Sunteți pe pagina 1din 93

Electrocardiograma

Dr. Adelina Vlad

Este metoda standard folosita in clinica pentru a investiga

activitatea electrica a cordului


Este neinvaziva, ieftina si versatila
Utila pt. diagnosticarea

Aritmiilor
Tulburarilor de conducere
Ischemiei miocardice
Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor cordului

Diselectrolitemiilor

Fibrele miocardice genereaza variatii de potential electric pe

parcursul ciclului cardiac.


Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;
potentialele extracelulare sunt culese cu ajutorul electrozilor
metalici plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de
electrocardiograf

voltaj
timp

Caracteristici ale ECG Normale


Electrocardiograma normala

este formata dintr-un numar


de unde, pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru pe parcursul ciclului
cardiac

Unda P depolarizarea atriala


Segmentul PQ intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale

si inceputul depolarizarii ventriculare


Complexul QRS activarea ventriculara
Unda T repolarizarea ventriculara

Inregistrarea Undelor ECG


Diferentele de potential produse de

Voltmetru
Electrod
negativ
Electrod
pozitiv

activitatea electrica a inimii sunt


masurate de voltmetre
Prin conventie, daca electrodul
conectat la borna pozitiva se afla in
zona de electropozitivitate a
campului electric, iar cel conectat la
borna negativa, in zona de
electronegativitate, unda inregistrata
pe electrocardiograma este pozitiva
(A); in situatia inversa, se
inregistreaza o unda negativa (C)
Absenta unei diferente de potential
intre cei doi electrozi conduce la
inregistrarea unei linii izoelectrice
(B,D)

Relatia dintre PA Ventricular si


Undele QRS T pe ECG
Potential de actiune (PA) monofazic
inregistrat intr-o fibra miocardica
ventriculara
Inregistrare ECG realizata simultan:
QRS apare la inceputul PA, iar unda
T la sfarsitul acestuia

Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori

depolarizat pe electrocardiograma se inregistreaza o linie


izoelectrica

The electrical
cardiac cycle
generates fast
changing
potentials
throughout the
heart
Curentii electrici care se propaga

prin miocard sunt produsi de


- fibre ale tesutului excitoconducator
- fibre miocardice de lucru
ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul

de lucru atrial si ventricular

Inregistrarea Activitatii Electrice a


Cordului
negativ

nul

pozitiv

Sistemul Derivatiilor
Electrocardiografice
Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
O derivatie inregistreaza fluctuatii ale voltajului extracelular

generat intre electrozii sai


Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:

6 in planul frontal
3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale membrelor
3 derivatii unipolare (amplificate) ale membrelor
6 in planul transversal
derivatiile unipolare precordiale

O derivatie bipolara
Este formata din doi electrozi inregistratori, unul considerat

pozitiv, celalalt negativ


Inregistreaza diferenta de potential intre punctele in care sunt
plasati electrozii (valoarea absoluta a potentialului la nivelul
oricaruia dintre cei doi electozi nu este cunoscuta)
O derivatie unipolara
Masoara potentialul absolut intr-un singur punct al campului

electric
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic electrodul
inregistrator sau activ, considerat pozitiv fata de potentialul de
referinta

Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru fiziolgie sau medicina in 1924

Derivatiile Bipolare Standard


Derivatia I
Electrodul negativ este plasat pe bratul

drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang


Defineste in planul frontal o axa la 0
Derivatia II
negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
Defineste in planul frontal o axa la 60
Derivatia III
Conexiunea negativa la bratul stang,
pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la 120
Inregistreaza diferenta de potential intre doua

membre, in plan frontal

Triunghiul lui Einthoven


Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de

oricare doua dintre cele trei derivatii bipolare sunt cunoscute la


un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de cea de-a
treia poate fi determinat prin insumarea primelor doua (teorema
lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si ale derivatiilor, legea lui Einthoven
devine: I + III = II
-

Derivatiile Unipolare (Amplificate)


ale Membrelor
Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un

electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu


media celorlalti doi (metoda Goldberger)
Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului

aVR (augmented voltage right)

Electrodul pozitiv este plasat pe

bratul drept
Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150
aVL (augmented voltage left)
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la - 30
aVF (augmented voltage foot)
Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90

Sistemul Hexaxial
Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului

frontal
Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subantind unghiuri de 30

Derivatiile Precordiale
In mod obisnuit sunt utilizate sase

derivatii precordiale (unipolare):


V1: electrodul este plasat in
spatiul patru intercostal
parasternal drept
V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
V4: spatiul cinci intercostal pe lina
medioclaviculara
V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
V5: la jumatatea distantei dintre
V4 si V6.

