Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Ultrasunete
Ultrasunetele sunt unde mecanice cu frecventa peste 20kHz ce se propaga in medii gazoase, lichide
sau solide. Domeniul de frecvente uzual in defectoscopie este cuprins intre 500kHz si 20MHz, dar in
aplicatii speciale se folosesc atat frecvente mai joase (examinarea materialelor de constructii beton,
BCA, roca ) cat si frecvente mai inalte (examinarea foliilor metalice foarte subtirii, caracterizarea
materialelor speciale ).
Energia ultrasonica se propaga in material in mai multe moduri, in functie de miscarea moleculelor
mediului in care se propaga si directia de propagare. Modurile cele mai importante de propagare
(care se folosesc si in defectoscopia ultrasonica) sunt: unde longitudinale, transversale si de
suprafata (Rayleigh). Exista multe alte tipuri de unde in functie de modul de propagare si directia de
vibratie a moleculelor mediului, cum ar fi undele Lamb, alte tipuri de unde de placa si unde ghidate ce
se propaga in medii cu geometrie specifica (placi, tuburi ).
Undele longitudinale sunt acele unde in care particulele mediului oscileaza paralel cu directia de
propagare a frontului de unda. Sunetele unde mecanice in domeniul 20Hz 20KHz sunt un
exemplu tipic de unde longitudinale. Undele longitudinale sunt undele cu cea mai mare viteza de
propagare si sunt des folosite in defectoscopia ultrasonica. Viteza tipica a undelor longitudinale in
otel este de aprox. 5.920 m/s (variaza in functie de tipul otelului).
Prelipceanu Ilie
Undele transversale sunt undele pentru care moleculele / atomii mediului oscileaza perpendicular
pe directia de propagare a undei. Pentru ca intr-un mediu sa se poata propaga unde transversale,
intre moleculele / atomii mediului respectiv trebuie sa existe legaturi puternice ce permit interactiunea
si antrenarea particulelor in miscarea de oscilatie perpendicular pe directia de propagare a undei. Din
aceasta cauza undele transversale se propaga doar in medii solide. Undele transversale au o viteza
de propagare mai mica decat a undelor longitudinale (valoarea pentru otel este de aprox. 3.250 m/s)
si, pentru aceeasi frecventa, au o lungime de unda mai mica. Undele transversale se pot converti in
unde longitudinale prin reflexia sau refractia la interfata dintre doua medii acustic diferite.
Undele de suprafata (cunoscute si sub numele de unde Rayleigh) se propaga pe suprafata unui
material, adancimea de penetrare fiind de aprox. o lungime de unda. Particulele mediului oscileaza
pe o traiectorie eliptica perpendiculara pe directia de propagare. Sunt folosite pentru depistarea
fisurilor si microfisurilor de suprafata.
si efectul
Efectul este reversibil si deformatiile acestor materiale determina aparitia pe fetele lor a unor sarcini
electrice si deci a unui camp electric. Cel mai cunoscut material natural cu aceste proprietati este
cuartul. Materialele cele mai folosite la constructia traductoarelor ultrasonice au fost insa compusi
piezolelectrici (metaniobat sau zirconat de bariu) precum si noile piezo-ceramici si piezo-compozite
ce prezinta un modul piezolelectric mai bun, sunt mai stabile in timp, mai rezistente si pot fi prelucrate
mai usor.
Efectul magnetostrictiv se refera la proprietatea unor materiale de a se deforma cand sunt supuse
unui camp magnetic. Daca acest camp este variabil periodic, materialul va vibra si emite unde
mecanice cu frecventa campului magnetic. Si acest efect este reversibil, dar este folosit in constructia
traductoarelor ultrasonice doar pentru cateva aplicatii speciale.
Tipic, elementul active al unui traductor ultrasonic este un cristal piezolelectric subtire (grosimea
determina frecventa nominal a traductorului) de forma circulara, patrata sau rectangulara care
converteste energia electrica in energie mecanica sub forma de unde mecanice / ultrasonice si
invers. Cand cristalul este excitat cu un impuls electric, el emite unde ultrasonice, iar cand vibreaza la
interactiunea cu undele ce se intorc el genereaza un semnal electric. Cristalul piezoelectric este in
mod normal protejat la uzura cu un material de protectie, o membrana sau o lentila acustica, Pe fata
opusa, un material absorbant atenueaza undele generate in interiorul traductorului. Acest ansamblu
este montat intr-o carcasa si este prevazut cu conexiuni electrice.
Tipurile de traductoare uzuale sunt mono-cristal de contact, dublu-cristal, unghiular, cu linie de
intarziere sau de imersie.
