Sunteți pe pagina 1din 25

TEST1: Obiectul, problematica si metoda fd

1. Definii obiectul de studiu al filozofiei dreptului, aspectele, problemele fundamentale i funciile ei.
Filosofia dreptului, dup cum rezult i din numele su, este disciplina preocupat
de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinnd
dreptul din punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere aobiectului dat, de pe poziile
deosebite ale obiectului lor de studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc urmeaz a fi studiat i neles, iar prin conceptul de
obiect de studiu al tiinei deja o nelegere oarecare teoretic(tiinific) a obiectului, forma sa cognitiv-semantic
de exprimare (legea sau principiul), o anumit concepie a nelegerii i reprezentrii lui. Ca tiin teoretic general,
filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal , spre deosebire de tiinele juridice speciale care studiaz
dreptul n natura i caracterele lui particulare. Nici o tiin juridicspecial nu poate explica ce este dreptul n
general , ce are eluniversal, preciznd doar ce este dreptul la un anumit popor ,ntr-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice
2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.
In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor tiinelor, i anume: informativ,
cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca principaleurmtoarele funcii: funcia
conceptual i funcia metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in aceea c eainarmeaz oamenii cu cunotine generale despre drept,
despre principiile realitii juridice. Reprezentand atitudinea omului fa deexistena juridic, viziunile lui asupra
scopului i sensului vieii, asupralegturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept generalsocial,
filosofia dreptului st la baza orientrii sociale, a activitiioamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale
vieii sociale.Astfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect de studiuraportat la intreaga realitate juridic,
ea ofer o concepie de ansambluasupra lumii juridice in care ii gsete realizarea dialogul permanentdintre om i
lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in aceea c datoritobiectului ei de studiu, ea contribuie la
elaborarea unor noi procedee imetode de lmurire, studiere i transformare a realitii juridice.Metodele generale de
activitate, scopurile i idealurile elaborate i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la
activitateatiinific. Deaceea, filosofia dreptului se manifest ca metodologiegeneral pentru tiinele juridice
speciale, pe care le ajut s-iorganizeze i sistematizeze propriile sisteme de cunotine. In concluzie, trebuie s
menionm c nectand la faptul c filosofiadreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o importanta
funcie practic propune i pregtete recunoaterea pozitiv a idealului juridic.
2. Elucidai arsenalul metodologic al filozofiei dreptului.
Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenelor metodologice aleacesteia. Avnd, ns, un obiect
distinct de cercetare, dreptul, cruia i sunt propriianumite disponibiliti de cercetare, Filosofia dreptului
este mai sensibil la un anumitunivers metodologic i mai opac la altele. Filosofia dreptului se serveste de
ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume:inductia deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica
a dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina
posibilitatea dreptului si a cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual
nostru astfel ca experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a dreptului
domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de
observarea evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna faptele se
examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare empirica.Metoda inductive
se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa care confrunta diverse sisteme
juridice.Prima pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca dreptul unui anumit
popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. n perspectiv istoric, evoluia Filosofiei dreptului nu ar fi
fost posibil frinovaiile metodologice ale lui Socrate, Platon, Toma dAquino, Kant, Hegel .a. Toma dAquino,
mpreun cu ntreagafilosofie medieval descoper esena divin a dreptului, prin metoda transcendental defactur
religioas, n timp ce Kant folosete aceeai metod, dar de factur laic,cobornd transcendena din cer, n spiritul
uman i conturnd, astfel, ideea de dreptsubiectiv, n opoziie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic, precum i
curentele ce i-auurmat, ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut posibil dezvluirea valenelor conceptuale ale
noiunii dreptului, n timp ce Filosofia vieii, Existenialismul i Filosofia postmodern a omului, exacerbnd tema unicitii fiinei umane i a totalitii catrstur a existenei, au deschis calea
unei adevrate filosofii a Drepturilor omului, ceamai vehiculat tem contemporan de Filosofie politic

i juridic. Hermeneutica, dei ometod trzie a filosofiei, operant iniial mai ales n istorie i antropologie, aduce cu
sine importante avantaje pentru Filosofia dreptului, ndeosebi n cercetarea esenei i cauzalitii unor fenomene
istorice de drept.
3.Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei dreptului, coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de unde se sfarete tiina dreptului, creia de
altfel, ii d temeiurile i noiunile fundamentale.
Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio delVecchio enumer opt tiine nrudite cu Filosofia
dreptului: Jurisprudena,Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic, Sociologia, Demografia iStatistica,
Economia politic i tiina politic. Cea mai interesant i, totodat, cea mai durabil relaie este cea dintre Filosofia
dreptului i Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal,
Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale dreptului: domeniile aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept,
practica juridic etc. Fiecare dintre cele dou domenii decercetare este baz de plecare pentru cercetarea propriului
domeniu.La polul opus se situeaz relaia cu Filosofia teoretic. Aceasta oferFilosofiei dreptului universul
conceptual propriu filosofiei, precum i
ometodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofiadreptului este o aplicaie a filosofiei, n genere,
n timp ce Jurisprudena esteo aplicaie a Filosofiei dreptului. Importante relaii exist ntre Filosofia dreptului i
celelalte tiineenumerate. Astfel, Psihologia, ndeosebi prin componenta ei social oferexplicaii ale
comportamentelor de grup utile nelegerii conceptelor derivateale dreptului, Filosofia practic, prin cealalt
component a sa, etica, oferexplicaii pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea juridic i ceamoral,
sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului,
Demografia i Statistica oferinformaii despre micarea grupurilor umane, utile n cercetarea originii
normelor i comportamentelor juridice, iar Economia politic i tiina
politic ofer Filosofiei politice explicaii asupra cadrului economic i politic, instituional n care se deruleaz
fenomenul dreptului. Filosofia dreptului este o disciplin filosofic, specie a filosofiei practice. Ea nu se confund cu
tiina dreptului. Dac Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se instituie el pe baza
nelegeriiesenei fiinei umane i a colectivitilor sociale, tiina dreptului este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aa
cum este el conceput de ctre sistemulinstituional al unei organizri statale determinate i pe baza
unei doctrine juridice asumate.

Test 2:Scoala sofistilor


1.1. Prezentai principalele idei politico - juridice ale sofitilor.
Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse
schimbarii si deci sunt relative.Sofistii concepeau individul uman ca masura a tuturor lucrurilor.Odata cu sofistii se
evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru prima oara cind individul iese in prim plan.Daca legile sunt
relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si in aceasta situatie masura lor.Combatind absolutismul si
investind incredere in individ, individualismul sofistilor presupune democratia, asa cum democratia presupune
libertate individuala.Sofistii au distins ntre dreptul pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept nescris,
conform naturii umane) si au sustinut ca dreptul pozitiv trebuie sa se ntemeieze pe cel natural.
1.2.

Determinai semnificaia expresiei relativismul gnoseologic al sofitilor.


Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice. n domeniul gnoseologii(cunoaterii, cercetrii),
sofitii adoptau o poziie individualist, fapt pentru care se vorbete relativismul gnoseologic al sofitilor,
potrivit cruia orice om deine o nelegere proprie a lucrurilor i cunoaterea acestora. Aceast nelegere are un
caracter dinamic, n permanent schimbare. Unul i acelai om poate lua, pentru perioade diferite de timp, poziii
diferite(chiar contrare) cu privire la aceeai problem.Aceast atitudine gnoseologic presupune inexistena unei
adevrate tiine, obiective i universale, pot exista numai preri(poziie cunoscut sub denumirea scepticismul
sofitilor n domeniul cunoaterii). Chiar dac sofitii au introdus raionalismul n gnoseologie, pentru ei
cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei i petreceau timpul cltorind prin orae i oferind serviciile lor pe
un pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau folosirea capacitilor lor de a convinge, de a pune la ndoial orice
lucru, chiar i un adevr de partea cruia erau ei. Ei organizau dezbateri i asigurau victoria celora care plteau

mai bine, chiar dac era evident c minciuna ctig.Sofistii afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea
si a cunoaste lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o adevarata stiinta obiectivasi universal valabila, ci numai
opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce apartine fiecarui individ, acesata neputind sa se ridice la
universalitate.
1.3.

Evaluai importana colii sofitilor pentru doctrinele politice i de drept.

Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca in aceasta perioada se pun cu adevarat bazele
inlocuirii cauzelor divine cu cele naturale.Una din caracteristicile esentiale ale curentului sofist consta in faptul ca
relativizarea, scoate in prim plan individul uman, acesta fiind masura tuturor lucrurilor.A sustine primatul
individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage din partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se
considera ca sofistii au fost initiatorii iluminismului grec .Sofismul a fost o perioada de tranzactie de la filosofia
presocraticilor spre o filosofie matura care a atins culmile odata cu Socrate, Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce
au combatut absolutismul si au investit incredere in individ, iar individualismu sofistilor presupune democratie asa
cum democratia presupune libertate individuala. Principalul merit al sofitilor este acela de a fi intuit valoarea i
importana omului n Univers, motiv pentru care au ndreptat filosofia asupra condiiei umane. Sofistii sunt cei ce
produc o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta asupra naturii individului si nu este
capabila sa faca din acesta un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata in societate a
indivizilor.Calitatea lor etica nu are nici o importanta.

TEST 3: Socrate
1.1.Prezentai ideile politico juridice a lui Socrate n raport cu ideile sofitilor.
Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el nu era de acor cu relativizarea tuturor
conceptelor pe care le punea in practica sofistii.Socrate promova ideile conform carora era necesara o
supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau in prim plan individul uman.Socrate ii ajuta
pe oameni sa ajunga la adevar, pe cind sofistii practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate prin
metode diferite si adeseori contradictictorii au revolutionat gindirea greaca prin concentrarea atentiei pe
individualitatea umana.
1.2.Explicai semnificaia maximei lui Socrate Eu tiu c nu tiu nimic
Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la acel:cunoastete pe tine insuti nimi prea
mult.Aceasta cunoastere este individuala si semnifica intoarcerea privirii din exterior spre interioritate spre ceea ce
inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine este renuntarea la egoism pentru a te descoperi intrun plan
superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu
nimic.Aceasta maxima semnifica punerea in discutie a noastra si a valorilor ce ne guverneaza propria viata.A te
indoi de tine insuti este calea spre adevar.Adevarata problema nu este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro
maniera sau alta. Din maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii. Socrate aduce
in discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data
raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin
urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste.Universul este mult prea cuprinzator
decit ceea ce poate cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla
concluzie- ca numai zeii poseda intelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi
fara darul intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de iubire si putem aspira la intelepciune.

