Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Romanii La Pelendava
Romanii La Pelendava
1. PREZENTARE
Anul 99. Imperiul Roman, sub conducerea lui Traian Caesar Augustus, fiul lui Nerva
Traian, incearca pentru a nu stiu cata oara sa cucereasca Dacia. Luptele din Iberia,
Africa si la nord cu triburile germanice au secatuit vistieria Imperiului. Doar aurul
Daciei mai poate da putere Romei sa-si intinda cuceririle cat mai departe, spre Asia si
sa-si pazeasca granitele impotriva rascoalelor popoarelor cucerite. Dar acest tinut al
barbarilor cum le placea lor sa-i numeasca pe daci parca era vrajit sau protejat
de forte dincolo de intelegerea omeneasca!
Traian trece Dunarea cu cele 14 legiuni, inaintand spre Sarmisegetusa pe aceeasi cale
pe care, in urma cu 14 ani, inaintase Domitian. Dar, spre a nu comite aceeasi greseala
pe care o facuse predecesorul sau, aceea de a subaprecia puterea dacilor, Traian se
hotaraste sa-l cunoasca personal pe Decebal spre a afla secretul ce-i facea pe daci de
neinfrant. Regele dac si Imparatul Romei hotarasc sa se intalneasca la Pelendava,
cetatea ce strajuia in partea de sud a Daciei.
Desi aflasera de amenintarea Romanilor, locuitorii Pelendavei nu isi neglijau
obiceiurile. Chiar in aceasta perioada avea loc aici, in cetatea dacica de langa Dunare,
Sarbatoarea Vinului. Din toate colturile Daciei veneau aici mestesugari, crescatori de
animale, de albine, truditori ai gliei, dar mai cu seama veneau cei mai vestiti
viticultori spre a sarbatori cu mare mandrie recolta de struguri ce fusese bogata si in
acest an.
Insusi batranul Carp, conducatorul cetatii Pelendava, deschidea in fiecare an
Sarbatoarea Vinului.
Carp Fratilor! Sufletul meu se bucura sa va vada din nou aici la Pelendava cu mic,
cu mare, aducand din roadele voastre intru sarbatoarea fiecarei toamne. Cu toate ca
hienele nesatule ale Romei ne bat iarasi la portile stanii, vom bea, vom manca, vom
juca si ne vom intrece intre noi asa cum facem de mii de ani in aceasta zi daruita de
zeii nostri. Caci astfel ii vom cinsti pe zei, aratandu-le ca nimeni niciodata nu ne va
face sa ne uitam obiceiurile! Sa inceapa Sarbatoarea vinului!
Muzica de fluier si tobe.
Un miel se rumeneste la protap. Negustorii de vinuri isi striga musteriii, agitand oale
de lut pe langa butoaiele pline.
Fecioare mai mult dezbracate decat imbracate zdrobesc strugurii cu picioarele goale
in tavi de lemn, spre deliciul dacilor si al publicului.
Cateva femei se plimba prin targ prezentand diverse piese de ibracaminte : ii, fote,
basmale, ilice etc.
Vreo 3 perechi de daci se invart pe muzica fluierelor.
Un magician isi face numarul in aplauzele multimii.
Un semnal de corn. Cativa tineri pe cai isi fac aparitia in targ, iesind din cetate.
Carp Locuitori ai Pelendavei! Iata ca si anul acesta cativa tineri ce doresc a deveni
barbati isi vor arata priceperea in manuirea armelor.
Multimea se bucura, aclama, aplauda. Tinerii isi rotesc caii in mijlocul targului.
Carp Dar intrecerile din acest an vor fi cu mult mai importante pentru acesti tineri si
pentru noi toti, caci iata, venit tocmai din capitala Daciei, din Sarmisegetusa, ni se
alatura insusi maritul nostru rege Decebal, alaturi de fratele sau Diegis, de fiul sau
Cotizo, de vestitul Gerula si de marele preot Vezina!
Steagul Daciei, Dracones, este adus de un flacau. Sunet de lup. Decebal si cei trei iese
din cetate. Multimea il aclama. Decebal saluta. Descaleca si se duce pe tronul deja
pregatit.
Carp Marite rege, tinerii Pelendavei sunt gata sa se intreaca in probele de vitejie.
