FONDURILE STRUCTURALE

IN UE

CUPRINS
1. Politica de dezvoltare regionala in Romania
1.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania
1.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale
1.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu UE: Politica regionala si coordonarea
instrumentelor structurale
1.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania
1.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala
1.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar
1.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania
1.3.1. Unitati administrative regionale
1.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional
1.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national
1.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor strcuturale
1.3.5. Structuri consultative
1.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania
1.4.1. Planul National de Dezvoltare
1.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare
1.4.3. Colaborarea cu partenerii sociali si economici
1.4.4. Procesul de programare
1.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in Romania
1.5.1. Surse financiare nationale
1.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

4. Politica de dezvoltare regionala in Romania

1.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania
1.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale in Romania
Politica de dezvoltare regionala reprezinta o componenta esentiala a procesului de
reforma in Romania, avand drept scop principal diminuarea dezechilibrelor economice si
sociale acumulate, preintampinarea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea
dezvoltarii generale durabile a tuturor regiunilor tarii. Aceasta politica a fost introdusa in
Romania in anul 1998. Pana la acea data, Romania nu si-a formulat in mod clar o politica
de dezvoltare regionala, desi guvernele au actionat in acest sens prin diverse politici
macro-economice si sectoriale. Astfel, au existat programe specifice de dezvoltare a unor
zone sever dezavantajate, cum ar fi Muntii Apuseni, Delta Dunarii sau judetele Botosani,
Giurgiu si Vaslui Odata cu inaintarea in reformele necesare tranzitiei catre o economie de
piata functionala, precum si in contextul cerintelor pe care Romania trebuie sa le respecte
pentru a putea adera la Uniunea Europeana, sa conturat necesitatea adoptarii de catre
Romania a unei politici de dezvoltare regionala eficienta si clara, ca element nou si
important al strategiei de reforma, care sa fie benefica nu numai pentru regiunile mai
putin dezvoltate, ci si pentru dezvoltarea socio-economica a tarii, in general. Astfel, in
perioada 1996-1998, Comisia Europeana si Guvernul Romaniei au dezvoltat programul
Phare pentru politica de dezvoltare regionala care a avut ca obiective, pe de o parte,
constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra dezvoltarii regionale in
Romania, iar pe de alta parte, propunerea unui model de dezvoltare regionala propriu
Romaniei, pe baza unei analize detaliate a situatiei existente, precum si a cadrului istoric
si cultural specific.
Astfel, studiul "Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania", elaborat in anul
1997 in cadrul mentionatului program Phare, a propus un model concret de abordare a
dezvoltarii regionale, conturand principiile, obiectivele, instrumentele si institutiile
necesare promovarii unor politici in acest domeniu. In perioada urmatoare, 1997-1998,
unitatile administrativ-teritoriale organizate la nivel judetean s-au asociat in mod voluntar,
conturandu-se opt regiuni de dezvoltare propuse in studiul mentionat si infiintandu-se
agentiile de dezvoltare regionale corespunzatoare.
Cadrul juridic al dezvoltarii regionale a inceput sa se formuleze si el incepand cu
1998 cand a fost adoptata Legea nr. 151/98 privind dezvoltarea regionala in Romania,
lege care defineste principiile, obiectivele, competentele, instrumentele si institutiile
necesare promovarii politicii in domeniu. Institutiile nationale si regionale s-au infiintat
conform acestei legi, iar in perioada 1999-2000 s-a elaborat primul Plan National de
Dezvoltare. Intregul cadru institutional si legal pentru dezvoltarea politicilor regionale se
afla intr-o permanenta imbunatatire, astfel incat sa se raspunda cerintelor UE si
specificitatii romanesti. Evolutia si schimbarile importante din acest domeniu sunt
monitorizate de Comisia Europeana si publicate, anual, in Rapoartele periodice ale
Comisiei in legatura cu progresul Romaniei pe calea integrarii. In decembrie 2001,
Guvernul Romaniei a trimis Comisiei Europene Documentul de pozitie pentru Capitolul
21 referitor la politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale, cuprinzand
principalele actiuni care vor fi intreprinse in vederea integrarii, in domeniul legislativ,
institutional, al programarii, parteneriatului, aditionalitatii si managementului financiar. Pe
baza acestui document, Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri in martie 2002.
1.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu Uniunea Europeana: Politica regionala si coordonarea
instrumentelor structurale
Pentru a adera la Uniunea Europeana, Romania trebuie sa adopte, aplice si sa
dezvolte acquis-ul comunitar. Acesta reprezinta intreaga legislatie primara si derivata,
2

precum si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea,

respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii. Acquis-ul
comunitar este grupat in 31 de capitole. Cea mai mare parte a acquis-ului comunitar
trebuie preluat ca atare, numai aspecte concrete si dificile putand fi supuse negocierii. In
urma negocierilor, se pot solicita perioade de tranzitie (de exemplu in vederea adaptarii
economiei la cea a UE sau obtinerii unei perioade de timp necesare punerii in aplicare a
anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii
respectarii acestor dispozitii) sau adaptari speciale ale acquis-ului, pentru situatia in care
legislatia nationala este mai evoluata comparativ cu cea europeana. Pentru fiecare
capitol de negociere, Romania trebuie sa isi pregateasca pozitia de negociere sub forma
unui document de pozitie la care UE raspunde prin propria pozitie de negociere,
cunoscuta drept pozitie comuna si care trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele
membre ale UE.
In documentul de pozitie referitor la Capitolul 21, Romania declara faptul ca
accepta in intregime acquis-ul comunitar in vigoare la data de 31 decembrie 2000,
urmand sa ia masurile necesare pentru implementarea efectiva a acestuia pana la data
aderarii. Romania nu a solicitat perioade de tranzitie sau derogari. Infrastructura
institutionala necesara implementarii acquis-ului va fi completa si funcionala la data
aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Romania si-a asumat unilateral data de 1
ianuarie 2007, ca ipoteza de lucru pentru incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea
Europeana. Romania este pregatita sa examineze in continuare evolutia legislatiei
comunitare si sa informeze sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de
Asociere cu privire la legislatia si masurile de implementare adoptate pentru aplicarea
noului acquis sau, daca va fi cazul, cu privire la dificultatile care ar putea sa apara in
transpunerea noului acquis.
Romania se asteapta ca, in momentul aderarii, toate regiunile sale de dezvoltare,
respectiv intregul sau teritoriu sa fie eligibile pentru Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale.
Romania isi declara interesul de a participa, de la data aderarii la UE, in toate initiativele
comunitare. Romania doreste sa participe, inca de la data aderarii, la politica de coeziune
economica si sociala a Comunitatii si sa beneficieze de intreg sprijinul acordat prin
Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune, in conditiile aplicabile si celorlalte state
membre. Romania va asigura coerenta politicii sale de coeziune economica si sociala cu
alte politici comunitare, in special in domeniile ocuparii fortei de munca, egalitatii de
sanse intre femei si barbati, politicii sociale si formarii profesionale, politicii privind
dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, politicii agricole comune, politicii comune a
pescuitului, energiei, transportului si retelelor trans-europene, aplicarea cerintelor legate
de protectia mediului inconjurator, etc.
1.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania
Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale a fost stabilit in 1998, dupa o atenta
cercetare a situatiei specifice romanesti si a celei care trebuie instalata in vederea
promovarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala dupa modelul european.
Aceasta cercetare s-a facut in cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare
regionala, derulat in perioada 1996 1998 si destinat sa ofere asistenta Guvernului
Romaniei in vederea pregatirii conditiilor necesare pentru introducerea masurilor
specifice de politici regionale. In cadrul acestui program au fost efectuate primele analize
asupra disparitatilor regionale in Romania si s-a elaborat Carta Verde a Dezvoltarii
Regionale in Romania, care au facilitat actiunile ulterioare de definire a cadrului legislativ
si institutional.
1.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala

Legea fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania este Legea nr. 151/1998

care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele specifice
necesare promovarii politicii de dezvoltare regional.
Urmatoarele obiective sunt considerate de lege ca fiind principale pentru
dezvoltarea regionala:
a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltarii
echilibrate, prin recuperarea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor
defavorizate ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice,
sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;
b) pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in
structurile Uniunii Europene si de acces la fondurile structurale si la Fondul
de Coeziune ale Uniunii Europene;
c) corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul
regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si
regionale, in scopul dezvoltarii economico-sociale durabile si al dezvoltarii
culturale a acestora;
d) stimularea cooperarii inter-regionale, interne si internationale, a celei
transfrontaliere, inclusiv in cadrul euroregiunilor, precum si participarea
regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care
promoveaza dezvoltarea economica si instituionala a acestora, in scopul
realizarii unor proiecte de interes comun, in conformitate cu acordurile
internationale la care Romania este parte.
Pana in prezent aceasta lege a fost modificata si completata de ordonante sau
hotarari ale guvernului, fara insa a se schimba aceste obiective. De asemenea, aceasta
lege a fost si urmeaza sa fie corelata cu alte domenii inrudite. Astfel, cadrul legislativ
actual care sustine implementarea politicii regionale mai cuprinde: Legea nr. 189/1998
privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr.
143/1999 privind ajutoarele de stat si alte reglementari privind ajutoarele de stat;
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv;
Ordonana de Urgenta nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile
alocate Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare
aferente acestora, aprobata prin Legea nr. 22/2000; Ordonanta de urgenta 75/2000
privind regimul zonelor defavorizate si alte reglementari pe aceasta tema; Ordonanta de
Urgenta nr. 60/2001 privind achizitiile publice; Legea administratiei locale 215/2001;
Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul.
In vederea stabilirii, pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, a unui
cadru general adecvat, legal si institutional pentru implementarea Fondurilor Structurale
si Fondului de Coeziune, a fost adoptata Hotararea 1555/2002 privind desemnarea
institutiilor si organismelor responsabile cu coordonarea, implementarea si gestionarea
asistentei financiare comunitare prin instrumentele structurale. Pregatirea cadrului legal
pentru implementarea instrumentelor structurale a fost finalizat pana la sfarsitul anului
2005. Din momentul aderarii, regulamentele care guverneaza coordonarea
instrumentelor structurale vor fi obligatorii si direct aplicabile Romaniei in aceleasi conditii
ca si pentru celelalte State Membre.
Legislatia de dezvoltare regionala defineste, de asemenea, regiunile de dezvoltare
regionala (Legea 151/1998) si structurile teritoriale pentru dezvoltare regionala: consiliile
pentru dezvoltare regionala, respectiv agentiile pentru dezvoltare regionala (Legea
151/1998, Ordonanta de urgenta 268/2000, Ordonanta 27/2003), la nivel regional, si
Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala si Ministerul Dezvoltarii si Prognozei
(Legea 151/1998, Hotararea 554/1999, Hotararea 404/2001), la nivel national.
Legislatia dezvoltarii regionale stabileste si modul in care este finantata realizarea
obiectivelor de dezvoltare regionala. Acest cadru este completat de Memorandumul de
Intelegere semnat in 1998 de Guvernul Romaniei si Comisiia Europeana privind
infiintarea Fondului National de Dezvoltare Regionala si Oficiul de Plati si Contractare
4

Phare, precum si de memorandumurile de finantare anuale care stabilesc modul de

alocare a finantarii europene pentru diferitele arii geografice sau domenii.
1.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar
Procesul de armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile comunitare
reprezinta un obiectiv esential, care se regaseste in strategia de aderare a tuturor statelor
candidate la Uniunea Europeana si, in acelasi timp, o obligatie juridica ce decurge din
Acordul European de Asociere Romania-Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.
20/1993. Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este totodat una din
conditiile care determina progresul in procesul de negocieri pentru aderare,
angajamentele asumate de Romania in documentele de pozitie referindu-se in mare
masura la adoptarea de acte normative de baz pentru domeniul respectiv.
Acquis-ul comunitar este organizat in 31 de capitole, dintre care Capitolul 21 se
refera la "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale". Principalele
aspecte abordate in cadrul negocierilor aferente acestui capitol sunt capacitatea
administrativa, capacitatea de a identifica si dezvolta portofolii de proiecte si de
programare, precum si eligibilitatea regiunilor romanesti prin raport cu obiectivele
Fondurilor Structurale.
Conformitatea cu acquis-ul: Fondurile Structurale sunt in prezent guvernate de o
reglementare-cadru generala privitoare la Fondurile Structurale (Reglementarea
Consiliului CE 1260/1999) si o serie de reglementari si decizii legate de implementare,
care nu necesita transpunere in legislatia nationala. Totusi, la data aderarii, Romania va
trebui sa indeplineasca urmatoarele cerinte, abordate de asemenea in cadrul negocierilor
de aderare:
- cadrul legislativ: desi acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu necesita transpunere
in legislatia nationala, tarile candidate trebuie sa aiba un cadru legislativ
corespunzator, care sa le permita implementarea prevederilor specifice din
domeniu;
- organizarea teritoriala: tarile candidate trebuie sa convina cu Comisia asupra
unei clasificari NUTS pentru implementarea Fondurilor Structurale. NUTS este
Nomenclatorul de Unitati Statistice Teritorale care claseaza regiunile Statelor
Membre in functie de o serie de variabile socioeconomice (demografie, conturi
nationale, somaj, forta de munca, energie, agricultura si silvicultura, transporturi
si cercetare-dezvoltare);
- capacitatea de programare: Romania trebuie sa fie capabila, in momentul
aderarii:
a) sa pregateasca un plan de dezvoltare, conform cerintelor Reglementarii
1260/1999 a Consiliului (Planul National de Dezvoltare);
b) sa dispuna de proceduri adecvate pentru programarea multi-anuala a
cheltuielilor bugetare;
c) sa asigure implementarea principiului parteneriatului in diferitele stadii de
programare, finantare, monitorizare si evaluare a asistentei acordate prin
Fondurile Structurale;
d) sa indeplineasca cerintele specifice de monitorizare si evaluare, in special
in ce priveste evaluarea ex-ante a planului de dezvoltare.
- capacitatea administrativa: trebuie definite sarcinile si responsabilitatile tuturor
organismelor si institutiilor implicate in pregatirea si implementarea Fondurilor
Stucturale si a Fondului de Coeziune si asigurata o coordonare interministeriala eficienta;
- gestiunea financiara si bugetara: trebuie indeplinite prevederile referitoare la
controlul specific valabile pentru Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune.
Mai mult, Romania trebuie sa furnizeze informatii privind capacitatea sa de co5

