau doriti sa intelegeti
sau sa aprofundati mai bine materia!
Banc
Un ion negativ intra intr-un bar si ii cere barmanului o bere. Barmanul il vede suparat, necajit, il
serveste si il intreaba:
- Ce s-a intamplat, mai, ionule negativ, ce-i cu tine de esti asa de suparat?
Ionul ii raspunde fara prea mult entuziasm:
- Sunt pozitiv!
SARURILE MINERALE reprezint adesea elemente chimice ca atare, dar aflate n stare ionica
In proportie de 3-5 % in organism, si au rol in dezvoltarea organismelor prin participarea
la procesele metabolice;
K+, Ca2+, Mg2+, Fe3+, etc;
KEEP CALM,
BE COOL
AND
STUDY FOR
EXAMS
10
METABOLISMUL
Organismul este un sistem deschis care face schimb de substan i energie cu mediul
extern. Acest schimb permanent se numete metabolism.
Metabolismul ncepe odat cu ingestia alimentelor i sfrete cu excreia produilor
neutilizabili. El se desfoar n trei etape:
digestiv;
celular;
excretorie.
Legtura dintre aceste etape o asigur sngele i circulaia acestuia.
n etapa digestiv, sub aciunea unor enzime specifice (lipaze, amilaze, proteaze etc.), are loc
fragmentarea hidrolitic a macromoleculelor organice din alimente i transformarea lor n
molecule simple, fr specificitate, absorbabile ( glucoz, acizi grai, glicerin, aminoacizi ).
n etapa celular, principiile alimentare sufer numeroase transformri. Totalitatea
transformrilor biochimice care au loca la nivel celular reprezint metabolismul intermediar.
Deci, metabolismul intermediar reprezint schimbul de substane i energie dintre celul i
mediul intern. Reaciile metabolice din celule sunt de dou feluri: reacii anabolice, de sintez a
unor constituieni celulari sau de rezerv, i reacii catabolice, de scindare a substanelor pn la
produi finali neutilizabili (ap, dioxid de carbon, substane azotate simple).
Prin reacii anabolice are loc rennoirea permanent a structurilor celulare uzate, sunt
sintetizate o serie de substane active ( enzime, hormoni ), este asigurat creterea i nmulirea
celulelor, precum i ncrcarea lor cu material nutritiv de rezerv.
Reaciile catabolice genereaz energie. Ele se desfoar n dou faze succesive. ntr-o prim
faz are loc metabolizarea incomplet, pe ci specifice, a substanelor nutritive, pn la stadiul de
acetil coenzim A i acid oxaloacetic, produi intermediari comuni glucidelor, lipidelor i
proteinelor. n aceast faz se elibereaz o cantitate redus de energie. n faza a doua are loc
metabolizarea complet a produilor intermediari.
Aceast faz este comun tuturor substanelor nutritive. Ea const n reacii de oxido-reducere
prin care se elibereaz peste 90% din energia chimic a moleculelor. O parte din aceste reacii se
desfoar ciclic, n cadrul ciclului citric sau ciclul lui Krebbs, iar o alt parte are loc la nivelul
lanului sau catenei respiratorii celulare.
Toate aceste reacii const, n esen, din arderea alimentelor n prezena oxigenului.
Oxidarea lor poate avea loc i n bomba calorimetric, obinndu-se aceiai produi finali i
aceeai cantitate de energie.
11
12
METABOLISMUL ENERGETIC
Metabolismul bazal variaz n funcie de numeroi factori fiziologici: vrsta, sex, felul de via
etc.
14
PROTEINELE
Proteinele sunt componente de baza ale tuturor celulelor vii, alaturi de lipide, zaharide, vitamine,
enzime, apa si saruri anorganice, formand impreuna un sistem complex in cadrul caruia se petrec
o serie de reactii chimice care asigura reproducerea, dezvoltarea si functionarea normala a
fiintelor vii. Sunt componente ale structurilor celulare si au functii biologice fundamentale :
enzimatice, hormonale, imunologice.
Sunt proteine unele substante cu puternica activitate biologica ale celulelor ca: enzimele,
pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii. Substanta contractila din fibrele musculare, din
cilii si din flagelele organismelor inferioare, care poseda proprietatea de a transforma energia
chimica in energie mecanica, este de asemenea o proteina. Ele intra in structura tuturor celulelor,
si ajuta la cresterea si refacerea celulelor. Ca aspect, la microscop, proteinele sunt subtiri , ca
niste bastonase gelatinoase. In organele animale apar sub forma de muschi, piele, par . Ele se
gasesc si in plante, in cantitati mai mici.
