Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor

ALIAJE SUPERPLASTICE

Student : Ciurea Constantin Cosmin

Cuprins :
Generalitati
1.
2.
3.
4.

Aliaje de Aluminiu
Aliaje de Titan
Aliaje de Magneziu
Aliaje de Zinc

Generalitati :
Un aliaj este amestecul omogen cu proprietati metalice a doua sau mai multe
material ( elemente chimice ),din care cel putin unul este metal si de obicei se afla
in cantitatea cea mai mare. Proprietatile fizice si chimice ale aliajelor sunt n
general diferite de cele ale substantelor componente, uneori semnificativ.

1. Aliaje de Aluminiu
Aluminiu este cel mai raspndit metal n scoarta tereatr, usor (2.7 g/cm)
care se topeste la 658 C. Datorit activittii sale chimice mari, se gseste n natur
numai sub form de compusi. mpreun cu oxigenul si siliciul formeaz 82,58%
din scoarta terestr.

Principalele elemente de aliere ale aluminiului sunt Cu, Mg si Zn, la care se

adaug MN, Ni, Cr, Fe, alierea avnd ca principiu si mbunttirea caracteristicilor
de rezistent mecanice ale acestuia.
Cele mai rspndite si utilizate aliaje sunt aliajele din sistemele:
Al-Si
Al-Mg
Al-Cu-Mg
Al-Mg-Mn
Al-Zn-Mg-Cu
Aliajele pe baza de Aluminiu se impart in :
a) Aliaje deformabile

b) Aliaje pentru turnatorie

c) Aliaje obtinute prin metalurgia pulberilor

a) Aliajele deformabile se impart la randul lor in aliaje deformabile

nedurificabile prin tratament termic si aliaje deformabile prin
tratament termic.
Tratamentul termic, ca proces tehnologic de prelucrare la cald a produselor
metalice, este constituit dintr-o serie de operatii care se executa intr-o anumita
succesiune si care sunt definite si caracterizate prin valoarea unor parametri
(parametrii tehnologici ).
Aliaje de aluminiu deformabile, nedurificabile prin tratament termic
In aceasta categorie sunt cuprinse aliajele din sistemele Al-Mg,Al-Mn,AlMg-Mn-Al-Mn-Cu,Al-Ni-Fe,Al-Sn-Ni-Cu.
Aliajele Al-Mg ce contin mai mult de 1,4% Mg au n alctuire structural
solutie solid si compusul Al8Mg5. Aliajele deformabile contin pn la 7% Mg;
dintre acestea, cele ce contin pn la 5% Mg nu se durific prin tratament termic,
iar cele ce contin peste 5% Mg pot fi durificate prin tratament termic ns efectul
durificrii este foarte mic. Avnd n vedere faptul c aliajele din acest sistem contin
o serie de impuritti, structura lor este alcatuit din solutie solid, compusul
Al8Mg5 si alte faze intermediare, care se dispun de obicei la limitele grauntilor de
solutie solida.

Aliajele Al-Mg au o rezistent mecanic ridicat asociat cu o bun

plasticitate, ele putndu-se deforma plastic la rece foarte usor, au rezistent la
coroziune ridicat si o bun sudabilitate. Propriettile mecanice si caracteristicile
tehnologice ale aliajelor Al-Mg pot fi modificate prin alierea, cu diferite elemente
ca: Ti, B, Mn, Cr, Cu, Fe, Zr, Be, Li. Titanul si borul actioneaz asupra mrimii de
graunte finisnd granulatia, manganul si cromul mresc rezistenta mecanic si
rezistenta la coroziune, siliciul mreste fluiditatea, cuprul mpiedic
susceptibilitatea la coroziune pitting, fierul si zirconiul mresc temperatura de
recristalizare, beriliu si litiu reduc gradul de oxidare al magneziului la elaborare.
Aliajele Al-Mg avnd rezistenta mecanic ridicat n comparatie cu
aluminiul au o larg utilizare n constructii metalice, n industria constructoare de
masini, n transporturi, n aviatie si n industria de armament.
Aliajele Al-Mn contin de obicei 1-1,7% Mn. Deoarece solubilitatea
compusului Al6Mn n aluminiu este variabil cu temperatura, teoretic aceste aliaje
pot fi durificate prin tratament termic. Aliajele Al-Mn au aceleasi utilizari ca si
aliejele Al-Mg. Aliajele deformabile nedurificabile, prin tratament termic din
sistemul Al-Mn-Mg contin pn la 3% Mg si 1-1,5% Mn; sunt caracterizate prin
rezistent mecanic ridicat, plasticitate bun, rezistent la coroziune mare si sunt
usor sudabile.
Aliajele deformabile nedurificabile prin tratament termic din sistemul Al-NiFe contin circa 1% Ni si 0,6% Fe; au rezistent bun la coroziune, n ap la
temperaturi si presiuni ridicate si sunt utilizate n energetica nuclear.
Aliajele deformebile nedurificabile structural din sistemul Al-Sn-Ni-Cu au
proprietti antifrictiune foarte bune fiind utilizate la confectionarea lagrelor n
industria automobilelor.