4. Defectoscopul ultrasonic
Defectoscopul ultrasonic este echipamentul care impreuna cu traductorul ultrasonic genereaza unde
ultrasonice in materialul examinat, receptioneaza undele reflectate / refractate ce se intorc din
materialul inspectat si converteste semnalele electrice in imagini si informatii ce permit depistarea si
evaluarea discontinuitatilor din material. Schema bloc a unui defectoscop clasic include un generator
de impulsuri, un ceas intern / generator de baza de timp, un amplificator si un display pentru afisarea
semnalelor (un tub catodic pentru defectoscoapele mai vechi si respectiv un display LCD pentru
defectoscoapele din noua generatie).
In functie de modul de afisare a semnalelor pe ecran, exista mai multe tipuri de prezentari: A-scan, Bscan, C-scan Cea mai utilizata si simpla prezentare este A-scan ce afiseaza pe ecranul
defectoscopului amplitudinea ecourilor pe verticala, respectiv timpul de propagare / distanta pe
orizontala. Prezentarea B-scan are pe verticala timpul de propagare / distanta iar pe orizontala
deplasarea traductorului.
Pentru o piesa cu o discontinuitate plana paralela cu suprafata, o parte din fascicul se reflecta pe
suprafata discontinuitatii iar o parte pe suprafata opusa a piesei. Pe prezentarea A-scan va aparea
astfel, in afara impulsului initial de la suprafata piesei si a ecoului de fund, si un impuls de la reflexia
pe suprafata discontinuitatii. Pozitia impulsului este proportionala cu distanta / adancimea pana la
discontinuitate, iar inaltimea / amplitudinea impulsului este proportional cu cantitatea de energie
reflectata, deci cu suprafata / marimea discontinuitatii.
Unghiurile standard de refractive cele mai folosite in defectoscopie sunt 45, 60 si 70. Unghiul de
incidenta necesar pentru a produce un anumit unghi de refractie in material se calculeaza cu legea
lui Snell:
In inspectiile uzuale, fasciculul de ultrasunete se propaga la unghiul generat de catre traductor catre
partea inferioara a piesei si se reflecta la acelasi unghi catre partea superioara a piesei. Deplasarea
traductorul inainte si inapoi determina ca fasciculul ultrasonic sa acopere intreaga inaltime a sudurii.
Aceasta miscare de scanare permite inspectia intregului volum al sudurii si detectia discontinuitatilor
atat in sudura cat si in zona de influenta termica sau materialul de baza adiacent cordonului de
sudura.
Pentru a acoperi intregul volum si lungime a cordonului de sudura, traductorul trebuie deplasat pe un
parcurs inainte-inapoi pe intreaga lungime a cordonului. Parametrii acestei traiectorii se determina in
functie de caracteristicile traductorului si grosimea sudurii.
In momentul depistarii unei discontinuitati, traductorul se va roti in jurul axei sale si in jurul
discontinuitatii pentru localizarea si evaluarea precisa a marimii ei.
Anumite proceduri prevad si scanarea longitudinala a sudurii pentru depistarea discontinuitatilor
transversale in cordonul de sudura.
cuplare. Traditional, diagramele DGS/AVG sunt niste grafice pe care operatorul poate interpola
informatiile legate de amplitudine si distanta pentru a determina marimea defectului echivalent ERS,
In defectoscoapele modern, aceste curbe sunt generate electronic iar evaluarea marimii defectului
echivalent se face automat.
Metoda DAC (Distance Amplitude Correction) foloseste o curba a variatiei amplitudinii reflectorilor de
aceeasi marime dar aflati la adancimi diferite. Acesti reflectori vor produce ecouri cu amplitudini
descrescatoare cu distanta datorita atenuarii in material si divergentei fasciculului in campul
indepartat. In acest fel toate discontinuitatile cu aceleasi dimensiuni cu ale reflectorilor de referinta
vor genera ecouri ce vor cadea pe curba DAC indiferent la ce distanta se afla in piesa.
Metoda TVG (Time Varied Gain) compenseaza atenuarea cu adancimea cu aceeasi factori acustici
ca si in cazul curbelor DAC. In loc sa afiseze o curba DAC pe ecranul defectoscopului, TVG mareste
amplificarea in functie de timp / adancime aducand astfel la aceeasi inaltime toate ecourile provenite
de la reflectori de aceeasi marime indifferent de adancimea la care se afla. In mod current ecourile
sunt aduse la 80% din inaltimea ecranului. Defectoscoapele moderne permit utilizarea ambelor
metode si trecerea rapida de la o metoda la alta.
8. Concluzii
Metoda ultrasonica este una dintre metodele de examinare nedistructiva cele mai folosite datorita
avantajelor ei, printre care:
-
Metoda ultrasonica a capatat valente noi prin dezvoltarea tehnicilor TOFD (Time of Flight Diffraction)
si PA (Phased Array) precum si evolutiei rapide a echipamentelor de inspectie. Defectoscoapele
ultrasonice portabile si scanner-ele manual, semi-automate si automate din noua generatie permit
examinarea cu tehnici multiple (UT / TOFD / PA + EC / ECA) multigrup (pana la 10 traductoare
multitehnica simultan).