Parabolele Lui Iisus Andrei Plesu

Andrei
s-a nascut In I948 la

A absolvit Facultatea de
Arte Plastice, Seqia de istoria
teoria artei. A oblinut doctoratulin
istoria artei la Universitatea din
cu teza Sentimentul naturii
in cultura europeana. Lector universitar (I980-I982) la Academia de
Arte Plastice,
(cursuri de istorie
critica a artei modeme
Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de

Filozofie, Universitatea din
(I99I-I997). Este fondator
director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche),
fondator
al FundaJiei "Noua Europa"
rector al Colegiului "Noua Europa" (I994), membru al World Academy of Art and
Science
al Academie Intemationale de Philosophie de I'Art, dr.
phil. honoris causa aI UniversitaJii "Albert Ludwig" din Freiburg im
Breisgau
al UniversitaJii "Humboldt" din Berlin, Commandeur
des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Legion d'Honneur.
Scrieri: Ctildtorie in lumeaformelor, Meridiane, I974; Pitoresc fi mel ancolie. 0 analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers,
I980; Humanitas, I992; Francesco Guardi, Meridiane, I98I; Ochiul fi
lucrurile, Meridiane, I986; Minima moralia. Elemente pentru 0 etica a
intervalului, Cartea Romaneasci, I988; Humanitas, I994 (trad.: franceza,
germana, suedeza, maghiara, sIovaca);jumalul de Uz Tescani, Humanitas,
I993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, I994;
Chipuri fi mdfti ale tranzi{iei, Humanitas, I996; Eliten - Ost und
Walter de Gruyter, Berlin-New York, 200I; Despre ingeri, Humanitas,
2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, poionii); Obscenitatea
publica, Humanitas, 2004; ComMii Uz Por,tile Orientului, Humanitas,
2005; Despre bucurie in Est fi in
fi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note,
stdri, zile, Humanitas, 20ro; Despre frumuse,tea uitata a vie/ii, Humanitas,
20II; numeroase studii
articole In reviste
straine.
.L\ndrei Plesu
Parabolele lui Iisus
ea
II
":, HUMANITAS
", B U CUR E
T I
Redactori: Lidia Bodea, Anca
Coperta: Mihail
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
DTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu
Tiparit la Monitorul Oficial R.A.
HUMANITAS, 20I2
ISBN 978-<m-50-3767-3
Descrierea CIP este disponibila
la Biblioteca
a Romaniei.
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere I, 0I3701
Romania
tel. 02I 408 83 50, fax 02I 408 83 5I
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.Iibhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0372743382,0723684 I94
Pentrufiii mei, Mihai Matei
Pentru Martin, care mi-a ddruit timpul
de a scrie aceastd carte
Cuvant inainte
Ca mai toate cartile pe care Ie-am publicat In ultimii ani,
cartea de fata este rezultatul unei provodri venite din
partea Editurii Humanitas. Aveam alte proiecte In minte,
dar m-am supus,

crezand ca nu voi avea nevoie de prea mult timp pentru a raspunde "comenzii". Am
avut nevoie de cativa ani ... Ani agitati, risipiti, pe fondul
carora parabolele au devenit singurul reper stabil, singura
constanta a efortului meu, singurul meu refugiu. Faptul ca
am
sa duc carte a la bun sfaqit mi se pare, In acest
context, aproape miraculos. Acum, cand totul e gata, nu
pot spune deck Slava Domnului! Dar multumesc
lmprejurarilor, celor apropiati,
tuturor celor care mi-au dat fara
lncetare senzatia ca lucrarea mea ar putea fi utila
mai
ales, realizabila.
In alcatuirea ei de astazi, cartea nu ar fi fost posibila
fad sprijinul substantial al Institutului de Studii Avansate
din Berlin (Wissenschaftskolleg zu Berlin), care mi-a facut
onoarea sa rna invite doua luni pe an In binefacatorul sau
campus. Am profitat de generozitatea rectorilor sai (Dieter
Grimm
Luca Giuliani), de solicitudinea lntregii lor echipe
nu In ultimul rand, de serviciile spectaculoase ale unei
8 PARABOLELE LUI IISUS
biblioteci inegalabile. Pe parcursul redactarii. lucrarii, 0 serie
de fragmente au fost oferite, spre lectura, doamnelor Francisca
Baltaceanu
Monica
Parintelui Iustin
doarnnei Anca Manolescu
domnilor Gabriel Liiceanu,
Horia-Roman Patapievici, VIrgil
Bogdan Tataru-Cazaban
Mihail
Le
pentru sugestii
bunavointa. Materia cartii mi-a slujit pentru
unor
conferint:e la Universitatea din
la Institutul de Studii Avansate din Nantes
la Centrul de Studii Bizantine "S Petru
Andrei" din
Sunt perfect
de amplasarnentul inconfortabil
al intreprinderii mele. Din unghiul specializarii teologale
pot aparea ca un intrus deopotriva prezumt:ios, insuficient
"imbisericit"
pe alocuri, prea disponibil pentru autori
necanonici
spatii religioase din afara
Pentru cruciatii secularizarii
in general, pentru spiritul vremii
voi face, dimpotriva, figura de "reactionar", sensibil, in mod
inexplicabil, la texte
idei revolute. Imi asum, cu scuzele
de rigoare, aceste "portrete", dar imi fac iluzia camcercarea
mea
poate gasi un rest
intr-o tabara,
in cealalta.
Cred
sper), de asemenea, ca exista 0 sumedenie de cititori carora lectura textului meu le-ar putea face macar tot
atata bine cat bine mi-a facut mie scrierea lui.
Un cald cuvant de
datorez doamnei Lidia
Bodea, 0 colaboratoare ideala, ale cirei acribie, intuitie stilistica
empatie incurajatoare m-au insot:it benefic in faza
finala a pregatirii textului pentru tipar.
Andrei
7 octombrie 20I2
INTRODUCERE
Adevdrul ca poveste
Exista intrebari carora Ii se poate raspunde prompt
pertinent. De la cele ale experientei curente ("Care metrou
merge la gara?", "Cate minute trebuie sa fiarba un ou ca sa
ramana moale?", "Ce numar porti la pantofi?" etc.) pana
la cele ale expertizei
("Ce este legea gravitatiei?",
"Ce diferenta este intre
de rotatie
de
revolutie a pamantului?", "Ce este un logaritm?" "In ce
consta teoria evolutionista a lui Darwin ?"). Exista
intrebari, cele ale primei copilarii, care par simple sau suprarealiste, dar al caror raspuns solicita mai curand talentul
metafizic sau fantezia: "Cum

dad 0 rama care nu se
doarme sau e treaza?", "De ce pisicile miauna
dinii latra?", "De ce bunica e batrana
mama e tanara?",
"De ce are mana cinci degete?", "Cine a inventat somnul?"
etc. Exista, in
intrebarile "mari", intrebarile ultimative, drora imi place sa Ie spun
caci fac substanta

multor insomnii dostoievskiene: "Ce este fericirea?", "Existi
viati dupa moarte?", "De ce exista raul?", "Ce e iubirea?",
I
.
A - AI d
"Care e sensu Vlej11. , "In ce consta lUte epclUnea.
.
Problema e d tocmai acestor intrebari - esentiale pentru
o mai buna intelegere a destinului individual, a dramei
I2 PARABOLELE LUI IISUS
umane, a rosturilor universale - nu Ii se poate da nici un
raspuns. Sunt intrebari definitive, inevitabile
mute. In
cazul acesta - spun unii filozofi
logicieni - intrebarile de
acest tip nu trebuie puse: sunt un mic delir de limbaj, rara
solutie consistenta. Altii cred ca ele sunt
legitime daca nu chiar imperative -, dar ca nu Ii se poate raspunde
riguros, liniar, argumentativ. Cu alte cuvinte, ele nu traiesc
din raspunsurile pe care Ie pot suscita, ci din
substanta
lor interogativa. E bine sa fie puse
e bine sa nu capete
raspuns. Pe de alta parte, raspunsul poate veni nu doar ca
satisfactie cognitiva, ca ldmurire a nedumeririi sau curiozicitll
intrebatoare, ci
ca suspendare a intrebarii.
Intrebarea poate fi,
evacuata, printr-un raspuns
care 0 dizolva nu prin explicatie, ci prin subminarea relevantei ei: raspunzi in
fel, ind.t intrebarea nu se mai
pune. Dar sunt cel putin trei feluri de a suspenda 0 intrebare: A. Incetezi sa 0 mai pui, fiindca de fapt nu vrei sa afli
raspunsul (Max Frisch: "Noi nu vrem nici un fel de raspuns, vrem doar sa uitam intrebarea"). B. Ii raspunzi (d.nd
se poate)
procedc1nd astfel, 0 anulezi ca intrebare. (Omul de

"rezolva" intrebarea, 0 transforma
in "problema" solutionata
ca atare, pusa de 0 parte, "clasata". Cind
raspunsul
11 poti formula limpede, intrebarea devine caduca. Nu mai ai motive sa
indefinit reflectia asupra ei). C. Cufunzi intrebarea in "marile calde ale vietii", 0 complici, refuzi monotonia raspunsului
gata facut. Nu propui un raspuns geometric, ci 0 analogie,
o metafora, un
transfigurator. Pentru intrebarile
e cea mai adecvata solutie. Singura. In loc sa spui,

ADEVARUL CA POVESTE 13
savant: "uite cum stau lucrurile!", spui: "hai mai bine sa-ti
spun 0 poveste". Intrebarile "mari" sunt, de regula, lotul
religiilor.
la fel. Patericul (colectie de pilde

apoftegme ale Parintilor
istorioarele
koan-urile
zen, snoavele hasidice sunt, toate, incercari de a reaqiona
adecvat
edificator fata de intrebarile tara raspuns garantat
greu sistematizabile dupa tabieturile ratiunii curente.
Sunt modalitati de a trai cu lipsa raspunsului univoc, indicatii de parcurs, auxilii ale ciii, mai mult decat difinifii ale
capatului de drum. Mesajullor nu e niciodata direct previzibil: hermenutica lor se vrea este - infinita. Nu asdmpara interogatia, ci 0 intretin, amplificand-o prin sutpriza,
paradox
mister.'
eu parabolele lui Iisus suntem, de asemenea, in teritoriul narafiunii care se substituie argumentafiei. Adevarullor
nu se lasa expus sistematic, nu se constituie Intr-o doctrina
de catedra, intr-un "indreptar" didactic. Ele spun intotdeauna mai mult decat spun
de multe ori, aitceva decat par
sa spuna. Aceasta e
esenta
in contrast cu enunrui strict intelectual. Nu Iisus a inventat acest fel de a vorbi
cum yom vedea, i-a dat utilizari insolite). Parabolele
erau 0 "tehnica" pedagogica foarte raspandita in mediul
I. S-ar putea spune ci. istorisirea e mai aproape de mentalitatea
orientala decat explicafia conceptuala, preferata in Occident. Cf
Paul W]. Fiebig, Altjudische Gleichnisse, ].C.B. Mohr (Paul Siebeck),
Tiibingen, 1904, p. 96: "Rasariteanul nu inseriaza idei abstracte,
cum suntem noi
sa facem; el nu gandqte in concepte, ci
in viziuni intuitive (Anschauungen)."
iudaic.
au ramas "actuale" pana tarziu in evolutia mediilor sapientiale
Sa luam un exemplu, devenit celebru dupa ce Heinrich Zimmer
Mircea Eliade I-au invocat
in lucrarile lor. Este povestea rabinului Eisik din Cracovia,
fiu al rabinului Jekel din
Rabinul Bunam din
pzysha 0 povestea tuturor ucenicilor care veneau la el pentru prima data. Iat-o:
Dupa multi ani de sardcie grea, care fnsa nu i-au zdruncinat fncrederea fn Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i
s-a poruncit fn vis sa mearga sa caute 0 comoara la Fraga, sub
podul care duce la palatul regal. Dupa ce visul s-a repetat de trei
ori, rabinul Eisik s-a hOlarat
a plecat la Praga. Numai ca
podul era pdzit zi
noapte de gardieni, asifel fneat rabinul nu
fndrdznea sa se apuce de sapat.
fnsa fn fiecare diminea{a
zanga pod
fi dadea tarcoale pana seara. in cele din urma,
pazei, intrigat de ceea ce vedea, I-a fntrebat, politicos, ce
cauta acolo: cauta ceva anume sau
pe cineva? Atunci
rabinul Eisik i-a povestit visul datorita caruia venise de atat de
departe la Praga. Paznieul a izbucnit fn ras: "Bietul de tine, eu
pingelele tale tocite! Ai pornit la asemenea drume{ie de dragul
unui vis! Deh,
e cand te fncrezi fn vise! $i eu ar fi trebuit
sa-mi iau picioarele la spinare, cand mi s-a poruneit odata, fn
vis, sa merg la Craeovia
fn odaia unui jidov pe care, chipurile, fl chema Eisik, fiullui Jekel, sa sap undeva dupa soba,
ca sa gdsesc 0 eomoara. Eisik, fiullui Jekel! Parca ma vad la
loeul eu pricina - unde probabiljumatate din loeuitorii evrei se
numesc Eisik
eealalta jumatate Jekel - seotocind prin toate
casele!" $i paznieul a izbucnit din nou fn ras. Rabinul Eisik s-a
fnclinat, s-a fntors aeasa, a dezgropat eomoara
eu 0 parte
ADEVARuL CA POVESTE 15
din ea, a construit 0 casd de rugdciune care se
$coala
"Reb Eisik Reb Jekel".
"Lua{i aminte la aceastd poveste! sa spuna rabinul Bunam primi{i invd!dtura ei: anume cd existd ceva
care nu e de gdsit nicdieri in lume, nici chiar ldngd eel Drept
Sfdnt (Zaddikj, dar cd
existd un Zoe unde lucrul acela
poate fi gdsit. "I
"Invatatura" acestei pilde poate fi "tradusa",
tntr-o varianta abstract-discursiva. Ea ar include urmatoarele

