Sunteți pe pagina 1din 1

M

RGICA ALBASTR

ntr-o noapte de var, lin, clar, cnd cerul i scosese din sipete toat zestrea pe afar, i
ploua cu stele peste ar, la o fereastr, cu ochii aintii spre marea poart albastr, privea un
copil.
Luna, pentru el, se fcuse un turcesc cercel.
S-l druim cui? ntreb copilul pe o iad duioas, ce rumega flori de cmp lng
cas. (n semn c avea rude printre astre, iada purta o stelu n frunte, picat din poala nopii
albastre.)
Ce ar fi, opti dup un timp ea, s dm o rait prin cer, c doar i stelele vin pe la noi,
iernile, cu Leru-i Ler.
Toi ai casei dormeau. Odaia se umpluse de somn pn la ferestre i peste, pn la plafon
i respira uurel, aidoma unui om.
Casa mic, cuib de copii i de rndunic, i desfcu aripile pe rnd i ncepu cltoria
loptnd spre departe foarte.
De sus, de pe acoperi, copilul lumina drumul blnd, cu o floare a soarelui, o candel
desprins de pe pmnt.
Sub ei, din apele albastre, pui de balene, foci sau neastmprate mrene, ca nite
nebunateci copii ce erau, sreau din somn, din patul lor moale i curgtor, vrnd s prind din
zbor, cte-un nor.
Ca s-i legene i s-i adoarm, un cal alb, ridicat n dou picioare, rezemat de zare, cnta
dintr-un plop (singur n cmpie i el) ca dintr-un violoncel.
Departe, n noapte, ca o chemare, luna de aur i stelele mii din cerescul tezaur.
n hul negru, rmas n urm, ca un miel mic, pierdut de turm, un punct mrunt,
nensemnata stea Pmnt, acoperit cu altfel de odoare, cu mri i psri i cu lumea mare, cu
bucurii i lacrimi i uitare.
Abia atunci i trecu copilului prin gnd ce neasemuit e steaua de pmnt: Pmnt,
steaua mea, dulcele meu acas, n inima mea mic te cuprind, stea de pmnt frumoas!
i-i btu prin inim micului pmntean, ca un vnt mare, dorul ce doare i ar fi vrut s-i fie n
preajm de acas chiar i o pmntean musc mic, bzitoare.
nfurat n cerul senin i-n imensele oglinzi de ap, ce-l acoper precum ochiul o
pleoap, Pmntul privit din a Universului fereastr prea, pierdut, din iragul unei zne, o
mrgic albastr.
Spre el, se-ntoarse casa-porumbel purtnd pe-acoperi un bieel. Blnd, l-atinse pe copil
cu-aripa un gnd: De-a putea s nfor ca-ntr-o batist mic, n linite i n senin,
Pmntul, mrgica albastr pe care trim!