Derivatiile precordiale sunt

orientate in planul transversal,


perpendicular pe planul derivatiilor
frontale
Suprafata cordului este situata in

proximitatea peretelui toracic


Fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie
potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
Anomalii ventriculare relativ
discrete, mai ales ale peretelui
ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice
importante in derivatiile precordiale

Borna Centrala Terminala Wilson


Cate un electrod explorator este plasat in fiecare

dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna


pozitiva a sistemului de inregistrare
Potentialul de referinta (borna Wilson) este
realizat astfel:
Electrozii membrelor sunt conectati impreuna,
prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului
fiecare derivatie precordiala inregistreaza
potentialul la una dintre pozitiile precordiale
relativ la media potentialelor celor trei membre
Potentialul de referinta ramane constant pe
parcursul ciclului cardiac potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta
activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul explorator

Miocardul lateral

Miocardul anterior
Derivatiile V1 V4

Miocardul inferior
Derivatiile II, III, aVF

Derivatiile I,
aVL, V5, V6

Vedere anterioara

Vedere inferioara

Vedere laterala

Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatatea distantei dintre electrozii

care sunt conectati impreuna pt a forma referinta, catre electrodul


activ (pozitiv)

aVF

Lead I vector

Vectori Cardiaci
Activitatea electrica a cordului intr-un

anumit moment poate fi aproximata


printr-un dipol si reprezentata vectorial
Localizarea, orientarea si magnitudinea

vectorilor cardiaci variaza potrivit


paternului campului electric miocardic
dintr-un anumit moment

De la Vectori Cardiaci la Unde


Electrocardiografice
Amplitudinea si polaritatea undelor

ECG inregistrate intr-o derivatie sunt


proportionale cu magnitudinea si sensul
proiectiei vectorilor cardiaci pe axa
acelei derivatii
a. Daca vectorul cardiac este orientat
catre polul pozitiv al derivatiei
aparatul inregistreaza un potential
pozitiv unda pozitiva in derivatia
respectiva pe electrocardiograma
b. Daca vectorul cardiac este orientat
in sens opus fata de polul pozitiv al
derivatiei aparatul inregistreaza
un potential negativ unda ECG
negativa in acea derivatie

Undele ECG reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular inregistrate


de fiecare derivatie

A vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare
B, C, D proiectii ale
A pe axele derivatiilor
I, II si III, si undele R
corespunzatoare
inregistrate pe ECG

Geneza ECG Normale

Criterii de Evaluare
Unde
Morfologie
Polaritate
Axa
Amplitudine (mV)

Durata (s)
Segmente
Sunt situate pe linia izoelectrica sau nu?

Durata
Intervale
Durata

Depolarizarea Atriala si Unda P


Plan frontal

Plan orizontal
V6
AS
AD

aVF

Lead I vector

V1

P bifazica in V1

Unda P - Caracteristici
Forma
Rotunjita, uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5, V6,

aVL), datorita ansincronismului partial al activarii atriale


Polaritate
pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 V6
negativa in aVR
Axa: 0 75
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea:

< 0.25 mV in derivatiile membrelor


Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV

1 mV

1 mm = 0.04 s

Conducerea prin NAV si


Segmentul PR
Segmentul PR

Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul

complexului QRS
Durata: 0.02 0.12 s
Corespunde intervalului de timp dintre sfarsitul activarii atriale

si debutul celei ventriculare

! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia


si a retelei Purkinje genereaza potentiale de intenitate prea
mica pentru a putea fi inregistrate la suprafata corpului de
un aparat ECG standard

Repolarizarea Atriala si Unda Ta


Repolarizarea atriala incepe in

proximitatea NSA
Vectorul repolarizarii atriale are
aceeasi directie dar sens opus
vectorului depolarizarii
Unda de amplitudine mica si polaritate
opusa undei P (Ta)
In ECG normala Ta este mascata de

complexul QRS

Intervalul PR
Intervalul PR = unda P + segmentul PR
Reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul

activarii ventriculare
Durata: 0.12 0.21 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu

varsta

Depolarizarea Ventriculara si
Complexul QRS
1.