1.3.Analizai raportul lege cetean pornind de la ideile politico juridice a lui Socrate.
Lui Socrate ii apartine fraza:o lege nedreapta este tot o lege.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile conform
carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii. Justiia, ca criteriu de manifestare a legalitii, este
identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport existent fiind caracteristic att legilor scrise, ct i celor nescrise,
de natur divin2.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru valabilitatea
creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv. Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul trebuie s se supun chiar
i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe ceteanul ru s le violeze pe cele bune.Atit dreptul cit si statul sunt bazate pe
o conventie, iar nerespectarea unei legi ar duce la darimarea atit a dreptului cit si a statului.
TEST 4: Platon
1.1.Prezentai principalele concepii politico juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor Despre stat
(Republica) i Despre legi
In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in bunul mers al societatii si in organizarea de
stat.Numai prin educatie poate fi instaurata dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul va alege acea forma de
organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare grad libertatea.In conceptia lui Platon un filosof trebuie sa
conduca statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere
puternice statul va fi puternic si va asigura fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la oameni caracterul
acestora.Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit trebuie ca cetatenii sai sa fie educati in spiritul dreptatii, singurul
care poate inalta cetatea la ideea de Bine.Platon distinge urmatoarele forme de
guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie. Platon spune ca cel mai bun stat este staul unde toti sunt egali,
si toate bunurile sunt comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.
1.2.Analizai raportul dintre organismul individual i organismul social la Platon.
Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale, Platon a schiat cu grij o paralel ntre stat i individ.
Orice individ posed trei faculti: raiunea care domin, curajul care acioneaz i sentimentul care se supune. Tot
aa i n stat se disting trei clase: a nelepilor (destinat s domine); a lupttorilor (care trebuie s apere organismul
social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i ntrein). Una dintre ideile centrale ale dialogului
Republica, prin care Platon explic fenomenele politice, este analogia de esen ntre sufletul individual i sufletul
cetii, altfel spus ntre constituia interioar a sufletului individual i constituia statului, ce apare ca un fel de mare
suflet colectiv. Dreptatea interioar produce, aadar, dreptate exterioar; justiia, dreptatea trebuie s fie inerent
interioritii omului.
Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon crede ca
trasaturile psihologice ale individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii grupurile sociale
reactioneaza in mod asemanator cu individul, ca cel ce
cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a societatii.
1.3.Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat.Platon spune ca rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a
infaptui Principiile Binelui si Dreptatii. Acest stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai sus: conductorii
(filozofii), militarii i gardienii, agricultorii i meseriaii. Fiecare trebuie s-i ndeplineasc stric funciile sale n
dependen de capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi, filozofii, militarii asigur ordinea public, iar
ceilali produc bunurile materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratic.Statul ideal se va baza pe o
astfle de educatie care sa sesizeze prin gindire dreptatea, frumosul si binele.O cetate este buna in masura in care
individual umanprimeste o educatie corespunzatoare.In statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este
inscrisa in sufletul fiecaruia.
TEST 5:

Aristotel

1.1Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia, esena i forma statului.


Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala a omului.Se sustine ca statul a aparut din
cauza insuficientei de sine a individului uman.La Aristotel statul este anterior individului, aceasta idee sprijininduse
pe faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind asimilat unui organism complet este anterior individului uman
care nu este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput dupa Aristotel a fost casatoria si sclavia din care ia

fiinta casa locul in care locuieste familia.Din comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea formata din
mai multe comune este statul complet.Constitutia este cea ce determina in stat organizarea sistematica a tuturor
puterilor dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.dupa Aristotel exista
3 forme de stat:regalitatea, aristocratia si republica.
1.2. Clasificai justiia dup Aristotel i caracterizai categoriile acesteia.
Raportul dintre poliltic i etic Aristotel ni-1 dezvluie n abordarea sa cu privire la problema justiiei. Justiia, n
concepia lui, i are sursa n virtute i este orientat n folosul altuia, al societii ntregi. Justiia i virtutea snt
identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n parte, se deosebesc: justiia se manifest n raport cu alii, iar
virtutea este o calitate deosebit a sufletului11.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel, Aristotel distinge dou specii de justiie:
distributiv i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de indivizi n baza ideii de proporionalitate. Ea
este distins de Aristotel ca proporie geometric, aplicat la repartizarea onorurilor, bunurilor i are destinaia de a
urmri ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv, ordoneaz raporturile de schimburi reciproce.
Principiul egalitii, n acest caz, se aplic ntr-o formul deosebit de cea menionat, referindu-se doar la msurarea,
n mod impersonal, a daunei i ctigului. Aceast justiie este mijlocul dintre daun i ctig, n baza creia fiecare
din cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc una fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una
s nu fi dat sau s nu fi primit nici mai mult, nici mai puin. Justiia corectiv se aplic la orice fel de schimburi sau
raporturi, att de natur civil, ct i penal. Aristotel ajunge la concluzia c justiia n politic poate fi numai ntre
persoane libere i egale care aparin unei comuniti, iar prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar
identice. nsi natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor cetenilor, deoarece aceasta ar
da natere bunului plac. Cea mai eficace surs a libertii este suveranitatea legii.
1.3.Apreciai corelaia formei de guvernmnt i regimului politic pornind de la concepia aristotelic despre
forma statului.
Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar
suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.Guvernul este insasi Constitutia.Constitutiile care au in vedere
interesul obstesc sunt pure , cele care au in vedere numai folosul celor ce guverneaza sunt defectuoase si sunt forme
corupre ale constitutiilor bune.Primele guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe guvernanti
ca pe niste sclavi.Exista dupa Aristotel 3 specii de constitutii pure carora le corespund tot atitea forme de
guvernamint: regalitatea, aristocratia si republica.Exista si alte 3 specii deviatii a celor dintii:Tirania pentru regalitate,
oligarhia pentru aristocratie si demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea absoluta a individului care domneste,
superioritate data de virtute.
Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi dupa merit cel putin tot atit cit si dupa avutie.
Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor bogati.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure persoane care nu detine nici virtute nici avere
si care conduce in mod despotic.
TEST 6:
coala stoic
1.1Descriei ideile politico juridice a stoicilor.
coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe omul ca un
ideal al fiinei, eliberat de orice influen extern15. Astfel, omul, eliberndu-se de orice
pasiune, devine o fiin liber, iar aceast libertate nu poate fi interzis de nici o
autoritate. Idealul omului liber trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece aceasta este calea spre o judecat dreapt.
Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea unei
legi de valoare universal, fiindc natura uman este o parte a naturii, a creaturii, a lumii
n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea naturii ce domin lumea ca reflecie n
connina fiecrui individ. A urma cerinele legii naturii, aseamn a tri cinstit, a fi
generos, a nu duna altuia, a exista n conformitate cu raiunea.
Relaiile naturale ale oamenilor, bazate pe aceast lege natural, pun temelia
conceptului echitii.
Etica dezvoltat de Stoa deriv din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care
nu admit excepii, iar esenialul naturii umane este raiunea. Aceste principii se sumeaz n celebra
maxim: Triete n acord cu natura!. Din aceast formul deriv noiunea de virtute, cu cele patru aspecte
cardinale: nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana, corespondnd nvturilor lui Socrate. n timp ce n

etica aristotelian se recunotea locul pasiunilor n natura uman, urmnd ca acestea s fie reprimate prin raiune,
stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergnd pn la ascetism (askesis), pentru c virtutea reprezint unica fericire. A fi
virtuos, nseamn a fi indiferent la durere i suferin (apatheia) i, n acelai timp, doritor de cunoatere. De aici
importana acordat tiinei, fizicei, logicei, pentru c ele reprezint bazele moralitii, rdcinile oricrei virtui.
Omul nelept este sinonim cu om bun. Nefericirea i rutile lumii sunt rezultatele ignoranei. De aici
recomandarea practicii filosofiei, examinrii permanente a propriilor judeci i a comportamentului, pentru a putea
constata dac ele difer de raiunea universal a naturii
1.2Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma Antic i evideniai particularitile ideilor
stoicilor romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i generoas n acele timpuri. A avut de luptat
cu prejudecile, ntruct aceast idee necesita depirea barierelor "cetii" - unitate de baz a culturii, i chiar
politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult aceast idee, ns nu datorit urmrii unor scopuri nobile, ci
expansiunii militare.
Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma sa nobil, acest cuvnt desemna triumful
spiritului asupra materiei, sau viaa aservit Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne armonizarea
contrariilor.
Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizat prin dominarea propriului eu. Acest
statut l putea obine orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice crora le aparinea. . Stoicii i
impuneau o nalt inut moral, i aveau drept modus vivendi aciunea just.n Imperiul Roman, stoicismul a gsit
un teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de cetean al lumii. Diferena dintre cetate i provincie
disprea treptat. Romanii au fost nu att colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori, civilizatori (au
construit ceti, au oferit o baz material teritoriilor cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.
1.3Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei cretine.
Filosofia stoic a influenat i pe unii din prinii bisericei cretine ca Toma de Aquino i Sfntul Augustin. n
timpul Renaterii trzii, s-a dezvoltat un adevrat Neostoicism, al crui reprezentant renumit a fost Justus Lipsius.
Influena acestui neostoicism se resimte n scrierile lui Michel de Montaigne, nainte de orientarea lui
spre scepticism, i n gndirea lui Ren Descartes. i filosofia moral a lui Immanuel Kant este impregnat de Stoa

TEST 7: coala epicurian


1.1Relatai principiile fundamentale ale colii epicuriene.
Epicureismul, coal filosofic numit astfel dup numele filosofului Epicur (, 341 - 270 .Chr), fondat de
acesta la Atena n jurul anului 306 .Chr., este axat pe cutarea fericirii i a nelepciunii, avnd ca ultim scop
atingerea ataraxiei, o stare de linite absolut a spiritului. Pentru a evita suferina, trebuie evitate sursele acelor
plceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizeaz cutarea cu orice pre a plcerii, cum este
de multe ori neles n mod eronat, ei vd n filosofie instrumentele eseniale pentru obinerea fericirii
(Tetrapharmakos):

Liberarea oamenilor de teama de diviniti, demonstrnd c zeii, n splendoarea lor, nu se preocup de ceea ce
se ntmpl cu oamenii.

Liberarea oamenilor de teama de moarte, demonstrnd c aceasta nu reprezint nimic pentru oameni, din
moment ce "cnd noi existm, nu exist moarte, iar cnd e moarte, nu mai existm noi".

Demonstrarea posibilitii de a obine plcerea.

Demonstratrea limitrii rului, adic a caracterului de scurt durat a durerii.

Epicur i bazeaz gndirea sa pe trei principii: logica sau canonica, fizica (atomismul) i etica (semi-ateismul).

Principiu dup care senzaia este singurul criteriu al adevrului ("sensism") i al binelui (care se identific cu
plcerea).

Atomismul, principiu preluat de la Democrit, prin care se explic formarea i transformarea lucrurilor prin
unirea i separarea atomilor. Naterea senzaiilor deriv din aciunea atomilor provenii de la lucruri asupra
atomilor spiritului.

