Reglajul genetic

Asa cum am vazut, principalul rol al genelor este acela de a

codifica sinteza proteinelor. Numai ca, proteinele nu sunt necesare intr-o
celula toate odata si nici in aceeasi cantitate. Din acest motiv este
necesara existenta unui sistem de reglaj al activitatii genelor. De acest
sistem ne vom ocupa in continuare.
a) Reglajul genetic la procariote.
In genomul celular exista trei tipuri de gene: structurale, operatoare
si reglatoare.
Genele structurale contin informatia genetica pentru sinteza unor
catene polipeptidice sau a altor biomolecule (ARNr, ARNt).
Genele operatoare sunt plasate alaturat fata de genele structurale
(impreuna cu care alcatuiesc o unitate structurala numita operon) si au
rolul de comutatori chimici, care declanseaza sau nu activitatea genelor
structurale. Din structura operonului mai face parte si promotorul, care
este un segment de ADN format din cateva zeci de nucleotide si care
serveste ca loc de recunoastere pentru enzima ARN-polimeraza,
determinand astfel initierea transcriptiei
Genele reglatoare au rolul de a codifica sinteza unor molecule
proteice, numite represori care, atunci cand se fixeaza pe gena
operatoare, blocheaza transcriptia.
Exista doua tipuri de sisteme de reglaj genetic: inductibil si
represibil. In sistemele represibile, represorul se fixeaza pe operator
numai daca in celula exista o anumita substanta cu rol de semnal chimic,
numita corepresor. In sistemele inductibile, represorul este in mod
normal fixat pe operator, iar in prezenta unei anumite substante numite
inductor (care are aici tot rol de semnal chimic) acesta devine inactiv,
eliberand operatorul si permitand astfel inceperea transcriptiei. In acest
mod, prezenta sau absenta unor anumiti compusi chimici poate regla
activitatea genelor.
b) Reglajul genetic la eucariote.
Reglajul genetic la eucariote, datorita complexitatii mult mai ridicate
a genomului la aceste organisme, are un caracter mult mai complex
decat la procariote si prezinta mai multe niveluri.

In celulele eucariote, ADN-ul nuclear este asociat cu proteine

histonice, formand fibra de cromatina. Aceasta se poate afla sub doua
forme: o forma mai condensata numita heterocromatina si o forma mai
putin condensata numita eucromatina. In hetero-cromatina nu se
realizeaza transcriptia, deci genele sunt inactive, pe cand in eucromatina
se poate realiza transcriptia. Acesta este primul nivel al reglajului genetic
la eucariote, care actioneaza la nivelul unor segmente cromozomiale
care contin un numar mare de gene. La eucariotele cu organizare
complexa, intr-un anumit tip de tesut se eucromatinizeaza numai
segmentele care contin gene necesare functionarii tesutului respectiv,
celelalte fiind heterocromatinizate.
Urmatorul nivel al reglajului genetic este cel al transcriptiei.
Reglajul transcriptional poate fi pozitiv sau negativ, dupa modul cum
actioneaza proteinele inductoare sau represoare. Predominant este
reglajul pozitiv.
Urmeaza nivelul de reglaj la nivelul maturarii ARNm prin eliminarea
intronilor.
La nivelul reglajului transportului ARNm se selecteaza moleculele
de ARNm matur care vor trece din nucleu in citoplasma.
Reglajul translational selecteaza moleculele de ARNm care vor fi
translatate in proteine.
Ultimul nivel cunoscut al reglajului genetic la eucariote este cel al
degradarii ARNm dupa translatie.
Intre toate aceste niveluri ale reglajului genetic la eucariote exista o
coordonare perfecta care asigura buna functionare a celulei.
Reglajul genetic, mai ales la eucariote, este departe de a-si fi
dezvaluit toate tainele.