Am fi bucurosi daca ai da tu insuti semnalul pentru aceste intreceri, pe care noi le
numim Festivalul Sica de Aur.
Decebal face semn. Toata lumea se opreste din miscare. Decebal ridica bratele. Toti
fac la fel.
Decebal Zamolxe si ceilalti zei ai nostri se vor bucura astazi din nou, caci nu s-au
inselat numindu-i pe daci Poporul Ales! Fie sa castige cei mai buni, iar noi cu totii sa
ne bucuram de victoria lor! Sa ne bucuram de roadele pamantului nostru si de
libertatea de a avea propriile noastre sarbatori!
Urale. Toata lumea se pune in miscare. Tinerii care se vor intrece isi iau locurile.
Carp Prima proba este cea de taiere a capului dusmanului din goana calului.
Cativa daci aseaza suporturile cu pepeni, 3 pe stanga, 3 pe dreapta. Calaretii trec pe
rand si reteaza cate un pepene cu sabia. Urale.
Pana se pregateste a doua proba, un mahgician isi face numarul pe platou.
Carp Acum fiti gata pentru proba de tras cu arcul.
Alti daci aduna suportii de pepeni, apoi aduc tintele pentru tras cu arcul. Trei daci trag
pe rand cu arcul. Unul castiga. Urale.
Pana la urmatoarea proba, un jongler cu foc isi face numarul
Carp Urmeaza proba de lupte daco-dacice.
Cativa tineri se lupta. Cel care castiga ramane pe loc, se bate cu urmatorul. In final
castiga unul dintre ei. Urale.
Carp Si in final, proba asteptata de toata lumea, care va da semnalul inceperii
sarbatorii. Proba de baut vin!
Cativa tineri se aliniaza, duc butoaiele la gura, unul termina primul, arunca butoiul si
ridica bratele victorios.
Carp ii inmaneaza lui Decebal Sica De Aur, iar Decebal i-o ofera castigatorului.
Urale.
sclavie, suferinta, tradare, agonie. La noi? La noi e liniste, iubire, familii, prieteni,
doar ca din cand in cand trebuie sa ridicam ciomagul si sa alumgam cainii hamesiti
din jurul gospodariilor noastre.
3. DIALOGUL TRAIAN DECEBAL
Un sol vine calare si anunta :
SOL Marite Rege, Imparatul Traian cu cativa legionari din garda sa vrea sa-ti
vorbeasca.
D Sa vina.
SOL Se teme insa ca ar putea fi o capcana si ca l-ai putea ucide.
D Asigura-l pe Traian ca nimeni nu va ridica un deget impotriva lui, asa cum i-am
promis. Noi nu ne calcam promisiunile. Azi vom vorbi ca prieteni. Maine, daca va
dori, ne vom intalni si ca dusmani pe campul de lupta. Ne-am inteles, batrane Carp?
Niciun dac de-al tau sa nu ridice mana sau arcul asupra soliei romane.
Carp Asa va fi, marite rege. Dar macar putem face bza de ei? Hai, ca e cuvant
dacic, are litera z in el, hahaha...
Traian inainteaza intr-un car de lupta cu 2 cai, face un ocol prin toata piata, apoi se
opreste ion dreptul taberei romane, alaturi de doi generali si cativa legionari pedestri.
Multimea face misto de el.
Cosmin Baaa, ce creasta are! Te-a facut maica-ta cu vreun cocos? Cucuriguuuuu!
Radu Ia uite, vere, astia au fuste! Bre, cine poarta pantaloni la voi? Nevestele?
Cosmin Astia n-au neveste, bre. Stau numai prin razboaie toata viata. Noroc cu aia
de au iepe, hahaha...
Radu Aia e sabie, bre? Scobitoarea aia? Da-mi-o si mie otzara, ca-mi ramase carne
printre dinti, hahaha...
TRAIAN Cine e Decebal?
Cosmin Eu sunt, bre! Pazea ca te tai! Haahaha...
Radu Minte, bre nea cocosule, eu sunt Decebal. Pai are asta fatza de rege? Ca-l
snopeste nevasta-sa cu bataia cand o auzi ca s-a facut rege fara sa-i spuie.
D Destul! Eu sunt Decebal. Ce vrei?
T Vad ca vorbesti limba noastra.
D Nu. VOI vorbiti limba noastra. De ce ai vrut sa ma vezi?