Aliaje de aluminiu durificabile prin tratament termic

Aceasta grupa cuprinde aliaje cu elemente care au solubilitatea n aluminiu

relativ ridicat: Cu, Mg, Zn, variatia solubilittii acestora cu temperatur permitnd
aplicarea tratamentelor termice. Din aceast clas mai des sunt utilizate aliaje din

sistemele Al-Cu, Al-Cu-Mg, Al-Mg-Si, Al-Zn-Mg, Al-Zn-Mg-Cu, Al-Cu-Ni-Mg.

Reprezentantul tipic al acestor aliaje este aliajul Al-Cu cu circa 4,0-5,5%.
Aliaje deformabile, durificabile prin tratament termic din sistemul Al-Cu
sunt formate n solutie solid si compusul CuAl2. Deoarece aceste aliaje contin o
serie de elemente ca impuritti sau ca elemente de aliere n structura lor apar si alte
faze intermetalice, care fie se dizolv n solutia solid favoriznd durificarea, fie
sunt insolubile dispunandu-se la limitele de graunti. Caracteristicile tehnologice si
de expluatare ale aliajelor Al-Cu sunt puternic influentate de prezenta elementelor
de aliere. Siliciul mreste rezistenta mecanic, micsoreaz ductilitatea si rezistenta
la oboseal, influenteaz comportarea la tratament termic, reduce rezistenta la cald
si rezistenta la fluaj. Magneziu mareste rezistenta mecanic si duritatea,
influenteaz comportarea la tratament termic.
Aliajele din sistemul Al-Cu-Mg sunt formate din solutie solid si compusii:
CuAl2, CuMgAl2, CuMg4Al6. Compusii intermetalici prezenti n structur
influenteaz asupra comportrii la tratamente termice, influenta lor manifestnduse n functie de marimea raportului Cu:Mg. n aliajele cu raport Cu:Mg mai mare
de 8:1 faza durificatoare este CuAl2, n cele pentru care raportul este cuprins ntre
8:1 si 4:1 fazele durificatoare sunt CuAl2 si CuMgAl2, n aliajele la care raportul
este cuprins ntre 4:1 si 1,5:1 faza durificatoare este CuMgAl2 si n alijele pentru
care raportul este sub 1,5:1 durificarea se face prin participarea compusului
CuMg4Al6. Aliajele Al-Cu-Mg dup imbtrnirea natural au o rezistenta mecanic
ridicat, asociat cu o plasticitate buna comparabil cu plasticitatea obtinut la
recoacere. Comportarea la tratamente termice si caracteristicile mecanice ale
aliajelor Al-Cu-Mg este puternic imfluentat de prezenta impurittilor sau
elementelor de aliere astfel: manganul mareste rezistenta mecanic dar la
continuturi mai mari de 1% micsoreaza mult plasticitatea, siliciul mreste
rezistenta mecanic si mbuntteste comportarea la mbtrnirea artificial,
nichelul mreste refractaritatea, fierul la continuturi mai mari de 0,5 micsoreaz
rezistenta mecanic.
Aliajele Al-Cu-Ni sunt aliaje cu rezistent mecanic mare att la temperaturi
joase ct si la temperaturi ridicate. n aliajele de tip Y durificarea la mbtrnire se
datoreste compusilor ternari (CuNi)2Al3 si Cu4NiAl7, fiind posibil si prezenta unui
compus cuaternar ce contine n plus Mg.