teme:
ex. De cele mai multe ori, ceea ce cauti e la indemana,
in lumea ta, in casa ta, in interiorul tau.
Pentru a gasi ceea ce cauti, trebuie mai intai sa faci un
lung ocol, sa te intorci la tine de departe, sa faci un drum.
,,Aproapele" se valorifid numai dupa 0 laborioasa experienta a "departelui".
'Y. De multe ori, a fi credul e mai rentabil decat a fi scep-
tic. A lua visele tn serios poate aduce beneficii pe care "spiritul critic"
"rezonabilitatea" Ie rateaza.
O. Pentru a lua visele ill serios, nu trebuie sa abandonezi
cu totul discemamantul. Numai dupa ce rabinul Eisik viseaza de trei ori
lucru, decizia lui de a pomi la drum
i se pare justificata.
E. Cand ai gasit ceea ce cauti, nu trebuie sa tii "comoara"
doar pentru tine. Recomandabil e sa 0
tn beneficiul celorlalti, al comunitatii.
1. Martin Buber, Die Chassidischen Biicher, Verlag von Jakob Hegner, Hellerau, 1928, pp. 532-533.
16 PARABOLELE LUI USUS
"Solu#a", "raspunsul", e in preajma ta, dar pentru a 0
deseoperi ai nevoie de interventia salutara a unui "strain":
strain de tara ta, de religia ta, de limba ta, de eultura tao Imediatul "eomorii" se dezvaIuie ca beneficiu al "strainatatii", al
unei temporare instrainan de sine
de mediul tau familiar.
11. "Adevarul" nu e de negdsit, dar el nu se afla neaparat
in teritoriul previzibilului, al in!elepciunii "institu{ionalizate".
El poate fi atins, este eu siguranta intr-un loc anume, dar,
de regula, in alt loc dedt eel in care-l cautio
rabinu1 Bunam,
Heinrich Zimmer,
Mireea Eliade
au pus aecentul, in interpretari1e lor, pe una sau alta din
temele de mai sus. I La randu1 ei, Wendy Doniger O'Flaherty
semna1eaza drept semnifieativ faptu1 ca ea, ca evreica, deseopera 0 parabola apartinand propriei tradi#i (iudaiee) intr-o
carte despre India scrisa de un luteran. E un tip de "intaInire" care ilustreaza "morala" parabo1ei
Oobservatie
asemanatoare face
Heinrich Zimmer, cu privire la interesu11ui pentru "depmarea" vechii Indii, definitorie pentru eariera lui academica europeana!
1. Cj Heinrich Zimmer, Myths and Symbols in Indian Art and
Civilization, New York, Pantheon Books, 1946, pp. 219-221 (trad.
rom.: Mituri ji simboluri in arta ji civilizatia indiana, trad. de Sorin
Marculescu, Humanitas,
2007),
Mircea Eliade, Myths,
Dreams and Mystenes, Harper Torchbooks, New York, 1967, pp.
244-245 (trad. rom.: Mituri, vise ji mistere, trad. de Maria Ivanescu,
Cezar Ivanescu, Univers Enciclopedic Gold,
2008).
2. Cj Wendy Doniger O'Flaherty, Other Peoples' Myths. The Cave
of Echoes, The University of Chicago Press, Chicago-London, 1995.
ADEvARUL CA POVESTE I7
Ne putem intreba acum, comparind povestea in sine
punctajul tematic al "ideilor" ei, ce are in plus povestea. In
ce mod epicul
un spor'de adecvare
de
metafizici
de
logica.
Intr-o prima
simplu spus, povestea are viafd.
Are corp, carne, respiratie proprie. Ea pune in pagina 0
galerie de portrete, peisaje, intfunplari
imprejurari curente, pingele rupte,
dezamagiri
euforii, de care,
prin natura lui, discursul conceptual se dispenseaza cu
rinta. Povestea e concreta, tridimensionala, "tab lou vivant".
Gindul pe care ea 11 livreaza se scald a in sosul gros al
realului,
in "planctonul" polimorf allumescului.
De fapt, ea nu da ceva de gdndit tara sa dea ceva de trait:
un conglomerat de Eapte
afecte, de acte
pasiuni, greu
de separat prin eEort intelectual pur. Discursul se constituie
ca mesaj. Povestea
mesajul cu imprecizia bogata, cu
vibrato-ul inanalizabil al realitapi imediate. De aceea, orieat
de complicat, discursul e reductibil la afirmapi simple, in
p. I92, n. 3. Wendy Doniger (op. cit., pp. I38-I39) se amuza citilld
0
versiune parodicil. a parabolei hasidice, prop usa: de Woody Allen: e

vorba de un rabin care are un vis asemil.nator cu eel al rabinului
Eisik.
la drum spre Vorki, dupa ce promite cil. se va intoarce
in zece zile. E gasit dupa doi ani ratil.cind prin Urali
mamorat de 0
ursoaica panda. E adus acasa, infrigurat
flamand. Sub perna patului pe care se culca dil. peste 0 comoara. Ii
smerit, lui
Dumnezeu, dar trei zile mai tarziu bantuie iar prin Urali, de data
asta deghizat in iepure. "Acestil. mica capodopera - suna comentariul
lui Woody Allen - ilustreaza amplu absurditatea misticismului." E
un comentariu - suntem inclinati sa adaugam - care ilustreaza, la
randullui, haloul de cinism al oricarei piruete satirice, cand ea nu
evitil. facilitil.tile locului comun.
vreme ce, oricat de simpIa, povestea se poate complica hermeneutic la
Avem obiceiul sa spunem d "filozofia" e "grea", "complexa", inclinata sa elaboreze sofisticat
pe marginea materiei de 0 brutala eviden{a a lumii. In realitate e tocmai pe dos: gandirea nu poate avansa decat
simplificand lucrurile, sistematizand, clasificand, oprind,
pentru 0 clipa, cursul firesc al
universale. Gandirea,
in varianta ei speculativa, nu poate evita sa fie un "stopcadru" al realului. Ca sa inteleaga, ea trebuie sa fixeze temporar agitatia obiectului ei. Dimpotriva, povestea e mereu
in
in mers: inso{efte evenimentele in curgerea lor
continua. Ca
ele, ea "scapa" oridrei inchideri teoretice,
oricarei staze artificiale. Aceastcl afinitate cu spectacolul vietii
face ca povestea sa aiba un auditoriu mult mai
divers
mai larg decat orice constructie doctrinara. E mai
de inteles - chiar dad mai greu de epuizat - pentru
cei fara sustinute deprinderi filozofice.
Sa adaugam d, in vreme ce discursul e argumentativ,
povestea e indicativa. Nu expune 0 te011e, ci arata 0 stare
de fapt, relateaza 0 situatie, fara prea explicite intentii demonstrative. Nu of era raspunsuri, ci stimuleaza cautarea
lor. In rezumat, s-ar spune d povestea spune nespunand,
lasa sa joace dinaintea celui care 0 ascuita palpitul dintre
cuvinte, de dincolo
de deasupra lor. Prin faptul ca "arata"
in loc de a explica, povestea e de 0 Juncfionalitate pedagogica incomparabil mai mare decat descriptivismul analitic.
E mult mai
sa inveti cum se face nodulla cravata sau
cum se manevreaza un aparat, atunci cand cineva iti arata,
fara cuvinte, etapele procedurii cu pricina. nu intamplator,
ADEVARUL CA POVESTE 19
educatia fiecaruia dintre noi a inceput nu cu prelegeri elaborate, ci cu
spuse de parinti sau bunici. Povestea
este ,,0 aratare", 0 "aparitie" care aduce laolalta nemijlocirea realului, inventarul problemelor pe care elle pune, partea lui de claritate
partea lui de penumbra. "Aratarea" e,
simultan, expresie
Retorica
mutenie. E 0 prezenIa totalti, in care
se manifesta in aceea{i
masura
in
timp. Cand vezi un arbore sau un nor,
vezi, dintr-odata, chiar daca nu Ie distingi limpede "la prima
vedere", fi alcatuirea lor senzoria1a, fi istoria lor, fi metabo1ismu1lor intim, fi suma de intrebari pe care "aparitia"
lor 0 provoaca. Goethe avea dreptate sa creada ca a privi
atent 0 planta
un aport cognitiv mai consistent
decat a 0 asedia bibliografic sau a 0 pune sub microscop.
Povestea e, fata de argumentullogic, ceea ce e imagnea fata
de concept. E, ca
imaginea, mai putin explicita, dar mai
cuprinzatoare. Ca "aparitie", ca "imagine", povestea e "feno-
menala" (gr. phaino, "a aparea", "a se expune vederii", "a se

arata", "a iradiaj, dar, pentlU a prelua tenninologia kantiana, "lucrul in sine" (numenul) nu e, in cazul narariunii,
distinct
opac fata de modu1lui de aparitie "pentru noi"
(jenomenul), ci e modulnumenului de a se da pe fa!a, de a
intra In comunicare cu structura, potentialu1
1imitele intelegerii noastre.
Gloria conceptului e proprietatea termenilor cu care lucreaza, .univocitatea lor. Farmecul specific al
rezulta
din valorificarea unei subtile improprieta{i a
aIcatuirii ei (in sensul in care metafora, de pilda, implica
o anumita "improprietate"), 0 improprietate de natura sa
excluda comentariul unilateral
sa incurajeze cautarea subtextelor
a conotatiilor, transferurile de sens, indrazneala
hermeneutica. E de inteles, in acest context, de ce Constantin Noica vorbea atat de des despre necesitatea ca 110zo1a
sa recupereze dimensiunea epicului
de ce, in consecinta,
a incercat sa reconstituie tezele unuia dintre cele mai di1cile texte hegeliene (Fmommologia spiritului), recurgand la
stilistica naratiunii (Povestiri despre am, 1980). De a1tfel, 110zo1a
a fost pusa in situatia de a admite masive derogari de la "spiritu1 de geometrie", atunci dnd a ajuns in
preajma incomprehensibilu1ui
a inexprimabilu1ui. Cand
construqia logica, transparenta intelectuala se dovedesc
mai curand piedici ale
dedt auxilii ale ei, metafora
parabola sunt de rigoare: vezi mituri1e p1atoniciene
(faimoasa
din cartea a Fptea a Republiciz) sau teoria
plotiniana a "emanatiei". Dar nici macar
cu exigenta lor de rigoare, de expresie neechivoca, nu scapa de
vertijul "derapaju1ui" parabolic, cand se decid sa vorbeasca
de "corpusculi
unde", "gauri negre"
S-ar zice ca,
pe masura ce te apropii de adevar, cuvintele devin aproximative, "litera" devine insu1cienta. Se impune recuperarea
"duhului", "improprietatea" cu multe chip uri a
1. Pentru tema "improprietatii", eu numeroase exemple, mai ales
din spatiulliteraturii, if. Rudiger Zymner, Uneigentlichkeit. Studien zu
Semantik und Geschichte der Parabel, Ferdinand Sch6ningh, PaderbomMunchen-Wien-Zurich, 1991. Pentru problema utilizarii metaforei
a parabolelor in filozofie, if. Bernhard H. Taureck, Metaphem und
Gleichnisse in der Philosophie. Versuch einer kritischen Ikonologie der Philosophie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2004. Pentru tema parabolei
ADEVARuL CA POVESTE 2I
vrea sa se inteleaga ca intentia randurilor de mai
sus e sa depuncteze filozofia academica, tehnicile argumentatiei, logica discursului
Nici ca vrem sa valid am

