SOCIOLOGIE

Nume:
Clasa:

Stratificarea sociala
Ce este stratificarea sociala?
Stratificarea sociala se refera la o caracteristica
fundamentala a societatilor care consta in faptul ca orice
forma de organizare umana este definita ierarhic, atat la
nivel societal, cat si la nivelul oricaror structuri determinate
ale sale. Cu alte cuvinte, in orice institutii sociale, in
organizatii, in comunitati sau chiar in grupuri, exista in
permanenta diferente ale pozitiilor de pe care au loc
interactiunile membrilor. Ele presupun valorizari diferite ale
statusurilor detinute de oameni, implicand roluri care
valideaza in permanenta importanta diferita a pozitiilor din
societate.
Diferentele dintre diversele straturi ale societatii pot sa
fie reduse sau extrem de profunde, putandu-se ajunge la o
separatie totala intre diferite grupuri din societate, cum este,

de exemplu, cazul castelor in India. Stratificarea sociala a

fost analizata de multe ori in corelatie cu un alt concept,
acela de inegalitate. Acesta din urma are o vocatie
ideologica relativ puternica, dat fiind faptul ca tema admiterii
sau respingerii inegalitatii a fost, mai ales in modernitate, o
tema ideologica majora. De altfel, primele analize ale
stratificarii sociale au fost date de incercarile filosofilor
moderni de a explica bazele inegalitatii sociale. La inceputul
modernitatii, ganditorii sociali au inceput sa isi puna
problema bazelor inegalitatii. Motivatia principala a acestor
preocupari s-a legat de spargerea unor bariere normative pe
care a adus-o modernitatea. Inegalitatile, altfel naturale,
ale istoriei premoderne erau tot mai mult chestionabile la
nivelul vietii sociale si din acest motiv, treptat, ganditorii
sociali au inceput sa se preocupe de acest subiect, care in
timp va deveni cea mai importanta tema ideologica a
modernitatii.
Primul teoretician care a avut o abordare stiintifica in
analiza stratificarii sociale este unul din fondatorii
sociologiei, Karl Marx.

Teorii cu privire la stratificarea sociala

Teoria lui Karl Marx
Karl Marx este cel mai important teoretician al claselor
sociale si chiar daca el nu si-a sistematizat niciodata teoria,
conceptia sa este totusi una referentiala nu doar pentru
perioada in care a lucrat si a trait, ci si pentru toti sociologii
care, dupa el, au studiat stratificarea sociala. Marx pleaca in
teoria sa de la ideile filozofiei moderne, propuse de filosofi
precum Hobbes si Locke, ca si de la economistii clasici
englezi, in primul rand de la Adam Smith (1723-1790).
Marx este preocupat de la bun inceput, ca si filosofii
moderni, de explicarea mecanismelor inegalitatilor sociale,
plecand de la ideea ca aceste inegalitati nu sunt naturale,
ci sunt generate de societate, iar mecanismele pe care ele
se cladesc au o natura economica. La fel ca la filosofii
moderni, el leaga aceste inegalitati de ideea de proprietate,
numai ca intr-o modalitate mult mai complexa si mai bine
articulata stiintific.

Punctul de plecare al teoriei lui Marx este acela ca

natura modului de organizare a societatii, tipurile de
raporturi dintre oameni, continutul a ceea ce exista in orice
societate sunt determinate de modul de productie specific
unei societati. Modul de productie are doua componente
majore. Pe de o parte, relatiile de productie, ca relatii de
natura sociala si economica care se desfasoara in interiorul
societatii in zona productiei de bunuri si servicii, iar pe de
alta parte, fortele de productie, care reunesc la randul lor
forta de munca si mijloacele de productie. In randul acestora
din urma Marx distinge alte doua componente, mijloacele de
munca propriu-zise si obiectele muncii.
In orice societate insa, modul de productie este marcat
fundamental de diferentierile sociale puternice dintre
diversele categorii sociale. Marx nu a fost interesat, ca
predecesorii sai, de descrierea acestor diferente in termeni
de lucruri care preexista, sau nu, ordinii naturale. Asa cum
se poate observa din figura anterioara, diferentele se
datoreaza in mod exclusiv pozitiei pe care indivizii o au in
raport cu mijloacele de productie din societate. Rolul acestor
mijloace este esential in structurarea sociala. Exista, cu
siguranta, multe clase sociale, gandite la Marx ca niste
grupuri mari de oameni care au caracteristici sociale si
economice comune, dar si o constiinta comuna a
apartenentei la clasa respectiva.
In orice societate, se pune problema distinctiei dintre
doua mari grupuri de oameni. Intre cei care au in proprietate
mijloacele de productie si cei care sunt ne-proprietari de
mijloace de productie. Proprietatea asupra mijloacelor de
productie devine astfel elementul crucial al constructiei si
intelegerii functionarii sociale. Aceasta pentru ca interesele
sociale, valorile si stilurile de viata sunt radical diferite la
nivelul acestor grupuri. Mai mult, inegalitatea produsa de
proprietatea privata asupra mijloacelor de productie
genereaza bazele exploatarii omului de catre om.