Activarea septala
V1, V2, aVR = derivatii ventriculare drepte

unde pozitive de amplitudine mica, r


I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi unde negative cu amplitudine
mica, q

aVF

DI

2.

Depolarizarea apexului ventricular


V1, V2, aVR tranzitia catre unda

negativa, S
I, aVL, V5, V6 tranzitia catre unda
pozitiva, R

aVF

DI

3.

Activarea peretelui ventricular


stang vectorul dominant al
activarii ventriculare
V1, V2, aVR unda negativa cu

amplitudine mare, S
I, aVL, V5, V6 unda pozitiva cu
amplitudine mare, R

aVF

DI

4.

Activarea ariilor posterobazale


ale vetriculului stang
V1, V2, aVR parte terminala a

ascendenta a undei negative S (o


readuce la linia izoelectrica)
I, aVL, V5, V6 mica unda
negativa, s

aVF

DI

QRS in Derivatiile Membrelor

aVF

Lead I vector

QRS in Derivatiile Precordiale

rS qRs

Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
Vectocardiograma ilustreaza progresia depolarizarii sau

repolarizarii miocardice, reprezentata vectorial moment de


moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani in figura,
vectocardograma depolarizarii ventriculare)

Vectocardiograma QRS

Complexul QRS
Unda Q
Prima unda negativa a complexului
Durata: < 0.03 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q

este anormal
Amplitudine: < unda R , < 0.2 0.3 mV
Unda R
Prima unda pozitiva a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
O a doua unda pozitiva este notata R
Unda S
A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2

qRs

qR

R bifid

rSR

QS

QS bifid

Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule

Complexul QRS - Caracteristici


Morfologie:
R/S < 1 in V1 V3; orice unda Q este anormala in aceste

derivatii
R/S > 1 in V5 V6
Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare in planul

frontal
Limite normale: -30 - +90
Deviatie axiala stanga: -30 - -90
Deviatie axiala dreapta: +90 - 180

Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg

complex
Deflexiunea intrinsecoida:
Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului
pozitiv al unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6)
Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul de
debut al complexului QRS
Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6

QRS

ID

ID

Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor

componente
> 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o
derivatie standard
Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru diagnosticul

hipertrofiei ventriculare stangi:


Indicele Sokolow-Lyon: SV1 + (RV5 sau RV6) > 3.5 mV
Crieteriile de voltaj Cornell: SV3 + SaVL 2.8 mV la barbati,
2.0 mV la femei
sau drepte:
SV1 > 0.7 mV, RV5 sau V6 > 0.7 mV etc.

Segmentul ST
Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in intregime
Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate normale

Repolarizarea Ventriculara
Incepe in ariile epicardice ale

miocardului ventricular si la
nivelul apexului
Vectorul repolarizarii
ventriculare este orientat catre
apex
Unda T are aceeasi polaritate
cu a complexului QRS
precedent

Caracteristicile Undei T
Morfologie
Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta

abrupta, si varf rotunjit


Polaritate
Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
negativa in aVR
variabla in III, V1 - V3
Axa
0 - 90;
Formeaza un unghi < 60 cu axa QRS, numit unghi QRST
Durata
Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu

precizie
Amplitudine
1/3 din amplitudinea undei R precedente

Unda U
Apare uneori dupa unda T
Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de

0.1 mV
Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi
determinat de o repolarizare tardiva a celulelor mezomiocardice
(cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata

ST interval
ST
segment

PQ
segment
PQ interval

Isoelectric line
QT interval

Intervalul QT
Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde

duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
Este caracterizat de durata

Durata intervalului QT
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste

intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de


stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).
Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii

normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3; accentuarea


dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate
crescuta a repolarizarii si de risc aritmogen
Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei

Algoritm pt Interpretarea
Electrocardiogramei
1)
2)
3)
4)
5)

6)

6)
7)

Se evalueaza calibrarea
Se determina ritmul cardiac
Se calculeaza frecventa cardiaca
Se determina axa QRS
Se masoara intervalele
Se analizeaza morfologia si interrelatia dintre elementele
electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT) in derivatiile
frontale si precordiale
sau
Se verifica daca exista hipertrofie
Se verificati daca exista semne de ischemie/ infarct
miocardic

1) Calibrarea de Voltaj si de Timp


Pe verticala
1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
10 mm (doua patrate mari) = 1mV
Pe orizontala
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s

2) Determinarea Ritmului Cardiac


Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:
Unde este localizat pacemakerul cardiac?
PA generat de pacemaker este condus pe caile normale, si

acestea functioneaza corect?


Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de

descarcare corecta?

Pasul 1:

Pasul 2:

Pasul 3:
Pasul 4:

Se analizeaza undele P, pt a verifica daca


pacemakerul cardiac este localizat in AD, la nivelul
NSA
Se determina intervalul PR, pt a evalua modul in care PA
este transmis de la pacemaker pana la miocardul
ventricular de lucru
Se determina regularitatea activarii ventriculare
Se calculeaza frecventa cardiaca

Analiza undelor P

Undele P sunt prezente?


Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
Undele P apar la intervale regulate?
Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?

Interpretarea exemplului:

Unde P normale cu 1 unda P inaintea fiecarui


complex QRS

Analiza intervalului PR

Normal: 0.12 - 0.21 secunde.

(3 - 5 mm)

Interpretare?

0.12 secunde

Determinarea regularitatii
R

Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau semne

de marcare pe o hartie)
Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional
neregulat? Neregulat, dar respecta un anumit patern repetitiv?
Neregulat, fara a respecta vreun patern?
In exemplul nostru?

Ritm regulat

3) Calculul Frecventei Cardiace


Metoda directa
Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min =

= 60 s/ durata unui ciclu cardiac


Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde
ECG de acelasi tip - unui interval R-R de exemplu

R R = 16 x 0.04 = 0.64 FC = 60/ 0.64 = 94 batai/min

Calculul FC

Unda R

Metoda rapida
Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa

Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a

doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de


300 bpm, la 2 patrate mari 150 bpm, la 3 patrate mari 100
bpm, la 4 patrate mari 75 bpm, etc.

In exemplul nostru, un pic sub 100 bpm 94 bpm

Parametrii Ritmului Sinusal Normal

Unde P
Interval PR

Regularitate
FC

normale
0.12 - 0.21 s
regulat
60 - 100 bpm

Orice abatere de la acesti parametri indica prezenta unei aritmii


cardiace

4) Determinarea Axei QRS


(Axa Electrica a Inimii)
Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al depolarizarii

ventriculare in planul frontal


Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii

ventriculare (corespunzatori activarii septului, apexului, peretilor


liberi si a bazelor)

Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua

derivatii ale planului frontal


Sunt posibile doua abordari:
Metoda geometrica, precisa dar elaborata

Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de

precisa pentru practica clinica

Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati


pe DII si +1 unitate pe aVR

Se ridica perpendiculare
pe derivatiile I si aVR

Se uneste centrul cercului cu


intersectia celor doua perpendiculare

Se masoara amplitudinea
rezultanta a QRS in doua
derivatii ale planului frontal

Se estimeaza axa sagetii


galbene (aprox. 95)

Metoda geometrica

Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta

proiectia unui moment vectorial al depolarizarii ventriculare


(activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie
Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o

derivatie a planului frontal reprezinta proiectia vectorului


rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie
Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului

rezultant al activarii ventriculare pe doua derivatii ale planului


frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii
ventriculare
Prin unirea centrul hexaxei cu intersectia celor doua

perpendiculare se obtine axa complexului QRS, numita si axa


electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade

Metoda Inspectiei

Se identifica derivatia in
care amplitudinea QRS este
nula derivatia aVL in
acest exemplu (sageata
verde pe hexaxa)

Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care


amplitudinea QRS este minima derivatia II in cazul
nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca
amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60,
daca este -, axa este orientata la - 120. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60

Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu

amplitudinea neta a complexului QRS minima sau chiar nula;


un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are
amplitudinea neta 0, oricat de mare ar fi voltajul undelor
individuale ale complexului

Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care

amplitudinea QRS are valoarea cea mai mare; acesta derivatie


este cea perpendiculara pe derivatia in care complexul QRS
are amplitudinea cea mai mica (DII perpendiculara pe aVL in
exemplul anterior)

+50

+30

Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS este nula

sau aproape nula, cel mai probabil axa QRS formeaza


bisectoarea a doua derivatii separate printr-un unghi de 30, pe
care rezultanta QRS are proiectia maxima si egala

+15

Orientatarea Axei QRS


Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si + 90o.
-90o

Deviatia axei QRS intre - 30o si 90o este anormala si numita


deviatie axiala stanga.