Proteinele sunt principalii constituenti ai corpului animalelor. Indeplinind o mare varietate de
functii , se descopera o diversificare deosebita in alcatuirea lor. S-a demonstrat ca proteinele
constituie partea cea mai insemnata din substanta uscata a celulelor. In corpul omenesc, 15 % din
greutate se datoreaza proteinelor.
Toate proteinele sunt amestecuri de compusi complecsi (aminoacizi), continand carbon,
hidrogen, azot, oxigen, uneori si fosfor, fier, iar de multe ori sulf.
Exista 20 de aminoacizi ce intr n componena proteinelor. Acetia sunt: alanin, valin,
leucin, izoleucin, prolin, triptofan, fenilalanin, metionin, glicocol, serin, treonin, tirozin,
asparagin, glutamin, cistein, acid aspartic, acid glutamic, arginin, lizin, histidin (acesta din
urm constituie un aminoacid esenial pentru copiii cu vrsta sub 1 an). Dintre acetia, 8 sunt
eseniali, adic nu pot fi produi de organismul uman i trebuie adui din exterior, prin
alimentaie (valina, leucina, izoleucina, triptofanul, fenilalanina, metionina, lizina i treonina)
vezi tabelul aminoacizilor de mai jos.
Prin hidroliza (descompunerea proteinelor cu producerea unei molecule de apa de unde numele
de hidroliza), proteinele se transforma in aminoacizi. Hidroliza proteinelor se poate efectua cu
acizi, cu baze sau cu enzime. Hidroliza acida se face prin fierbere indelungata (12-48 ore) cu acid
clorhidric de 20% sau mai bine cu acid formic continand HCl (2 ore). Hidroliza cu hidroxizi
alcalini sau cu hidroxid de bariu are loc intr-un timp mai scurt.
Caracteristica cea mai importanta a proteinelor este specificitatea: proteinele diferitelor specii
vegetale si animale se deosebesc intre ele, existand deosebiri chiar si intre proteinele indivizilor
din aceeasi specie. Se apreciaza ca intr-un organism animal exista circa 100.000 de proteinele
specifice. Fiecare macromolecula de proteina este alcatuita din 50 pana la 10.000 de unitati de aminoacizi, unite prin legaturi peptidice.
15
Sursa: wikipedia.org
16
Clasificarea proteinelor
1. Dupa sursa de provenienta :
- proteine de origine vegetala
- proteine de origine animala
17
18
Integrarea (impachetarea)
moleculei de hemoglobina in
hematie si legarea oxigenului de
cele 4 capete libere;
Sursa: wikipedia
Structura moleculei de
hemoglobina din organismal
uman. Alaturi, formula chimica
desfasurata.
Sursa: wikipedia
Se stie ca in urma infectiilor cu bacterii sau virusuri, organismul animal devine imun, un timp
mai lung sau mai scurt, fata de o noua infectie cu acelasi germen patogen. Imunitatea se
datoreaza aparitiei de anticorpi in serul animalului infectat. Substantele care determina formarea
anticorpilor, numite antigeni, sunt proteine, produse de bacterii sau provenite din acestea sau din
virusuri prin dezagregarea lor. Orice proteina straina introdusa prin injectie in organism
actioneaza ca antigen.
Proteinele din muschi
Muschii vertebratelor contin 15-20% proteine. Au fost izolate : miogenul, miosina, globulina X,
stroma musculara, tropomiosina si actina.
Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine, cu caracter de albumine si globuline. Miogenul
contine enzimele esentiale ale muschiului: fosforilaza, fosfoglucomutaza, etc. Miosina si actina
sunt proteinele care asigura functionarea contractila a muschiului. Tropomiosina este o proteina
unitara.
19
Proteine vegetale
Globulinele vegetale sunt mult raspandite in natura, alaturi de albumine.de exemoplu globulinele
din semintele oleaginoase :edestina, din samanta de canepa, excelsina din nuca braziliana,
amandina din migdale si corilina din alune, apoi globulinele din leguminoase, de ex.: faseolina
din fasole, legumina din mazare, precum si globulinele din cartofi, tomate, spanac,etc. Toate au
configuratii globulare.