"povestea" drept singura cale potrivita a apropierii de adevar. Nu toate
sunt adevarate
nu toate sunt un
rezervor de intelepciune. Exista
inventate pentru a eluda adevarul, pentru a distrage atentia de la severitatea lui. Ceea ce ne-am propus a fost doar sa sugeram ca
adevarul nu se manifesta numai in ecuatii
teoreme, in
reguli mecanice
legi inflexibile, in silogisme
afirmatii
stancoase.
asta mai ales in spatiul intrebarilor
cele care ne urmaresc, suveran, toata viata

ne duc spre
temeiuri din afara experientei curente. Cind suntem confiuntati cu aceste intrebclri, constatam, stingheriti, ca trebuie
sa abordam un "obiect" pentru care nu avem reprezentdri
de nici un fel, pentru care nici 0 referinta "reala" nu e suta
la suta plauzibila. Ne trezim, astfel, intr-o acuta crizd de
in{elegere
intr-o suparatoare crizd de limbaj. E momentul
in care recursulla poveste, la metafora, la analogie, la mit,
la parabola e inevitabil.
salutar. Pentru ca - in formularea lui Marin Tarangul- in domeniul pe care marile intrebari il subintind "nu se poate intra direct, prin
din fata,
ci prin Sfantul Duh, care da tarcoale. Prin ocolire
prin
adieri".
in
if. Hans-Peter Durr, Auch die Wissenschaft spricht nUT in
Gleichnissen. Die neue Beziehung zwischen Religion und Naturwissenschafien (Mariane Oesterreicher, ed.), Herder, Freiburg-Basel-'X'ien,
2004.
In cartea de
va fi yorba despre
spuse de
Iisus
consemnate in Noul Testament), in efortul Lui de
a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul "Imparatiei"
Sale. "Sarcina" pe care
asuma e imposibila,
e pe
masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, dinaintea unui auditoriu pestrit, "nespecializat"
in genere, nefcolit, are de oferit ajutor, fara sa cada in reteta
abuz doctrinar,
are de dat nu doar materie de refleqie,
ci
motivafie de via{d, suport existential. Strategia Lui este
suspensia constanta a gata-facutului, a gata-ganditului, a
"convingerilor" de lemn. E primul personaj din istoria culturii noastre care a atacat frontal is pita ideologiei
care a
sa se tina departe de orice "sedentarism" institutional
(0
care n-a fost imitata de toti
sai).
M-am intrebat, evident, in ce masura
in ce fel ne putern apropia astazi de un corpus narativ alcatuit cu doua
mii de ani inaintea noastra.
mi-am raspuns recitind povestea rabinului Eisik din Cracovia. In fond, textul evanghelic
e departe de noi, iar lumea de azi e departe de lumea lui.
Suntem sub podul de la Praga, unde nu e de gas it nici 0
comoara. Dar tocmai distan{a aceasta, care ne e data cadou,
face posibil parcursul intoarcerii
al regasirii. Suntem, cu
alte cuvinte, suficient de departe pentru a recupera imediatetea textului, vecinatatea lui, caldura pe care a inmagazinat-o
"dupa soba", in timp ce noi I-am lasat ascuns, tatonand prin
Praga
utopiilor noastre.
I
"DE CE LE VORBESTI
IN PARABOLE?'"
Pentru a trans mite ce avea de transmis, Iisus a ales ca
mod de expunere vorbirea in parabole. Asta inseamna ca
parabola I s-a parut, structural, in perfect acord cu El Ins u ~ i cu substanta a ceea ce voia sa transmita ~ i cu nivelul
de receptivitate al ascultatorilor. eu alte cuvinte, date fiind
contextul in care vorbea, auditoriul vizat ~ i misiunea pe
care 0 avea de indeplinit, parabola I s-a impus drept procedeul optim. De altfel, prin tot ce face ~ i prin tot ce spune,
Iisus i n s u ~ i e, s-a spus, 0 "parabola in act"'. Iar intrudt tema
I. Cj Robert Farrar Capon, Kingdom, Grace, Judgment: Paradox,
Outrage, and Vindication in the Parahles of Jesus, Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2002, p. I. De asemenea, Walter P. Weaver, ,Jesus as Parable", inJames H. Charlesworth ~ i Walter P. Weaver
(eds), Earthing Christologies. From Jesus' Parahles to Jesus the Parahl
e,
Trinity Press International, Valley Forge, Pennsylvannia, 1995, pp. 1945, sau, din alt unghi, J.J. Vrncent, "The parables of Jesus as Self.
.
Revelation", in Studia Evangelica. Papers Presented to the International
Congress on
Oxford,. in
Riesenfeld,
pp. 79-99.
"The Four Gospels in I9Jt (congres tinut la Christ Church,

1957), Kurt Aland, EL. Cross, Jean Danielou, Harald
W.C. van Unnik (eds), Akademie-Verlag, Berlin, 1959,
Cj i Georg Baudler, Jesus im Spiegel seiner Gleichnisse: Der
erziihlerischeLebenswerkJesu, einZugangzum Glauben, Calwer, Stuttgart;

Kosel, Miinchen, 1986, pp. 298-34.
predilecta a discursului Sau este Imparatia lui Dumnezeu,
aFdar un domeniu care "nu e din lumea aceasta", mesajul
hristic nu putea fi, cel putin intr-o prima etapa a propovaduirii Sale, de cat aluziv, incifrat, indirect.
Lucrurile par clare.
in to ate Evangheliile sinoptice, vine un moment in care ucenicii se arata nedumeriti
de decizia lui Iisus de a vorbi in parabole (if. Matei 13, 10;
Marcu 4, 10
intr-o forma atenuata, cu referire la 0 singura parabola, Luca 8,10). Intrebarea ucenicilor ("De ce Ie
in parabole?") e oarecum
intr-o ambianta, cea iudaica, in care orice invatator recurgea in mod
curent la acest procedeu didactic. Esus se illScria, folosindu-se de parabole, intr-o solida traditie locala care, de altfel,
a continuat sa functioneze pana foarte tarziu, in plina modemitate.! Traducatorii Septuagintei hotarasera sa redea prin
"parabola" un termen iudaic
pI. mefalim), bogat
ilustrat in textele vetero-testamentare
in lumea semitica
in general.' Nu intram, acum, in problematica ampla a raporI. E destul sa amintim cazul hasidismului sau personalitatea
rabinului Ya'aqov ben Wolf Kranz (1741-1804), cunoscut ca Dubno
Maggid, despre care se spune cii nu vorbea decat in parabole. (CJ
Herman A. Glatt, He Spoke in Parables: The Life and WOrks of the
Dubno Maggid, Jay Bithmar Publication, New York, 1957).
2. Pentru utilizarea termenului in lumea semitica, if. Otto Eilleldt,
Der Maschal im Alten Testament, Alfred Topelmann, Giessen, 19I3,
Maxime Hermaniuk C.SS.R., La Parabole evangelique. Enquete exegetique et critique, Biblioteca Alfonsiana, Louvain, Desclee de Brouwer,
Paris, 1947, pp. 62-189. CJ, de asemenea, C. Thoma, S. Lauer, E. Hanspeter, Die Gkichnisse tier Rohbinen, Erster Tei!: Pesiqta deRav Kahana (pesK).
Einleitung, Ubersetzung, ParalIelen, Kommentar, Texte, ,Judaica et Christiana", ro, P. Lang, Bern etc., 1986,
H.N. Bialik, Y.H. Rawnitzki
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 27
turilor dintre parabolele Vechiului Testament, cele rabinice
cele ale Noului Testament.' Fapt este ca intrebarea cu
privire la rostul parabolelor in discursul sapiential allui Iisus
ar avea sens mai degraba intr-un mediu neevreiesc, nefamiliarizat cu deprinderile pedagogice ale evreitatii. De uncle
presupunerea unor exegeti ca, in pasajele amintite, avem
face fie cu programul "universalist" al
fie cu pasaje adaugate, lamuritor, de Biserica timpurie.

(eds), The Book of Legends. Sefer ha-Aggadah: Legendsfrom the Talmud
and Midrash, Schocken Books, New York, 1992.
1. Cf supra, pp. 13-14- Deocamdata, semnalam cateva lucrari de
referinta: Paul W]. Fiebig, Altjudische Gleichnisse und die Gleichnisse
Jesu, ed. cit.; Paul W]. Fiebig, Die Gleichnisreden Jesu im Lichte der
rabbinischen Gleichnisse des neu-testamentlichen Zeitalters, ].C.B. Mohr
(paul Siebeck), Ttibingen, 1912; C. Westermann, Vergleiche und Gleichnisse
im Alten und Neuen Testament, "Calwer theologische Monographien",
4, Calwer Verlag, Stuttgart, 1984; P. Dschulnigg, Rabbinische Gleichnisse
und das Neue Testament: Die Gleichnisse der PesK im Vergleich mit den
Gleichnissen Jesu und dem Neuen Testament, "Judaica et Christiana",
12, P. Lang, Bern etc. 1988; Clemens Thoma, Michael Wyschogrod

(eds), Parable and Story inJudaism and Christianity, A Stimulus Book,
Paulist Press, New York, Mahwah, 1989 (mai ales studiullui Lawrence
Boadt, C.S.P. de la pp. 159-181),
mai nou, Catherine Hezser, "Rabbinische Gleichnisse und ihre Vergleichbarkeit mit neutestamentlichen
Gleichnisse", in Ruben Zimmermann, Gabi Kern (eds), Hermeneutik
der Gleichnisse Jesu. Methodische Neuansiitze zum Verstehen urchristlicher
Parabeltexte, Mohr Siebeck, Ttibingen, 2008.
I
Un
teologic
CC
?
Cu mult mai surprinzator, insa, decat intrebarea ucenicilor suna raspunsullui Iisus. In versiunea cea mai radical a, el apare la Marcu (4, rr-Iz):
EIIe-a zis: Voua va
este dat sa
tainele imparatiei lui Dumnezeu,
dar celor din afara toate Ii se fac in paraboIe, ca privind sa
priveasca
sa nu vada
auzind sa auda
sa nu inteleaga,
ca nu cumva
revina
sa Ii se ierte."1 lata
versiunea,
mai concisa, a lui Luca (8, ro): "Iar EI a zis: Voua va este
dat sa
tainele imparatiei lui Dumnezeu; dar
celorlalti, in parabole, ca vazand sa nu vada
auzind sa
nu inteleaga." 0 versiune mai complexa
mai nuantata
gasim la Matei (I3, n-I7): "lar EI, raspunzand, le-a zis:
Pentru ca voua vi s-a dat sa
tainele imparatiei
cerurilor, dar acelora nu Ii s-a dat. Ciici celui ce are i se va
da
va prisosi, dar de la eel ce nu are se va Iua
ceea ce
are. De aceea Ie vorbesc in parabole, ca ei vad tara sa vada
1. Pentru citatele din Noul Testament, am folosit, in majoritatea
cazurilor, versiunea Bartolomeu Valeriu Anania, editia a doua revazuta
imbunatatita, Editura Institutului Biblic
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
1995. Cand am recurs la alte
versiuni, am Iacut, ad locum, precizarile necesare.
aud fara sa auda
nici sa
se plinqte cu ei
proorocia lui lsaia: Cu auzul Yeti auzi, dar nu Yeti inte.... " ,
lege,
cu privirea yeti privi, dar nu yeti vedea. Cici inima
acestui popor s-a impietrit
urechile lor greu aud
ochii
lor s-au inchis, ca nu cumva cu ochii sa vada
cu urechile
sa auda
cu inima sa inteleaga
revina
Eu sa-i vindec. Dar fericiti sunt ochii
ca vad
urechile voastre
ca aud. Ca adevar va graiesc: multi prooroci
drePti au
dorit sa vada ce vedeti voi
n-au vazut,
sa auda ceea ce
auziti voi
n-au auzit."
Substanta explicita a raspunsului hristic e de natura sa
provoace serioase probleme de intelegere. Rezulta ca, pentru Iisus, "publicul" se imparte in doua: pe de 0 parte, apropiatii, cei din preajma, adeptii pe de alta, "cei din afara",
"ceilalll", muillmea amorfa a lsraelului. Cei dintai au acces
la adevaruri care celorlalti Ie sunt ascunse. Parabolele sunt
rabdator explicate ucenicilor, in vreme ce, pentru restul poporului, ele raman opace, ca
voaluri intunecate, ca
un cifru fara cheie. (Marcu 4,34: "lar fara parabola nu Ie
graia; insa ucenicilor Sai Ie lamurea pe toate intre El
ei.")
Acest comportament discriminatoriu
l
are drept motivatie
obtuzitatea, exterioritatea culpabild a massei israelite. inca
de pe vremea lui lsaia (6, 9-IO, citat in textullui Matei), ea a

avut inima impietrita: a fost insensibila la evidente, a tratat
cu indiferenta apelul divin, s-a aratat incapabila sa primeasca
ce i se oferea. Pedeapsa vine de la sine. in loc sa fie instruite
1. De care ucenicii
dau seam a, de vreme ce intreabii, cu
Petru (Luca I2, 4I): "Parabola aceasta 0 spui pentru noi, sau
pentru toti?"
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 3I
pe
inloc sa fie ajutate sa
multimile inerte vor
fi condamnate la perplexitate: vor auzi parabole obscure,
vor fi constranse la blocaj spiritual. In vreme ce ucenicii
vor dpata parabole limpezi, gata descirrate, "cei din afara"
vor d.pata enigme insolubile.
La 0 prima analiza, decizia "elitista" a lui Iisus e smintitoare. Ea pare sa contrazid nu numai uzul traditional al
parabolei (a)
stilul hristic in genere (b), dar
0 sumedenie de alte texte din cuprinsul Evangheliilor (c).
a. In mod traditional, discursul iudaic recurgea la parabole pentru a clarifica 0 idee sau un text. Parabola era,
dar, 0 procedura simplificatoare: ea
propunea, de regula, sa
redud., printr-o ilustratie la indemana, printr-o comparatie
intuitiva, obscuritatea sau subtilitatea greu abordabila a
unui pasaj scripturar. Iisus pare hotarat sa procedeze exact
pe dos: el vrea sa complice lucrurile, pana la ininteligibil.
Nu sa aduca adevarulla nivel "popular", accesibil oricui, ci,
dimpotriva, sa-l camufleze, sa-l sustraga perceptiei comune.
S-ar spune, cu alte cuvinte, d. in vreme ce rabinii se foloseau de parabole ca sa lumineze zonele intunecoase ale
mesajului lor, Iisus Ie
pentru a obtura lumina, pentru a intretine 0 atmosfera de clar-obscur. EI nu vrea - insista
Robert Farrar Capon - sa dea satisfactie ascultatorilor printr-o limpezime sporita, ci, mai curand, sa Ie atraga atentia
asupra modului nesatisfadtor in care inteleg
explica lucrurile in mod curent.' "N-ati inteles? - pare
intrebe
r. R.E Capon, op. cit., p. 5.
hermeneutul rabinic interlocutorii. "Atunci hai sa va spun
o poveste liimuritoare!" "Credeti dati inteles?" - suna,
dimpotriva, socratic, intrebarea lui Esus. "Atunci am sa va
spun 0 poveste. Yeti vedea ca n-ati inteles cum trebuie."
Nu trebuie sa abuzam, insa, de acest contrast. Mai intii,
nu to ate parabolele Israelului sunt explicite. Un exemplu
caracteristic este pasajul din Ezechiel (r7, r-ro) despre cei
doi vulturi
vita nascuta din cedrul Libanului. Avem de a
face cu 0 parabola care, in sine, nu e de loc transparenta,
ceea ce face necesara 0 explicatie suplimentara (r7, rr-r6).
E adevarat ca, in general, parabolele semite in dud 0 strategie divulgativa, dar dimensiunea "enigma" e
ea prezenta adesea, fie de la bun inceput, cum sustin exegeti ca
c.A. Bugge, P. Lagrange, sau P. Fonek, fie intr-o etapa tarzie, cea a literaturii deuterocanonice, cum sustin altii (A.
Jiilicher, A. Loisy)'. Prin urmare, Esus nu contrazice intru
totul pedagogia ambiantei in care se
pune un
accent in plus pe indescifrabilul vait al parabolelor, dnd
acestea se adreseaza celor "din afara". "Originalitatea" hristid - in raport cu exercitiile parabolice ale conationalilor
sai - e de alt tip. E drept, unii 0 contesta tara ezitare, dedarand d forma parabolei a fost creata de inteieptii Israelului
inainte de Iisus, astfel indt Lui nu I-a ramas dedt sa dezvolte un tipar deja existent! Conteaza lnsa despre ce parabole
israelite vorbim. Cele veterotestarnentare - preponderent