O alt categorie de aliaje deformabile durificabile prin precipitare o

constitue aliajele Al-Mg-Si. Structura aliajelor din acest sistem este relativ simpl,
fiind alcatuit din solutie solid si compus Mg2Si.
Tot n categoria aliajelor deformabile durificabile prin tratament termic sunt
incluse si aliajele din sistemul Al-Zn-Mg, aliaje caracterizate prin rezistent mare
la coroziune. Aceste aliaje contin 2-8% Zn, la care se mai adaug Cu, Fe, Si, Cr,
Mn, Ti, Ag.
Aliajele din acest sistem se mpart n:
o
o
o

Aliaje de nalt rezistent, pentru care suma Zn+Mg+Cu>10%;

Aliaje de medie rezistent, cu suma Zn+Mg+Cu=7-9%;
Aliaje cu rezistent scazut pentru care suma respectiv este mai mic de 6%.

b) Aliaje de aluminiu pentru turnatorie

Aliajele de aluminiu pentru turnatorie trebuie s aib fluiditate mare,
contractie relativ mic, susceptibilitate scazut de fisurare la cald si de formare a
porilor, proprietti caracteristice aliajelor care contin eutectice. Dintre aliajele
pentru turnatorie se mentioneaza aliajele: Al-Cu, Al-Mg, Al-Si, Al- Zn si Al-MgCu-Ni-Cr.
Aliajele Al-Cu pentru turnatorie se mpart n:
o Aliaje cu 4-6% Cu si mici adaosuri de Si, Mg,Ni, Mn,Ti.
o Aliaje cu 6-8% Cu si adausuri de Fe, Si, Mn, Cr, Zn si Sn
o Aliaje cu 10-14% Cu ce contin pn la 0,4% Mg, 1,5% Fe, 5% Si si mici proportii
de Ni, Mn, Cr.
Adaugarea elementelor de aliere are ca scop mbunttirea propriettilor
mecanice si a caracteristicilor tehnologice; si mbuntteste propriettile de turnare
si n prezenta Mg face posibil aplicarea tratamentelor termice de durificare, Mg
contribuie la cresterea propriettilor de rezistent mecanic, Ti finiseaz granularea
mrind tenacitatea, Ni mreste rezistent la temperaturi ridicate, Mn mareste
rezistenta mecanic, dar scade plasticitatea. Aliajele Al-Cu pentru turnatorie, ce
contin 4-6% Cu deoarece nu contin eutectic, au proprietti de turnare sczute, n
schimb aliajele cu peste 10% Cu au proprietti de turnare foarte bune. Aliajele Al-

Cu sunt utilizate pentru turnarea unor piese puternic solicitate n constructia de

masini si aviatie cum ar fi: tambure de fran, pistoane, chiulase, blocuri motoare.
Aliajele Al-Si cunoscute sub denumirea de siluminuri contin obisnuit de la 2
la 14% Si si diferite impuritti: Fe pn la aproximativ 1,4%, Mg pn la circa
0,15%, Cu maxim 0,6%. Foarte utilizate sunt aliajele cu 10-13% Si. Al si Si sunt
partial solubili n stare solid si nu formeaz compusi. Structura aliajelor cu 1113% Si este format din cristale primare de siliciu si mas de baz din eutectic
grosolan de +Si. La solidificare eutecticului cristalele de siliciu se depun la limita
cristalelor de sub forma de cristale aciculare si efectueaz negativ propriettile
mecanice. Aceste neajuns este nlturat prin modificari care produc urmatoarele
efecte:
Micsorarea grauntilor dentritici;
Subtierea si fragmentarea ramurilor dentritice;
Schimbarea morfologiei si formei eutecticului.
Aliaje de aluminiu obtinute prin metalurgia pulberilor
Dintre aliajele pe baz de aluminiu obtinute prin metalurgia pulberilor, cele
mai utilizate sunt aliajele Al-Al2O3 cunoscute sub denumirea de aliaje de tip SAP.
Aliajele SAP sunt alctuite dintr-o matrice de aluminiu n care sunt dispersate
particule de Al2O3. Proportia de Al2O3 variaz de la 6-9%(SAP1), pn la 18-20%
(SAP4). O dat cu cresterea continutului n Al2O3 creste rezistenta la rupere de la
30-32 daN/mm2, la 44-46daN/mm2 si scade alungirea de la 5-8 la 1,5-2%. Aliajele
de tip SAP n comparatie cu celelalte aliaje de aluminiu au o nalt rezistent la
coroziune si refractaritate ridicat, sunt utilizate n industria chimic si aeronautic.
Tot prin metalurgia pulberilor se pot obtine piese din aliaje a cror elaborare
sau deformare este foarte dificil. n aceast categorie sunt cuprinse aliajele de tip
SAS, aliaje ale aluminiului cu: Fe, Si, Ni, Mg, Cr, Mo, W, Ti, Zr, Be, Sn, Pb. De
exemplu aliajul SAS1 cu 25-30% Si si 5-7% Ni are coeficient de dilatare mic si
conductibilitate termic scazut. Aliajele Al-Zn-Mg-Cu-Fe-Ni-Cr cu 7,5%Zn,
2,5%Mg, 1,1%Cu, 1,1-2,2%Fe, 1-2,3%Ni si 0,2%Cr au rezistent mecanic
ridicat, sunt refractare, au rezistent la coroziune ridicat si proprietti
antifrictiune. Prin metalurgia pulberilor se pot obtine si aliaje ale Al cu SiO2, SiC,
B4C, AlPO4. De exemplu, aliajele aluminiului cu bor sau carbura de bor sunt
utilizate pentru obtinerea unor bare modelatoare de la reactoarele nucleare.