Structurile proteinelor naturale
Se disting patru grade structurale sau niveluri de organizare dupa complexitatea lor. Acestea au
fost numitestructuri primare, secundare, tertiare si cuaternare.
Structura primara a unei proteine este determinata prin numarul si succesiunea specifica a
aminoacizilor din catena polipeptidica. Structura secundara a unei proteine este determinata de
aranjarea in spatiu a catenei polipeptidice si de legaturile care se stabilesc intre catene. Cercetarile
in domeniu au sugerat ca macromolecula peptidica nu are forma extinsa, ci adopta o forma
rasucita sau incretita. Structurile tertiare : structurile secundare sunt determinate de legaturile de
hidrogen dintre grupele CO si NH ale catenelor polipeptidice. Mai multe asemenea structuri
tertiare sunt asociate intre ele formand structuri cuaternare. Fortele de atractie sunt aceleasi ca in
structurile tertiare, dar ele actioneaza in acest caz intermolecular, unind catene polipeptidice sau
elice L-diferite.
20
22
GLUCIDELE
Glucidele sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind componenta lor, ele mai
poarta denumirea de hidrati de carbon sau carbohidrati. Denumirea de glucide provine de la
cuvntul grecesc glykus, ceea ce nseamna dulce, ntruct majoritatea elementelor din aceasta
clasa au gust dulce. Glucidele intra n componenta celulelor, tesuturilor, fermentilor, unor
hormoni, a factorilor de coagulare a sngelui.
Cele mai importante glucide sunt glucoza, fructoza, zaharoza (zaharul), galactoza (glucidul din
lapte), amidonul (glucidul din legume si cereale), celuloza si hemiceluloza (existente n
vegetale), pectina, glicogenul (din muschi si ficat).
H+ sau maltaza
H+ sau lactaza
glucoza + glucoza
glucoza + galactoza
Sucroza + apa
H sau sucraza
glucoza + fructoza
23
Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul
principal al glicogenului (rezerva principala de glucide n organism). Glicogenul se depune n
ficat si muschi. El joaca un rol important n reglarea nivelului de zahar din snge. Continutul total
de glicogen n organism este de 500g (1/3 se localizeaza n ficat si 2/3 - n muschii scheletului).
Daca glucidele nu patrund n organism cu hrana, atunci aceste rezerve se epuizeaza n timp de 1218 ore. n asemenea cazuri se mareste procesul de oxidare a lipidelor (rezervele lor sunt mult mai
mari ca ale glucidelor).
Amidonul este sursa principala de glucide n ratia alimentara. El intra n componenta cerealelor,
cartofilor, etc. Sub actiunea amilazei, amidonul se descompune n dextroza, maltoza, glucoza
(vezi figurile de mai jos). Ultima se absoarbe lent asigurnd continutul normal de glucoza din
snge.
Un fragment dintr-o molecula de
amidon este scindata cu ajutorul
enzimei amilaza, in maltoza (un alt
glucid, dar care are o molecula de
dimensiune mai mica.
Sursa: wikipedia
Celuloza si hemiceluloza (glucide cu molecula foarte lunga, in care cateva sute pana la cateva
mii de molecule de glucoza se leaga intr-un lant polipeptidic n vezi imaginea de mai jos),
numite fibre alimentare, nu se digera n organism, datorita consistentei fibroase pe care o au. Au
insa o serie de avantaje in alimentatie, care le confera un rol esential in satrea de sanatate a unei
persoane. Stimuleaza peristaltismul intestinului gros, favorizeaza evacuarea materiilor fecale,
sporesc eliminarea prin intestin a colesterolului, substantelor toxice si a altor produse ale
metabolismului, normalizeaza flora intestinala, contribuie la prevenirea aterosclerozei,
colelitiazei, diabetului zaharat, obezitatii, cancerului, diverticulozei, proceselor inflamatorii la
nivelul rectului.
24
sursa: wikipedia.org
Ratia alimentara trebuie sa contina 30-40g de celuloza, hemiceluloza si alte polizaharide ce intra
n componenta produselor vegetale. Ele au o importanta deosebita la vrstnici si cei ce sufera de
constipatii si se limiteaza n caz de procese inflamatorii si peristaltism marit al intestinului.
Fibrele alimentare au actiune colagoga si se recomanda bolnavilor cu patologii hepatice si ale
cailor biliare. Drept sursa de fibre alimentare pot servi tartele de gru (15-30g zilnic), semintele
de in, fructele si legumele proaspete, adaugate in hrana.