exegetice - sunt in mod dar diferite de parabolele hristice,
1. Pentru detalii, if. Maxime Hennaniuk, op. cit., pp. I20
unn.
2. David Flusser,fewish Sources in Early Christianity, MOD Books,
Tel Aviv, 1989, p. 66.
"DE CE LE
iN PARABOLE?" 33
mai directe,
manevrand materia prima a vietii
cotidiene. Asemanari se pot stabili, mai degraba, cu parabolele rabinice, care insa devin curente abia dupa anul
70 d. Hr., ceea ce ii determina pe unii cercetatori sa afirme
ca Iisus e eel dintai mare utilizator de parabole
ca "parabolele Sale sunt in mod evident diferite de orice alte naratiuni cunoscute in Antichitatea elenistica
greco-romana,
inclusiv de parabolele rabinice"'. "Originalitatea" lui Iisus se
poate,
sustine, dar ea nu consta in cultivarea parabolei ca logos slwteinos, ca vorbire "obscura". Parabola cocheteaza, pretutindeni, cu un anumit coeficient de mister!
b. alta categorie de comentatori observa ca disjunctia drastica proclamata de Iisus intre apropiatii sai
"cei
din afara" contravine net stilului hristic in genere. Traseul
I. James Breech,fesus and Postmodemism, Fortress Press, Minneapolis, 1989, pp. 24-25. Pentru detalii, if. ArlandJ. Hultgren, The Parables of Jesus. A Commentary, Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/
Cambridge, 2002, pp. 5-II. Hultgren propune 0 definitie, in
puncte, a unicitatii parabolelor hristice: I. Modul direct de a angaja
participarea auditoriului, 2. Caracterul nelivresc, 3. Legatura cu experienta cotidiana, 4. Dimensiunea teologica, dar tara abuz de abstractiuni, 5. Recursul la elementul surpriza, la comportamentul atipic,
imprevizibil, 6. Dozajul fara precedent intre traditia sapientiala iudaica
traditia eshatologica.
2. Cj teza lui Frank Kermode, dupa care orice tip de narativitate
implica 0 anumita componenta de opacitate (The Genesis of Secrery.
On the Interpretation of Narrative, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1979, p. 25). Cj
furi Lotman: "Non-understanding, incomplete understanding, or misunderstanding are not
side-products of the exchange of information, but belong to its very
essence" ("The Sign Mecha..'1ism of Culture", in Semiotica, nr. 12, 1974,
P.302. Ii multumesc lui Albrecht Koschorke pentru aceasta trimitere.
lumesc al Mantuitorului nu e unul al excluziunii, nu cultivii, programatic, excomunicarea. Iisus are 0 misiune de tip
universal
ca atare, se adreseazii, farii discriminare, tuturor. Raporturile lui cu multimea nu sunt, de regula, marcate de antagonism. Dimpotriva. Multimea, pana in preziua
sacrifiearii Sale, II simpatizeaza, II asculta, II urmeaza. Iar
EI i se
tara ezitare: 0
0
0 entuziasmeaza prin miracole
vindeeari spectaculoase. Iisus
nu refuza nimanui binele pe care 11 poate face. Iar "beneficiarii" sunt, intotdeauna, recunoseatori. De altfel, chiar in
Evanghelia dupa Marcu, locurile in care e yorba de excelenta intalnire a lui Iisus cu "poporul" abunda. Dupa vindeearile din Capemaum, "toata cetatea era adunata la
(1, 33:
casei lui Simon, in care se afla Tiimaduitorul).
"Toti Te cauta", ii spun ucenicii (r, 37).
s-au adunat atat
de multi, incat nu mai era loc nici inaintea
(2, 2): paraliticul a trebuit sa fie adus in casa prin
spart, "din
pricina multimii" (2, 4). "Toti erau uimiti
slaveau pe
Dumnezeu zicand: Asemenea lucruri niciodata n-am vazut"
(2, 12). Multimea e din ce in ce mai navalniea in zelul ei de
a-linsoti pe Iisus 6, 7, IO). "Se ealcau unii pe altii" spune
Luca (12, I). Dar sa ne intoarcem la Marcu: oamenii vin

"din Galileea
din Iudeea
din Ierusalim
din Idumeea
de dincolo de Iordan
dimprejurul Tirului
al Sidonului" 6, 7-8). Micul grup din jurul
nu mai
apuea nici sa mmance din cauza 1mbulzelii 6, 20), iar pentru
a
sa propovaduiasea, Iisus se desprinde de adulatori
urea intr-o luntre, de unde Ie
celar de pe mal (4, 1).
Dupa Schimbarea la
"freamata"
"alearga
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 35
sa I se inchine" 0, I4-I5). Arhiereii
drturarii nu indraznesc sa se atinga de Cel pe care-l resimteau drept
tocmai datorita admiratiei masive pe care i-o aratau cei

multi (II, 18, sau 12, 12). La randul Lui, Iisus e plin de compasiune: "Mila Imi este de multime, d trei zile sunt de
cand
langa Mine
n-au ce sa manance" (8, 2). In
in modul eel mai neechivoc cu putinta, pasajul ro,
I pare anume racut spre a contrazice textul de la 4, II-I2:
" ...
multimile s-au adunat
la El
El
Ie invata,
dupa cum ii era obiceiul".' Instruirea multimilor e,
pentru Iisus, 0 ocupatie constanta, devenita

Auditoriul Lui e, prin definitie, atotcuprinzator: ,,veniti la
mine toti ... " (Matei II, 28). Cum putea, deci, "cel bland
smerit cu inima" (Matei II, 29), Cel care "n-a venit sa judece lumea" (loan I2, 47) sa
un program al pedepsei definitive, al departajarii nemiloase intre ascultatorii
Sai? Raspunsul pe care I-I atribuie Evanghelia dupa Marcu
(4, n-I2) e de 0 neplauzibila cruzime, dad nu "scandalos
din punct de vedere teologic"2. "E absurd" - spune T.W
Manson
3
Dad scopullui Iisus era sa obtureze, in randurile majoritatii, intelegerea, dinta, iertarea, n-ar fi fost mai
1. Pentru comentarii la toate pasajele citate, if. Hermaniuk, op. cit.,
PP3
0
4-3
0
7
2. Expresia ii apaJ1:ine lui John C. Meagher, "Clumsy Construction
in Mark's Gospel. A Critique of Form and Redaktionsgeschichte",
in Toronto Studies in Theology, nr. I2I, 1979, citat dupa A.J. Hultgren,
op. cit., p. 460.
3. T.w. Manson, The Teaching of Jesus. Studies in Its Form and Content, Cambridge University Press, 1935, p. 76, apud Hultgren, op. cit.,
P45
8
.
logic sa taca pur
simplu? De ce,
pierde timpul cu
sibilinice, impenetrabile?
Sa nu trecem, insa, mai departe, fara sa atragem atentia
asupra unor nuante ale discursului hristic, care nu ingaduie
concluzii liniare. Iisus nu e un animator popular euforic.
Iubirea lui pentru cei multi nu e 0 forma de idolatrie
nu
propune 0 lanceda doctrina populista. Invatatorul nu e dispus
menajeze, neconditionat, lnvatclceii cand e cazul,
sa devina amenintator. E curios d aceasta dimensiune
a retoricii Sale nu se manifesta,
cum ne-am
in
versiunea evanghelica a lui Marcu. Dar ea e vadita la Matei
(II, 20-23)
la Luca (10, 13-15), atunci cand Iisus profetizeaza
mustrator la adresa
din Horazin, Betsaida
Capemaum, adieel tocmai din cetatile in care nu facuse economie de minuni. Semne de exasperare apar,
la
Marcu: ,,0, neam necredincios, pana dnd voi fi cu voi?
Pana dnd va voi rabda?" (9, 19). Sau la Luca: " ... dad nu
va yeti poeeli, toti yeti pieri la fel" (13, 5). ConcIuzie (provizorie): raspunsul abrupt allui Iisus la intrebarea discipolilor
despre rostul vorbirii in parabole e greu de domesticit hermeneutic: Mantuitorul nu poate vocifera ca un inger exterminator, dar nu e nici un predicator "soft', un distribuitor
neglijent de indulgente. Trebuie sa aiba motive solide, pentru a arbora, in ciuda inimii Sale atotiubitoare, gesticulatia
excl uzi unii.
c. Textele evanghelice ridica insa
alte obstacole in
calea unei analize coerente a raspunsului hristic. Mai intai,
e limpede eel Iisus nu Ie
in parabole doar "celor din
afara". sumedenie de parabole se adreseaza ucenicilor,
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 37
altele
(arhierei, carturari etc.), altele multimii in
sens largo Altele, in
sunt rostite dinaintea unui auditoriu amestecat, in care se regasesc to ate cele trei categorii.
E adeviirat ca ucenicii beneficiaza,
de talcuiri
amanuntite din partea Invatatorului, dar nu se poate spune
ca, datorita calitatii lor speciale, ei sunt scutiti de limbajul
parabolic care trebuiesa-i descurajeze pe "neinitiati". Apoi,
trebuie sa ne intrebam cine sunt, in fond, "cei din afarii"
cei din preajma
cat de limpede e deosebirea de perspicacitate dintre ei. Sunt "cei din afara" opozanJii lui Iisus,
sau, alaturi de ei,
multimile opace, indiferente sau incapabile sa treaca dincolo de gata-tacutul unei intelepciuni
conventionale? Din texte, rezulta ca grupul "refuzatilor" ii
include, de-a valma, pe toti cei care nu fac parte din cercul
celor "ce erau pe langa El, impreuna cu cei doisprezece"
(Marcu 4, ro). Pe de alta parte, 0 anumita departajare exista
printre "cei dinauntru". In capitolul I3 din Evanghelia
dupa Marcu, afliim ca anumite taine legate de venirea finala
a Fiului Omului sunt
doar lui Petru, lacob, loan
Andrei, care L-au intrebat "numai ei intre ei" (I3, 3)1. Pentru Schimbarea la Fata, Iisus ii alege drept martori doar pe
Petru, Iacob
loan (Matei 17, I). Sunt ceilalti ucenici "in
afara"? 0 ultima problema: s-ar zice ca, spre deosebire de
de plebea pacatoasa, ucenicii au darul intelegerii.
Lor "Ii s-a dat sa cunoasca" mistere inaccesibile, in vreme
ce restul ascultatorilor "privesc tara sa vada,
aud tara sa
priceapa". In realitate, lucrurile nu stau intotdeauna
1. Cf Hermaniuk, op. cit., pp. 321-322,
Hultgren, op. cit., p. 455.
In mai multe locuri din Evanghelie, Iisus e silit sa constate, nu tara 0 unna de exasperare, ca discipolii sai pot fi
la fel de obtuzi ca
"cei din afara"l. Apropiatii par sa nu
Inteleaga, de pilda, Parabola semanatorului: "Nu pricepeti
parabola aceasta? Atunci cum yeti mtelege toate parabolele?"
(Marcu 4. 13)
voi sunteti tot atat de nepriceputi?"
(Marcu 7, 18). "Inima lmpietrita" despre care vorbea Isaia
pare sa fi devenit, dintr-odata,
atributul "ezotericilor":
" ... nimic nu pricepusera din minunea painilor, deoarece
inima lor era impietrita" (Marcu 6, 52). "Inca nu intelegeti,
nici nu pricepeti? Atat de lmpietrita va este inima? Qchi
aveti
nu vedeti, urechi aveti
nu auziti." (Marcu 8, 17-18).
eu atat mai putin sunt pregatiti apostolii sa Inteleaga pro-
fetia - oridt de explicita - a Invatatorului lor, cu privire