Principiu conform cruia zeii exist ntr-un spaiu ntre universuri (intermundia), dar nu se preocup de
mersul lucrurilor terestre, de lumea material, cu att mai puin de viaa oamenilor. n consecin, singura fericire
este plcerea, corespunztoare nevoilor naturale necesare, care rezult din absena durerii (aponia) i nelinitii
(ataraxia). Limitarea calitativ i cantitativ a plcerilor este instrumentul virtuilor morale, caracteristic
condiiei umane.

TEST 8: Cicero
Expunei principalele idei referitoare la stat i drept ale lui Cicero.
Gindirea social-politica si juridia a lui Cicero este intemeiata pe conceptul de bine suprem.El a pus la baza

1.1.

politicului si juridicului morala.Astfel un stat nu poate dura daca cei care il conduc nu au in vedere binele comun.
O cetate trebuie organizata avind ca fundament dreptul public si principiile morale.Filosoful ca intelept al cetatii
trebuie sa se implice in politica si sa conduca realizind acordul intre clasele superioare inferioare si medii.Statul
nu poate fi guvernat in afara justitiei desavirsite.Cicero sustine ca unirea oamenilor nu se datoreaza slabiciunii ci
tendintei naturale a lor spre unire.Cea mai buna forma de guvernamint dupa parerea lui cicero este monarhia, cu
conditia ca regele sa fie virtuos.
1.2Determinai categoriile dreptului n concepia lui Cicero.
Dreptul, n concepia lui Cicero, nu este un produs al voinei, ci este dat de natur . El cuprinde trei precepte
fundamentale: s trieti onest, s nu prejudiciezi pe altcineva, s dai fiecruia ce este al su. Cicero divizeaz dreptul
n drept natural i n drept pozitiv. Dreptul natural,opineaz filisoful, este o lege superioar, dup care se apreciaz
justeea legii pozitive. n
De republica, el susine c acest drept nu poate fi modificat, abrogat i nu te poi abate de la el, deoarece este o lege
natural nnscut, implantat n individ. Dreptul natural precede orice lege scris, existena statului. Legea naturii
este raiunea suprem dup care oamenii deosebesc dreptul de nedrept, cinstea de ruine.Dreptul pozitiv este
ntemeiat pe necesitile comune ale oamenilor, fiind supus modificrilor n funcie de mprejrri. Existena diferitelor
popoare presupune i existena unui drept pozitiv divers.
1.3Estimai legtura conceptual a ideilor politico juridice ale lui Cicero i Aristotel.
Operele sale De republica i De legibus se apropie de tematica platonian, dar snt aristotelice i stoice dup coninut.
TEST 9: Doctrinele politico-juridice i cretinismul
1.1Expunei ideile politico juridice a sf. Toma d'Aquino.
TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca fenomenul juridic nu poate fi decit rational.Dreptul
este intemeiat pe ratiune. El a fost cel ce sia exprimat ideea ca guvemdmintul si legea trebuie sa aiba un scop moral. A
fost un exponent de frunte al traditiei legii naturale. Teoria sa a dreptului a pus in legaturi, prin intermediul ratiunii,
legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea
guvernamintului rezida in scopul acestuia - acela de a asigura binele comun. A fost in favoarea monarhiei limitate
printr-o constitutie mixte. Guvernarea celor multi era o forma valida de guvenamint,
insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea incalcarea binelui comun.
1.2Comparai raportul stat biseric i scopul statului la sf. Augustin i sf. Toma d'Aquino.
Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca structuri de putere.Toma afirma ca Puterea
seculara si cea spirituala sunt distincte si isi au amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel incat puterea spirituala
trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in problemele legate de mantuire, iar cea seculara, inaintea celei
spirituale, in problemele privitoare la bunastarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca puterea seculara sa fiee unita cu

cea spirituala, aaa cum se intampla, de pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri. SF.Toma
subliniaza rolul indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii calauzesc
pe oameni catre scopul lor suprem, contemplarea lui Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anume
acela de a guvena treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor vietii umane, nici un guvernamint
secular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui Hristos le este rezervata preotilor. De fapt, asa cum spune
Toma apoi, ,dupa legea lui Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".
Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si cetatea lui dumnezeu.Biserica este prezentata ca
o forma de manifestare a cetatii lui dumnezeu pe pamint.Statul are scopul de a ajuta biserica in vederea instaurarii
cetatii lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin orice interventie a puterii statului in domeniul relatiilor spirituale
si bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este periculoasa. n ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul,
Sf. Augustin arat n De civitate Dei existena cetii pmnteti i a cetii cereti, care se opun una alteia prin
scopurile i sarcinile pe care le au: Statul conduce administrarea bunurilor temporale, Biserica se ocup de interesele
spirituale. n acest caz ele nu se opun, pentru c sunt amndou voite de Providen; cretinul datoreaz ascultare
puterii temporale, dar, n acelai timp, trebuie s asculte Biserica n problemele mntuirii sufletului su. Att statul,
ct i Biserica sunt supuse Justiiei. Pe de alt parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar statul trebuie s acorde
protecie Bisericii. Raporturile dintre Biseric i Stat se bazeaz pe urmtoarele principii: Biserica are dreptul de
protecie de la Stat, n timp ce ereziile i toate cultele false nu pot reclama aceste favoruri. Ele pot chiar s fie obiectul
unor msuri de rigoare.
1.3Apreciai influena filosofiei greceti asupra perioadei scolastice a filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd coal, care desemneaz acea tendin
din filosofie i teologie care, ncepnd din perioada tardiv a Evului Mediu, a ncercat s explice i s fac nelese
fenomenele supranaturale ale revelaiei cretinecu ajutorul raiunii umane i, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest
curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea pn n secolul al XV-lea, a fost un element dominant n instituiile de
nvmnt religios i n universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui sistem logic, n care s se
reuneasc filosofia greac i roman cu nvtura cretin. Scolasticii acordau un deosebit respect aa ziselor
autoriti filosofice i teologice, n special filosofilor anichitii greco-romane i prinilor bisericii, i se fereau s
adauge ceva nou la vechile nvturi.
TEST 10: Nicolo Machiavelli
1.1Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta conceptie autorul se indeparteaza de conceptia
religioasa despre lume.Asemenea umanistilor Machiavelli concepe omul in calitate de centru al conceptiei despre
lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relatiile dintre guvernanti si
guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii guvernelor.Scopul statului este siguranta
cetatenilor si garantarea stabilitatii proprietatii private.Forma de organizare a guvernarii statului prin care se atinge cel
mai inalt grad al stabilitatii statului si a guvernarii pentru autor este republica. Machiavelli afirma necesitatea
conceperii si intelegerii realitatii politice in calitate de categorie distincta a activitatii umane.Intelegerea si principiile
activitatii politice sunt distincte de cele ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice legalitatile
politice.
1.2Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz mijloacele pe baza ideilor lui Nicolo Machiavelli
In opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e vorba de salvarea statului, omul de actiune nu trebuie sa
se impiedice de nici un considerent de justitie sau injustitie, de omenie sau confuzie, de rusine sau glorie:esentialul
care prevaleaza asupra orice afirma Machiavelli este de asigura salvarea si libertatea.IN acest context a fost formulat
sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de machiavelism .In fond Machiavelli a teoretizat cu
siceritate si curaj ceea ce stia de cind lumea , anumeca ceea e conteaza in politica sunt interesele si forta nu
consideratii de justitie si morala. In vederea realizarii scopului politic urmarit Machiavelli propune in calitate de
mijloace de atingere a scopurilor politice: siretenia, viclenia, tradarea, violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara
indoiala erau utilizate la scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod deschis a influentat negativ
asupra renumelui autorului.Aceasta formula:scopul scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui machiavelli chiar
daca se deduce din aceasta si reflecta continutul politic al operei acestui autor.
1.3Evaluai machiavelismul ca principiu istoric i ca realitate.

Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de Niccol Machiavelli, n cartea cu
titlul Principele, aprut n 1515, n care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a susinut c n politic se pot folosi
absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleug, minciun, lips de scrupule, sforrie,
manevre diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz mijloacele".Termenul machiavelism,
este utilizat pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii n viaa politic
sau personal sunt numii frecvent machiavelici.
TEST 11: Jean Bodin
1.1.Descriei ideea suveranitii statului n concepia lui Jean Bodin.
Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe o conducere
suverana.Statul se deosebeste de alte forme de asociere sociala prin caracterul sau juridic si suveran al statului.In
fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei lui Bodin o putere suprema ,unica si indiviziblia.Deoarece nu exista stat
fara putere suverana, ea se instituie incalitate de element distinctiv al existentei statale.Reprezentind puterea
permanenta si indivizibila a staului, suveranitatea este reprezentata de autor in calitate de realizare de catre stat a celor
mai importante activitati:1.Adoptarea legilor;2.Declararea si incheierea razboaielor;3.Numirea
functionarilor4.Realizare justitiei inclusiv gratierea ;5.Stabilirea si colectarea ipozitelor.
1.2.Stabilii i caracterizai trsturile fundamentale ale suveranitii dup Jean Bodin.
Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei acestui ginditor francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada de timp care nu se determina in mod
anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii de stat, investit in functie pentru o perioada determinata de
timp nu este suveran
2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.Suveranul este deasupra legilor, comportamentul
lui nu poate fi supus reglementarilor juridice.Vointa suveranului este mai presus de lege si vointa celorlati subiecti de
drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea detinerii depline a puterii de stat de catre o
persoana sau organ de conducere, respingind forma mixta de guvernare.
4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona problemele
social-politice fara a fi obligat sa-si coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau institutii.
1.3.Evaluai trsturile formelor de guvernmnt n concepia politico-juridic a lui Jean Bodin.
Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin afirma existenta
a 3 forme ale suveranitatii:
1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor
2.Aristocratia:puterea celor alesi
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice cu formele de organizare a statului:
democratia, aristocratia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare n stat n care deintorul puterii este o singur persoan, care
este capabil i suficient s menin suveranitatea unic i indivizibil. Dar se opune categoric monarhiei tiranice i
monarhiei senioriate. El propune monarhia legitim, n cadrul crei supuii ascult de monarh iar acesta ascult de
legile naturii. Puterea executiv, ca atribut esenial al guvernrii, nu are nici una din trsturile puterii suverane dar
nici atribuii care s tirbeasc natura suveran. Dar fiecare form de guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular,
aristocratic sau mix (forme de guvernmnt).
TEST 12: Hugo Grotius
1.1.Definii i determinai fundamentul, principiile i metodele de cunoatere a dreptului
natural dup Hugo Grotius.

Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa de Renastere, convisn fiind ca dezbinarile teologice nu pot
duce la principii unitare care sa intemeieze activitatea politico-juridica,Grotius considera ca singurele care pot asigura
aceasta unitate sunt principiile dreptului natural.Grotius considera dreptul natural izvoraste din nevoia de a trai in
societate, din grija pe care o are omul de a pastra societatea.Gr. afirma ca apartine dreptului natural tot ceea ce este in
conformitatea cu natura rationala si sociala a omului.Deasemenea dreptul natural nu apartine vointei fie ea umana sau
divina.Sustinind ca dreptul natural este imuabil,Grotius va spune ca aceasta nu numai ca nu depinde de vointa omului
ci nici chiar vointa lui Dumnezeu nu-l poate schimba.Deci dreptul natural este o dispozitie a ratiuni care isi trage
valoarea din natura sa din puterea sa inascuta dintrun imperativ nascut din constiinta sociala a omului.

1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul internaional public.


Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645), considerat printele tiinei
dreptului internaional, prin operele sale i ndeosebi Mare Liberum (Marea Liber) i De jure belli ac pacis(Despre
dreptul rzboiului i pcii), realizeaz prima expunere de ansamblu a
dreptului internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei i suveranitii statelor, care
creau reguli de conduit ntre ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran, respingnd discriminrile n relaiile dintre
statele cretine i cele infidele i admind ncheierea de tratate cu
acestea. Dezvoltnd ideea rzboiului just, a formulat reguli de purtare a acestuia, inspirate din considerente
umanitare. Nu ntmpltor literatura consacrat evoluiei dreptului internaional public precizeaz c adevratul
fondator al dreptului internaional rmne ns olandezul Hugo Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre
concepia tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist, potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina
divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Pacea Westfalian rmne ca un moment de referin n viaa
internaional, deoarece a consfinit ntr-un tratat convenit dup negocieri dificile i complicate ncetarea
Rzboiului de 30 de ani. Tratatele Westfalice inaugureaz n istoria Europei nceputul congreselor europene i
reaezarea raporturilor ntre statele continentului. H. Grotius formula principiul libertii de comer, navigaie i
pescuit n
largul mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la rm nu poate fi nsuit de state sau persoane
particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un stat s nu mpiedice libertatea altor state.
1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt servanda n dreptul intern i n dreptul internaional.
principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regul de drept potrivit creia actul
juridic civil legal ncheiat se impune prilor (n cazul contractelor) sau prii (n cazul actelor juridice unilaterale)
ntocmai ca legea. n alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru pri, iar nu facultativ. n
aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o parte contractant nu poate s modifice, n mod unilateral,
preul convenit n momentul ncheierii contractului
TEST 13: Thomas Hobbes
1.1Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica oamenilor
de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare constiinta necesitatii
instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca principiile unei paci si unei
concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza
fata de fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social
abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin
care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului.
1.2Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas Hobbes.
Hobbes furnizeaza urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care face legea.Legea este expresia vointei
celui care dispune de dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de particulari nici de juristi ci unicul legislator
este suveranul, singura sursa a legislatiei politice
1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod natural egoist, cauta numai binele sau propriu
este insensibil fata de cel al altora.Daca omul ar fi privit ca guvernat numai de natura sa ar trebui sa se recunoasca
drept inevitabil un razboi permanent intre fiecare individ si semenii sai, pentru a fiecare cauta sa aiba un folos in
dauna celorlalti.

TEST 14: John Locke


1.1.Descriei teoria contractului social n viziunea lui John Locke.

Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi fost posibil sa fie
constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea civila a fost posibila pentru ca starea de natura are unele
caracteristici care o apropie de societatea civila si face posibila aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea de la starea
naturala la societatea civila a avut loc in urma unui consens general prin care oamenii au dorit un maximum de
securitate si libertate.Trecerea de la Statul natural la statul civil sa facut in baza unui contract bazat pe consimtamintul
comun.Obiectul contractului este garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor in favoarea suveranului.Singurul
drept pe care asociatii il pun la dispozitia societatii civile este acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract
daca una dintre parti nu respecta obligatia, contractul poate fi anulat.
1.2.Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evideniate de John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi membrii societii. Garania
libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate de stat trebuie s corespund legii
naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru legislator, ct i pentru indivizi. Membrii societii trebuie s se
conduc de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt egali dup legea naturii.
1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei separrii puterilor.
Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:
a) Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi obligatorii);
b) Puterea executiv (ca putere a monarhului);
c) Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde separarea puterii legislative de puterea
executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind puterea suprem i marea nobilime, are controlul asupra statului.
Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut arbitrara.Pentru aceasta puterile in stat trebuie sa
fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat de catre acelasi organ al puterii poate duce la tentatia de a abuza de
aceasta, in felul acesta drepturile naturale ale omului putind fi incalcate.

TEST 15: Charles Montesquieu


1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului i statului n opera sa cea mai reprezentativ
Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au avut drept obiect de cercetare problema privind libertatea politic ca
fundament al dreptului i statului. Monesquieu susine c pentru a asigura aceast libertate este nevoie de existena
unor legi juste i de o organizare corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist diferite legi i moravuri i c acestea rezult nu
numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din o cauz comun . Legilein conceptia lui Montesquieu nu trebuie s
fie separate de mprejurrile n care au fost fcute. Orice lege trebuie s corespund factorilor geografici, climei,
particularitilor poporului, numrului popilaiei unui stat, tradiiilor formate, etc. Toi aceti factori determinai
creaz spiritul legilor, ca expresie a raionalitii, legalitii, justiiei, care preced existena acestora.
1.2.Determinai completrile i precizrile aduse de Charles Montesquieu teoriei contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei sale in face pe om fricos.Datorita fricei fiecare se simte
inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care oamenii se simt egali intre ei.Teama ii face pe oameni sa se fereasca unii
de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e reciproca, ei vor simti necesitatrea de a se apropia unii de altii.Dupa
M.inca din starea de natura oamenii simteau nevoia de a trai impreuna in pace.Statul civil apare ca urmare a
manifestarilor de vointa a tuturor vointelor individuale.La M. Starea de razboi incepe odata cu constituirea
societatii.De indata ce se afla in societatea oamenii pierd simturile slabiciunilor, egalitatea care exista intre ei
inceteaza si incepe starea de razboi.In societate oamenii devin constienti de forta lor incercind sa obtina cit mai multe
avantaje.Fiecare societate constienta de forta sa va incerca sa obtina avantaje in relatie cu alte societati, ceea ce duce
la starea de razboi intre popoare.Starea de razboi duce la aparitia legilor pozitive in cadrul societatii.Aceasta societate
nu sar putea mentine fara un guvernamint,de aceea gruparea tutror fortelor individuale formeaza ceea ce se cheama
statul politic.
1.3.Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei puterilor.

Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c a sistematizat toate ideile referitoare la teoria
separrii puterilor existente pn la el i le-a dat o nou interpretare n sensul existenei unor puteri distincte, atribuite
unor organe separate i independente unele de altele. Spre deosebire de predecesorii si, Montesquieu a realizat c
aplicarea eficient n practic a teoriei respective i garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor
este incompatibil cu imixtiunea puterilor, de aceea este necesar existena a trei puteri distincte i anume: legislativ,
executiv i judectoreasc. Aceast tez este expus n opera Spiritul Legilor, potrivit creia puterea executiv
revine regelui, puterea legislativ adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea judectoreasc este
ncredinat unui corp de judectori profesioniti i independeni. Acestea trebuie s fie clar separate, s nu interfereze
una n ,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor i judecarea corect a
conflictelor care apar n societate, n funcie de prevederile legii existente la un moment dat. n acest context, fr
ndoial, certificatul de natere a teoriei separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este opera Spiritul Legilor
n care Montesquieu face celebra descriere a celor trei puteri ale statului, descriere care contureaz o teorie rmas
pentru totdeauna n contiina celor care cred n valorile democraiei i libertii: ,,n fiecare stat exist trei feluri de
puteri: puterea legislativ, puterea executiv privitoare la chestiunile care in de dreptul ginilor i puterea executiv
privitoare la cele ce in de dreptul civil.
TEST 16: Jean J. Rousseau
1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.
In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este cauza aparitiei societatii.Libertatea este principiul care o face
sa existe si totodata sa subziste.Contractul social nu este obligatoriu pentru popor decit daca el este liber
consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro conventie, oamenii au ajuns intrun stadiu in care nu mai
puteau raminea in starea de natura.Aceasta necesitatea ia impins pe indivizii izolati spre unirea fortelor pentru a
invinge orice rezistenta.Daca contractul nu este respectat fiecare din asociati il poate denunta si va reintra in
drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se uneste in felul acesta cu toti si nu se uneste cu nimeni in
particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber ca inainte.In conceptia lui Rousseau societatea nu este o
adunare de indivizi ci o structura de relatii , de relatii juridic stabilite si aparate, protejate de corpul social in intregul
sau.
1.2.Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J. Rousseau i Thomas Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica
oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare constiinta
necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca principiile unei paci si
unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se
angajeaza fata de fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract
social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel
prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului. La Rousseau insa
oamenii in starea lor naturala sunt fericiti , liberi, independenti si inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in
fiinta omului, asocierea oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care oamenii contrar tendintelor lor
naturale se asociaza pentru a face fata impreuna amenintarilor.
1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluiei franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept i contiina
social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n schimbrile promovate de Revoluia francez din 1789.Rasunetul
ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", devenita program al
Revolutiei de la 1789, din Franta a fost elaborata pe baza "Contractului social", regasit, n mare parte apoi, n prima
Constitutie republicana a Frantei, precum si n alte constitutii europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste
rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au vzut n minitratatul de drept politic, Contractul social, instrumentul
de distrugere a statului monarhic-feudal, de construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau n lucrari
criticnd regimul din Franta a scos n evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca statul apartine
poporului i nu conducerii a fost eficient n nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat prabuirea suveranitatii
divine a regelui i n loc a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului. Rousseau sustinnd ca toti oamenii s-au
nascut egali i liberi a subliniat stringenta continuarii i n viata sociala a egalitatii i libertatii. Cu notiunea de
consens social a atras atentie la reprezentarea vointei generale, a pus bazele legilor i constitutiei actuale. Razboaiele
la care a participat n sec. 18 Franta a adus statul n pragul falimentarii cu exceptia regelui i aristocratiei poporul traia
n saracie i mizerie, toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