finantare si nivelul cheltuielilor publice sau echivalente aferente actiunilor

structurale. Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002.
1.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania
Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania elaborata in 1997 in cadrul
Programului Phare pentru politica de dezvoltare regionala (1996 1998) a propus un
model concret de abordare a dezvoltarii regionale in Romania, inclusiv in ceea ce
priveste definirea regiunilor de dezvoltare si a institutiilor necesare promovarii unor politici
in acest domeniu. Aceste propuneri au stat la baza evolutiilor ulterioare din acest
domeniu iar legea nr. 151/1998, modificata si completata de ordonante de urgenta si
hotarari ulterioare, a stabilit organisme decizionale si executive, atat la nivel regional cat
si la nivel naional.
1.3.1. Unitati administrative regionale
Subdivizarea unei tari in regiuni se realizeaza, in mod normal, pentru scopuri
administrative sau de dezvoltare. In acest caz, scopul este de dezvoltare, prin facilitarea
implementarii politicii de dezvoltare regionala la nivel teritorial, in baza modelului
european fata de care judetul este o formatiune prea mica iar tara intreaga un teritoriu
prea mare pentru a fi asimilata cu regiunile de dezvoltare din Statele Membre. Ca
urmare, cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il
reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine.
Asocierea s-a produs conform recomandarilor Cartei Verzi, in cursul anului 1998, iar
structura regiunilor respecta principiile de similaritate si complementaritate in raport cu
caracteristicile economice si sociale. S-au fomat, astfel, opt regiuni de dezvoltare care
sunt unitati administrativ-teritoriale, fara personalitate juridica. Ele sunt considerate ca
regiuni functionale (datorita infrastructurii sau sistemelor de interactiune umana) si de
programare pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala. De asemenea,
constituie cadrul de culegere a datelor statistice specifice, in concordanta cu
reglementarile europene.
Cele opt regiuni sunt constituite din urmatoarele judete:
Regiunea 1 Nord-Est: Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui
Regiunea 2 Sud-Est: Braila, Buzau, Constanta, Galati, Vrancea, Tulcea
Regiunea 3 Sud Muntenia: Arges, Calarasi, Dimbovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova,
Teleorman
Regiunea 4 Sud Vest: Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea
Regiunea 5 Vest: Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis
Regiunea 6 Nord-Vest: Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Satu-Mare, Maramures
Regiunea 7 Centru: Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu
Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti, Ilfov
In momentul de fata, conform Nomenclatorului de Unitati Statistice Teritorale
(NUTS) care claseaza regiunile Statelor Membre in functie de o serie de variabile socioeconomice, structura teritoriala a Romaniei este asimilata dup cum urmeaza:
Nivel NUTS I: Romania
Nivel NUTS II 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitori
Nivel NUTS III 42 judete, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei
Nivel NUTS IV nu este aplicabil, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale
Nivel NUTS V 265 municipii si orase, 2686 comune, cu 13092 sate, care reflecta
structura administrativ teritoriala a Romaniei.
1.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional

La nivel regional, politica de dezvoltare regionala este gandita si implementata de

doua tipuri de structuri infiintate ca urmare a recomandarilor lucrarii Carta Verde a
Dezvoltarii Regionale in Romania: 8 Consilii pentru Dezvoltare Regionala si 8 Agentii de
Dezvoltare Regionala.
Consiliile pentru Dezvoltare Regionala sunt structuri deliberative alcatuite din:
- presedintii consiliilor judetene din regiune
- un reprezentant al consiliilor locale municipale din fiecare judet al regiunii
- un reprezentant al consiliilor locale orasenesti din fiecare judet al regiunii
- un reprezentant al consiliilor locale comunale din fiecare judet al regiunii
Conform legii, cele mai importante atributii ale Consiliilor pentru Dezvoltare
Regionala sunt urmatoarele:
- coordoneaza activitatea Agentiei pentru Dezvoltare Regionala, urmareste
respectarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala si asigura un tratament
egal si corect fata de toate judetele care alcatuiesc regiunea;
- analizeaza si aproba strategia de dezvoltare regionala;
- analizeaza si aproba criteriile si prioritatile de selectare a proiectelor de
dezvoltare regionala precum si alocarea si destinatiile resurselor provenite din
Fondul pentru Dezvoltare Regionala;
- analizeaza si aproba proiectele de dezvoltare regionala propuse de Agentia
pentru Dezvoltare Regionala;
- aproba documentatiile elaborate in vederea obtinerii statutului de zona
defavorizata;
- analizeaza si aproba propunerile Agentiei pentru Dezvoltare Regionala pentru
constituirea Fondului pentru Dezvoltare Regionala.
Din punct de vedere organizatoric, Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este
condus de un presedinte si un vicepresedinte, functii indeplinite prin rotatie pentru cate
un mandat de un an de catre reprezentantii judetelor, desemnati de acestea. Presedintele
si vicepresedintele trebuie sa reprezinte judete diferite.
Secretariatul Consiliului pentru Dezvoltare Regionala este asigurat de Agentia
pentru Dezvoltare Regionala.
Agentia de Dezvoltare Regionala este un organism neguvernamental, nonprofit, de
utilitate publica, cu personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii
regionale. Agentiile se organizeaza si functioneaza in conditiile legii dezvoltarii regionale
(151/1998) si ale statutului de organizare si functionare, aprobat de Consiliul pentru
Dezvoltare Regionala. Atributii principale ale agentiilor:
- elaboreaza si propune Consiliului pentru Dezvoltare Regionala, spre aprobare,
strategia de dezvoltare regionala, programele de dezvoltare regionala si planurile
de gestionare a fondurilor;
- pune in aplicare programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a
fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare
Regionala, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru
realizarea lor;
- identifica zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, impreuna cu
consiliile locale sau judetene, dupa caz, si inainteaza documentatiile necesare,
aprobate, in prealabil, de Consiliul pentru dezvoltare regionala, Ministerului
Dezvoltarii si Prognozei si Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala;
- asigura asistenta tehnica de specialitate, impreuna cu consiliile locale sau
judetene, dupa caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat,
care investesc in zonele defavorizate;
- inainteaza Ministerului Dezvoltarii si Prognozei propuneri de finantare, din Fondul
National pentru Dezvoltare Regionala, a proiectelor de dezvoltare aprobate;
- actioneaza pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare
Regionala;
7