Pectina intra n componenta fructelor si legumelor.
Ea are nsusiri cleioase, actiune curativa la tratarea unor boli ale organelor digestive, contribuie la
normalizarea metabolismului colesterolului, microflorei intestinale, peristaltismului intestinal, se
foloseste la tratarea si pentru profilaxia unor intoxicatii cu saruri minerale.
Glucidele nu fac parte din numarul substantelor esentiale, ele putnd fi sintetizate n organism din
aminoacizi si glicerina, totusi cantitatea minima de glucide n ratia alimentara trebuie sa fie de
50-60g zilnic. Insuficienta glucidelor provoaca dereglari metabolice care se caracterizeaza prin
marirea procesului de oxidare a lipidelor endogene cu formarea corpilor cetonici si intensificarea
proceselor de gliconeogeneza cu descompunerea proteinelor din tesuturi, folosite ca sursa de
energie si pentru sinteza glucozei.
Este daunator si surplusul de glucide: provoaca obezitate, infiltratia lipidica a ficatului. Consumul
produselor alimentare bogate n amidon, al fructelor si legumelor cu continut nalt de glucide are
unele prioritati fata de zahar, bomboane si alte dulciuri. Zaharul este un produs cu energie
calorica nalta, lipsit de vitamine, saruri minerale, fibre vegetale, substante pe care le contin
produsele vegetale.
Norma zilnica de glucide n ratia alimentara trebuie sa constituie 300-400g pentru maturi,
inclusiv 50-100g de zaharuri usor asimilabile. Glucidele vor forma 50-65% din valoarea
energetica a ratiei alimentare zilnice. Persoanele care ndeplinesc munci fizice grele au nevoie de
cantitati sporite de glucide. Astfel, ei pot consuma pna la 600-700g de glucide zilnic.
25
CARBOHIDRATI
Monozaharide
(o singura
molecula de
glucid)
Dizaharide
(doua molecule
de glucid)
Glucoza
Sucroza
Oligozaharide
(2-10 molecule
de glucid)
Raffinose
Polizaharide (10
sau mai multe
molecule de
gluccid)
Amidon
Lactoza
Glicogen
Fructoza
Maltoza
Galactoza
Stachyose
Celuloza
26
In figura de mai jos, puteti observa cate de mici sunt diferentele dintre unele glucide:
Exista o serie de glucide cu importanta structurala, biologica sau fiziologica deosebita, ditre care
mentionam:
Glucidele care intra in alcatuirea acizilor nucleici (vezi figura de mai jos):
ADN Dezoxiriboza;
ARN Riboza.
27
28
LIPIDELE
Lipidele sunt compusi foarte raspanditi in lumea vie, fiind forma principala de depozitare a
rezervelor de materiale energetice ale organismelor. Lipidele in asociatie cu proteinele si intr-o
mica masura cu zaharurile sunt componente structurale fundamentale ale celulelor.
In functie de contitutia chimica, lipidele se impart in doua mari clase:
lipide simple esteri ai acizilor grasi;
lipide complexe esteri ai acizilor grasi continand si alte grupe in afara alcoolilor si a acizilor
grasi.
Grasimea este o parte vitala a oricarei celule vii. De asemenea grasimea reprezinta combustibilul
de rezerva al organismului. De aceea, n-am putea fi sanatosi daca grasimea ar lipsi din
alimentatia noatra. Problema apare din cauza ca cei mai multi dintre noi consumam prea multa
grasime, deseori in forme pe care organismul nu le poate prelucra cu usurinta. Excesul de grasime
nu face altceva decat sa creasca vascozitatea si aderenta sangelui, incetinind circulatia si ducand
la alipirea globulelor rosii una de alta intocmai ca monedele intr-un fisic. In acesta stare,
agregata, globulele rosii sunt incapabile sa se incarce la capacitatea maxima cu oxigen si sa
navigheze prin capilarele microscopice. Lipsite de oxigen si de celelalte substante nutritive,
celulele organismului de vin tot mai susceptibile la lezare, imbolnavire si moarte. Majoritatea
alimentelor bogate in grasimi sunt incarcate si cu colesterol, substanta care lezeaza peretele
interior al artelor. Organismul reactioneaza prin acoperirea acestor leziuni cu celule. In conditiile
prezentei in sange aunui exces de grasimi si colesterol, organismul aplica tot mai multe bandaje
de acest fel, unul peste altul, pana ce formeaza placi ateromatoase (vezi figurile de mai jos). Iar
atunci cand aceste placi cresc suficient de mult pentru a ingusta sau chiar obtura arterele
coronariene care hranesc inima,apare infarctul de miocard. Cand acest lucru se petrece in arterele
care hranesc creierul, are loc un accident vascular cerebral. Grasimile sunt prezente constant in
sange, fie ca provin din alimentatie, fie ca sunt produse de organism. Grasimile preovenind din
alimentatie sunt constituite, in esenta, din acizi grasi.