TEST 17: Immanuel Kant


1.1Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru noiunea de lege universal a raiunii,
umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup Kant, este numai protecTia dreptului; statul trebuie s asigure
cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor, dar nu trebuie s se amestece n activitTile individuale, nici
s ngrijeasc de activitTile individuale. El si-a ndeplinit funcTia sa, cnd a asigurat libertatea tuturor; n acest sens
trebuie s fie Statul de drept.n mai multe texte politice, el si arat preferinTa clar pentru ordinea ntruchipat de
drept: e mai bun un stat puternic care i ofer suveranului puterea de a garanta dreptul, dect un stat slab ce duce la
haos.Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoaste existenTa a trei puteri n stat (legislativ, executiv si
judectoreasc), ns consider c aceast triad trebuie vzut ca o ficTiune: ea aminteste faptul c orice concentrare
excesiv a puterii devine un leagn al despotismului. n schimb, nu trebuie s pun n discuTie unitatea dreptului.
Cele trei puteri nu sunt, de altfel, separate, ci complementare.
1.2Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui Immanuel Kant.
Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si ceea ce apartine vointei, adica moralitatii.Dreptul in opinia lui
kant nu poarta decit asupra actelor exterioare ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare actelor morale care poarta
asupra interioritatii umane.Libertatea nu intemeiaza si nu se intemeiaza decit pe actele morale.Chiar daca dreptul este
intemeiat pe ratiune el nu poate sa-si extinda sfera asupra actelor pur interioare, acestea raminind in afara
reglementarilor dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant deriva din moralitate, o moralitate ce functioneaza ca o
constringere, ca un imperativ.Pentru a actiona in conformitate cu conceptul unei legislatii rationale interioare, omul
trebuie sa fie supus constringerilor juridice si morale.In morala fiecare om se raporteaza la sine insusi conform regulii
autonomiei vointei,in drept fiecare om se raporteaza la fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de
constringere.Dreptul se fondeaza pe constiinta pe care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.
1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea perpetu la ideia contemporan despre integrare
european.
. A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant eventualilor si detractori: este un ideal spre care
umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu, tratat tiprit de Kant n 1795, prezint principiile filosofice ale
dreptului internaional. Kant susine c vocaia umanitii este de a forma un Stat unic; timpul cnd popoarele se
vor uni n acest mod este nc departe, dar nu putem tgdui c tendina este n acest sens, nici nu ne putem ndoi c
scopul va fi atins. Fr ndoial c opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai important n istoria doctrinei
pacifismului. Lucrarea Zum ewige Frieden reprezint concluziile practice ale conceptelor sale sociologice asupra
rzboiului si a pcii. Se pronunT pentru crearea unui Congres al Statelor, mprtsind ideea c pacea se va statornici
definitiv pe msur ce libertatea popoarelor va fi cstigat si rzboiul nlturat pentru totdeauna.Planul lui Kant de
organizare a lumii preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a mpiedeca rzboiul si de a
nltura violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu arbitrajul. De altfel, toate principiile stabilite de ctre
el n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal recunoscute. Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu sunt
numai exerciTii dialectice, ci chiar factori istorici, care nsoTesc si reglementeaz progresul real.

TEST 18: Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert Spencer)
1.1Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.
Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui numar cit mai mare de oameni, constituindu-se
astfel o adevarata democratie fondata pe interconexiunea indivizilor ce isi urmaresc fiecare interesul.Bentham nu
intemeiaza utilul pe ratiune ci pe placere ca simplu sentiment.B.inlocuieste contractul social cu utilul, el considera ca
contractul este un simplu sofism, menit sa consolideze pozitia guvernarii.Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru
intre interesele fiecaruia si interesele comunitatii. Exista totusi la baza societatii reguli dar nu fondate pe ratiune ci pe
utilitate.B.promoveza egoismul ca regula a convietuirii sociale.Iar scopul individului este de a acumula maximum de
avantaje personale.Interesele individuale sunt singurele reale statul avind ca misiune coordonarea care asigura
fericirea tuturor.
1.2Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social pe baza teoriei lui Herbert Spencer.

Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg de filosofie.


Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare continu de formaie i de descompunere. Sensul
acestei micri este ceea ce constituie evoluia, iar ea consist n mod mai precis dintr-o trecere de la omogen la
heterogen, de la nediferenial la diferenial, de la incoerent la coerent. Societatea uman este asimilat unui organism
biologic. Prin efectul seleciei naturale, speciile se transform, adaptndu-se ncetul cu ncetul condiiilor mediului,
cele care nu se adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i admirator al lui Ch.
Darwin, Spencer proiecteaz o viziune organicist, considernd societatea ca un cmp al luptei pentru existen. n
domeniul dreptului, Spencer formuleaz un ansamblu de Principii de Etic absolut, intre care principiul
fundamental este: Fiecare poate s fac ceea ce voiete, numai s nu lezeze libertatea egal a celorlali;
complementarul acestui principiu se refer la consecine, i el sun astfel: fiecare trebuie s suporte consecinele
propriei sale naturi i ale propriei sale conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor naturale ale omului, derivate din ele: dreptul de a se
mica liber, dreptul de proprietate, dreptul liberului schimb, dreptul libertii de credin, libertatea cultului, a
cuvntului, a presei libere, etc.Esena concepiei lui Spencer este organizarea vieii sociale, astfel nct individului s i
se permit maximum posibil de drepturi i liberti, statul fiind doar un protector al acestora.
1.3Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.
Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l societatii.El va aduce o noua clasificare a placerilor in cele
fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale sunt superioare celor fizice, chiar daca mai greu de atins.Pentru Mill
utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu actiunile sunt corecte proportional cu tendinta lor de a
promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa produca inversul fericirii.Prin fericire Mill intelege
prezenta placerii si absenta durerii(nu placere fizica ci spirituala).Mill isi constituie propria viziune despre utilitarism
avind in vedere distinctia bine persona- bine public.El considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea
mai inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes general,
superior interesului individual. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu aciunile
sunt corecte proporional cu tendina lor de a promova fericirea i sunt incorecte n msura n care tind s produc
inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege prezena plcerii i absena durerii, dar termenul de plcere
trebuie neles ntr-o accepiune general care nu nseamn doar plcere fizic ci i plcerea frumosului, a
decorativului, a delectrii. Mill nu abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca fiind un principiu al
valorilor morale motiv pentru care o aciune poate fi judecat n funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit
numr de indivizi.Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o
ierarhie a plcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o
doctrin a porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale. Ultimele sunt dezirabile, cci
spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o fericire mai mare.Mill i
construete propria viziune despre utilitarism avnd n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este un alt
punct n care utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este
numit i Utilitarism altruist. Dei Mill este contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de
binele public este un demers dificil care nu poate fi atins cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ poate fi
considerat cea mai nalt virtute
TEST 19: George Hegel
1.1Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg Hegel.
Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului filosofic sau idealismului obiectiv, se consider
filosoful german Georg Wilhem Hegel n abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la ideea de baz a
sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce este real este raional. Aceast idee, dup Hegel, st la baza att
a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii reale care este, n acelai timp, scopul absolut al
raiunii.Ideea etic a statului presupune ca universalul s fie legat cu libertatea deplin a particularilor i cu propirea
indivizilor astfel, ca interesul familiei i al societii civile s se reuneasc, impunndu-se statului, dar, totodat, n
recunoaterea c universalitatea scopului nu poate progresa far tiina i voina proprie a particularitii, care trebuie
s-i pstreze drepturile ei. Deci numai atunci cnd n ambele momente generalul i particularul i pstreaz puterea,
numai atunci un stat poate fi considerat ca stat pe deplin articulat i cu adevrat organizat.
1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a crui gndire nu a ncremenit la nivelul unui
cult al statului, adic la nivelul spiritului obiectiv; el a fost profund i definitiv ataat de ideea absolut. Una din

nuanele subtile ale spiritului universal se refer la spiritul-naiune. Fiecare popor are propria sa istorie ghidat de un
spirit naional specific, care atinge cea mai nalt form de exprimare n cadrul statului-naiune. Fiecare popor are
constituia pe care o merit. Naiunile au o evoluie proprie i se dezvolt gradual, trecnd prin etapele de cretere,
maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv aparine entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n eviden ca stadiu nalt de dezvoltare
metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e rezervat de Hegel artitilor i filosofilor, singurele entiti
capabile s se simt confortabil n cercul restrns al gndirii pure.
1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind de la ideile politico - juridice ale lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele avnsate, dar marcate ns de
egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se referea n special la ordinea economic i social cu principii
proprii, independent de cerinele etice, juridice sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic n care statul apare
ca ntruchipare absolut a ideilor universale de libertate, dreptate i moralitate. Totodat, statul exprim ideea de
ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un factor unic de stabilitate social i politic. la baza constituirii
societii civile se afl trei moment eseniale: deplina coeren ntre trebuinele individuale i sistemul trebuinelor
sociale; asigurarea libertii individuale; alturi de ocrotirea proprietii, impunerea unei puteri administrative care s
aib grij de interese particulare i comune ale societii.Referindu-se la ideea de stat Hegel i-a imaginat o structur
piramidal de organizare politic i administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un top
cratologic n cadrul cruia locul suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii de stat i
guvernani, iar ultimul loc revine corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul este mediat de societatea
civil, n sensul c realizarea idealurilor individuale este n strns legtur cu satisfacerea intereselor comune ale
cetenilor.

TEST 20: Hans Kelsen


1.1Descriei normativismul i premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de exegeti ca fiind expresia desavrsita a
normativismului juridic, autorul respinge categoric teoria dreptului natural, teoria sociologica privind justitia si teoria
scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura, adica sa respinga
orice influenta de natura politica, morala, sociologica ori istorica, sa fie o teorie eliberata de orice ideologie politica
si de toate elementele stiintelor naturii, constienta de legitatea proprie a obiectului ei si in acest fel constienta de
specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau voina n drept, ceea ce trebuie s fie n drept ci ceea ce
este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui Kelsen este cel de validitate, in sensul ca validitatea oricarei
norme juridice este asigurata sistemic, in functie de conformitate cu norma juridica superioara. Astfel, crede autorul,
teoria dreptului ramane pura, adica este ferita de orice amestec din afara sferei stiintei strict juridice. Aceasta
inseamna ca validitatea normei juridice nu depinde nici de eficacitatea sa, nici de actul de vointa care i-a dat nastere,
ci este legata doar de ansamblul edificiului juridic existent intr-un anume spatiu si intr-un anume timp.
1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o succesiune de cauze i efecte cum este cazul
legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex. dac este nclzit un metal, acesta se dilat, dilatarea fiind cauzat de
nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu este cauza pedepsei, pedeapsa nu este efectul furtului). Statul se identific
cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem juridic, un sistem de conduit uman i o ordine de constrngere
social. Statul nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor juridice care l calific ca atare. Or, ncercarea de a
legitima un stat ca stat de drept este n realitate perfect inadecvat, pentru simplu motiv c orice stat trebuie s fie
cu necesitate stat de drept.Astfel in acceptiunea lui Kelsen Statul ale carui elemente esentiale sunt poporul ,teritoriul
si puterea se defineste ca o ordine juridical relative centralizata, limitata in domeniul sau de validitate spatial si
temporal supus direct dreptului international si eficace in ansamblu si in general.Pentru ca statul si dreptul sunt unul