2. Aliaje de Titan

Titanul este un element chimic, cu o densitate mica (4.5 g/cm) si este un

metal de tranzitie dur, lucios si rezistent la coroziune.

Exista patru tipuri de titan nealiat pentru aplicatiile implanturilor

chirurgicale ( Tabelul 1). Titanul contine mai multe impuritati dar, oxigenul, fierul
si azotul sunt controlate foarte strict. Oxigenul are o mare influenta asupra
ductilitatii si rezistentei titanului.

Tabelul 1. Compozitia chimica a titanului si aliajelor sale (ASTM F67,

F136)

Unul dintre aliajele titanului (Ti 6Al 4V) este foarte des folosit in fabricarea
implanturilor, iar compozitia chimica este prezentata in Tabelul 1. Principalele
elemente ce intra in alcatuirea acestui aliaj sunt aluminiul (5,5-6,5 % greutate) si
vanadiul (3,5-4,5 %) plus impuritati.
Titanul este o substanta alotropica care se gaseste intr-o structura hexagonala
foarte restransa (compacta) (-Ti) pana la 882C si intr-o structura cubica centrata
(-Ti) peste aceasta temperatura.

Fig.1. Diagrama partiala de faze TiAl4V

Adaugarea de elemente in aceste aliaje alaturi de titan il ajuta pe acesta
sa capete o varietate de proprietati :
1. Aluminiul tinde sa stabilizeze faza , adica sa mareasca temperatura de
transformare de la faza la (Figura 1).
2. Vanadiul stabilizeaza faza coborand temperatura de transformare de
la la .
Aliajele au o microstructura monofazica (Figura 2.a), avand drept
caracteristica pregnanta capacitatea de a fi sudate. Capacitatea de stabilizare a
acestor substante bogate in aluminiu din acest grup de aliaje se finalizeaza intr-o
duritate excelenta si o rezistenta la oxidare la temperaturi ridicate (300-600C).
Aceste aliaje nu pot fi tratate la cald in scopul durificarii, deoarece sunt
monofazice.

Fig.2. Microstructura aliajelor de Ti

Adaugarea unei cantitati controlate de elemente stabilizatoare face ca faza
superioara sa reziste transformarilor de temperatura, ceea ce serealieaza intr-un
sistem bifazic. Precipitatele fazei vor aparea in urma tratarii la cald la
temperatura de calire a solutiei solide, urmata de imbatranire (durificare prin
precipitare) la o anumita temperatura joasa. Ciclul de imbatranire determina
precipitarea unor particule fine din metastabilul ce intersecteaza structura ,
care este mult mai rezistenta decat structura recoapta -, (Figura2.b). Unprocentaj
mai mare de elemente stabilizatoare (13% greutate V in aliajul Ti13V11Cr3Al) da
nastere unei microstructuri predominant care poate fidurificata prin tratament
termic, (Figura 3.c).
Proprietatile mecanice ale titanului pur comercial si ale aliajului Ti 6Al 4V
sunt date in Tabelul 5-6. Coeficientul de elasticitate al acestor materiale este de 110
GPa, ceea ce este jumatate din valoarea celui din cazul aliajelor Co-Cr. Din tabelul
2 se poate observa continutul ridicat de impuritati care induce la o rezistenta
ridicata si o ductilitate redusa. Rezistenta materialului variaza de la o valoare mult
mai scazuta decat cea in cazul tipului de aliaj 316 sau al aliajelor pe baza de Co,
pana la o valoare aproape egala cu cea a aliajului 316 normalizat sau al aliajului
turnat CoCrMo. Cu toate acestea, atunci cand este comparat din punct de vedere
al rezistentei specifice (rezistenta/densitate), aliajul de titan exceleaza peste toate
celelalte materiale folosite la realizarea implanturilor, ca in Figura 3. Astfel, titanul
are o rezistenta de marginire scazuta, facandu-l indesirabil pentru implanturile de
suruburi osoase, placi osoase si alte aplicatii similare.