29
Grsimile saturate i colesterolul se gsesc n produsele animale, cum ar fi carnea de vit, porc,
miel, grsimea de pasre, laptele i produsele lactate produse din lapte integral, untul, smntna.
Dintre produsele vegetale care conin grsimi saturate fac parte uleiul de cocos, uleiul de palmier,
untul de cacao. Sursele cele mai importante de grsimi hidrogenate i acizi grai in trans sunt
margarinele i uleiurile prelucrate industrial. Toate acestea trebuie s reprezinte mai puin de 78% din caloriile zilnice.
n schimb consumul de grsimi mono i polinesaturate poate reduce nivelul colesterolului din
snge, iar acestea provin din pete, n special somon, pstrv, hering, semine, nuci i uleiuri
vegetale: soia, porumb, floarea-soarelui, msline.
30
31
In cazul in care este ingerata o gantitate mare de grasimi, hrana poate stationa in stomac ore
intregi. Un stomac plin cu grasimi se goleste lent, se umple mai repede in timpul mesei, si ramane
plin mai mult timp dupa ce masa s-a sfarsit. Unele persoane cred ca aceasta golire lenta a
stomacului poate prelungi senzatia de satietate si ar incuraja mancatul in reprize scurte. Aceasta
opinie nu este general acceptata. Se cunoaste ca grasimile favorizeaza fermentatia in stomac din
cauza golirii lente a acestuia. Iritarea stomacului (inflamat cu produsii de fermentatie) il mentin
intr-o stare continua de contractie, ceea ce va genera o senzatie de satietate, mult mai probabil,
decat in stomacul care se goleste mai repede in absenta grasimilor.
Odata ce grasimile ajung in sange, ele sunt manipulate foarte greu de catre organism. Din acest
motiv absorbtia grasimilor se deruleaza altfel decat absorbtia celorlalti nutrienti. Prin vasele de
sange, celelalte tipuri de substante nutritive, sunt preluate direct in fluxul sangvin. Jumatate din
grasimile ingerate sunt in primul rand preluate in vasele limfatice in care viteza de deplasare este
mai redusa, iar pe parcursul a mai multor ore grasimiler sunt transferate in vena subclaviana
stanga din torace. Aici, grasimile patrund in fluxul sangvin.
In acest fel organismul este ferit de patrunderea brusca a unor cantitati mari de grasimi in sange,
ceea ce ar putea avea efecte fatale. Astfel, organismul este protejat, atat prin calea de absorbtie a
grasimilor cat si de viteza lenta de evacuare a grasimilor din stomac. Atunci cand grasimile sunt
ingerate in acelasi timp cu zaharul, eliminarea grasimilor din sange nu este la fel de eficienta ca
atunci ca atunci cand nu se consuma zahar liber. Dupa o masa cu adaos de zahar, nivelul insulinei
nu este atat de ridicat ca dupa o masa cu adaos de glucoza, deoarece zaharul este format din
fructoza, care nu stimuleaza producerea insulinei de catre pancreas la fel de intens ca glucoza.
Daca, simultan cu dozarea insulinei se determina si concentratiile colesterolului si a trigliceritelor
in sange, valorile gasite vor fi mai ridicate in cazul zaharului decat al glucozei, deoarece, in cazul
glucozei, insulina (a carei secretie este stimulata de glucoza) ajuta la eliminare grasimilor din
sange. Mai mult decat glucoza, prezenta fructozei in alimentatie permite grasimilor sa stagneze in
sange o perioada mai mare de timp. Astfel, putem spune ca dulciurile sunt mai daunatoare pentru
organism atunci cand sunt consumate impreuna cu grasimile.