la apropiata Sa moarte
Inviere: "Dar ei n-au priceput
nimic din acestea; ca ascuns era cuvantul acesta pentru ei
nu intelegeau cele spuse" (Luca 18, 34). Invers, "cei din
afara" pricep uneori foarte bine despre ce este yorba: dupa
ce aud Parabola lucratorilor nevrednici ai viei (Marcu I2,
1-9), arhiereii, carturarii
batranii cetatii
perfect ca ea
fusese rostita "impotriva lor" (Marcu I2, 12).
Exegeza dintotdeauna a avut, deci, multiple Indreptatiri
sa priveasca pasajul de la Marcu 4, II-12 cu un sentiment
de frustrare. S-au dutat, asiduu, solutii filologice, istorice
dogmatice care sa fad suportabila teo logic duritatea lui
Iisus fata de cei care nu merita decat parabole ...
I. Marcu pare sa spuna ca "parabolele consemneaza incapacitatea
tuturor (s.m. - A.P.) de a Ie patrunde sensul". (CJ Kermode, op. cit.,
P27.) CJ
p. 45: " ... nu suntem niciodatii inauntru ... "
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 39
Iisus numai pentru cativa
Este
admisibil
sa-i tii la distanta pe cei care nu fac parte din anturajul tau
imediat? E opacitatea discipolilor tolerabila, in vreme ce
opacitatea massei e ireversibil vinovata? $i dad unii sunt
condamnati din plecare sa nu priceapa
sa nu fie iertati,
avem de-a face cumva, in acest pasaj, cu un argument in
favoarea predestinarii?'
In efortul de a lam uri un text atat de pretentios, filologii au ales, cum fac adesea, solutia cea mai
textul e atat de ciudat, ineat el trebuie, pur
simplu, pus
la indoiala. E probabil inautentic. E 0 intercalare (accidentala sau voita), un adaos inoportun (al lui Marcu sau al
altora de dupa el). Mai ales dnd iau in discutie lucrari
vechi, gramaticii prefera, in mod spontan, sa se indoiasca
mai curand de istoricitatea textului decat de propria istetime. In felul acesta, problema se rezolva rapid
definitiv.
Dar aplombul strict filologic e preluat, din pacate, de multi,
foarte respectabili, universitari
teologi, de la A. Jiilicher,
W. Bousset, R. Otto
A. Loisy, la Montefiori, Lowrie, B.T.
D. Smith
Pentru ei, textul e implauzibil ca dis curs hristic.
e implauzibil din cauza conjunctiei
hina (ca
sa, pentru ca), 0 conjunctie care introduce,
0 propozitie finala, rezultat al unei intentii clare. $i la Marcu,
la
I. Cj Albert Schweitzer, Geschichte tier Leben-jesu-Forschung: zweite,
neu bearbeitete und vermehrte Aujlage des Werkes von Reimarus zu
Wrede",].C.B. Mohr, Tubingen, I9I}, pp. 400
urm., apudDr. Max
Meinertz, Die Gleichnisse Jesu, Aschendorffsche Verlagsbuchhandlung,
Munster (Westphalen), 1948, p. 8}, n. 4.
2. Pentru detalii
bibliografie, if. Hermaniuk, op. cit., pp. II-I}.
Luca, folosirea acestei conjunqii probeaza scopul pe care
asuma lisus dnd
"celor din afara" in parabole:
ei trebuie impiedica# sa inteleaga. Or, acest scop e cu totul
strain predicatiei
misiunii hristice in genere. Ergo, textul
e suspect. Exista
tentativa de a pune un semn de intrebare nu asupra textului, ci asupra traducerii lui. S-au identificat locuri, in scrierile de limba greaca Oa Epictet, la S loan
Gura de Aur
la multi altii), in care hina are sens cauzal:
nu lnSeamna "ca sa", "pentru ca", ci "pentru col", "deoarece".
Mai mult: M. Pemod, intr-un studiu din I927 despre limba
Evangheliilor, se
sa semnaleze in chiar textul
Noului Testament (In Apocalipsa, de pilda, la I4, I3; I6, I5
sau 22,14) utilizari cauzale ale conjunctiei'. In sprijinul unei
asemenea interpretari, vine inlocuirea lui hina cu hOli, in

versiunea lui Matei. Hoti introduce, in mod cert, 0 explica#e de tip cauzal: " .. .Ie vorbesc in parabole, cd ei vad fara sa
vada ... " Justitiarul penalizator din Marcu
Luca (acceptat
ca atare in comentariile lui Augustin
Toma d'Aquino)
devine, la Matei, mai curand un orator
El atenueaza, prin parabole, lumina orbitoare a adevarului Sau,
indt auditorii nepregati# sa nu se sminteasca sau, admitand ca ar pricepe spusele Sale, sa nu se comporte recalcitrant
sa adauge, in felul acesta, obtuzita#i initiale, pacatul
blasfemiei. Pe scurt, unei evidente care
lisus ii prefera, dnd e
de neini#a#, 0 semiobscuritate, 0 inevidenta care sa stimuleze
luminii
s-o pregateasca!
1. Cf Hermaniuk, op. cit., pp. 3U-3I6.
2. S-a putut chiar spune ca,
cei din afara nu au acces direct
Ia "taina", parabolele se straduiesc sa Ie of ere eel mai bun substitut
posibil al ei (Cf Frank Kermode, op. cit., p. I49, n. 4).
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 41
E ipoteza cu care lucreaza teologi de mare anvergura, in fumte cu S 10ai1 Gura de Aur (sau, dintre modemi, P. Lagrange).
Dad
acceptam sensul final al lui hina, riimane sa
insistam asupra echivalarii lui mepote cu "dad nu" (in loc
de "ca nu cumva"),
atunci, dintr-odata, textul oferit de
Marcu la 4, II-I2 devine "rezonabil". lata-I, in traducerea
propusa de Joachim Jeremias: "Voua va este dat sa
tainele
lui Dumnezeu, dar pentru cei din
afarii totul este obscur, pentru ca ei (precum este scris),
uitandu-se sa nu vada
auzind sa nu
dad nu se
vor intoarce
Dumnezeu ii va ierta."I
vorbirea in
parabole ingreuneaza, intr-o prima etapa, intelegerea, dar
nu exclude iertarea finala a lui Dumnezeu, cu condi\ia ca
"exotericii" sa se dea pe brazda,
blocajul,
recapete perspicacitatea, ntorcdndu-se la Dumnezeu.
Netransparenta parabolelor este 0 proba. Cei care 0 trec
sunt recupera\i2.
Pentru a intelege raspunsul
(la prima vedere)
pe care Esus 11 da ucenicilor Sai la intrebarea "De ce Ie vorin parabole?", yom incerca 0 alta cale decat cele inventariate mai sus. Mai intai, nu ne yom ingadui sa punem in
discutie autenticitatea textului analizat. Nu putem rescrie
Evanghelia, pentru a 0 aduce la nivelul "din\ilor de lapte"
I. Cj Joachim Jeremias, Parabolele lui Iisus, traducere din limba
engleza de P.S. Calinic Dumitriu, pro prof dr. Vasile Mihoc
dr.
Matei, Anastasia,
2000, p. 15.
2. Un argument in favoarea versiunii lui Jeremias e
textul din
Isaia pe care il citeaza Iisus. Parcurs pana la ultimul verset, el las
a
loc pentru speranta: dupa nimicirea totala a Israelului, "0 saman
sfanta se va
din poporul acesta" (Isaia 6, 13).
ai intelepciunii curente. Dad. luam in serios caracterul reve!at al textelor sacre - ceea ce e un minim gest de politete
cand ne apled.m asupra lor, d.ci acorda credit modului
lor de constituire
respecta intenfia difuzarii lor -, atunci
ne yom abpne sa incepem dialogul cu 0 suspiciune de
principiu. Textul trebuie luat drept ceea ce este
trebuie
inteles
cum este. Marcu 4, II-I2
versiunile paralele din
Matei
Luca vor sa spuna exact ceea ce spun, chiar dad.
asta contrazice deprinderile noastre mentale, culturale
Iisus afirma, deci, d.
in parabole, mai
ales celor care nu fac parte din familia lui spirituala, pentru
a amenda, de la bun mceput, orice tentativa de comprehensiune facila, orice "impietrire" cognitiva, orice "rezistentii"
inertiala a mintii
a sensibilitatii. EI nu of era, acolo unde
ceea ce of era nu e primit sau macar
Nu da, tara 0
garantie de receptivitate.
asta nu pentru ca face calcule
nu pentru d. refuza sa investeasd. tara profit,
ci pentru d.
d. ceea ce are de oferit nu are nici 0 valoare dad. nu raspunde unor nevoi
intrebari vii. Esus nu
e "disponibil" decat cand
in oglinda, 0 disponibilitate simetrid.. "Cruzimea" raspunsului Sau e, prin urmare,
ea
0 parabola. Ea deschide 0 serie de alte parabole
care, laolalta, ar putea constitui 0 analiticd a receptivitdfii.
Fractura dintre "adepp"
"cei din afara" nu e decalajul dintre "initiati"
"neinitiap", ci deosebirea dintre ascultatorii
disponibili
cei indisponibili.
A doua teza pe care 0 sustinem (dupa aceea a autenticitatii textului) este d. pasajul de care ne ocupam e departe
"DE CE LE
iN PARABOLE?" 43
de a fi solitar in economia Evangheliilor. Iisus e "crud" sau,
in orice caz, dur
in alte locuri din Noul Testament. Sa
luam, de pilda, bine-cl:lnoscutul pasaj de Ia Matei 7, 6: "Nu
dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa Ie cake in picioare
intorcandu-se, sa va
in spatiul biblic,
cainii,
porcii au 0 conotatie negativa, ofensatoare.
1
Fie ca sunt
asociati cu necredinciosii, cu cei de alta credinta sau cu 0
, , ,
impuritate generid, ei sunt "exteriori" valorilor consacrate!
Textul atrage atentia asupra unei inadecvari de fond intre
cel care of era
ceea ce ofed)
cel care
"A dace
nu e, In orice conditii, 0 specie a generozitatii. Poti da ceva
care e incompatibil cu natura, nevoile, Iimitele
habitudinile receptorului, caz in care oferta nu e doar deplasata,
ci direct primejdioasa pentru ambele paqi. Nu dai ciinilor
fan, magarului oase
apa.3 La fel, nu dai solutii
celor care cred ca Ie au
dispretuiesc, in consecinta, propunerea tao Orice invatator intelept
va alege cu grija
invataceii, iar excluderea celor neaveniti nu e de cat in aparentcl un act de cruzime sau de exclusivism arbitrar. Exemple
I. Cj Christian Miinch, in Ruben Zimmermann (ed.), Kompendium der Gleichnisse Jesu, Giitersloher Verlagshaus, Giitersloh, p. 40I.
2. Exegetii observa ca termenul grecesc pentru "caine" este aici
kYon, desemnand, in genere, dinii fara. stiipan, cei "din afara" casei
(if.
Luca I6, 21). Cainelui "domestic" i se spune kYnarion (if. Matei
15, 26, unde Iisus, la sugestia femeii eananeence, accepta ca asemenea
ciini se pot hriini eu firimiturile ciizute de la masa copiilor casei).
3. 0 analiza pedanta a aces tor tipuri de inadecvare, la H. von
Lips, "5chweine futtert man, Hunde nicht - ein Versuch, das Ratsel
von Matthaus 7,6 zu lbsen", in Zeitschriftfor die Neutestamentliche
WissenschaJt, nr. 79, I988, pp. I65-I86.
de "sfanta manie" divina apar
in alte parabole (Parabola
nuntii fiului de imparat, de pilda, sau cea a lucratorilor nevrednici ai viei, de care ne yom ocupa mai jos).!
Exista, poo urmare, 0 serie de texte, In litera carora
tinismul" lui Iisus poate parea unui cititor conventional
Asta pentru ca ne-am

cu imaginea
unui
lasc, boland, risipindu-se "democratic"
sentimental intr-un peisaj din ce in ce mai indiferent, cand
nu e direct oscil.
- spun mai ales unii intelectuali
- e la el acasa in sufletul cate unei babe pravoslavnice. Poate. Dar depinde de baba. Nu orice gospodina
de varsta a treia care se afereaza bigot prin ograda bisericii e
receptaculul optim al credintei. Iubirea hristica e, desigur,
nelimitata, neeonditionata, "indelung rabdatoare". "Toate
Ie sufera." In afara de opacitate
silnicie. Nu se impune
eu forta, nu
libertatea aproapelui, fie el din
preajma sau din afara. Iubirea hristica nu se poate darui
pietrelor, firilor indaratnice sau indobitocite, razvratitilor
adormitilor. Nu eontamineaza, somnambulic, pe toata lumea. E de fata pentru toti, dar nu pentru
oricine.
in orice caz, nu pentru cei care n-o percep, n-o
doresc, n-o suporta. Ca orice iubire adevarata, iubirea hristica nu functioneaza decat dad e
Restul e literatura roz, emotivitate populista.
Cat despre "cei din afara", ei nu pot avea 0 identitate precisa, diseriminatorie. Nu cei de alta religie, nu cei multi, tara
contact direct cu cercul res trans al ucenicilor, sunt nece1. Cj infra, pp. r85
urm. De asemenea, pp. II3
urm.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 45
sarmente "exteriori" invataturii hristice. Exterioritatea e conditia
a aparitiei noastre in lume, trauma inaugurala
pe care 0 are de suportat nou-nascutul dnd iese in afara
pantecului matem: dintr-un univers inchis, protector, el
trece, brusc, intr-unul strain. Strdindtatea e primul atribut
al exterioritatii. Confiuntat cu aceasta strainatate, ai de ales
intre (1) un efort de adaptare care te instraineaza, inevitabil,
de adapostul tau originar, de "matricea" ta, astfel incat devii
strain de tine in strainatatea absorbanci a lumii
(2) 0
din imperiul exterioritatii, prin adoptarea unei angajari de
tip monahal, in a carei traiectorie lumea e marginalizata
la limita, exclusa: calugarul se declara exterior exterioritatii
lumii.
- cel putin in spatiul
-, dlugarul realizeaza pe cont propriu modelul
al omului deplin
care, prin raportarea lui la Dumnezeu, e fundamental "in
afara lumii".' Avem, prin urmare, exterioritatea "rea", a absorbtiei de sine in pustiul mundan,
exterioritatea "buna",
a distantarii de lume. Iisus inceard insa 0 solutie-limita:
sfintirea exterioritatii lumii, aducerea lumii intr-un "inauntru" care sa-i salveze exterioritatea Tara a 0 dispretui
destrama. Cu alte cuvinte, exterioritatea cu care se lupci Iisus
nu e aceea a universului creat, ci aceea a creaturii care a cazut
in starea de exterioritate in raport cu Creatorul ei. In acest din
urma sens, exterioritatea e pacatul suprem, mai gray decat
"pacatul-act" (omucidere, furt etc.)
dedt "pacatul-pasiune" (orgoliu, avaritie etc.), intrudt e sursa lor. A ramane in
1. CJ Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, C.E. U. Press Anastasia,
I997, p. 39
In general, cap. I, "Geneza I. De
la individul-in-afara-lumii la individul-ln-lume".
afara credintei, in afara unei orientari constante spre interior, adica spre inirna mteleasa ca sediu al Instantei supreme,
echivaleaza cu a lasa loc de rnanifestare tuturor transgresiunilor.! Din acest punct de vedere, loti starn sub riscul de
a increrneni "in afara": in afara raspunsului potrivit, a conduitei drepte, a Irnpiira!iei. To!i incepern prin a l in postura
oaspetelui care vine la nunta tara
potrivite (Matei
22, II-I}), drept care Ii se cere servitorilor sa-l arunce (din