- gestioneaza Fondul pentru Dezvoltare Regionala, in scopul realizarii obiectivelor

prevazute in programele de dezvoltare regionala;
- raspunde fata de Consiliul pentru dezvoltare regionala si fata de organele
abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.
Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt amplasate in centrele de greutate ale
celor opt regiuni:
Regiunea 1 Nord-Est: Piatra-Neamt
Regiunea 2 Sud-Est: Braila
Regiunea 3 Sud Muntenia: Calarasi
Regiunea 4 Sud Vest: Craiova
Regiunea 5 Vest: Timisoara
Regiunea 6 Nord-Vest: Cluj-Napoca
Regiunea 7 Centru: Alba-Iulia
Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti
1.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national
Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR) functioneaza la nivel national
ca institutie deliberativa fara personalitate juridica, cu scopul promovarii obiectivelor de
baza ale politicii de dezvoltare regionala.
CNDR are in componenta presedintii si vicepresedintii consiliilor pentru dezvoltare
regionala si, la paritate cu acestia, reprezentanti ai Guvernului (administratiilor publice
centrale). Presedintele CNDR este ministrul dezvoltarii si prognozei.
CNDR are urmatoarele atributii:
- aproba Strategia national pentru dezvoltare regionala si Programul national
pentru dezvoltare regionala;
- prezinta Guvernului propuneri privind constituirea Fondului National pentru
Dezvoltare Regionala (FNDR);
- aproba criteriile, prioritatile si modul de alocare a resurselor FNDR;
- urmareste utilizarea fondurilor alocate agentiilor pentru dezvoltare regionala din
FNDR;
- urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale inclusiv in cadrul
activitatilor de cooperare externa a regiunilor de dezvoltare, de tip
transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor;
- propune Guvernului declararea si delimitarea zonelor defavorizate.
Executivul Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala este Ministerul
Dezvoltarii si Prognozei (MDP) care s-a infiintat pentru a raspunde mai eficient prioritatilor
de relansare economica, de asigurare a unei cresteri economice durabile si de intarire a
capacitatii institutionale, de a elabora si pune in aplicare programe si proiecte de
dezvoltare regionala. MDP este un minister de sinteza, care are rolul de a elabora analize
si prognoze privind dezvoltarea economiei romanesti, de a aplica strategia si programele
guvernamentale, de a promova politicile de dezvoltare economica si sociala, precum si
investitiile straine n Romania.
In minister exista doua directii generale: Investitii straine si dezvoltare regionala,
Strategii si Prognoze, la care se adauga oficiile pentru relatia cu Parlamentul, cu
sindicatele si alte organisme guvernamentale si de integrare europeana.
In domeniul dezvoltarii regionale si a dezvoltarii socio-economice de ansamblu,
Ministerul Dezvoltarii si Prognozei are urmatoarele atributii:
- elaboreaza proiectul Planului National de Dezvoltare pe care il supune spre
aprobare Guvernului
- asigura coordonarea implementarii politicii nationale de dezvoltare pe
ansamblul tarii, pe regiuni si zone

urmareste realizarea obiectivelor de coeziune economica si sociala, in scopul

diminuarii decalajelor in dezvoltarea regiunilor si zonelor tarii, al intaririi
capacitatii competitive a fiecarei regiuni
- colaboreaza cu Ministerul Afacerilor Externe in realizarea obiectivelor de
cooperare externa a regiunilor de dezvoltare de tip transfrontalier, interregional
sau la nivelul euroregiunilor
- analizeaza si propune Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala
finantarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza
programe de sprijin al regiunilor, pentru a dobandi mijloacele necesare n
vederea restructurarii economiilor regionale
- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare in vederea finantarii
programelor si proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza programe de
sprijin al regiunilor, pentru a dobndi mijloacele de necesare n vederea
restructurarii economiilor regionale
- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare n vederea finantarii
programelor si proiectelor in domeniul sau de activitate
- supune spre aprobare Guvernului programele pentru zonele economice cu
statut special - zone defavorizate, parcuri industriale, etc.
In prezent, MDP este responsabil pentru managementul componentei pentru
dezvoltare regionala a fondurilor de pre-aderare Phare si, in acest sens, a infiintat
structuri separate pentru programare si management, pe de o parte, si pentru plati pe de
alta parte.
-

1.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor structurale

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania va beneficia de Fondurile
Structurale. Structura teritoriala a celor opt regiuni de dezvoltare corespunzand nivelului
NUTS II se va mentine, iar implementarea fondurilor structurale se va realiza pe baza
Cadrului de Sprijin Comunitar (Community Support Framework).
Acest document se va negocia cu Comisia Europeana in baza Planului national de
Dezvoltare continand strategia, prioritatile de actiune planificate pentru dezvoltare la nivel
national si regional, scopurile acestora specifice si resursele financiare indicative
aferente. In vederea pregatirii cadrului institutional operational pentru implementarea
fondurilor structurale, la sfarsitul anului 2002, Hotararea Guvernului nr. 1555 a desemnat
institutiile si organismele responsabile cu coordonarea, implementarea, precum si cu
gestionarea asistentei financiare comunitare post-aderare. Ministerul Dezvoltarii si
Prognozei ramane responsabil pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare care va
constitui baza negocierilor cu Comisia Europeana iar Ministerul Integrarii Europene va fi
autoritatea de management al Cadrului de Sprijin Comunitar, coordonand implementarea
asistentei comunitare prin fondurile structurale. Hotararea mentionata desemneaza
unitatile de management ale diferitelor programe sectoriale: dezvoltare regionala,
coeziune, cercetare dezvoltare tehnologica, politica sociala si de ocupare a fortei de
munca, agricultura si dezvoltare rurala si infrastructura in domeniul transporturilor si
mediului. Atributiile acestor unitati cuprind managementul financiar al fondurilor, contributii
la monitorizarea si evaluarea asistentei alocate programelor, propun realocarile de
fonduri, etc. Managementul platilor din fondurile structurale va fi asigurat de Agentia
Nationala de Plati din cadrul Ministerului Finantelor Publice. Prevederile acestei Hotarari
vor trebui transpuse prin masuri si actiuni concrete, precum si prin dezvoltarea adecvata
a capacitatii administrative a ministerelor vizate. Ministerul Integrarii Europene
coordoneaza aceasta transpunere care se va reflecta si in legislatia de organizare si
functionare a respectivelor ministere.
1.3.5. Structuri consultative
9

Pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare (PND - prezentat la Capitolul 4),

s-a infiintat, la sfarsitul anului 2002 (Hotararea 1323), Comitetul Interinstitutional
Partenerial care reprezinta cadrul larg partenerial al Consiliului National de Dezvoltare
Regionala pentru elaborarea PND, avand rol consultativ. Acest Comitet formuleaza
recomandari si propuneri asupra continutului PND, iar pentru a acoperi toate domeniile
integrate tratate de PND, el are in componenta reprezentanti, la nivel de decizie, ai
ministerelor, agentiilor pentru dezvoltare regionala, institutiilor publice centrale, institutelor
de cercetare si instituiilor de invatamant superior, precum si reprezentanti ai partenerilor
economici si sociali. Comitetul Interministerial este coordonat de Ministerul Dezvoltarii si
Prognozei. Intr-o formula similara, se infiinteaza, la nivel regional, comitete regionale
parteneriale.
O alta institutie importanta care contribuie la elaborarea politicilor de dezvoltare
regionala este Centrul de Excelenta din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi,
infiintat in anul 2000. Centrul functioneaza ca un departament inter-facultati al
Universitatii si actioneaza ca un element de conexiune intre mediul academic, factorii de
decizie politica si mediile locale si regionale de afaceri. Centrul ofera programe
academice de educatie, cercetare si consultanta, menite sa promoveze valorile
europene, sa incurajeze dialogul in probleme referitoare la integrarea europeana si sa
contribuie la pregatirea accesului Romaniei in Uniunea Europeana. Activitile sale au o
finalitate practica, legata de elaborarea politicilor domenii preum dezvoltarea economica
regionala, urbanism, amenajare teritoriala si mediul inconjurator.
1.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania
Ca si in Uniunea Europeana, nici in Romania nu pot sa existe, la nivelul tarii, zone
cu grad de dezvoltare extrem de diferit. Disparitatile regionale in Romania au fost studiate
relativ recent, iar Cartea Verde asupra Politicii de Dezvoltare Regionala prezinta
rezultatele acestor cercetari. In perioada 1998-2000, au fost analizate aprofundat zonele
rurale, in vederea elaborarii Planului National de Dezvoltare Rurala. Toate aceste studii
au demonstrat existenta unor diferente semnificative intre nivelurile de dezvoltare
economica si sociala atat intre regiuni si judete, cat si in interiorul judetelor. Pentru
reducerea acestor disparitati regionale, Romania trebuie sa elaboreze si sa puna in
aplicare politici complexe care sa conduca la coeziunea economica si sociala dintre
regiuni. Politicile de dezvoltare regionala reprezinta principalul instrument al acestor
politici de coeziune, care se refera la restructurarea regionala si locala, la cresterea
competitivitatii si productivitatii. In ultimii ani, Romania a facut progrese semnificative in
ceea ce priveste derularea unei politici regionale si de coeziune la nivel national care sa
raspunda, in acelasi timp, cerintelor Uniunii Europene de reducere si prevenire a
disparitatilor regionale economice si sociale.
Conceptul national de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri
planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in
parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri
economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si
local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Acest concept se regaseste in Planul
National de Dezvoltare (PND) care traseaza o strategie coerenta la nivel sectorial si
regional, vazand domenii cum ar fi dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca,
atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor,
imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltarea rurala, sanatatea,
educatia, invatamantul si cultura. Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul
politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea sau diminuarea
saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale
dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului
spiritual si cultural. In acelasi timp, politica de dezvoltare regionala trebuie sa se
incadreze in tendintele majore existente in prezent, si anume globalizarea, favorizarea
10

strategiilor pe termen lung, precum si stabilirea parteneriatelor in dezvoltarile pe verticala

si pe orizontala.
Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:
diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea
dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare
intarziata); preintampinarea producerii de noi dezechilibre;
indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la
instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si
de coeziune);
corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea
cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea
economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile
internationale incheiate de Romania.
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala
sunt:
descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul
central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;
parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;
planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in
vederea atingerii unor obiective stabilite;
cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea
programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.
Pentru implementarea politicilor de dezvoltare regionala a fost creat si este in
vigoare un sistem functional legal si institutional atat la nivel central cat si regional.
Dupa cum arata rapoartele de monitorizare ale UE si alte evaluari independente,
aceste realizari in domeniul nou pentru Romania al coeziunii economice si sociale
necesita ajustari deosebit de complexe. Dezvoltarea cadrului legal si institutional pentru
politica regionala este un proces in curs de desfasurare sustinut de mai multi factori. Cel
mai important este reprezentat de asistenta oferita de catre Uniunea Europeana prin
instrumentele de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD. De asemenea, o alta
oportunitate trebuie considerata programul national de twinning (infratire) si cele opt
programe regionale de twinning (infratire) planificate pentru 2002 2003 avand drept
scop intarirea capacitatii institutionale a autoritatilor centrale si regionale prin transferul de
cunostinte si experienta de la institutii similare din Uniunea Europeana. Sustinerea
externa trebuie sa fie asociata cu angajamente speciale ale partii romane, la nivel central
si regional, atat din punct de vedere financiar cat si al resurselor umane alocate.
1.4.1. Planul National de Dezvoltare
Planul National de Dezvoltare (PND) este un document programatic elaborat cu
scopul de a atinge obiectivele de coeziune economice si sociala, respectiv de dezvoltare
regionala. Acest document raspunde celor doua deziderate ale Romaniei, si anume
nevoia interna de dezvoltare echilibrata a tarii si cerintele externe din perspectiva
integrarii in Uniunea Europeana. In acest sens, actualul PND (2002 2005) asigura
fundamentarea cererii Romaniei de finanare a programelor de dezvoltare din fondurile
UE, construcie instituional, adoptarea acquisului comunitar si realizeaza, in acelasi
timp, o abordare mai cuprinzatoare, incluzand ansamblul strategiei Guvernului de
atingere a obiectivelor de dezvoltare. Uniunea Europeana utilizeaza Planul pentru
evaluarea si localizarea fondurilor financiare acordate Romaniei. Pentru a servi scopurilor
legate de accesarea Fondurilor Structurale, dupa aderarea la UE, Planul National de
Dezvoltare va trebui sa evolueze spre acelasi tip de abordare pe care o realizeaza si
Statele Membre ale UE, prin intermediul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS), atunci
cand solicita sprijin financiar.
11

Primele planuri de dezvoltare, realizate in 1999, au reprezentat punctele de vedere