In alimentele prajite au fost detectate cantitati semnificative de benzpiren, care este unul din cei
mai puternici agenti cancerigeni cunoscuti. Substante cancerigene au fost detectate si in carnea
prajita pe carbuni. Picaturile de grasime topita scurse din carnea prajita, care ajung pe taciunii
incinsi se transforma in benzpiren sub forma de vapori, care apoi se acumuleaza din nou pe carne.
Temperaturile foarte inalte distrug totodata unele vitamine si pot altera principalele proteine.
34
ENZIMELE
substane naturale produse doar de ctre celulele vii ;
intervin n numeroase reacii biochimice;
rol de biocatalizatori;
activitatea enzimatic: nsuire eseniale ale materiei vii.
Catalizator:
Substan care grbete desfurarea unei reacii, fr s se modifice structural n timpul
desfurrii acesteia i fr s se regseasc n produsul final al reaciei respective. n lipsa
catalizatorului, oricum reacia ar putea avea loc, ns ntr-un timp mai ndelungat. Reactiile
biochimice pot avea loc teoretic si in lipsa enzimelor reactii biochimice intarziate. Desfasurarea
incetinita a acestor reactii ar duce la sufocarea si moartea celulelor.
Enzimele imprim o mare vitez de desfurare a proceselor biochimice (sinteze, degradri,
oxidri, reduceri, hidrolize, hidratri, etc.), de activitatea lor depinznd mai toate funciile
fiziologice.
Structura enzimelor:
2 mari componente:
enzimele digestive (ajut la scindarea moleculelor mari provenite din hran, n structuri
mai mici, care pot trece din intestin n sange);
e.g. catalaza: antioxidant esential in apararea celulara impotriva oxidarii si deseurilor metabolice.
Exogene, diferite produse naturale din afara organismului:
Invertazele se gsesc, n mierea de albine, produs obinut prin activitatea unor animale din
categoria insectelor. Cnd invertaza din miere se distruge, produsul se "zaharisete". Prin
coninutul ridicat de fermeni, mierea necristalizat este cu mult mai sntoas ;
Enzime de natur animal, care se dovedesc benefice organismului uman, se mai gsesc i
n glbenuul crud de ou ;
Multe plante sau numai anumite organe vegetale, mai ales fructele i frunzele, conin
enzime cu aciune favorabil asupra aparatului digestiv al omului sau asupra
metabolismului. Activitatea enzimatic a fructelor i legumelor se menine atta timp ct
acestea sunt crude i proaspete;
Enzimele vegetale se pierd prin fierbere, uscare, congelare sau pstrare ndelungat,
In figura de mai jos, sunt schematizate principalele enzime digestive ce actioneaza in stomac si
duoden.
36
http://imgarcade.com
37
CONSTANTE BIOLOGICE
Organismul uman isi mentine o stare permanenta de echilibru (atunci cand nu este supus stresului
de nicio natura), datorita capacitatii sale de homeostazie.
In mod normal, valorile tuturor indicatorilor din organism, se afla in anumite intervale bine
stabilite si cercetate. La interpretarea valorilor, este insa necesar mult discernamant, deoarece ele
pot si diferite de la o persoana la alta, chiar in conditiile in care persoana investigata este intr.o
stare foarte buna de sanatate. Astfel, valorile parametrilor pot fi diferite in functie de:
- varsta (copii, adulti, seniori);
- sex;
- stilul de viata;
- intensitatea efortului fizic depus;
- factori genetici, etc.
In tabelul de mai jos, aveti valorile normale ale constantelor biologice:
DENUMIREA
Albumina
Bilirubina
Totala
Directa
Gaze sanguine
Ph
PO2
PCO2
Calciu
Total
Ionizat
Clor
Colesterol
Optim
De granita
Crescut
HDL colesterol
Creatinina
Glucoza
Fier total
Magneziu
UNITATI
FACTOR DE
UNITATI IN S.I.