nou) afarii (ekbalele aUlon). Suntern in afara regulii, in afara
propriului nostru proiect, in afara rostului nostru originar.
in afara.
daca suntern m afara riispunsului adecvat este
pentru ca sun tern, de regula, in afara intrebiirii. Am pierdut
contactul cu interogatia esen!iala, cu interioritatea intrebarilor ultirne. Iar ceea ce incearca parabola hristica nu este sa
of ere un cornod evantai de riispunsuri, ci sa invite in spa!iul
intrebiirii (care, intr-o prima faza, poate l unul al perplexitii!ii). Cu alte cuvinte, ea mcearca sa explice celor din afara
cii nu poti avea raspunsuri la intrebiiri pe care nu Ie ai
nu
Ie pui.
ca arnplasamentullor e vicios: a l "in afara" e a fi
dis/oeal, a l situat excentric, irnpropriu, nepotrivit. Cind
nu ai intrebiirile potrivite, nu intelegi nici ceea ce credeai ca
mtelegi. Dirnpotriva, cand ai intrebarea, vei
prin a intelege cu asupra de rniisura ceea ce, in ajun, iti apiirea ca lind
in afara oriciirei posibilita!i de intelegere. (Luca 8,18: "Celui
1. Despre "paeatul exterioritalii"
ea
a inirnii
despre relalia sa, ca "paeat-stare", eu eelelalte specii ale paeatului, vezi
Frithjof Sehuon, I:esoterisme comme principe et comme voie, DervyLivres, Paris, 1978, pp. 154-155.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 47
ce are i se va da; iar de la eel ce nu are se va lua
ceea ce i
se pare ca are. ")
E inevitabila, aiei, 0
la Gewoifenheit, termenul
heideggerian care desemneaza modul nostru de a fi in lume
(In-der-Welt-SeinY. Pentru Heidegger, starea de "aruneare" e
starea constitutiva a Dasein-ului, determinarea originara. a
umane. Suntem
in
de a fi, wa sa fi fost
tara sa avem acces cognitiv la autoruI gestului
care ne-a
Nu
de unde am apirut, nu
incotro ne indreptam. Am "eazut" in lume
asta face parte
din "natura" noastta. Numai ca Heidegger refuza termenilor
"aruncare"
"cadere" orice
negativa, orice rapel
teologie sau moral. Starea de aruncare este un dat ontologie
care ne definefte, wa sa ne califice in vreun un fel. Nu suntern "cazuti" de "sus" "jos", din paradis in iad. Suntem doar
"euplat:i", prin
moduI
noastre, eu "lumea",
cu ceva in care nu ne putem integra declt instriinandu-ne de noi
aluneclnd in inautentieitate, in impersonal. Cata vreme nu realizim asta, subzistim nerefleetat,
"wa griji", mereu luati prin sutprindere de un sfaqit pe care
nu-l anticipasem. Abia cand avem revelatia unei
inautentice, descoperim angoasa de a fi
"grija" mo11ii.
Heidegger admite, intr-un comentariu Ia Prima Epistola
paulina catre Tesaloniceni, ca asumarea
modifica
1. Cj Martin Heidegger, Fiinfri
timp, trad. de Gabriel Liiceanu
Citalin Cioaba, Humanitas,
2003, mai ales cap. 5, par.
38, pp. 238-244. Pentru indispensabile clarificiri, se va consulta, in
volum, "Excursul asupra catorva termeni heideggerieni din
Fiinfri
limp", semnat de Gabriel Liiceanu (pp. 579-625).
radical datele problemei. Insul credincios
incotro. Nu
moartea, ci reinvierea, parousia, a doua venire a lui Iisus,
constituie orizontul
sale. Angoasa este inlocuita,
astfel, cu 0 stare de 'l/egbe orientatd.
pentru
"caderea" nu e resimtita ca 0 circumstanta neutra. Caderea

e experienta inaugurala a
in afara:
din gradina in
din
in aceea a suficientei adulte, dintr-o inocenta
intr-o compe-
tenta contraproductiva. Iisus

n-ar fi asumat deplin
conditia umanitatii Sale, dad n-ar fi racut - pana
El experienta "exterioritatii". Cuvautul folosit de Marcu (I, 12)
pentru a relata ispitirea Mantuitorului in pustie este tocmai
"a arunca":
indata Duhul L-a aruncat (ekballei) in pustie." Suntem cu
aruncafi, ne-am aruncat singuri sau
am fost aruncati (de "Duhul") intr-o lume pe care n-o mai
putem percepe decat
cum 0 exterioritate percepe 0 alta
exterioritate.
cata vreme nu yom regasi criteriile interioritatii, yom fi
sa ne petrecem etemitatea "in
intunericul cel mal dinafara". A nu fi inlauntrul a nimic, a
nu fi inlauntrul nimanui, a nu avea un "inlauntru" - acesta
este iadul. Din aceasta
nu ne putem
sa intelegem mare lucru din ce vedem
auzim. Totul, pentru
noi, se face, "se petrece (ginetaz), in parabole" (Marcu 4, II)':
traim, dar nu avem 0 idee clara despre sensul vietii, murim fara sa
ce e moartea, suferim
nu pricepem de ceo
Totul e "parabola", adid "problema", "enigma", intrebare
I. Pentru aceasta traducere, if. Charles Masson, Les paraboles de
l'v[arc N: avec une introduction a l'explication des E-vangiles, Delachaux
et Niestle, Neuchatel, Paris, I945, pp. 26-28.
"DE CE LE VORBE$TI iN PARABOLE?" 49
nelamurita. Parabola hristica
propune, intr-o prima etapa,
sa miiloceasca 0 corecfie a dislocarii generale, 0 re-situare convenabila a celor "din afara", 0 re-alocare a adevdrului. Ea nu
- 1 - 1- " ( - .
mcearca aecat sa ne re-anmce "i11 auntru 0 sugereaza etlmologia cuvantului: para-ballo, a arunca laolalta, a pune
alaturi): ca dispozitiv al aruncdrii inlduntru, parabola hristica
nu aspira la instalare, la definitivat. In cele din urma, dupa
atingerea scopului, ea va deveni superflua: diagnosticul opacitatii
al
pe care 0 implica permanentizarea
ei constituie, de aceea, prima operatie a discursului parabolic, exprimata ca atare in Matei IJ, ro. Iisus
ca are de
construit un "obiect" antinomic
intr-un anumit sens,
ambiguu. Pentru cei pregatiti, el trebuie sa funqioneze ca
o indica/ie, iar pentru cei nepregatiti - ca 0 piedicd, sau ca
o interdic/ie. "eei din afara" sunt 0 massa foarte pestrita; ea
include
indaratnici,
iresponsabili,
naturi recalcitrante sau euforice (multi dintre cei din afara raman
In afara tocmai pentn.l. ca se cred, deja, inauntru). A gasi un
procedeu care sa Ii se potriveasca tuturor implica 0 mare
subtilitate strategica: trebuie, pe de 0 parte, sa
mereu
deschisa perspectiva "intriirii", dar, pe de alta, sa ai precautia de a revela voaland, de a bloca ferm accesul celor opaci.
E ceea ce Frank Kermode
aspectul "oracular" al
parabolelor, "dubla lor functiune" (afirmare
ascundere),
"obscuritatea lor iradianta".I
Lucrurile nu sunt sortite sa ramana pentru totdeauna
in acest stadiu. "Va veni ceasul cand nu va voi mai grai in
I. Frank Kennode, op. cit., p. 47.
pilde, ci deschis (parrhesia) va voi vesti despre Tatal" (loan
16, 25). Cu alte cuvinte, vorbirea in parabole este 0 solutie
circumstan{iald, adecvata strict timpului pre-pascal
strategiei
a lui Iisus. Adevarul intreg, ceea ce numai
Fiul
despre Tatal (Matei II, 27), "taina Imparatiei"
a
lui Iisus ca manifestare a ei) sunt, deocamdata, "exterioare"
exterioritatii oamenilor. Sunt prea "tari", prea abrupte pentru
conditia omeneasca
Intrucit tofi - inclusiv apos-
to Iii, cita vreme stau langa Hristos' - suntem "in afara", nu

avem uneltele necesare pentru a digera radicalitatea adevdrului. Ceea ce putem capata e "laptele duhovnicesc" (1 Petru
2, 2) al Invataturii, versiunea ei domesticita, adaptata capacitatilor noastre "naturale". "Omul firesc - spune Apostolul
Pavel - nu
pe cele ale Duhului lui Dumnezeu,
caci pentru el sunt nebunie
el nu Ie poate intelege ... " (1 Corinteni 2, 14). Se impune,
fnvelirea revelafiei intr-o
inevidenta protectoare. Parabolele sunt aceasta inevidenfd
protectoare: clar-obscur luminos, lapte duhovnicesc. Un iimbaj asemanator folosesc, ca
Iisus, apostolii, atunci cind
vorbesc multimilor necoapte:
eu, fratilor, n-am putut
sa va vorbesc ca unor oameni
ci ca unora truca unor prunci intru Hristos. Cu lapte v-am hranit,
nu cu bucate, caci inca nu erati in stare;
nici chiar acum
nu sunteti in stare, fiindca sunteti
(1 Corinteni 3, 2).
Sau catre evrei: " ... ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de
hrana tare. Ca tot cel ce se
cu lapte e un nepriceput
1. "Inca multe am a va spune, dar nu Ie puteti purta acum", anunta rims, despartindu-se de apostoli (Ioan 16, I2). Cj
Kerrnode, op. cit.,
p. 27= "A fi inauntru e doar un fel mai elaborat de a fi tinut in afara."
"DE CE LE VORBE$TI iN PARABOLE?" 51
In cuvantul dreptatii, fiindccl e prunc; iar hrana tare e pentru cei
... " (Evrei 5, 12-14). In discursul hristic,
parabola are, intr-un anumit sens, 0 dimensiune apofaticd.
cum nu se pot face afirmatii - inevitabillimitative despre Dumnezeu, nu se pot face nici expuneri explicite,
perfect transparente, ale adevarului Lui. eu alte cuvinte,
vorbirea in parabole e de rigoare, indiferent de publicul receptor
dincolo de motivatiile particulare ce pot surveni
tn fi.mctie de limitele feiuritelor categorii ale acestui public:
fa
0 b 1 .. I o' ( l' '1
A P)
" ... ara para 0 e mmiC nu e graia mU!j:LTIll.O!, n.m. - ..,
ca sa se plineasd ceea ce s-a spus pril1. profetul care zice: In
parabole imi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de
la-ntemeierea lurnii" (Matei 13,34-35).' Parabolele sunt ga..'1.dite,
pentru a livra 0 comunicare integrald a "celor
ascunse". Ramane intrebarea dad aceasti comunicare integrala se adreseaza tuturor sau numai "apropiatilor". Dad
adevarulintreg revine doar "initiatilor", atunci avem de-a
face cu afirmarea cvasiexplicita a unui "esoterism"
legitimat de
strategiile divulgative ale lui Iisus. E 0
teza care nu poate fi acceptata de Parintii Bisericii, asaltati
cum erau de tot soiul de erezii sibilinice
de caracterul deschis, public, universal, al propovaduirii
Un punct de cotitura in evacuarea interpretarii esoterice a
r. Leopold Fonek, S.J. (Die Parabeln des Herrn im Evangelium, F.
Rauch, Innsbruck, I902, pp. 32-33), citeaza un comentariu allui R.
Comely la Prima Epistola a lui Pavel ciitre Corinteni (1 Corinteni 4,
2I-23), din care rezulta 0 posibila analogie intre ,.vorbirea in Iirnbi"
(glossolalie)
vorbirea in parabole: ambele au nevoie de "traducere"
pentru a fi accesibile auditorului.
52 PAR.ABOLELE LUI IISuS
mesajului hristic este
de comentarii 1a Evanghelia
dupa loan scrise, 1a inceput de secol \: de Fericitul Augustin. Din punctul lui de vedere, diferenta consacrata de
teologii alexandrini intre psychikoi
gnostikoi, respectiv Intre
cei care nu se pot hrani decat cu "lapte"
cei care pot trece
1a "came", nu e 0
intre doua categorii de credin ci se refera la doua stadii distincte in evolutia spirituala a fiecami indivicl. Mesajul e transmis tuturor, fara
1acune: " ... pe tcate cate Ie-am auzit de la Tata! meu vi Ie-am
facut cunoscute" (Ioan I5, I5). Dar pentru a pricepe ce ni se
spune, avem
de parcurs un dmm: drumul de 1a
simp1a (dar vaga) 1a intelegerea profunda, de 1a pasivitatea
sugamlui 1a cooperarea viguroasa a
adulte. Pentm a avansa pe acest drum, beneficiem de ghidajul Duhului Sfant, invatatorul interior (interior magister) care ne
poarta "intru tot adevarul" (Ioan I6, I3). Orice cale spirituala e, prin urmare, 0 cale din afara inauntru. Cei din afara
au un acces 1imitat la adevarul pentru care nu sunt coPti
inca. In felul acesta ei sunt
prin excludere, ci
prin opacitatea inerenta nivelului lor de intelegere. In termenii gandirii rabinice, s-ar spune ca asupra celor din afara
se revarsa dreptatea, pedagogica, a lui Dumnezeu, in vreme
ce asupra celor apropiati se revarsa iubirea Lui. "Hristos
rastignit - spune Augustin - e deopotriva lapte pentru sugari
came pentru cei aflati pe 0 treapta mai ina1ta.'"
1. Pentru toate acestea, if. Guy G. Stroumsa, Hidden V;/isdom.
Esoteric Traditioizs and the Roots of Christian Ivfysticism ("Studies in t.1.e
history of reiigions"; vol. 70), E.J. Brill, Leiden, New York, Kaln,
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 53
Ca toata invatatura lui Hristos, invatatura despre parabole se
din nuante, surprize
paradoxuri. Nimic
nu se lasa "sistematizat" geometric, definit liniar, incartiruit
dogmatic. Parabola e 0 diluare savanta, 0 subtila manevra
pedagogica pe masura fragezimii pruncilor, dar e
0 intensificare a misterului, menita sa-i tina la distanta pe neini{:ia{:i. ldealizarea "prunciei" ca fiind calea optima spre Hristos
trebuie, de altfel, privita cumgrano salis.' Alaturi de pasajele
celebre - recitate prompt de toata lumea - de la Matei II,
25 (" ... ai ascuns acestea de cei intelepti
pricepu{:i
le-ai
descoperit pruncilor." Cf
Luca ro, 21) sau de la Marcu
ro, 15 ("Cel ce nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un
copil, nu va intra in ea." Cf
Matei 18, 3), trebuie sa aco[dam (mai multa) atentie
unui text puternic cum este cel
din I Corinteni 14, 20: "Fratilor, nu fiti copii in ga...'1dire; in
rautate, da, fiti prunci, dar in gandire fiti
Parabolele se adreseaza simultan
inocente
si imaturitatii infantile: se livreaza celei dintai si se ascund
" ,
dinaintea celei de a doua. Se descopera ca lumina
se acopera ca obscuritate. Lumina
intunericul nu sunt nici ele
concepte monotone. lisus este "Lumina lumii" (loan 8, 12.
Cf
12, 46), dar El asuma comunicarea voalata, lasand
1996, cap. 8, "Milk and Meat: Augustine and the End of Ancient Esotericism" (pp. 132-146).
1. 0 documentatie instructiva pe aceasta tema se poate gasi In
Andreas Lindemann, "Die Kinder und die Gottesherrschaft. Markus
ro, 13-16 und die Stellung der Kinder in der spiithellenistischen Gesellschaft und im Urchristentum", In WOrt und Dienst, Jahrbuch der
Kirchlichen Hochschule Bethel, serie noua, vol. 17, Bielefeld, 198}
pp. 77-ro4. CJ
infra, pp. 99
urm.
a?ostolilcr misiunea vorbirii limpezi, prin Duhul Sf ant,
dupa mcartea 9i invierea Sa: "Ceea ce va spun Eu 1a intuneric, spuneti voi la lumina" (Matei ro, 27. Cj
Luca 12, 3
sau Efeseni 3,9). Lumina
intunericul se intrepatrund, de
altfel, in peisajul originar (loan I, 5), iar lumina in sine nu