Teoria lui Max Weber

Un alt mare sociolog german, Max Weber, este cel care
a propus in istoria sociologiei un al doilea model referential
al stratificarii sociale. Weber s plecat de la teoria marxista si
a acceptat rolul important al definirii economice a claselor
sociale, inclusiv a proprietatii private.
Weber incearca in teoria sa sa raspunda la o serie de
limite ale teoriei marxiste, inclusiv la cele formulate de noi
mai devreme. El admite rolul important al factorului
economic in geneza si functionarea claselor sociale, insa
propune un mecanism social mai complex pentru procesul
de stratificare, incercand sa se focalizeze asupra rolului unor
factori determinanti care nu au o dimensiune strict
economica, legata de proprietatea asupra mijloacelor de
productie. Pe buna dreptate, Weber considera ca
diferentierile dintre clase, oricat de mult am opta pentru un
model ideal de analiza, nu pot fi reduse la unicul criteriu al
proprietatii asupra mijloacelor de productie, pentru ca in
realitate, clasele sociale presupun stiluri de viata diferite,
modele de relationare diferite in societate, putere si prestigiu
diferit. Mai putem adauga ca toate aceste aspecte sunt
conditionate inclusiv de veniturile diferentiate ale membrilor
societatii. Slujbele pe care le au oamenii intr-o societate sunt
o baza a veniturilor lor diferite, care fac ca cineva sa
apartina unui anumit grup. Veniturile realizate sunt insa
relativ independente, in cele mai multe cazuri, de calitatea
de proprietar.

Societatile moderne, chiar in vremea lui Weber, dar mai

ales in cele de dupa el, au multiple criterii de ierarhizare
sociala, care nu pot fi reduse la un criteriu unic, cel al
proprietatii asupra mijloacelor de productie.
Pe de alta parte, Weber mai distinge doua tipuri majore
de factori care influenteaza definirea stratificarii sociale. Este
vorba de status si de partid. Primul concept reliefeaza
diferentele dintre grupurile sociale in termenii onoarei si
prestigiului de care se bucura un individ sau un grup din
partea celorlalti. Independent de veniturile pe care le au,
independent de calitatea de proprietari, anumite categorii
sociale se bucura de un prestigiu social mai mare decat
altele.

Clasele sociale
Asa cum se observa din analizele anterioare, in lumea
contemporana exista multiple criterii de clasificare a claselor
sociale. In primul rand, identificam doua criterii de natura
economica, altele decat cel al proprietatii private asupra
mijloacelor de productie. Este vorba de avere, adica despre
ceea ce poseda ca bunuri mobile si imobile o persoana, iar
pe de alta parte avem criteriul veniturilor, adica valoarea a
ceea ce obtine in mod constant o persoana potrivit unor
activitati platite, a unor dividende sau altor sume obtinute in
mod regulat. In perioadele premoderne, un criteriu important
de diferentiere sociala il reprezenta averea, adica valoarea a
tot ceea ce poseda cineva, aceasta conferind adeseori pozitii
si functii speciale in societate, inclusiv cele privitoare la
exercitarea dreptului de vot.
Sistemul fiscal introdus de statele nationale a facut ca
treptat averea sa nu mai aiba aceeasi importanta sociala, iar
in diferentierea sociala, sa conteze intr-o masura tot mai
mare, venitul, adica valoarea castigurilor sistematice ale
unei persoane. Stilul de viata al oamenilor si conditiile lor de
existenta depind in mare masura astazi de valoarea
veniturilor pe care acestia le obtin. In societatea romaneasca
de astazi, o avere mare este desigur utila, dar ea nu se
traduce automat in conditii de viata la standarde inalte.
Daca un tanar mosteneste un tablou foarte valoros sau o
casa de mare valoare, stilul de viata si conditiile inerente nu
vor fi automat inalte, decat in masura valorificarii pe piata a
bunurilor respective. Daca in schimb, tanarul respectiv nu