-120o

-60o

-30o

-150o

180o

Deviatia axiala dreapta este


definita de orientarea axei QRS
intre + 90o si + 150o.

0o
30o

150o
120o

90

60o

Axa QRS orientata intre + 150o si - 90o delimiteaza deviatia


axiala superioara dreapta.

Deviatia Axiala Stanga

Deviatia axiala stanga la cordul


hipertensiv (hipertrofie
ventriculara stanga). Observati
prelungirea discreta a duratei
complexului QRS.

Deviatia axiala stanga produsa de


blocul de ram stang. Durata
complexului QRS este considerabil
crescuta

Deviatia Axiala Dreapta

Stenoza congenitala a valvei


pulmonare cu hipertrofie ventriculara
dreapta. Deviatie dreapta superioara
a axei QRS, cu o prelungire discreta
a duratei complexului QRS

Deviatie axiala dreapta


indusa de blocul de ram
drept. Se observa cresterea
considerabila a duratei
complexului QRS.

5) Masurarea Intervalelor
Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata complexelor QRS

Intervalul PR
< 0.12 s

0.12-0.21 s

> 0.21 s

Eliberare crescuta
de catecolamine
Sindrom WolffParkinson-White

Normal

Blocuri ale NAV

Wolff-Parkinson-White

1st Degree AV Block

Complexul QRS
< 0.10 s

Normal

0.10-0.12 s

> 0.12 s

Hemiblocuri

Bloc complet de ram


drept sau stang
Extrasistole
ventriculare
Ritmuri ventriculare

Incomplete bundle branch block

3rd degree AV block with


ventricular escape rhythm

Intervalul QTc
< 0.44 s

> 0.44 s
Long QT

Normal

QT lung

Torsades de Pointes

Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos, predispunand la un tip de


aritmie ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile:
medicamente, tulburari electrolitice, afectiuni ale SNC, infarct miocardic,
afectiuni cardiace congenitale.

QT = 0.40 s
RR = 0.68 s
Square root of
RR = 0.82
QTc = 0.40/0.82
= 0.49 s

Intervalul
PR?
0.16 secunde

Durata
QRS?
0.08 secunde

Intervalul QTc?
0.49 secunde

Interpretare:
PR si QRS normale, QT lung

RR
23 boxes

17 boxes

10 boxes

13 boxes

QT

Normal QT

Long QT

QTc = QT/RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung

6) Hipertrofia
ECG permite diagnosticarea:
Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)

Hipertrofia Ventriculara
Este indusa de presiuni sau volume crescute
Modificari ECG
Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS

Cresterea deflexiunii intrinsecoide


Inversarea undei T

7) Modificari ECG Induse de


Infarctul Miocardic
Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra- sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate

Supra- sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua


derivatii este semnul ECG cel mai precoce si mai relevant in
cursul unui infarct miocardic acut (IMA)

Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea
segmentuli ST in cel putin 2
derivatii este un indiciu
pertinent pentru diagnosticul
IMA
Intrucat perfuzia miocardului
este regionala, aria
infarctata este la randul sau
regionala derivatii ECG
specifice pot conferi
perspectiva optima asupra
zonei lezate

IMA Anterior
Se observa supradenivelarea segmentului ST in V1, V2

IMA Inferior
Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si aVF

IMA Antero-lateral
In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V2-V4), cat si cel
lateral (V5-V6, I si aVL)

8) Alte patologii diagnosticabile


prin ECG
Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele 1 si

3, medicamente psihotrope etc.)


Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)
Etc

Bibliografie
Dan Dobreanu, Fiziologia Inimii, Targu-Mures University Press,

2007
Guyton and Hall, ,Tratat de Fiziologie a Omului, editia a 11-a,

Editura Medicala Calisto, 2007 pag. 123 -141


Bara Constantin, Electrocardiografie clinica in chestionare

explicative, Editura Medicala 1993, pag. 105 - 130