Alegerea corect a metodei de ameliorare

Crearea de noi soiuri/hibrizi la plantele cultivate impune adoptarea de metode de ameliorare

adecvate, care s rspund eficient obiectivului propus. Folosirea unei singure metode sau a mai
multor metode este n concordan cu particularitile biologice ale speciei cu care se lucreaz (modul
de reproducere, biologia floral, particularitile fiziologice etc.), precum i cu obiectivele ameliorrii.
Prima cerin n alegerea metodei de ameliorare o reprezint modul de reproducere a speciei pe
care o ameliorm. Din acest punct de vedere distingem:
a Plante autogame polenizarea se face cu polenul aceleai plante (rapita, gru, orz,
orzoaic, ovz, orez, mazre, fasole, soia, lupin, in, sorg, iarba de Sudan, mei etc.); sunt n general
forme homozigote i, prin aplicarea seleciei corespunztoare, se obine n final un nou soi sau o linie
pur.
Cercertrile ulterioare, au artat noi tehnici de ameliorare prin care s-au obinut hibrizi ai plantelor
autogame, lucru acesta fiind foarte greu de realizat pn n prezent. Exemplul cel mai cunoscut este
obinerea hibrizilor de rapi.
b Plante alogame polenizarea se face cu polen strin (porumb, floarea soarelui, sfecl de
zahr, secar, cnep, lucern, trifoi, ghizdei, sparcet, obsig, golom, piuul nalt, piuul de
livad, piuul rou, raigrasul aristat, raigrasul peren, timoftica, firua etc.) sunt, n general, forme
heterozigote, la care se cunoate numai forma matern.
Selecia practicat n cadrul plantelor alogame uneori poate constitui i factor negativ, atunci
cnd se reduce la minimum numrul indivizilor care asigur polenizarea (se zice c selecia este prea
strns). La aceast categorie de plante se aplic metoda consangvinizrii (autopolenizrii forate),
pentru a se realiza linii pure homozigote dup 78 autopolenizri repetate care prin hibridare s
dezvolte efectul heterozis maxim i de aici creterea produciei prin intermediul hibrizilor F1. n
domeniul cercetrii intereseaz generaiile F2-Fn, iar pentru comercializare se folosesc semine F1.