Teoria sistemelor, un concept din domeniul filozofiei, este un model epistemologic

interdisciplinar n care sistemele sunt utilizate pentru a descrie i a explica fenomene cu

grad variabil de complexitate. Analiza structurilor i func iilor duce de multe ori la
prognoze realiste privind comportamentul sistemic.
Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemic, este utilizat n diferite discipline
tiinifice,
precum informatic, fizic, electrotehnic, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logic,
matematic, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotic, filologie i
desigur filozofie.
Teoria aceasta nu este nc o disciplin de sine stttoare, ci doar un cadru cu multe
ramificaii i heterogen pentru un discurs interdisciplinar, care are sistemul drept
concept de baz. Deci nu exist o singur "teorie a sistemelor", ci o sumedenie de
definiii concurente i parial contradictorii.
Teoria sistemelor este cunoaterea superioar, de nivel teoretic, a obiectelor care
posed proprietatea integralitii, a mul imilor compacte de entit i care fiin eaz ca
unul. Nu constituie obiect al cunoaterii sistemice lucrurile constituite din componente
conglomerate ntmpltor, ci numai obiecte compuse din pr i legate prin necesitate
ntre ele. Circumscrierea obiectului teoriei sistemelor se face n baza urmtoarelor
proprieti definitorii ale obiectului considerat 1.integralitatea 2.finalitatea 3.organizarea
4.autonomie relativ.