are avere, ci un venit foarte mare, prin institutiile economice

existente (banci, sisteme de creditare, leasing), el poate sa
isi asigure un standard foarte inalt de viata.
Potrivit veniturilor (dar si potrivit criteriului averii),
oamenii pot fi impartiti in mai multe clase: cea a celor foarte
bogati, bogati, clasa medie, saraci si foarte saraci. Este
evident ca aceste crierii sunt definibile prin raportarea
comparativa intre grupurile cu nivele diferite de venituri si
au o dimensiune relativa raportata la o societate particulara
si la o perioada istorica data. Putem sa gandim, de
asemenea doar trei categorii, bogati saraci si clasa medie de
venituri, ori putem construi o clasificare cu mai multe clase.
In principiu insa, cea mai uzuala formula de clasificare a
claselor este cea care face apel la criteriul veniturilor
obtinute de indivizi, cele care conditioneaza interesele
acestora, stilurile si standardele diferite de viata ale
acestora.

Mobilitatea sociala
Ultima problema tratata in acest capitol o reprezinta
problematica mobilitatii sociale. Aceasta se refera la
miscarile indivizilor si grupurilor intre diferite pozitii socioeconomice, atat intre diferitele straturi sociale, cat si in
interiorul aceluiasi strat social. Deducem deci ca exista cel
putin doua tipuri mari de mobilitate. Pe de o parte,
mobilitatea verticala, in care un individ sau un grup isi
schimba apartenenta fata de un anumit strat, categorie sau
clasa sociala, in sensul ascendentei, urcarii in ierarhia
straturilor sociale sau descendent in sensul coborarii in
aceasta ierarhie.
Alaturi de mobilitatea verticala avem si o mobilitate
orizontala, intre diferite pozitii sociale care nu presupun
diferentieri ierarhice. Acest tip de mobilitate este data de
deplasarea actorilor sociali in plan orizontal intre pozitii
definite de institutii si organizatii care nu difera din punct de
vedere al ierarhiei straturilor sociale. Migratia geografica,
care este intotdeauna si una institutionala, presupune o
astfel de mobilitate. Deplasarile in teritoriu ale populatiei pot
sa fie de la sat la oras sau invers, in alte regiuni sau in alte
societati. In mod normal, oamenii isi schimba in toate aceste
cazuri si organizatiile in care lucreaza, cele in care isi petrec
timpul, ei intra uzual in alte institutii sociale, economice sau
culturale. Daca in aceste institutii nu ocupa pozitii ierarhice
diferite, atunci avem o mobilitate orizontala.
Mobilitatea sociala poate fi insa si de tip intragenerational sau inter-generational. Primul tip se refera la
mobilitatea produsa in interiorul aceleiasi generatii, cum ar
fi, spre exemplu, schimbarea clasei sociale, atunci cand
cineva din sarac ajunge sa intre in clasa medie sau cand
cineva emigreaza si ajunge sa lucreze intr-un alt loc. Al
doilea tip, mobilitatea inter-generationala, se refera la
schimbarea clasei sociale de catre membrii care apartin unor
generatii succesive, atunci cand de exemplu copilul isi
schimba clasa sociala in societate, comparativ cu cea a
parintilor.
Societatile moderne au permis intr-o masura mult mai
mare decat cele de dinainte, atat mobilitatea intergenerationala, cat si pe cea de tip intra-generational.

Mobilitatea geografica, pe de alta parte, desi a existat

permanent in istorie, ea are astazi, datorita noilor mijloace
de comunicare si de transport, valori mult mai mari, ridicand
probleme majore in societatile si zonele in care se
deplaseaza multi migranti.

Bibliografie

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie
/sociologie/Stratificare-si-mobilitatesoc58.php