si acelasi fenomen a vorbi despre un stat de drept devine un pleonasm.Statul nu este altceva decit personificarea
ordinii de constringere.
1.3Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen.
Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric (norma moral) care-i fr condiii, fr de ce, fr
pentru c, prevederile normei juridice snt subordonate unei condiii, dac nu plteti datoria, confiscarea bunurilor;
svrirea unei infraciuni - pedeapsa etc.;
-constrngerea;
-validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar, preexistent, deoarece ea este conceput ca o
component a sistemului;
-nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat, coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care constituie
piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea juridic este o piramid, o ierarhie format dintr-un anumit numr de
niveluri de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce determin fundamentul validitii sale, existnd i norma
fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din teoria pur a dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei
politice, eticii sau religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult aa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu dreptul; a
dreptului obiectiv cu cel subiectiv; a dreptului public cu cel privat; a dreptului naional cu cel internaional
TEST 21: Herbert Hart
1.1Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.
Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala
unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza
contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate
nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor.
Normele se caracterizeaza prin generalitate si permanenta. Normele de baz se clasific n trei categorii: analitice
ntlnite la Hans Kelsen, normative ntlnite la Kant i empirice ntlnite la Hart.La Hart dreptul ca sistem de
reguli capata realitatea sa nu de la stat ci de la o oarecare norma fundamentala, regula finala, seperioara.
1.2Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de drept dup Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vieii sociale a omului e supravieuirea.Aceasta
creeaz necesitatea existenei dreptului i morale. Din punct de
vedere structural, dreptul este format din dou categorii de norme: norme juridice primare i secundare. Cele
primare au 3 dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii sociale care asigur norma
data.Orice sisitem juridic este format din unitatea normelor primare i secundare. El indic 2 condiii minime de
existent a unui system juridic: 1) respectarea de ctre majotitatea populaiei a normelor juridice valabile; 2)admiterea
de ctre autoriti a normelor de cunoatere, de schimbare i de deciziie n calitate de modele publice i commune de
conduit.
1.3Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup Herbert Hart.
Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica nesusceptibila de
dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta la
limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in
modul in care este folosit pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza
prin generalitate si permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de asemenea o
ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea dac toate legile ar trebui conceptualizate n sens de ordine constrngtoare
sau de comenzi morale. Hart susine c nu exist o legatur logic necesar ntre lege i constrngere, nici ntre lege
i moral. El afirm ca a clasifica toate legile ca ordine constrngtoare sau comenzi morale ar nsemna o simplificare
a relaiei dintre drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine
coercitive sau comenzi morale ar impune ideea fals a uniformitii diferitelor tipuri de legi i a funciilor sociale
diverse pe care dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresit a scopului
i funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a coninutului, originii i criteriilor de clasificare a legilor.Legile
sunt reguli care interzic indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune diverse obligaii. Legile
impun pedepse asupra indivizilor care au fcut vreun ru altor indivizi. De asemenea, n aceast lucrare, Hart,
specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n care documentele oficiale trebuie create. Pot

specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcionare al Curilor de Judecat.
Specific modul n care noile legi sunt activate, dar i modul n care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o
putere coercitiv asupra indivizilor prin impunerea unor penaliti asupra acelora care nu ii ndeplinesc datoriile i
obligaiile. Cu toate acestea, nu toate legile pot fi considerate nite ordine constrngtoare deoarece unele legi pot s
confere unor indivizi puteri sau privilegii, fr s le impun acestora datorii sau obligaii.

TEST 22: Concepii neokantiene


1.1Prezentai principiile fundamentale a neokantismului
Curentul neokantian se structureaza pe multiple inconsecvente ale sistemului filosofic kantian, el pretinzind prin
numerosii sai reprezentanti ca este mostenitorul kantianismului si sustinind ca prin reinterpretarea acestuia va ajunge
la esenta sape care sa o puna in valoare in continuare.Neokantianismul juridic se constituie ca o reactie la ideile
pozitivismului ingust si ale empirismului englez care reducea orice cercetare la nivelul cunostintelor pozitive bazate
pe experienta.Teoria lui Kant era singura care putea servi la fundamentarea unei conceptii idealiste cu privire la etic si
la drept ca o contrapondere la empirismul pozitivist.
1.2Analizai principiul justiiei ca fundament al filosofiei dreptului n concepia lui Giorgio del Vecchio
In opera sa, Giorgio del Vecchio incearca sa fundamenteze o filosofie a dreptului pornind de la un principiu a priori in
conformitate cu modelul kantian, principiu care se constituie ca limita ultima si pe care se sprijina intreg edificiul
juridic.Acest principiu fundamental este principiul justitiei.Prin acest principiu se poate accede la semnificatia
raporturilor juridice, care fara acest element nu ar putea exista. Fata de raporturile juridice pozitive acest principiu
este un model regulator si transcendent.Del Vecchio gindeste justitia a priori pentru a putea intreprinde o cercetare pur
logica a dreptului in care preponderenta ii revine metodei deductive.A prioriul lui Del Vecchio vizeaza centrul de
universalitate-sufletul umancare se constituie in forma logica pe care se sprijina orice raport juridic concret.
Giorgio del Vecchio are o opera vasta in care face o analiza ampla a dreptului si a statului. Conceptia sa de baza este
cea a unui a priori aflat in constiinta de sine a fiintei umane care transcede intr-o ordine ideatica raporturile ce se
instituie la nivelul dreptului pozitiv. Din acest punct de vedere Del Vecchio impartaseste intrun mod original
conceptiile adeptilor dreptului natural.Filosofia se pune in centrul sistemului juridic individual uman pentru ca ideea
de justitie este adinc imprimata in constiinta subiectiva.
1.3Argumentai aportul lui Rudolf Stammler la formarea i dezvoltarea filosofiei neokantiene.
Stammler a fost un important neokantian care a scris opere in care a incercat sa depaseasca conceptia kantiana asa
cum a fost ea expusa in Critica ratiunii pure.Ca toti neokantienii Stammler incearca solutii noi cu privire la filosofia
kantiana.El pune in centrul preo uparilor sale conceptul de perceptie si cel de vointa.Ceea ce este mai important la
Stammler consta in faptul ca in opinia sa dreptul este cel care studiaza un domeniu in care scopurile se unesc cu
mijloacele.Stammler asigura unitatea dreptului si pune bazele autonomiei stiintei dreptului in raport cu morala, istoria
si celelalte stiinte umane.In conceptia lui Stammler justitia este un ideal social ale carui manifestari variaza istoric
dupa timp, locuri si moda.Forma dreptului asigura permanenta dreptului dar se combina cu realitatea normelor care
asigura emergenta sa istorica dupa formula dreptul just este un drept natural cu continut variabil.

TEST 23: Concepii neohegeliene


1.1Prezentai principalele derivate a doctrinei hegeliene.
1.2Comparai doctrina hegelian i concepiile neohegeliene.
Dup cel de-al doilea r zboi mondial neohegelianismul (n primulrnd cel german i cel italian ), orientat spre
ndreptirea regimurilor fascist i nazist, a fost nevoit s prseasc scena politico-juridic.n perioada postbelic
direciile principale ale nvturii hegeliene audevenit teoriile care au ncercat s curee motenirea creatoare a lui
Hegel de falsificrile neohegeliene, sdepeasc extremitile natitudinea fa de filosofia hegelian a dreptului, s
efectueze o apreciereobiectiv

a locului i rolului ei n dezvoltarea gndirii filosofico-juridice


1.3Evaluai diversitatea doctrinelor neohegeliene.
Eforturileneohegelianului Italian G.Gentile au fost ndreptate spre justificarea ideologiei i practicii fascismului.
Ideile hegeliene despre statca integritate moralel le-a folosit la interpretarea regimului fascist ncalitate de
manifestare superioar a moralitii i libertii. Dintre neohegelienii olandezi,
care n anii 30 ai secolului XX s-a preocupat de problemele filosofiei dreptului, a fost B.M.Telders
Cureferire la Hegel el a atacat tezele dreptului internaional, care limitau puterea autoritar a statului
Neohegelienii francezi, n mod deosebit la nceput, erau interesai defilosofie, dar nu de nvtura politico-juridica
lui Hegel,i lor ngeneral nu le era caracteristicatitudinea fa de Hegel ca gnditor totalitar. Astfel, A.Koyre
respingea aprecierea dat lui Hegel ca gnditor reacionar i s-a solidarizat cu interpretarea nvturii filosofului
germanca teorie moderat, care tinde s consolideze libertatea individului i ntregului social.
TEST 24: Doctrina liberalist
1.1Prezentai fundamentele liberalismului.
Curentul liberalist asa cum reiese chiar din denumirea sa este legat de conceptul de libertate.SE cunoaste ca dea
lungul istoriei liberalismul a fost criticat pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala si ca aservirea a
continuat sa ramina una din rocile societatii contemporane.Cu toate acestea liberalismul a ramas o miscare care a
condus la afirmarea individualitatii umane, constituita ca o contrapondere la etatism.In zilele noastre liberalismul a
stat la baza miscarilor care a condus la eliminarea totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si echilibrat a
carui conceptie se fundamenteaza pe afirmarea individului dar nu prin desfiintarea oricarei autoritati ci prin crearea
unui climat social in care puterea sa fie limitata prin drept.Reducerea sferei de influenta a statului in problemele ce tin
de domeniul privat este unul din telurile democratiei liberale.
1.2Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a democraiei evideniat Alexis de Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n Americaeste de fapt o meditaie asupanobilimii, pentru
c Tocqueville ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas social,care, prin dorina de a domina,
nu permite dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic o anumitorientare a
spiritului public, o formulare ct mai accesibil a legilor, atrage dup sine percepte noi aleguvernanilor, iar celor
guvernai le formeaz o atitudine fa de superiorii lor, aa cum Tocqueville nu a mai cunoscut-o.Egalitatea aceasta
are o mare influen deopotriv asupra celor care guverneaz i a celor ce sunt guvernai.Tocqueville afirm
c atuncicnd inegalitatea este legea obinuit a unei societi, cele mai profunde inegaliti nu sar n ochi,
cndtotul este aproximativ la acelai nivel, cele mai mici inegaliti rnesc. De aceea dorina de egaliate devinemai
greu de potolit pe msur ce egalitatea este mai mare. . In aceste conditii, el vede egalitatea ca un intreg compus din:
-egalitatea in fata legii;
-egalitatea politica;
-egalitatea de conditii..
Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n locul unei jurisprudene
distincte pentru fiecare stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea rnd, egalitatea condiiilor
nseamn mobilitate social potenial ca urmare a abandonrii principiului ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor
nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii ierarhice tradiionale asupra societii.
ns egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i inegalitilor economice i sociale dintre indivizi;
de fapt,spune Tocqueville, principiul democratic impune o egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale dintre
acetia.
1.3Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.
Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca individul are atit
oportunitate cit si povara optiunii ea mai inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele actiunilor sale ca va fi
laudat sau blamat.In zilele noastre Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a disparut, acest lucru fiind
explicat prin frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate. Friedrich Hayek.El definete libertatea ca acea
stare n care coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redus, att ct este posibil acest lucru n
societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii i planuri, precum i independena fa de voina
arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei, prin voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea
denumit libertate individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si nu ca mijloc.