CURENTE
TRANSFORMARE
BIOCHIMIA SERULUI
3.6-5 g/dl
10
36-50 g/l
0.2-1.3 mg/dl
0-0.2 mg/dl
17.1
17.1
3-22.2 mol/l
0-3.4 mol/l
7.35-7.45
80-105 mmHg
35-45 mmHg
1
0.133
0.133
7.35-7.45
10.6-14 kPa
4.7-6 kPa
8.9-10.3 mg/dl
4.6-5.1 mg/dl
97-110 mmol/l
0.25
0.25
1
2.23-2.57 mmol/l
1.15-1.27 mmol/l
97-110 mmol/l
<200 mg/dl
200-239 mg/dl
>240 mg/dl
35-98 mg/dl
0.5-1.7 mg/dl
65-110 mg/dl
50-175 mg/dl
1.3-2.2 mEq/l
0.0259
0.0259
0.0259
0.0259
88.4
0.055
0.179
0.5
<5.18 mmol/l
5.18-6.22 mmol/l
>6.22 mmol/l
0.90-2.54 mmol/l
44-150 mol/l
3.58-6.05 mol/l
9-31.3 mol/l
0.65-1.1 mmol/l
38
Fosfati
Potasiu
Proteine totale
Sodiu
Trigliceride
Uree
Acid uric
2.5-4.5 mg/dl
0.323
3.3-4.9 mmol/l
1
6.2-8.2 g/dl
10
135-145 mmol/l
1
<200 mg/dl
0.133
8-25 mg/dl
0.357
3-8 mg/dl
59.5
ENZIME SERICE UZUALE
mKAT (microkatal) = micromol/s
Alaninaminotransferaza (ALT, 7.53 UI/l
0.01667
GPT)
Aspartataminotransferaza
11-47 UI/l
0.01667
(AST,GOT)
Amilaze
35-118 UI/l
0.01667
Creatinkinaza (CPk, CK)
Barbati
30-220 UI/l
0.01667
Femei
20-170 UI/l
0.01667
Fractiunea MB
0-12 UI/l
0.01667
Lacticdehidrogenaza (LDH)
90-280 UI/l
0.01667
Fosfataza alcalina (FAL)
38-126 UI/l
0.01667
BIOCHIMIA URINARA
Acidul vanilmandelic
2-10 mg/zi
5.05
Amilaze
0.04-0.3 UI/min
16.67
Creatinina
Barbati
1-2 g/zi
8.84
Femei
0.6-1.5 g/zi
8.84
Proteine
0-150 mg/zi
0.001
CONSTANTE HEMATOLOGICE UZUALE
Timp de sangerare (TS)
2.5-9.5 min
60
Fibrinogen
150-360 mg/dl
0.01
Timp partial de
25-33 sec
1
Tromboplastina activata
(aPTT)
Timp de protrombina (TQ)
10.7-13 sec
1
Hematocrit
Barbati
40.7-50.3 %
0.01
Femei
35.1-44.3 %
0.01
Hemoglobina
Barbati
13.8-17.2 g/dl
0.620
Femei
12.1-15.1 g/dl
0.620
Eritrocite
Barbati
4.5-5.7*10^6 /ml
10^6
Femei
3.9-5*10^6 /ml
Leucocite
Total
3.8-9.8*10^3 /l
1
Limfocite
1.2-3*10^3 /l
1
Mononucleare
0.2-0.7*10^3 /l
1
0.81-1.45 mmol/l
3.3-4.9 mmol/l
62-82 g/l
135-145 mmol/l
<2.83 mmol/l
2.9-8.9 mmol/l
179-476 mmol/l
0.12-0.88 Kat/l
0.18-0.78 Kat/l
0.58-1.97 Kat/l
0.50-3.67 Kat/l
0.33-2.83 Kat/l
0-0.20 Kat/l
1.5-4.67 Kat/l
0.63-2.1 Kat/l
10-51 mol/l
0.67-5 nKat/min
8.8-17.7 mmol/zi
5.3-13.3 mmol/zi
0-0.15 g/zi
150-170 sec
1.5-3.6
25-33 sec
10.7-13 sec
0.407-0.503
0.361-0.443
8.56-10.7 mmol/l
7.50-9.36 mmol/l
4.5-5.7*10^12 /ml
3.9-5*10^12 /ml
3.8-9.8*10^9 /l
1.2-3*10^9 /l
0.2-0.7*10^9 /l
39
Granulocite
VSH
Reticulocite
1.8-6.6*10^3 /l
0-30 mm/h
0.5-1.5 %
1.8-6.6*10^9 /l
0.01
0.005-0.015
Sursa: http://www.medikal.ro
De obicei, exista protocoale standard care trebuiesc respectate de fiecare laborator de analize.
Atentie insa, exista insa situatii in care, personalul fie este instruit deficitar, fie aparatura nu este
calibrata corespunzator, fapt ce poate duce la exprimarea unor valori nereale ale acestor
constante.
40