Manipularea materialului genetic

terapia genic

Posibilitatea de a citi codul genetic i de a-l manipula ar putea nsemna nceputul

unui noi ere, o er n care ne vom putea cunoate ntr-o oarecare msur destinul
i eventual l vom putea schimba: Ideea c destinul nostru poate fi influenat de
gene este fascinant. Mii de ani umanitatea a trit convins c viitorul era
imprevizibil. Puteai tri 100 de ani sau muri de tnr din cauza vreunei boli. Te
ncredinai norocului sau lui Dumnezeu. Cunoaterea genelor noastre ncepe s
schimbe totul. Atunci cnd cercetm compoziia genelor noastre este ca i cum am
privi un glob de cristal. Diferena este c genetica modern nu doar c ne las s
prevedem viitorul, dar ne d i posibilitatea de a-l schimba. Acesta este rezultatul
ultimilor 100 de ani de cercetri i urmtorii 100 de ani sunt abia la nceput! (M.
Brookes, La genetica, Trieste: Scienza 2001, 189; traducerea mi aparine).
Astzi, utiliznd ingineria genetic, medicina contemporan nu poate citi viitorul, ns
reuete s trateze anumite categorii de tumori, diverse boli infecioase, dar i o
serie de boli genetice (V. Mele); suntem ns abia la nceput de drum, n viitor
folosirea acestor metode complexe ar putea evolua foarte mult, putnd conduce la
descoperirea de noi tratamente prin manipularea direct a genelor umane (M.
Aramini).
Acest inovator tratament poat numele de terapie genic pentru c acioneaz la
nivelul genelor (pentru a nlocui, a introduce, a activa/dezactiva o gen etc.- P.
Merlo) i poate fi aplicat att celulelor adulte (terapie genic somatic), ct i
celulelor germinale ovul i spermatozoizi (terapie genic germinal).
Modificrile genetice survenite n cadrul terapiei genice somatice nu modific
informaia genetic ce urmeaz a fi transmis generaiilor viitoare (M.J. Reiss, R.
Straughan), sau cel puin nu ar trebui s o modifice, pentru c nu exist certitudinea
tiinific a acestui fapt, ci doar presupunerea teoretic a faptului c intervenia
asupra celulelor somatice nu afecteaz celulele germinale (A.S. Moraczewski, J.B.
Shea). Aceast precizare este important pentru evaluarea etic a celor dou
categorii de terapie genic ntruct posibilitatea de a modifica informaia genetic a
generaiilor viitoare, implicit a unei alte fiine umane, fr consimmntul exprimat
in mod liber i responsabil, poate pune serioase probleme etice, dar i legale.
Un prim aspect ce nu trebuie pierdut din vedere este acela c terapia genic
presupune intervenia direct asupra unor persoane umane, motiv pentru care
trebuie s evalum foarte atent impactul pe care aceste modificri l au nu doar
asupra ecosistemului, ci mai ales asupra omului ca individ i ca specie uman (V.
Mele).

Un alt aspect pe care nu l putem neglija este acela c exist posibilitatea ca anumite
gene care provoac anumite disfuncionaliti s fie n acelai timp extrem de utile
corpului nostru n anumite circumstane (J. Baron), iar pe viitor anumite boli genetice
s-ar putea dovedi absolut necesare pentru supravieuirea noastr (V. Mele), deci
eliminarea lor ar putea cauza alte probleme, uneori mai grave.
Pentru evaluarea etic a interveniilor genetice asupra omului trebuie s inem cont
de finalitatea intrinsec (finis operis), scopul ultim pentru care este efectuat
respectiva intervenie (finis operantis), circumstanele n care este efectuat (pe
celule somatice sau embrionare, nainte de natere sau dup natere, n copilrie sau
la maturitate), precum i consecinele respectivei intervenii (V. Mele).
Evaluarea etic a tehnicilor de inginerie genetic trebuie ns s in cont i de faptul
c dincolo de posibilele sale aplicaii terapeutice exist i aplicaii non-terapeutice
(proiectarea copiilor subiect pe care l-am abordat succint n numrul trecut al
revistei, mbuntirea corpului uman sau chiar hibridizarea acestuia cu animale,
subiecte pe care le vom aborda n numerele viitoare; M. Aramini).
somatic
Terapia genic somatic presupune o intervenie cu ajutorul ingineriei genetice
asupra celulelor somatice (adulte) ale unui individ cu scopul de a trata / nlocui
genele bolnave, implicnd n acelai timp riscuri considerabile (cum ar fi introducerea
n mod involuntar de material genetic care s provoace mutaii imprevizibile) i
costuri ridicate (S. Leone).
Un aspect foarte important pe care nu trebuie s l neglijm este acela c exist
tratamente convenionale pentru anumite bolile genetice (M.J. Reiss, R. Straughan),
deci nu trebuie s privim la acest tip de tratament ca fiind unicul salvator al unei lumi
care sufer, ci trebuie s cntrim bine lucrurile nainte de alegerea soluiei optime.