TEST 25: Doctrina sociologic


1.1Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de
temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a argumentat faptul c religia este una
dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele
Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a
statului raional-legal din Vest.ntr-o alt lucrare important, Politica, ca i vocaie, Weber definete statul ca o
entitate ce posed monopolul asupra folosirii legitime a forei. Sociologia weberian este numit i sociologie
comprehensiv, deoarece nu vizeaz sensul obiectiv al aciunii, ci sensul gndirii. Totodat, el a adus o
contribuie valoroas n dezvoltarea metodologiei tiinelor umaniste i, n special, a tiinelor politice.Max Weber
face o distinctie categorica intre viata sociala reala si modul nostru de a cunoaste aceste realitati .Oricit de
perfectionata si orice metoda ar folosi o stiinta sociala ea nu poate surprinde intreaga bogatie a vietii reale.
1.2Determinai coninutul noiunii mas de contiine individuale n cadrul teoriei dreptului obiectiv a lui
Lon Duguit.
Duguit susine c supremaia unei voine asupra alteia e o noiune metafizic implicnd o ierarhie a persoanelor i a
valorilor ce trebuie exclus dintr -o disciplin pozitiv.Voina general se poate impune, dar cu condiia ca ea s fie
legitim, adic conform cu dreptul obiectiv i cu morala politic.Statul e doar un aparat de gestionare a serviciilor
publice nsrcinat cu realizarea solidaritii sociale. Antivoluntarismul l va mpinge pe Duguit s conteste i noiunea
de drept subiectiv ce atribuie voineiindividuale o putere a proape mistic metafizic.
Dar dac dreptul nu este ceea ce doresc guvernanii, atunci ce este? Duguit cere guvernanilor s respectedreptul
obiectiv, adic cere s existe independent de voina lor. Stabilitatea acestui drept s-ar face princonstatarea sa
sociologic i ar fi constituit din ceea cemasa spiritelor
dorete s impun printr -o reaciesocial organizat.
Omul este n acelai timp individual i social i aceste dou caracteristici inseparabile ale contiinei i voinei lui se
fortificate reciproc. Asociat, omul se simte mai om n grupurile corporative individualitatea crete. Astfel, Duguit
trage concluzia c solidaritatea oamenilor este un fapt prim i c acestfapt real al solidaritii este fundamentul
dreptului. Dreptul devine un fapt social derivat din solidaritate, care este sursa real a regulilor de drept i a
instituiilor juridice.
1.3Evaluai raportul dintre stat i individ la Emile Durkheim
Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii stabilea Emile Durkheim In conceptia sa,
societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele, acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a
societatii, viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan.Dreptul reprezinta forma
solidaritatii sociale, in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. Durkheim este cel care a fondat
scoala sociologica franceza, sociologismul reprezentand acel curent careconsidera fenomenele sociale ca fapte sau
lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Potrivitautorului,dreptul este un mod de conduita creat de
colectivitate.
Durkheim urmarind relatia ntre "eul" individual si "interactiunea sociala". n viziunea sa indivizii, ba chiar grupurile
se pot prabusi n dezordine, n anarhie. Societatea nsa"nu este o fiinta ilogica sau a-logica, incoerenta si fantasta cum
a fost considerata adesea. Din contra, constiinta colectiva este forma cea mai nalta a vietii psihice, pentru ca ea este
constiinta constiintei. Fiind plasata n afar 616e43g 59; si deasupra contingentelor individuale si locale, ea nu vede
lucrurile dect sub aspectele lor care le cristalizeaza n idei comunicabile... Societatea vede mai departe si mai bine ca
indivizii"
Societatea deci este exterioara, are putere morala, vede mai departe ca indivizii, este coercitiva, etc. Acestea sunt
trasaturile generale ale faptului social.
TEST 26: Teoria psihologic a dreptului
1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia asupra studierii fenomenului dreptului, aynd la
baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric cerceteaz existena uman
sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera emoiilor irnperativ-atributive.

In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea acestei emoii . Dreptul se divizeaz n
drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i gsete expresie n actul normativ, stabilind,
astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a
statului, reprezint o reflecie a emoiilor.
1.2Stabilii rolul emoiilor n drept conform teoriei psihologice a dreptului.
1.3Formulai o atitudine fa de ideea despre drept ca factor psihologic al vieii sociale promovat de teoria
prsihologic a dreptului.
TEST 27: Mircea Djuvara
1.1Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul analizei raportului dintre drept, stat i naiune.
Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea absolut a autoritii legii scrise
fr s o controleze prin apelul la ideea de justtie, dovedindu-se a fi astfel o concepie greit i chiar primejdioas,
Mircea Djuvara a fost convins c dreptul se ntemeiaz pretutindeni pe realitile istorice ale comunitii umane
concrete.Astfel, poporul romn i ntemeiaz dreptul pozitiv pe viaa naional.Naiunea este o realitate istoric
ridicat la rangul de ndatorire etic suprem, iar statul a devenit numai expresia ei juridic.Djuvara sustine ca
Filosofia dreptului se leaga de teoria cunoasterii si este nevoita sa-si intinda cercetarile in domeniul
epistemologiei.M.Djuvara pune in centru atentiei individual uman,acesta fiind cel ce creaza valorile, morale sau
juridice avind inscrisa in el in mod apriori principiul justitiei.
1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional la Mircea Djuvara
Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau impuse n societate pe baza ideii de justiie. El
face o distincie important ntre dreptul raional i dreptul pozitiv.Astfel, toate judecile prin care se constat justiia
aciunilor n societate, de dreptul pozitiv, sunt numite aprecieri de drept raional.Dreptul raional este i sursa
idealurilor de justiie pe care fiecare societate i le furete raportnd ideea de justiie la condiiile ei specifice.
Justiia, apreciaz juristul romn, este o valoare raional i se impune prin propria sa autoritate. . Spre deosebire de
conceptul dreptului natural,dreptul rational conceput de Mircea Djuvara este variabil in loc si timp, in functie de
schimbarile obiective .Dreptul pozitiv, respectiv normele juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul care se
aplic ntr-o societate la un moment dat i care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze principiile i normele
dreptului raional.Djuvara considera ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept gindit si anume dreptul
rational, si ca acesta din urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde in toate manifestarile reale.Djuvara
va sustine ca aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara sa nu intervina judecati intemeiate pe principia juridice
superioare dreptuli pozitiv.
1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru realizarea unei ordini in aciunile naiunii este
nevoie de conducerea unei elite politice, de o legatur solid ntre condui i conductori. Iat de ce Mircea Djuvara
considera c politicul nu poate fi desfcut de juridic, ci el este forma cea mai nalt a juridicului,ntruct se
subordoneaza ideii de justiie.Asa fiind, activitatea rationala a legislatorului nu mai pare suficienta pentru realizarea
acestei ordini de drept rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu conceperea judiciarului pana la interzicerea
avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul ,, este si trebuie sa ramana aparatorul ordinii legale, el reprezinta in
definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii, adica Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si
brutala.
TEST 28: Eugeniu Sperania
1.1Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui Eugeniu Sperania.
Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i stat (1938),
Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie care au fost

abordate de ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de legiferare si autoritatea
legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre drept subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile
obiective ale evolutiei dreptului.Statul este prin originea sa o dezvoltare,o amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop
insine.Scopul principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea consecventa a unui anumit ansamblu de
principii referitoare la viata sociala,adica realizarea unei justitii conceputa intr-unanumit mod.
1.2Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou legi generale, i
anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evolueaz in mod analog cu orice proces vital; 2)
Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a spiritualitii omeneti.Dreptul obiectiv:dreptul este un
system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un
grup social determinat.Dreptul subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala.Are 3 elemente:1.interesul2.obiectul
interesului3.garantarea interesului printr-o norma.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul ca poate
exista norme ce aparainteresele individuale independente de atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin
din ratiunea umana.De asemenea E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece
este o creatie a societatii pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu Sperania).
Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu caracterizeaza numai normele de drept, ea se exercita sub toate
aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o realitate care ne constringe si ne obliga sa ne suordonam modului ei de
a fi.Sperantia afirma ca constringerea este o modalitate de imitatie prin ea procesul de uniformizare deci de imitatiune
se generalizeaza si se inlesneste.Constringerea dupa Djuvara este o consecinta a nevoii de identitate.La nivel social
normele sunt impuse de mase care instinctive elaboreaza normele coercitive.Normele pe care aceste sanctiuni sunt
destinate sa le garanteze, nu sunt ele insele creatia legislatorului ci sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre
spiritul colectiv.

TEST 29: coala dreptului natural


1.1Prezentai evoluia istoric a colii dreptului natural.
Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca teorie cu pondere i o influen major ea s-a manifestat
n gndirea filozofic i politico-juridic din evul mediu,ntemeietorul coliidreptului natural este considerat filozoful
grec Socrate .Ideile sale despre adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai trziu de discipolii si, precum i de ali
cugettori de seam. n perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltat de ctre Toma dinAquinounul
dintre cei mai de vaz reprezentani ai Scolasticii. Un alt reprezentant al colii dreptului natural, perioada modera,
este Jean-Jacques Rousseau, autorul lucrrilor Contractul social i Discursul asupra origina i fundamentelor
inegalitii dintre oameni
1.2 Comparai conceptul clasic a dreptului natural i conceptul dreptului natural renscut.
1.3Evaluai importana istoric a colii dreptului natural.
TEST 30:

Istoricismul n drept

1.1Prezentai principiile fundamentale a curentelor istoricismului.


Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se recunosteau legile, legile reprezinta o stopare a evolutiei
dreptului , unicul izvor al dreptului este obiceiul.Deasemenea era considerat ca izvor al dreptului constiinta juridica
populara.Se negau codificarile si legile.O alta teza a acestui curent era ca dreptul se naste in mod spontan ca si limba,
se cristalizeaza in mod inconstient, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul poporului.O alta teza este ca legiuitorul

este un organ al constiintei umane, el nu dispune de putere creatoare de drept.Si o ultima teza a acestui curent este ca
legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate universala.
1.2Determinai i argumentai legtura dintre istoricismul juridic (coala istoric a dreptului) i istoricismul
filosofic
1.3Analizai raportul drept-obicei n contextul ideilor istoricismului juridic (colii istorice a dreptului). Nu
legea, ci cutuma reprezint principalul izvor al dreptului i baza acestuia. n raport cu cutuma, legea nu are dect o
importan secundar,legea nu formeaz reglui contiente, ea nu poate face altceva dects capteze ceea ce s-a
dezvoltat de la tine n viaa social de-a lungul istoriei unui popor si s-i asigure formularea.Teoria acestei coli
afirm c exist o corelaie esenial intre orice manifestare juridic igeniul naional al poporului respectiv. Pentru
aceast coal dreptul nu se nate ca un produs reflectat allegislatorului; dreptul este un produs organic al societaii i
legea, cand formeaz reguli constiente, nuface decat s prind ceea ce a crescut de la sine n viaa social i istoric,
spre a-l pune n formule. n aceste condiii dreptul de astzi este produsul lent i foarte complex al unei lungi
desfsurri istorice.coala istoric a dreptului a asociat astfel dreptul cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut,
ci seface singur. Dreptul este un un fenomen natural, comparat de catre Savigny cu limba pe care o vorbim,care nu
este o creaie individual i nici nu se nate din vointa cuiva. Ea este rezultatul culturii,credinelor, educaiei etc a
unui popor de-a lungu timpului.Ca i limba unui popor tot aa i dreptulreflect instituiile n procedeele, n scopurile
i n amnuntele sale cele mai mici, ntreg trecutulistoric alunui popor.
TEST 31: Pozitivismul n drept
1.1Prezentai principalele idei a lui Auguste Comte ca fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara de Henri, contele de Saint-Simon pentru a indica metoda
stiintifica si legtura ei la filosofie. Adoptat n cele din urm de Auguste Comte, acesta devine un puternic curent
filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei, ncepnd cu secolul al XVIII-lea. Comte a urmrit infiinarea
unei filosofii pozitiviste, corespunztoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia s tind, dup ce a trecut prin
starea teologic i acea metafizic, ce reprezentau trepte necesare ale omenirii, in mersul ei de la copilrie spre
maturitate pe care o reprezint cea de a treia treapta, a spiritului pozitiv. doctrina pozitivist promovat de Comte se
limiteaz la instaurarea unui stat totalitar n care puterea este acaparat de un grup de savani, care n numele tiinei
transform politica n dogm. Se resping deci, ideile revoluionare promovate pn la el, numite drepturile omului,
drepturi naturale i morale, inalienabile. Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le confer societatea. Prin
urmare tot punctul de greutate al concepiei lui Comte cade asupra faptelor omeneti, asupra relaiilor dintre oameni,
relaii care-i constituie pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n care oamenii sunt legai printr-o interdependen, o
solidaritate foarte activ ntre ei.n aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi, exist numai puterea societii de a ne
constrnge s facem anumite lucruri. Legea intervine cu constrngerea efectiv social.
1.2Analizai raportul stat-drept pe baza concepiilor pozitivismului etatic.
O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s se afirme n Germania secolului al XIX-lea i ine pn la
inceputul secolului XX, este pozitivismul etatic n care se pune accentul pe puterea de stat. Argumentele ce au stat la
baza constituirii acestui nou curent, pot fi sintetizate ca fiind, singurele drepturi subiective sunt cele garantate de Stat,
iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele juridice etatice; dreptul este faptul etatic pozitiv, adic dreptul
este validat prin stat; dreptul se nate din voine exterioare individului i reglementeaz condiia exterioar a acestuia;
statul este legat doar de reguli create de el nsui; se promoveaz astfel autolimitarea statului. Deosebit de interesant
este teoria autolimitri statului ca singurul corectiv posibil al ntregii puteri de Stat. Autolimitarea puterii este
necesar pentru c dac absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din punct de vedere juridic s fac totul, el
nu poate s suprime ntreaga ordine juridic s fondeze anarhia, pentru c astfel el se distruge pe el nsui. Statul este
limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este ordinea constituional pentru c Constituia determin
formele sau condiiile de exercitare a puterii publice, ea excluznd orice putere care se exercit n afara acestor
condiii de form (...).Din punctul de vedere al dreptului, voina oamenilor care au creat statul a fost determinat de

fore, provenind din propriile lor instincte de sociabilitate, i de aceea nu trebuie confundate aceste impulsuri naturale
care sunt causa remota a Statului, cu actul de creaie efectiv a statului care este causa proxima.

1.3Determinai funciile dreptului pornind de la ideile curentului pozitivist.


Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia l studiaz. El reprezint ceva pur material
i observabil prin simurile noastre. Dreptul, consider Duguit, nu trebuie s sanc ioneze obligaii, garanii sau s
aib caracter punitiv. Toate aceste caractere au fost dobndite o dat Cu intervenia statului n viaa societii i, mai
ales, din momentul m care guvernanii au nceput a-i impune propria voin guvernailor.
TEST 32: Fundamentele ontologiei juridice
1.1Definii conceptul de realitate juridic i evideniai formele ei.
Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea morala, realitatea politica, realitatea artistica sunt inalienabile
realitatii socialein conditiile istorice determinate.Ea vizeaza in principal raporturile juridice dintre oameni ce
alcatuies adevaratul fundament ontologic al dreptului.Elementul definitoriu constituitiv , fundamental al realitatii
juridice il reprezinta faptul juridic.Deci formele realitatii juridice sunt faptele juridice, constiinta juridica, fenomenul
dreptului, ordinea de drept.
1.2Determinai particularitile spaio-temporalitii n domeniul dreptului
Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el la cele doua elemente de relatie care impun in mod firesc si
inevitabil anumite limite puterii lor de actiune si le circumscriu cimpul de aplicare:spatiul si timpul.Actiunea legii in
timp si in spatiu.
1.3Evaluai formele de existen a dreptului.
Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest (i exist) n urmtoareleforme de existen a
dreptului:1) n norma de drept (juridic) n form de reguli de conduit a subiecilor de drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi iindependeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a sensului i cerinelor principiului de drept(n deosebirea i
coraportul su cu legea) de ctre membrii asociaiei juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a indivizilor (a asociailor, uniunilor lor) caformal egali, liberi i
independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i corect de dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de rezolvare a conflictelor despre drept etc.Deaceea, dreptul i
manifest existena n toate aceste forme juridice, dar nu numai n unasingur (norm de drept), sau n trei forme
(norma juridic, raportul juridic, contiina juridic).ns fiecare dintre aceste forme de existen a dreptului
ndeplinete o anumit funcie a sa iocup un loc al su anumit n contextul general al existenei dreptului. i n
general, dreptulexist peste tot, i n toate acele cazuri i fenomene, unde se respect i se aplic principiulegalitii
formale
TEST 33: Determinismul ca principiu metodologic n explicarea dreptului
1.1Explicai esena determinismului i prezentai categoriile acestuia.
Determinismul este o parte componenta a ontologiei in cadrul careia ocupa un loc major.Esenta lui consta in
recunoasterea existentei unor relatii de dependenta si conditionare in virtutea carora producerea si existenta tuturor
fenomenelor se realizeaza pe un temei propriu.Categoriile determinismului sunt:cauza, necesitatea,intimplarea,
posibilitatea, realitatea, probabilitatea, legea.
1.2Analizai rolul i funciile raportului de cauzaliate n drept.
Legatura dintre cauza si efect poarta numele de raport cauzal sau raport de cauzalitate.In drept relatia cauzala este
reprezentata de raportul dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat.Legea cauzalitatii se formeaza astfel:o anumita cauza
produce cu necesitate intotdeauna si pretutindeni acelasi efect daca sunt prezente aceleasi conditii .Cariatia conditiilor
determina variatia efectelor aceleasi cauze.Pentru problemele fundamentale ale dreptului raportul de cauzalitate
ocupa un loc de frunte prezentind nu numai un interes teoretic indiscutabil dar si o uriasa insemnatate pentru

activitatea organelor de stat.Necesitatea studierii temeinice a raportului de cauzalitate se impune si fata de interesul
crescind care se manifesta in activitatea organelor de justitie, de procuratura, de politie, de nevoia unei orientari
teoretice corecte pe care o resimte practica judiciara.
1.3Evaluai legea ca determinare juridic.
Legea este categoria filosofica ce desemneaza acel raport obiectiv necesar, general rekativ stabil si repetabil intre
diferite obiecte,intre obiecte si proprietati ale lor, precum si intre diferite etape succesive ale evolutiei unui
sistem.Legea este un raport obiectiv in sensul ca el se stabileste intre sisteme independent de vointa arbitrara a
omului.Legea are un caracter general legea caracterizeaza un gen de obiecte neexistind legi ale unor sisteme
individuale.Legea are un caracter relativ stabil deoarece dureaza atit timp cit dureaza conditiile favorabile si
repetabile.Daca se schimba conditiile se modifica si actiunea legii.Legea fizica exprima ceea ce este ceea ce se
intimpla si corespunde intregii realitati pe cind legea juridica nu-si trage adevarul din fenomene, nu exprima ceea ce
este ci ceea ce trebuie sa fie.Legea obiectiva exista si actioneaza independent de vointa oamenilor ea neputind fi
creata sau distrusa dupa dorinta, legile obiective sunt indierente in raport cu interesele oamenilor.Descoperite de om
legile obiective se formuleaza ca legi ale stiintei.
TEST 34: Elemente de epistemologie juridic
1.1Explicai noiunile de gnoseologie, epistemologie, adevr, adevr juridic
Gnoseologia (gnosis = cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria general a cunoaterii dreptului, care cerceteaz
cum are loc cunoaterea dreptului i care este adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii stiintifice, iar epistemologia juridica se ocupa cu cercetarea modului
cum juristii dobindesc verifica si aplica cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv; oglindire fidel a realitii obiective n
gndire; ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist sau s-a ntmplat n realitate.
Adevar juridic-

1.2Identificai modurile de abordare i aspectele adevrului juridic.

1.3Estimai specificul cunoaterii n drept.


Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata complexitatea ei este paralele cu realitatea sociala si
suprapusa ei , dar ea nu se poate niciodata produce separat ci se aplica intotdeauna acestor realitati.Specific pentru
orice domeniu al cunoasterii jridice este ca constructiile sunt abordate de pe pozitiile a cel putin doua persoaneplasate
intr-u raport juridic determinat . Fenomenul supus cunoasterii juridice este legatura intre aceste doua sau mai multe
persoane care isi coreleaza interesele si convietuiesc in grupuri organizate, respectind un anume echilibru a relatiilor
soiale, subiectul si obiectul cunoasterii juridice se unesc intro singura realitate acea a omului ca personalitate culturala
care actioneaza si savirseste anumite fapte.

TEST 35: Fundamentele axiologiei juridice


1.1Definii conceptul de valoare i evideniai tipurile de valori.
Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un acord ntre el i lume,acord care nu este dat, ci trebuie creat
de el i impusexistenei. Ele sunt cel mai profund resort al progresului umanitii, cruia i suntsubordonate, deliberat
sau spontan, cunoaterea i aciunea. Orice act uman este

condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de umanitate au fostntotdeauna nnoiri n ordine valoric.tipuri
de valori:vitale, economice, politice, juridice, morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care, prin polaritate i ierarhie, s e e x p r i m p r e u i r e a
a c o r d a t ( d e o p e r s o a n s a u c o l e c t i v i t a t e u m a n ) u n o r obiecte, nsuiri sau fapte (naturale, sociale
sau psihologice) n virtutea capacitiiacestora de a satisface anumite necesiti, dorine, aspiraii sau
idealuri umaneistoricete condiionate.
1.2Analiazai dreptul ca form de manifestare a libertii.
1.3Evaluai dreptatea ca valoare juridic suprem.