exclusive ale Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala si ale celor 8 agentii de
dezvoltare regionala, ajungandu-se, in momentul de fata, la documente care includ att
strategiile regionale de dezvoltare cat si principalele strategii sectoriale in domeniul
industriei, IMM-urilor, tehnologiei informatice, infrastructurii, mediului si resurselor umane
si serviciilor sociale. Planul National de Dezvoltare, ca document programatic, a cunoscut
un progres continuu in ceea ce priveste respectarea principiilor de elaborare
recomandate de Uniunea Europeana:
- principiul programarii (procesul de organizare, luare a deciziilor si de finantare
se desfasoara prin exercitii multianuale, pentru Romania de maxim 3 ani, in
prezent, respectiv de 7 ani, la nivelul Uniunii Europene);
- principiul parteneriatului (elaborarea si implementarea planurilor de dezvoltare
se fac in parteneriat larg, iar asocierea partenerilor este asigurata de Guvern, in
cadrul Comitetului Interinstitutional Partenerial);
- principiul aditionalitatii (fondurile europene pentru finantarea masurilor cuprinse
in planul de dezvoltare nu pot inlocui fondurile publice nationale sau
echivalentul lor);
- stabilirea elementelor de monitorizare si evaluare, precum si de management
financiar si a procedurilor de control care asigura eficienta asistentei.
Cel mai recent PND (2002 2005) este un document cuprinzator, care integreaza
strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare. El s-a realizat pe
baza unor orientari metodologice clare, in cadrul asigurat de un larg parteneriat
ministerele implicate in administrarea diferitelor fonduri si programe, organisme de
implementare, agentii de dezvoltare regionala, autoritati locale, sindicate si patronate,
ONGuri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului, dezvoltarii rurale, combaterii
saraciei, asigurarii sanselor egale tuturor cetatenilor. PND este realizat printr-o dubla
abordare: atat de sus in jos, prin luarea in considerare a planurilor si strategiilor
sectoriale elaborate la nivel naional, cat si de jos in sus, prin utilizarea informatiilor
transmise prin Planurile de Dezvoltare Regionala elaborate de Agentiile de Dezvoltare
Regionala si aprobate de Consiliile pentru Dezvoltare Regionala. Ca urmare, cele mai
multe dintre propunerile incluse in acest document au rezultat in urma unui dialog
sistematic pe teme privind cresterea economic si coeziunea sociala purtat la nivel local,
regional si central. Analizele economice si sociale efectuate la nivel sectorial si regional
au condus la identificarea a 7 axe prioritare de dezvoltare, in jurul carora se vor articula,
in perioada de plan, toate obiectivele, masurile, programele si proiectele care vor concura
la realizarea acestor prioritati majore:
Axa 1. Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, intarirea competitivitatii
activitatilor economice si promovarea sectorului privat
Axa 2. Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii
Axa 3. Intarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a se
adapta la cerintele pietei si imbunatatirea calitatii serviciilor sociale
Axa 4. Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii rurale
Axa 5. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului
Axa 6. Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor,
tehnologiei informatiei si crearea societatii informationale
Axa 7. Imbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale
echilibrate si durabile
1.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare
Planul National de Dezvoltare 2002 2005 este un document care integreaza
strategiile sectoriale, judetene si regionale. Ministerul Dezvoltarii si Prognoza, care
coordoneaza elaborarea PND, colaboreaza, in acest sens, cu alte ministere relevante
12

fata de PND si cu agentiile de dezvoltare regionala. La randul lor, agentiile de dezvoltare

regionala colaboreaza, in elaborarea planurilor de dezvoltare regionala, cu judetele,
respectiv consiliile judetene, care pregatesc planurile judetene. Aceasta abordare tine
cont de faptul ca unele obiective de dezvoltare sunt concentrate asupra unuia sau mai
multor sectoare economice distincte (sectoare verticale - cum ar fi: sectorul energetic,
agricultura, industria prelucrtoare), iar alte obiective au impact numai asupra anumitor
sectoare (sectoare orizontale cum ar fi: IMM-urile, Resursele umane, Societatea
informaional, Mediul). De asemenea, in stabilirea acestor obiective de dezvoltare
trebuie sa se regasesca concluziile unor largi dezbateri din teritoriu, care sa permita
valorificarea intregului fond de creativitate si inventivitate care se manifesta la nivelul
regiunilor si judetelor.
Planuri sectoriale
Politicile sectoriale sunt propuse de ministere care tin cont, in elaborarea lor, de
impactul masurilor proprii asupra celorlalte domenii la nivel sectorial si regional. Astfel,
Planul National de Dezvoltare (2002-2005) inglobeaza analizele si strategiile celor mai
importante sectoare productive si servicii conexe:
- agricultura;
- industrie-constructii;
- intreprinderi mici si mijlocii;
- turism;
- comert;
- sectorul privat.
De asemenea, sunt cuprinse strategiile in domeniul infrastructurii, resurselor
umane si serviciilor sociale, mediului inconjurator si din domeniul cercetarii si dezvoltarii
tehnologice, inovarii, comunicatiilor si tehnologiei informatiei. Aceste strategii sunt
elaborate de ministerele de profil sau de grupuri interministeriale, dupa caz (ex. politicia
industriala a Romaniei), fiind instrumente de promovare si sustinere a programelor
prioritare din sectoarele respective, in acelasi timp urmarind si implementarea
prevederilor legislatiei romanesti conforme cu acquisul comunitar. Aceste politici sunt
periodic actualizate (anual, sau multianual), incluzand, prin selectie, acolo unde este
cazul, propuneri de proiecte considerate prioritare de unitati economice sau sociale, din
sectorul public sau privat, de agentii si institutii guvernamentale, autoritati ale
administratiei publice locale, organizatii non-guvernamentale sau chiar persoane
particulare sau echivalente acestora. Politicile sectoriale urmaresc si perfectionarea
cadrului institutional de gestionare si monitorizare a programelor proprii si cuprind
calendare de masuri si actiuni, pe termen scurt sau mediu, care sa puna in practica
prevederile politicii.
Planuri regionale de dezvoltare
Planurile de Dezvoltare Regionala sunt instrumente de planificare si programare
regionala care servesc drept fundament pentru stabilirea obiectivului strategic,
obiectivelor operationale si prioritatilor de dezvoltare pentru cele 8 regiuni de dezvoltare
ale Romaniei. Perspectivele de dezvoltare si modalitatile practice de actiune pentru
atingerea obiectivelor propuse sunt stabilite in Strategiile de Dezvoltare. De asemenea,
Planurile de Dezvoltare Regionala asigura justificarea necesitatii de finantare din
fondurile Uniunii Europene, in diverse sectoare economice care se regasesc la nivelul
regiunilor respective.
Planurile de Dezvoltare Regionale sunt elaborate de catre Agentiile de Dezvoltare
Regionala, tinand cont de recomandarile concrete ale Comitetelor Regionale Parteneriale
din care fac parte o serie de institutii relevante la nivel regional, precum directiile judetene
de statistica, agentiile pentru protectia mediului, camerele de comert, universitatile, etc.
Aceste planuri sunt corelate cu alte documente de programare elaborate la nivel de
municipiu si judet.
13