T Din curiozitate. Domitian mi-a spus ca esti un barbat inteligent. Desi in Senatul
Romei se spune ca ai fi un salbatic care maraie ca fiarele padurii. In fine. Eu sunt un
om pasnic, nu-mi place sa vars sangele popoarelor peste care se intinde Imperiul meu,
si nici pe al legionarilor mei. Tind sa-l cred pe Domitian si sa te consider un om
inteligent. Astfel cred ca iti dai bine seama ca nu ai nicio sansa, tu si agricultorii tai
slab inarmati si needucati in fatza legiunilor mele, de zece ori mai numeroase. Vreau
sa evit macelul si sa primesc din partea ta deplina supunere Romei.
Cosmin I-auzi braul! Sa mori tu ca asta vrei?
Radu Ma, tie ti-e frica, te-ai scapat deja in fusta, hahaha...
D Spune-mi, cate popoare a supus Imperiul Roman pana acum?
T Multe!
Se face cerc. Generalii romani pornesc la galop cu sabiile scoase. Gerula fluiera, caii
generalilor se culca si isi arunca calaretii. Generalii se ridica si incep lupta cu cei doi
daci. Generalii sunt invinsi.
T A fost doar o intamplare. Generalii mei sunt obositi dupa atatea luni de mers.
Gerula Pai cine v-a pus sa mergeti atata? De ce n-ati stat acasa? Acum erati si
odihniti si nebatuti.
D Vrei sa mai incercam odata? Ai mei abia asteapta. De data asta zece ai tai contra
astora doi ai mei. Mi se pare corect sa-ti acord revansa.
T Esti sigur? Si daca pierd oamenii tai ce se intampla?
D Daca pierd ai mei... Atunci cei zece legionari ai tai vor primi atata aur cat pot
duce in spate!
T Hahaha! Aurul o sa vi-l luam oricum dupa ce va vom supune. Chiar daca o sa-l
aparati pana veti pieri pana la ultimul.
D Ma asteptam la legionarii tai sa gandeasca asa ieftin, nu la tine, imparate... Noi
NU aurul il aparam. Aurul e doar un metal cu care ne jucam si facem chestii lucitoare
care ne infrumuseteaza un pic viata. Aici in Dacia noi aparam ceva de milioane de ori
mai important decat aurul : Libertatea! Noi nu avem sclavi si nu am fost si nu vom fi
sclavii nimanui. Mai aparam si iarba pe care o pasc animalele noastre. E mult mai
importanta decat aurul. Ne mai aparam si fierul din munti, din care facem aceste Sica,
mai tari decat orice sabie din lumea cunoscuta. Aparam apele, muntii, casele noastre
din chirpici, atat de calde si primitoare fatza de vilele voastre in peretii carora plang
sufletele sutelor de sclavi biciuiti si infometati sa le construiasca.
T Iar tragi de timp, sa ti se odihneasca luptatorii... Totusi nu mi se pare echitabil.
Zece ai mei contra doi ai tai... Macar zece contra zece.
Cosmin Pai si ailalti opt ce sa faca? Sa va care cadavrele?
Radu Auzi, nea Traiene, te deranjeaza daca alaturi de Gerula si Diegis o sa se bata
si o femeie? Aduceti-o pe baba Dochia! (multimea intareste)
FIG Dochia! Do-chi-a! Do-chi-a!
T O femeie? Asta e jignire!
Carp Se vede ca nu stii legenda, romanule. Se spune ca pe vremea cand armatele
voastre sub conducerea lui Domitian au avut neobrazarea sa ne atace tara, un palc de
legionari romani au urmarit o femeie in munti cu gandul s-o siluiasca. Aceasta
femeie, Dochia, s-a ascuns intr-o pestera cu gandul mai degraba de a muri decat de a
cadea pe mainile legionarilor. Cand a venit luna lui Martie, Dochia a iesit din pestera.
(deja apare Dochia si scoate cele 9 cojoace in ritmul povestirii)
Carp Dar cum afara incepea sa se incalzeasca, Dochia isi scotea in fiecare zi cate un
cojoc. Asa s-a faurit legenda celor noua Babe de la inceputul lui Martie.