Fig.3. Raportul rezistenta/densitate pentru materiale de implanturi

Tabelul 2. Proprietati mecanice ale Ti si ale aliajelor de Ti

Titanul datoreaza rezistenta sa la coroziune formarii unui strat de oxid solid.
In conditii in vivo, oxidul (TiO2) este singurul produs de reactie stabil. Stratul de
oxid formeaza un invelis subtire aderent care ajuta la pasivizarea materialului.
Titanul este puternic reactiv la temperaturi mari si arde imediat in prezenta
oxigenului. De aceea, este nevoie de un mediu inert pentru ca prelucrarea la
temperaturi mari sa aiba loc, sau poate fi prelucrat prin topirea prin absorbtie.
Oxigenul difuzeaza rapid in titan, iar oxigenul dizolvat face ca metalul sa devina

sfaramicios. Prin urmare, orice proces de topire la temperaturi mari sau forjare ar
trebui realizate la temperaturi mai mici de 925C. Prelucrarea la temperatura
camerei nu este intotdeauna o solutie pentru aceste probleme, deoarece materialul
tinde sa strice si sa rupa instrumentele de taiere. Uneltele foarte ascutite cu viteza
mica si lame mari sunt folosite pentru a micsora acest efect.

3. Aliaje de Magneziu
Magneziul este un metal mai usor decat Al ( g=1,74 g/cm3 ), cristalizeaza in
sistemul hexagonal si se gaseste in cantitati mari mai ales in apa de mare.

Magneziul are o structura poliedrica dupa recoacere ( figura 1. ) si daca-i

deformat plastic cu grad mai mic are o structura poliedrica cu macle. Aliajele pe
baza de Mg capata o importanta din ce in ce mai mare in industria aeronautica,
navala, chimica, radiofonica etc. Au greutate specifica mai mica decat aliajele pe
baza de Al, modulul de elasticitate mic, o rezistenta buna la soc si o prelucrabilitate
buna prin aschiere.

Fig. 1 Magneziu recopt

Inconvenientele principale constau in rezistenta mica la coroziune si
dificultati la elaborare datorita aviditatii mari a Mg fata de oxigen. Categoriile
principale de aliaje sunt :
-magneziu-aluminiu, pana la 10% Al ;
-magneziu-siliciu, pana la 1,5% Si ;
-magneziu-mangan, pana la 2% Mn .
Se mai utilizeaza ca elemente de aliere : Ag, Bi, Cu, Zr, Cd.

a) Aliaje Magneziu-Aluminiu
Magneziu dizolva pana la 12,6% Al la temperatura de 709oK, formand o
solutie solida Cu scaderea temperaturii scade solubilitatea, separandu-se drept

faza secundara, compusul intermetalic Al2Mg3 ( g ). Aliajele tehnice au pana la

10% Al si ar trebui sa prezinte in structura doar solutie a si precipitari de g.
Intrucat viteza de fuziune este foarte mica apare amestec eutectic, ce-i
drept, denaturat, chiar la concentratii uzuale de Al. Faza g este mult mai dura
decat a si poate fi evidentiata la microscop fara atac ( figura 4. ). Prin
incalzire la 670720oK, g trece in solutie solida a.
Ulterior la o racire lenta precipita g sub forma lamelara, formanduse o structura asemanatoare perlitei din oteluri ( figura 5. ). Aceste aliaje li
se adauga cantitati mici de Zn si Mn. Se utilizeaza pentru piese utilizate la
oboseala, de exemplu, carcase de motoare.
b) Aliaje Magneziu-Siliciu
Magneziul formeaza cu siliciu un compus Mg2Si. Compusul nu se dizolva
in Mg, formeaza un eutectic la 1,4% Si. Turnat in forme de turnatorie, aliajul
prezinta o structura denaturata ( Fig. 2), cristale de compus Mg2Si in masa de Mg.

Fig.2 Aliaj Mg-Si turnat

c) Aliaje Magneziu-Mangan
Magneziu formeaza cu manganul un compus MgMn si totodata dizolva
maxim 2,45% Mn la 924oK, formand solutia solida a ( figura 8. ). Manganul
influenteaza discret proprietatile mecanice, dar influenteaza avantajos rezistenta la

coroziune si sudabilitatea si rezistenta in sensul ca favorizeaza eliminarea

Fe(daunator) din topitura. La racire rapida cristalele de MgMn se separa sub forma
de ace ( lamele ) in interiorul grauntilor ( figura 9. ), iar la racire lenta, sub forma
de globule neregulate, grosolane, inconjurate de precipitari mai fine ( figura 10. ).
Aliajele MgMn se prelucreaza in tevi, bare, profile aproape numai prin extrudare si
se utilizeaza pentru carcase, rezervoare de combustibil, armaturii.

4. Aliaje de Zinc