Planurile de Dezvoltare Regionala contin analiza socio - economica a regiunii,

analiza SWOT elaborata pe baza analizei socio economice si strategia de dezvoltare
regionala care prezinta directiile strategice de dezvoltare ale regiunii.
In general, Planurile urmaresc:
- reducerea disparitatilor dintre judete, mediu urban mediu rural, zone centrale,
zone periferice etc;
- preintampinarea aparitiei unor zone problema;
- coordonarea initiativelor de dezvoltare regionala cu prioritatile nationale si
orientarile Uniunii Europene;
- promovarea unor politici diferentiate conform unor particularitati zonale (zone
monofunctionale predominant agricole, miniere aglomerari urbane, zone
naturale si construite protejate, zone de granita, zone cu probleme de mediu)
Domeniile principale de referinta ale planurilor sunt intreprinderile mici si mijlocii,
infrastructura locala si regionala, servicii sociale, turism, mediu, resurse umane si
agricultura.
Planuri judetene
Consiliile Judetene adopta, prin lege, planuri de dezvoltare economico-sociala a
judetului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la
consiliile locale. De asemenea, dispun, aproba si urmaresc, in cooperare cu autoritatile
administratiei publice locale comunale si orasenesti interesate, masurile necesare,
inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestor strategii. In vederea elaborarii
lor, consiliile judetene analizeaza potentialul judetului si identifica prioritatile de
dezvoltare, punand accent pe implicarea sociala si promovarea colaborarii intre institutiile
publice si initiativa privata. Planul se concretizeaza in programe aprobate prin hotarari ale
consiliilor judetene, si pentru care se stabilesc termene, grafice de derulare, directii si
persoane responsabile pentru buna derulare a acestora. Planurile sunt elaborate, in
general, pentru perioade de 4 ani.
1.4.3. Colaborarea cu partenerii economici si sociali
La nivel national, colaborarea cu partenerii economici si sociali se axeaza, in
momentul de fata, pe analiza primei versiuni a Planului National de Dezvoltare. Aceasta
relatie este in curs de intarire, astfel incat partenerii sa fie consultati inca din fazele initiale
de programare si ulterior, in etapa de implementare, prin implicarea acestora in Comitete
de monitorizare create la diferite nivele. Acelasi proces de implicare a partenerilor
relevanti exista si la nivel regional si local. Parteneriatul va implica desemnarea la nivel
national, regional sau local, a unei "asociatii efective a tuturor organismelor relevante, in
concordanta cu practicile si legile nationale". Partenerii economici si sociali vizati astfel,
sunt sindicate si patronate, ONG-uri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului,
dezvoltarii rurale, combaterii saraciei, asigurarea sanselor egale tuturor cetatenilor.
1.4.4. Procesul de programare
Programarea, conform definitiei comunitare, este procesul de organizare, luare a
deciziilor si finantare, derulat intr-un numar de etape, pentru a implementa, pe o baza
multianuala, actiunea comuna a Comunitatii si a Statelor Membre in scopul atingerii
obiectivelor urmatoare:
- promovarea dezvoltarii si ajustarilor structurale ale regiunilor a caror dezvoltare
este ramasa in urma (Fonduri Structurale - Obiectivul 1 );
- sustinerea reconversiei economice si sociale a zonelor care se confrunta cu
dificultati structurale (Fonduri Structurale - Obiectiul 2);
- sustinerea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, instruire si
ocupare a fortei de munca (Fonduri Structurale - Obiectul 3).
14

Programarea, care nu se refera doar la programarea financiara multianuala, este

strans legata de principiul parteneriatului (cooperarea dintre toti partenerii publici sau
privati implicati in procesul dezvoltarii regionale), de aplicarea unui sistem de
monitorizare si evaluare a proiectelor componente, dar si de pregatirea Planului National
de Dezvoltare (PND), ca document programatic.
Romania a elaborat primul Plan National de Dezvoltare in 1999, acoperind
obiectivele complexe ale coeziunii economice si sociale pentru perioada 2000 2002,
stabilind prioritatile strategice de dezvoltare, regionale si sectoriale, precum si sursele de
finantare europeana si nationala a acestora. Acest Plan a fost realizat in special prin
colaborarea cu cele opt agentii de dezvoltare regionala, punand accentul pe reducerea
dezechilibrelor regionale existente. La sfarsitul anului 2001 a fost definitivat urmatorul
Plan National de Dezvoltare, pe perioada 2002 2005, document mai cuprinzator, care
integreaza strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare, de
aceasta data PND axandu-se pe prevenirea aparitiei unor disparitati ca urmare a
procesului de restructurare industriala. Aceasta forma complexa a PND este mai
apropiata prin conceptie si continut de documentele similare elaborate de Statele
Membre UE. Pe parcursul anului 2003 se va elabora PND pentru perioada 2004 - 2007,
sub coordonarea Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.
Aceste exercitii succesive au permis experimentarea de scheme diferite legate de
aplicarea principiilor care caracterizeaza procesul de programare, in special legate de
rolul participantilor cheie si de procedurile utilizate. In acest sens, in anul 2002 a fost
promulgat un act normativ care reglementeaza cadrul si relatiile de cooperare dintre
institutiile implicate in elaborarea Planului de Dezvoltare, precum si rolul si contributiile
acestora (infiintarea Comitetului Interinstitutional Partenerial). In ceea ce priveste
abordarea multianuala, chiar daca planurile de dezvoltare nationale si chiar regionale
acopera deja mai multi ani, bugetele nationale si locale sunt proiectate si aprobate anual,
ceea ce produce dificultati in finantarea proiectelor multianuale, de amploare. In
momentul de fata se fac eforturi pentru trecerea graduala la un cadru indicativ de alocare
a fondurilor pe trei ani, inclusiv a celor de co-finantare a programelor europene de preaderare. Sistemul de monitorizare si evaluare a implementarii programelor de dezvoltare
regionala este in proces de adaptare la cerintele Uniunii Europene, si anume un sistem
unitar national si regional, care va integra subprogramele regionale si va asigura
comunicarea intre autoritatile de management, autoritatile de plata si unitatile de
implementare, atat din punct de vedere tehnic cat si financiar.
1.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in romania
1.5.1. Surse financiare nationale
Instrumentele financiare nationale care concura la implementarea politicii de
dezvoltare regionala provin, conform legii, din doua surse principale: Fondul National de
Dezvoltare Regionala (FNDR) si Fondul de Dezvoltare Regionala (FDR).
FNDR este administrat de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si reprezinta o parte
distincta a bugetului acestui minister. Fondul este asigurat de la bugetul de stat, insa
poate fi alimentat si de la Fondul National (organism national de trezorerie din cadrul
Ministerului de Finante prin care fondurile primite de la UE suntdirectionate spre
beneficiarii interni), precum si din surse de finantare interna sau internationala.
La nivel regional, Fondurile de Dezvoltare Regionala (FDR) sunt fonduri
administrate de Consiliile de Dezvoltare Regionala, constituite din resursele locale ale
consiliilor judetene si municipale componente ale regiunii, din alocatii primite de la FNDR
si din surse financiare atrase din sectorul privat, de la banci, investitori straini, etc.
Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt sustinute din aceste fonduri, in dezvoltarea unor
strategii proprii si implementarea de programe regionale.
15