Dochia isi scoate si ultima toala si ramane in costum de razboinica. Impreuna cu
Gerula si Diegis executa un dans razboinic gen Haka. Dacii de pe margine
acompaniaza dansul cu batai de sabii in scuturi si strigate scurte. La final, Dochia
trage sabia din teaca si se aliniaza intre Gerula si Diegis.
Gerula Sunteti gata? Sa incepem! Draco, o pe ei!
5. A DOUA LUPTA
Cei zece romani ataca in formatie testoasa. Cainele lui gerula ataca un soldat roman.
Dacii sar peste scuturi, ii lovesc din spate. Se bat cinci contra unu. Cand Diegis cade,
Gerula sta deasupra lui si il apara pana isi revine Diegis. Se bat spate in spate. Din
nou dacii inving, dar sunt grav raniti. Cainele lui Gerula revine la stapan. Dochia isi
panseaza singura o rana de la picior.
T Nimic de zis, ai oameni viteji. Dar e pacat sa-i pierzi in lupte cand ai putea sa-i
salvezi de atatea rani, predandu-va si supunandu-va Romei.
D Ranile astea capatate in lupta sunt ca niste medalii. Si nu dor. Se vindeca. Singura
rana care doare si nu are vindecare este Umilinta. Da, mai bine ne pierdem brate,
picioare sau chiar capul, decat sa plecam genunchiul in fatza celor care vor sa ne
tulbure armonia, pacea si libertatea. Acum du-te si pregateste-te pentru batalie. Si
daca zeii vostri au mila de voi, va vor sfatui in noaptea asta sa faceti cale intoarsa
catre Roma.
T Zeii nostri ne-au vestit victoria.
D Atunci lasa-ne sa discutam si noi cu zeii nostri. Si dupa aceea va fi treaba zeilor,
ai nostri sau ai vostri, cine va castiga batalia.
Traian si legionarii lui pleaca de langa zidurile Pelendavei. Dacii se retrag si ei in
spatele zidurilor.
6. DANSUL IELELOR
Lumina se stinge. Din cetate iese Dochia cantand.
Didona Zamolxe! Zamolxe! Deschide-ti baierile cerului, arunca-ti ochii spre
neamul tau, ascute-ti auzul, caci ruga Daciei se ridica spre tine! Tu, care ne esti
pazitor si judecator, mila si pedeapsa, soare si tunet de furtuna... Tu, care inalti iarba
si cobori crengile pline de rod... Tu, care ne asculti cantecul si plansul... Arata-te!
Arata-te, Zamolxe, caci iarasi avem nevoie de puterea, lumina si intelepciunea ta!
Te rugam a mia oara
Nu lasa neamul sa piara
Pravaleste stancile
Pustieste luncile
Si starneste foc si par
Peste cei ce rup din tar
Bendis, zana a naturii
Cheama fiarele padurii
Sperie lupii de la stana
Si broastele din fantana
V Ai grait intelept, Decebal. Dar asta are sa-i infurie si mai rau.
D Marele preot Vezina!
Toti dacii pun genunchiul la pamant. Vezina ridica bratele.
V Fii ai Lupului Alb! Neamuri ce locuiti in Tinutul Dragonului! Vremea cea mare a
sosit! Balaurul care inghite popor dupa popor si-a trimis suflarea arzatoare si peste
noi. Nu mai exista cale de intoarcere. Vom invinge sau vom pieri. Ca de fiecare data
inaintea clipei adevarului, va cer sa rostim impreuna juramantul de secole al Dacilor.
Juramantul lasat de insusi Zamolxe sa apere poporul acesta in fatza oricarui dusman
intru dainuirea lui pana la sfarsitul lumii!
Dacii se ridica si tin bratele cu palmele catre cer.
V Iar voi cu totii, cei aici de fatza, daca simtiti curgand in venele voastre sangele
dacilor, rostiti odata cu mine juramantul sacru.
Spectatorii si actorii vor rosti fiecare fraza dupa Vezina.
V Eu... Fiu al acestui pamant... Cu parinti nascuti pe acest pamant... Cu bunici
nascuti pe acest pamant... Cu stramosi nascuti pe acest pamant... JUR! Pe soarele care
ne da lumina... Pe apele care ne dau viata... Pe muntii care ne dau fortza... Pe glia
care ne da hrana... Pe cerul care ne da intelepciunea... Sa fiu drept. Sa fiu bun. Sa fiu
mandru de tara mea. Sa-i onorez trecutul. Sa-i slujesc prezentul. Sa-i asigur viitorul.