1.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

Romania primeste sprijin financiar in vederea introducerii si implementarii politicilor
ce ii vor permite participarea, dupa aderare, la Fondurile Structurale. Acest sprijin
financiar contribuie astfel la dezvoltarea capacitatii de a intelege politica structurala a UE,
de a infiinta si opera structurile administrative si procedurile bugetare necesare accesului,
in viitor, la Fondurile Structurale. Pe termen lung, vor fi finantate programe regionale, de
dezvoltare rurala, agricola si de mediu bazate pe politici nationale de dezvoltare
regionala, care sa asigure, astfel, tranzitia Romaniei catre sistemul fondurilor structurale.
Cele trei instrumente financiare prin care Uniunea Europeana ajuta Romania sa
parcurga acest proces de tranzitie sunt programele Phare (Poland Hungary Aid for
Reconstruction of Economy Ajutorul pentru Reconstructia Economiei Poloniei si
Ungariei), SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural
Development Program Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) si
ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-accession Instrument pentru Politicile
Structurale de Pre- Aderare).
Phare reprezinta peste 38% din ajutorul financiar anual al Uniunii Europene pentru
Romania (250 mil. euro) si urmareste sustinerea consolidarii institutiilor statului,
participarea la programele Comunitare, dezvoltarea regionala si sociala, restructurarea
industriala si dezvoltarea IMM. SAPARD reprezinta cca. 23% (150 mil. euro) din alocatiile
anuale, fiind destinat modernizarii agriculturii si dezvoltarii zonelor rurale, in timp ce ISPA,
cu cca. 250 mil. euro anual, asigura suportul pentru dezvoltarea transporturilor si sustine
masurile pentru protectia mediului. La fel ca si in cazul Fondurilor Structurale de care
beneficiaza tarile membre ale Uniunii Europene, asistenta financiara PHARE, ISPA si
SAPARD este menita sa completeze si nu sa inlocuiasca efortul national. Conform
principiului aditionalitatii, cofinantarea acestei asistente financiare se face din bugetul de
stat in conformitate cu cerintele stabilite prin documentele incheiate sau convenite intre
Guvernul Romaniei si Comisia Europeana. Beneficiarii ultimi ai fondurilor europene
(intreprinderi, regii autonome, autoritati locale, etc.) fac, de asemenea, eforturi pentru
atragerea cofinantarilor suplimentare si din alte surse, cum ar fi bugetele proprii, institutii
finaciare locale sau internationale, s.a. Phare ramane cel mai important program si este
comparat cu Fondul European pentru Dezvoltare Regionala din cadrul Fondurilor
Structurale, desi are si cateva componente sociale care compenseaza lipsa unui
instrument de pre-aderare similar cu Fondul Social European. SAPARD este strans legat
de Fondul European de Orientare si Garantare in Agricultura, in timp ce ISPA, probabil
cel mai coerent dintre instrumentele de pre-aderare, este puternic corelat cu Fondul de
Coeziune.
Programul Phare
In Agenda 2000, Comisia Europeana a propus concentrarea programului Phare
asupra pregatirii tarilor candidate din Europa Centrala si de Est in vederea aderarii lor la
Uniune, axand acest ajutor financiar pe doua prioritati cruciale pentru adoptarea acquisului comunitar: - intarirea capacitatii institutionale (Institution building) si - sprijin pentru
investitii.
Intarirea capacitatii institutionale consta in adaptarea si consolidarea institutiilor
democratice, administratiei publice si organismelor care au responsabilitati in
introducerea si aplicarea legislatiei comunitare. Procesul de integrare nu inseamna numai
apropierea legislatiei Romaniei de cea comunitara ci are ca scop si aplicarea efectiva si
eficienta a acesteia. Aceasta aplicare presupune dezvoltarea unor structuri adecvate,
resurse umane si competente care sa asigure gestionarea problemelor. De asemenea,
adoptarea acquis-ului comunitar presupune, de indata ce acest lucru este posibil, ca
intreprinderile si marile infrastructuri sa se adapteze si sa respecte normele europene.
Acest proces de adaptare cere investitii considerabile, in mod special in ceea ce priveste
aplicarea reglementarilor comunitare de mediu, de siguranta nucleara, de securitate in
16

transporturi, conditii de munca, comercializarea produselor alimentare sau controlul

proceselor de fabricatie. In acest context, ajutorul comunitar pentru sprijinirea investitiilor
urmareste alinierea normelor si standardelor din Romania cu cele comunitare, precum si
dezvoltarea de politici regionale, sociale si rurale similare cu cele din UE.
In ceea ce priveste dezvoltarea regionala, ajutorul financiar este orientat catre
diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate in timp, prevenirea aparitiei
unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale a tuturor regiunilor tarii, precum si
catre cooperarea transfrontaliera. De asemenea, programul Phare asista tara noastra in
vederea introducerii si dezvoltarii procedurilor administrative si financiare necesare
participarii la politicile structurale ale UE si orientarea eficienta a contributiilor financiare
pentru investitii.
Dezvoltarea regionala este, in general, unul dintre programele prioritare incluse in
programarea multi-anuala a fondurilor Phare, aprobat atat de Guvernul Romaniei cat si
de Comisia Europeana. In ultimii doi ani (Phare 2001 si Phare 2002), el a continut doua
sectiuni importante, si anume Intarirea capacitatii institutionale in coeziune economica si
sociala si Investitii in coeziune economica si sociala. In ultimii doi ani, investitiile in
coeziune economica si sociala au reprezentat, in medie, 32% din alocarea anuala Phare
pentru Romania. Componentele subprogramului de investitii in coeziunea economica si
sociala se modifica de la an la an, in functie de evolutiile din domeniul dezvoltarii
regionale, de progresele facute sau de nevoile inregistrate ca urmare a altor politici
nationale. Exista, astfel, componente orientate spre rezolvarea unor probleme constante,
cum ar fi infrastructura si care se regasesc, de la an la an, in toate programele de
coeziune economica si sociala - sau punctuale, cum ar fi sprijinirea zonelor de
restructurare industriala care a determinat intreg programul de dezvoltare regionala din
cadrul Phare 2000 sa se concentreze pe 11 zone tinta stabilite prin Hotararea Guvernului
399/2000.
Programul SAPARD
SAPARD este programul Uniunii Europene care finanteaza in Romania, ca si in
celelalte tari candidate, reforma structurala in sectorul agricol si al dezvoltarii rurale,
precum si implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna si a
legislatiei aferente.
Obiectivele programului SAPARD sunt urmatoarele:
-sa rezolve probleme specifice legate de o dezvoltare rurala pe termen lung;
-sa imbunatateasca standardele de calitate ale produselor agricole, ale procesului
de productie si ale marketingului acestora, scopul final fiind sa apropie aceste
standarde de cele practicate in Uniunea Europeana;
- sa ajute fiecare tara candidata in demersul de adoptare si implementare a
acquis-ului comunitar corespunzator.
Pentru atingerea acestor obiective, programul finanteaza proiecte din patru
domenii considerate, in Romania, prioritare:
- imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si
piscicole;
- dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;
- dezvoltarea economiei rurale (investitii in firmele cu profil agricol, diversificarea
economica si silvicultura);
- dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea formarii profesionale, asistenta
tehnica, inclusiv studii care sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului,
campanii de informare si publicitate).
Programul SAPARD este in totalitate descentralizat, conferindu-se Romaniei
responsabilitati depline in ceea ce priveste implementarea programului, incepand cu
etapa de selectare a proiectelor si pana la efectuarea platilor, ceea ce va conduce la
castigarea de experienta din partea acestora in aplicarea regulilor si procedurilor UE.
17

Autoritate manageriala care se ocupa de implementarea programului este Agentia

SAPARD.
Programul ISPA
ISPA finanteaza proiecte majore de infrastructura in domeniul transporturilor si
protectiei mediului. In sectorul transporturilor se acorda prioritate investitiilor destinate
integrarii sistemului romanesc de transport in cel al Uniunii Europene, precum si in
viitoarele Retele Trans Europene (Trans European Network TEN). De asemenea, se
acorda o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu alte state candidate in domeniul
transporturilor si imbunatatirii sistemului national de transport prin eliminarea verigilor
lipsa.
In ceea ce priveste protectia mediului, se vizeaza sprijinirea Romaniei in procesul
de adoptare a legislatiei comunitare. O atentie speciala se acorda apei potabile, tratarii
apelor uzate si evacuarii reziduurilor menajere.

18