Iar cel care imi va vinde tzara... cel care imi va umili neamul... cel care imi va insela
increderea... sa fie vesnic vandut... umilit... inselat... si blestemat prin uitare... de catre
neamul lui... de catre poporul lui... de catre familia lui! Noi suntem si vom fi Daci!
Noi suntem si vom fi aici! Noi suntem si vom fi nemuritori!
Efecte speciale, trasnet, bubuit ca la furtuna.
V Cerurile ne-au auzit juramantul. Zamolxe acum se bucura ca poporul sau nu si-a
uitat radacinile, nu s-a plecat in fatza nimanui, nu s-a umilit primind pomana de la
straini. Zamolxe ne trimite semnul sau si ne da curaj sa ducem mai departe acest
neam. Suntem de mii de ani aici si vom mai fi! Dar asta tine de fiecare dintre noi. Fie
ca Spiritul Dacic sa patrunda in fiecare dintre noi si sa ne spuna ce avem de facut in
fiecare clipa, in fiecare zi, in fiecare mileniu pentru a avea mereu o casa a noastra, un
hotar stabil, o viata frumoasa plina de bucurie, de demnitate, de mandrie.
Urlete de bucurie. Un dans de lupta pe ritmuri de tobe.
10. BATALIA FINALA
Peste ritmurile tobelor dacice se suprapun alte zgomote. Tobele dacilor tac. Vedem ca
Romanii sunt aliniati in formatie de lupta si bat cu sabiile in scuturi.
Cantec Cotizo
Hai cu toti cu mic cu mare
Pan la unu sa luptam
Mai aproape de hotare
Dacia s-o aparam
De ne va strapunge fierul
Aparand aceste glii
La Zamolxe sus in ceruri
Toti nemuritori vom fi
Noi avem aceasta tara
Mostenita din stramosi
Si n-o vom lasa sa piara
Vom lupta victoriosi
10. FINAL
VO Pelendava a ramas in istorie ca fiind locul in care intreg poporul a rostit pentru
prima oara Juramantul Dacic. Juramantul Dreptatii, Mandriei si al Continuitatii
neamului pe aceste meleaguri. Aici, la Pelendava, vom veni in fiecare an pentru a
reinnoi Juramantul si a-l duce apoi in toata Dacia, pentru ca fiecare cetatean nascut pe
acest pamant sa-l stie, sa-l invete si sa-i fie calauza in drumul spre nemurirea
Spiritului Dacic. In acel an, 101 dupa Christos, romanii n-au invins. Dar setea lor de
jaf, de ucideri, de furt, de glorie desarta, i-a adus inapoi 4 ani mai tarziu. Dupa doi ani
de lupte au anuntat la Roma ca Dacia a fost supusa in sfarsit. Dar adevarul dovedit de
secolele ce au urmat este altul. Cuceritorii Romani au ramas aici, pe acest pamant, nu
sa ne puna la munca asa cum au facut cu atatia sclavi, ci sa munceasca EI pentru noi,
sa ne faca drumuri, terme, viaducte, cetati, sa ne apere de navalitori. Legiunile de
ocupatie nu si-au mai vazut niciodata tzara lor de bastina, au ramas sa lupte, sa
munceasca si sa moara aici pe pamantul Daciei. Iar urmasii lor, nascuti in Dacia din
sange Dac, au ajuns imparati sau generali, au ajuns sa conduca Roma! Cuceritorii au
ajuns sa invete limba noastra, obiceiurile noastre, legile noastre. Ca mai apoi sa plece
de unde au venit iar Imperiul lor sa se stinga ca orice alt mare imperiu al istoriei. Noi
inca suntem aici! Noi inca mai avem tzara asta, obiceiurile stramosesti, portul nostru
popular de mii de ani, limba noastra, legile noastre, horele, doinele si baladele
noastre. Noi inca mai avem aur, argint, petrol, paduri, munti, mare, holde, campii,
rauri si livezi. Iar cel care incearca sa instraineze sau sa distruga aceste comori nu
este altceva decat un tradator, un navalitor si un hot, nicidecum un adevarat Dac
patriot, mandru, harnic si demn de numele de Romn!