e neaparat ferita de ambiguitate: ea poate fi spectrala,
latoare, vanitoasa: pe scurt, lumina dzuta., "luci-ferid". (Cj
Luca 10, I8.)
Varbirea in parabale e inevitabila, dar, cum spul}eam, e
circumstantiala. In perspectiva eshatologid., ea este sortita
dizo1varii, pentru d nu e in natura adevaru1ui dumnezeiesc
sa fie pecetluit in etemitate. Pecetea e daar sernnul unui prezent indecis
provizariu. " ... nimic nu este acoperit care sa
nu iasa 1a ivea1a
nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut" (Matei ro, 26. Cf
Marcu 4, 22, Luca 8, 17; 12, 2). Mai
mult, Iisus
cfed 0 arvuna a "de-secretizirii" finale
(echivaland Cll abolirea vorbirii parabolice), cand, atlat pe
hotaru1 dintre viata pamanteasd
cea
Ie dezvruuie
discipclilar ceva din taina Invierii Sale: " .. .las Iumea
rna
duc la Tatru" (loan 16, 28). Discipolii canfinna, uimiti, schimbarea de limbaj: "lata cii acum
Iamurit
nu spui
nici a pilda" (loan r6, 29). lisus profetizeaza, astfel, momentul apoteotic in care nimeni nu va mai ramane ,,In
afara", cu excePtia acelara care vor refuza definitiv "ospatuL" Imparatiei. Dar, pana la ace1 moment, parabole1e vor
ramane procedeul didactic cel mai adecvat pentru un auditoriu in care se regasesc de-a valma inteleptii
smintitii,
cei puri
cei imp uri, bunii
raii, graul
neghina. Fiecare
va lua partea sa, dci parabole1e sunt semnal revelator
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 55
pentru unii
camuflaj prudent pentru ceilalti. Ele ascund
dezvelind
dezvaluie acoperind, in functie de ampiasamentul spiritual al receptorului.! Altfel spus, parabolele
cheama
totodata tin la distanta. Ca in Noli me tangere,
pictura de la Prado a lui Correggio, in care Iisus
cu
dreapta, elanul Mariei Magdalena, dar 0 convoaca,
prin gestul mainii stangi, spre un traseu anagogic. Leopold
Fonck ilustreaza aceasta providentiala ambiguitate printr-o
legenda: se spune ca, in anumite locuri din ziduriie unor
catedrale, sunt ascunse mari comori
Locurile
cu pricina sunt indicate printr-un decor mural caracteristic.
recunosc valoarea indicativa a decorului, in
vreme ce, pentru
decor e opac. Parabolele

seamana cu un asemenea decor, cu 0 imagerie anume gandita pentru a conspira
deconspira in
timp 0 comoara ascunsa.
2
I. Cf Toma d'Aquino, Commentarius in Matthaeum (Comentariu
la Evanghelia dupa Matei), privitor la cele doua motive ale vorbirii
in parabole: "Una est quia per huiusmodi parabolas absconduntur sacra
ab infidelibus, ne blasphement. [. .. j Secunda ratio est quia per huiusmodi
parabolas homines rudes melius docentur. "(primul este ca, prin aceste
parabole, lucrurile sfinte sunt ascunse de cei
ca sa nu
blasfemieze. [ ... ] AI doilea este ca, prin aceste parabole, oamenii nepot fi mai bine invatati.)
2. Leopold Fonek, op. cit., pp. 34-35. S-au putut invoca, nu fara
indreptiitire,
ratiuni "tactice", justificabile istoric, ale "secretului"
parabolic. Iisus avea de spus, mai tot cimpul, adevaruri inacceptabile
pentru
Vinovatia capeteniilor israelite (incapabile sa
fie adevarati pastori), aroganta zelotiIor, impostura
suficienta arhiereilor, pacatele fariseilor
saducheilor, damnarea etema promisa
celor lipsiti de umilitate
cainta sunt teme curente ale discursului
hristic. 0 minima prudentii impunea un arnbalaj protector pentru
In universul parabolelor, nimeni nu e exclus in mod arbitrar

nedrept, dar nimeni nu e indus In mod neconditionat. In cele ce unneaza, vom lncerca sa definim, recurgand la
corpuI parabolelor, condi{iile incluziunii, criteriile
dupa care se poate decide gradul de aecesibilitate al adevaruiui duhovnieesc. Parabolele faciliteaza receptia, dar 0
pot
bloca. Care e metabolismul acestei ample
contradietorii? Ce trebuie sa faci
cum trebuie sa 1i, pentru a
nu ramane printre eei "din afara"?
care sunt piedicile eli'"
care te vei confrunta?
asemenea adevaruri riscanre, care pe Sf roan Botezatorul il costasera
Nici Iisus, nici ucenicii Sai nu trebuiau
unor primejdii imediate, Inainte de
Implini destinul. Cj Frank Stern,
A Rabbi Looks atJesus' Parables, Rowman and Littlefield, Lanham,
2006, pp. 257-272. Din pacate, 0 astfel de intetpretare, legitima pana
la un punct, a capatat, uneori, accente politice de 0 radicalitate ridicola. E cazul lui William Herzog, care, in cartea sa Parables as Subversive Speech: Jesus as Pedagogue of the Oppressed, Westminster John
Knox Press, Louisville, I994, vede parabole!e drept moduri de codificare a sistemelor de opresiune care tine au 'poporui sarac in
sclavie. Deci nu teologie, nu etica, ci analiza sociala
subversiune
revoiutionara.
2
Inevidenfa luminoasd
Simultaneitatea paradoxala dintre ascundere
dezvdluire
e una din temele-cheie ale Scripturii. Dumnezeu sta "zn
ascuns" (Matei 6, 4; 6, 6; 6, I8), vede ascunsul fiecaruia (Romani 2, r6), ascunde de
tainele Sale, pentru a Ie
descoperi pnmcilor (Matei II, 25),
Ie da celor vrednici "mana
cea ascunsd" (Apocalipsa 2, 17). Pe de alta parte, Dumnezeu
e "Cel Ce va aduce la lumina pe
ascunse ale intunericului" (r Corinteni 4, 5)
Cel Ce proclama, prin Fiul
Sau, ca "nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala
nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut" (Matei ro, 26;
Marcu 4, 22; Luca 8, 17
I2, 2). "Ascunsul" e,
pentru oameni, spa!iul unui subtil joe dialectic. Exista ascunsul inavuabil (dar transparent pentru "ochiul" divin), dar exista
ascunsul pretios, ,jiin{a cea tainicd a inimii", care este adevarata podoaba a fiecaruia (r Petru 3, 4). Suntem indemnati,
uneori, sa ne abtinem a faptui ostentativ, la vedere, de dragul
slavei
(Matei 6, I-6), dar incurajati, alteori, sa aratam lumii faptele noastre bune, care sa devina, astfel, model
pentru ceilalti
prilej de slava adusa Creatorului (Matei 5,
r6; I Petru 2, r2). AFdar, faptei ii sta bine cand discretia,
ascunderea, cand vizibilitatea exemplara.
Credinta
e un mod de viata, in care certitudinea
ferma
cii.utarea febrila coincid in efortul de a aborda un
Dumnezeu deopotriva ocult
straIucitor: a-L fi gasit e cum simtise Pascal - efectul unei cii.utari ardente, iar ardenta
cii.utarii e 0 specie a faptului de a-L fi gas it. Calea nu e suspendata de perceptia tintei, tinta nu e adumbrita de infinitatea cii.ii. "Cred, Doamne, ajutii. necredintei mele!" (Marcu
9, 24), aceasta este combinatia de inevidenta
lumina din
care se
dialogul nostru cu transcendenta. Aceasta
este
reteta parabolelor: ele sunt immperea inevidentei pe
scena evidentei imediate
evidentelor, a "de-Iasine-intelesurilor" in intunericul sensului lor secund, germinativ. Doua dintre afirmatiile parabolice ale lui Iisus par sa
puna accentul pe explozivitatea ineviden!ei, pe inconturnabila
a tainei in lumina: faclia (lumina) sub obroc

cetatea
de pe munte. Dar explozivitatea cu pricina e conditionata,
intensificatii. prin propriile ei limite. Iata, mai intai, textele,
in to ate variantele lor:
Fiiclia sub obroc
Matei 5, I5-I6: [Nu poateJ aprinde cinevafaclie # 0 pune
sub obroc, ci in
ea le lumineaza tuturor celor din casa.

sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat ei sa
vadafaptele voastre cele bune # sa-L sldveasca pe Tatdl vostru
Gel din ceruri.
Marcu 4, 2I: ... Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc
sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in
"DE CE LE
iN PARABOLE?" 59
Luca 8, r6: Nimeni, aprinzdnd faclia, n-o acopera eu un
vas, nici n-o pune sub pat, ci 0
in sfifnic, pentru ca eei ce
intra sa vada lumina.
Luca II, 33: Nimeni, aprinzdnd faclia, nu 0 pune in foe ascuns, nici sub obroc, ci in sfifnic, pentru ca eei ce intra sa vada
lumina.
Cetatea de pe munte
Matei 5, 4: .. . Nu poate sa se ascunda cetatea din vdiful
muntelui.
Sensul prim al textelor de mai sus e limpede: exista lucruri a caror evidenta nu poate fi trecuta cu vederea (de
pilda, acetate pe vc1rf de munte).
altele, care pot fi
ascunse, dar care, ascunse,
pierd rostul, devin nefunctionale, daca nu ridicole (de pilda, a taclie pusa sub pat,
in lac sa fie lasata sa lumineze spatiul din jur de la inaltimea unui
Tot astfel, adevarul dumnezeiesc nu

e facut sa tread neobservat, sa fie tinut in umbra: el trebuie, dimpotriva, sa lucreze ca un reper putemic, sa iradieze asupra celor din preajma. Parabolele nu vor riimane
pentru totdeauna obscure, refuzandu-se intelegerii "celor
din afara". In cele din urma, sensullor ne va "sari in ochi",
pentru d misiunea lor ultima e sa riispandeasd lumina. Pe
de alta parte, e greu sa nu observi cii "cetatea de pe munte"
mai ales "lumina sub obroc" au aerul d merg in raspar cu
raspunsui dat de Iisus discipolilor la intrebarea "de ce Ie
in parabole?". Nu spusese Esus cii "cei din afara"
nu var vedea
nu vor intelege? Ca parabolele au tocmai
menirea de a-i lasa in ceata, nelamuriti, devorati de propria lor intunecime? E ca
cum Iisus ar fi decis sa puna,
prin parabole, lumina sub obroc
sa asume vina pe care 0
atribuise ciirturarilor
fariseilor: ,;vai voua, ciirturari
farisei ratarnici!, cii inchideti imparatia cerurilor de dinaintea
oamenilor ... " (Matei 23, I3). Sau, la Luca (II, 52): "Vai voua,
invatatorilor de Lege!, cii ati acaparat cheia
voi
n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impiedicat.'" Numai cii responsabilitatea blocajului revine - in
cazul ciirturarilor
fariseilor - celor care emit sau ar trebui
sa emita mesajul, in vreme ce, in cazul parabolelor hristice,
dificultatile de intelegere sunt rezultatul proastei
a
receptorilor.
uneori, al inadecvarii transmitatorilor (in
speta apostolii). Mesajul e, in sine, hiperevident: e as emenea unei cetati construite pe munte, vizibila de departe, ca
o reduta orientativa
protectoare. Fiinta adevarului e masiva, stabila, iradianta. Nimic nu 0 poate voala, in afarii de
solzii din ochii privitorilor
de prudenta inutila - ca sa nu
spunem nevrednicia - ucenicilor. Inevident prin calitatea
1. In acest pasaj, binomul "cei din afara"-"cei apropiati" (cei

dinauntru) devine triada: exista
"cei care vor sa intre"; 0 categorie
aparte, categoria celor pomiti pe cale, locuiti de "intentia" salvatoare, dar aflati inca "in afara", pe drum. Cf
diferenta dintre "mirde" care vine (erchomai), "fecioarele nebune" care raman afara,pleaca
(aperchomat),
cde intelepte care intra (eioerchomat) in casa mirelui
(Parabola celor zece fecioare).
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 61
lui supramundana, adevarul nu e mai putin lumina pura,
nimb. El poate fi adumbrit numai prin
utilizare, prin
obtuzitatea manevrarii lui: faclie pusa sub obroe, sub pat,
sub lavita, 111 u11ghere intuneeoase.
Toate eele einci texte de care ne ocupam indica 0 previzibila consubstantialitate Intre locul adevarului
amplasamentul pe 0 inaltime.' Pentru a fi pereeput, mesajul hristic
trebuie sa adopte dimensiunea veltiealitap.i. 0 cetate ascunsa
in ra.coarea unei depresiuni sau 0 facIie fara
risd sa
treaca neobservate. Orizontala transmisiei mistice (raspandirea ei peste eapetele tuturor) nu poate avea drept sursa
decat verticala Intruparii, impostatia sublima a voeii profetiee, postura dreapta. Mesajul se propaga, astfel, din eentrul
unei cruel
tntr-un anumit sens, echivaleaza eu 0 rastignire. Parabolele sunt efeetul rastignirii inteleetului divin
pe lemnullimitelor ratiunii
De aiei splendoarea
lor tragica, "obseuritatea" lor asumata
aspeetul de jema
allimbajului aluziv, voalat, analogic. Nu "cei din afara"
sunt saerificati prin discursul parabolic, ei conp.nutul
al discursului, care se
sa coboare in Intunericul
exterioritatii lor. Pentru a intelege un astfel de dis curs, "cei
din afara" trebuie, mai intai, sa nu-l in{eleaga, sa simta "obrocuI" opacitatii lor, ghimpele propriei inaptitudini, inaecesibilitatea "muntelui". Muntele revelatiei nu poate fi abordat
ca un obiectiv turistie. El e suportul intalnirii eu Dumnezeu,
1. Cf, intre altele, Matei ro, 27, unde apostolilor Ii se cere sa propovaduiascii "de pe
caselor". Pe baza acestui text,
taclia din sfei>nic a putut fi echivalata ell
predicalia apostolid.
(kerygma) .
dar e
hotarul care menajeaza fiinta delicata a misterului.
Pe munte e convocat Moise pentru conversa\ia sacra (Exodul I9, 3
34, 2), pe munte se roaga Iisus (Matei 4, 23), pe
munte are lac Schimbarea la Fata (Matei I7, I).
Moise e somat sa impuna poporului sau a salutara distanta

fata de prestigiuI numinos al muntelui: "Lua\i aminte, sa nu
cumva sa va sui\i pe munte, nici sa atinge\i ceva din el, caci
oricine se atinge de munte cu moarte va pieri" (Exodul I9,
12). " ... poporul sa nu se imbulzeasca a se sui la Domnul. .. "
(Exodul I9, 2I
24Y- Prin parabole, Iisus nu sustrage privirilor "celor din afara"
muntelui, ci
taina
Impara\iei de "imbulzeala" necuviincioasa, ignara, aroganta
sau indiferenta a neavenitilor.
Evidenta exploziva a luminii poate fi obturata prin atenuarea verticalita\ii ei, prin dictatura castratoare a orizontalita\ii. Iar aceasta este isprava celor care 0 "manipuleaza"
defectuos, care a ascund, natang, "sub obroc", "sub pat", in
vreun ungher obscur. Toate aceste spa\ializari vicioase sunt
ipostaze ale orizontalei: obrocul (modios), despre care vorMatei, era un vas care se folosea ca masura pentru
grau; un fel de banita,
eventual, peste sursa de lu-
mina, cu efectul mascarii ei:

ascensionala a flacarii,
fofta ei de iradiere se vedeau, astfel, retezate. Marcu adauga
varianta "sub pat" (hypo ten klinen). Kline era un pat cu picioare
inalte, 0 lavita, suportul clasic aI orizontalei
al somnului.
1. Pentru toate citatele vetero-testamentare, am folosit versiunea
Septuaginta (Colegiul Noua Europii-Polirom,
2004-2009), coordonatii de Cristian Biidili\i, Francisca Biiltiiceanu, Monica
Dan
in colab. cu pro loan-Florin Florescu.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 63
La Luca 8, 16 apare
amplasamnetul "in umbra" (sfo..euei),
iar la II, 33 se
de "un loc ascuns" (eis krypten), poate
o pivnita, 0 firida subterana. Avem de-a face,
cu un
permanent sabotaj al verticalitatii, pe care numai utilizarea
poate sa-l corecteze, tot astfel cum numai ridicare a pe cruce a lui Esus poate aduce implinirea misiunii Lui
iradiante
'
. Abia
sus, ca 0 cetate pe munte, lumina
inceteaza sa mai fie 0 sursa oarba de cal dura, pentru a
deveni stralucire edificatoare. Promptitudinea
rigoarea
sunt de negandit fara amplasamentul zenital al
instrumentului cunoscator care, in contextul evanghelic,
este inima. "Sus sa avem inimile!" - se spune in liturghia
Sfantului loan Gura de Aur, dupa rostirea Crezului. Altitudine a e, simultan, 0 regula de viata
0 exigenta metodologica. Trebuie sa traim, pe cat ne este cu putinta,
pe
inaltimile noastre, sa opunem mereu "subteranei" cotidiene
orientarea alp ina. ("De nu se va
cineva de sus, nu va
putea sa vada imparatia lui Dumnezeu", loan 3, 3.) Nu ni
se cere,
sa arboram
solemnitate a acelora care
plutesc,
pe deasupra "micimilor"
Nu dispret fata de lume
nu postura indigesta a unei
demonstrative se
de la cel pomit pe cale, ci efortul
de a dubla proximitatea, asfixianta uneori, a contingentei,
1. Anca Manolescu imi semnaleaza doua pasaje ilustrative cu
privire la aceasta interpretare. Roman Melodul: "Atunci s-a suit pe
cruce ca 0 lumina in
I-a zarit de acolo pe Adam in moarte
intunecata zacand" (Imnul XLV, 4) eef Sf. Roman Melodul, Imne
teologice, Editura Doxologia,
20I2.) De asemenea: "Pe cruce, ca
o lampa In sfqnic, a luminat universul" (pseudo-Chrysostomos, In
adorationem venerandae crucis).
Cll 0 permamntd nftrinfd transcendentd, cu 0 distan{d igienid fata de invazia temporalitatii.
Matei
Luca aduc, in construqia parabolei, cateva elemente suplimemare. Matei include un apel dtre ucenici:
dad. Hristos este lumina, ei sunt lumind delegatd, intermediari,
(Cj
Psalmi II9, I05; Isaia 42, 6
49,
6). Iar, ca transmitatori, trebuie sa se comporte exemplar,
sa fie izvoare de "fapte bune". Nu sa se slaveasd. pe ei
(ca fariseii) prin binefaceri zgomotoase, ci sa slaveasca (doxazein), prin virtutea lor, autoritatea Tatalui ceresco Ucenicii
fara fapte bune vizibile sunt ca lumina pusa sub obroc sau ca
sarea nesarata.
I
Acesta pare sa fie
sensu! subiacent al "Cecitll
de pe munte". Ucenicii nu trebuie
ascunda, p,recaut,
identitatea. Nu se cade ca actiunea lor sa aiba structura subversiunii, nici a prudentei acomodante. Misiunea apostolid.
adevarul apostolic nu pot fi tin ute in penumbra, la ada-
post de riscuri
infrangeri, ca cele anticipate la Matei 5, II.2
1. Adolf JUlid1er, mentionand
I Petru 2, 12 sau Filipeni 2, 15,
insista asupra rolului de "iuminatori" al apostoliior
asupra impordecisive a faptelor lor bune ca Bind mesajui central al parabolei despre "lumina sub obroe" (Die Gleichnisredm Jesu: Zwei Teile
in einem Band, ].C.B. Mohr, Tiibingen, 19IO, editie reprodusa fotomecanic la Darmstadt, WissenschafHiche Buchgesellschaft, 1963, partea a doua, pp. 83-85. La pagina 88 e invoeat Matei IO, 8, unde sunt
enumerate faptele bune care au 0 mai mare greutate decat prediea:
" ... pe eei bolnavi tamaduiti-i; pe cei morti Inviati-i; pe cei
euratiti-i; pe demoni 'seoateti-i afara ... "). Leopold Fonek, op. cit.,
p. 694, crede cii "faptele bune" la care se face aluzie sunt cele po
menite in lista Fericirilor, imediat anterioara parabolei in discutie.
2. CfEnno Edzard Popkes, in Ruben Zimmermann (ed.), Kompendium ... , ed. cir., pp. 395-399.
"DE CE LE
II\' PARABOLE?" 65
Ei
vor asuma, deci, fara ezitare, roIuI,
ca, oricum,
el e transparent
perceput ca atare. C.WE Smith observa
ca
idee apare in cele doua
parabolice, cu
deosebirea ca In "Cetatea de pe munte" accentul cade asupra
evidentei care IlU poate fi ascunsa, in vreme ce in "Lumina
sub obroc" accentul cade asupra evidentei care nu trebuie
ascunsa.! Apostolii trebuie sa se
liber
benefic dinaintea oamenilor ("Lumina sub obroc"), caci Sursa de Ia
care
iau mandatul nu poate fi camuflata ("Cetatea de
pe munte").2 Inevirabilitatea oficiului apostolic coincide
cu inevitabilitatea decriptarii finale a parabolelor. Sensul
lor nu va ramane ascuns. Lumina lui Dumnezeu va
prin a fi loc de pelerinaj, obiect de cult generalizat in Cetatea de la
vremurilor, unde vor guverna pacea
dreptatea Lui. Cu aite cuvinte, cetatea de pe munte este
comunitatea eshatologica a apostolilor, propagatori - in
intreaga lume - ai Iuminii finale. Este teza lui Gerhard von
Rad, care invoca, pentru ilustrarea ei, cateva pasaje veterotestamentare: Isaia 2, I-4; Michea 4, I
urm.; Isaia 60, I-22,
1. Charles W F. Smith, The Jesus of the Parables,
revizuitii,
A Pilgrim Press Book, United Church Press, Philadelphia, I975,
pp. I55-159
2. Julicher (op. cit., partea a doua, pp. 88-89)
interpretarea Sf loan Gurii de Aur (preluata, intre alrii, de Calvin), dupa
care "vizibilitatea" apostolilor ii obliga la 0
perfecta, sau pe
aceea a lui leronim, care vede In parabola
de pe munte un
indemn la propovaduire curajoasiL Excesiva, pe buna dreptate, i
se pare supralicitarea temei sublimitaJ:ii la C.E. van Koetsveld (Die
Gleichnisse des Evangeliums, Fr. Mauke, Jena, I892): locuitorii
de pe munte respirii aer mai curat
viid lucmrile
in
toata micimea lor. ..
Aggeu 2, 6-9. In toate, asistam la suspendarea interdictiei inaugurale din Exod.! "In zilele de pe urma muntele
Domnului va fi la vedere
casa Domnului pe varfurile
muntilor 9i se va inalta mai presus de dealuri; 9i vor veni la
el toate neamurile
multe neamuri vor merge
vor zice:
Haideti, sa ne suim la muntele Domnului
la casa Dumnezeului lui Iacob;
[El] ne va vesti calea Sa;
vom
merge pe ea"> (Isaia 2, 2-3). Dupa fuga dinaintea muntelui,
urmeaza refluxul: oamenii dau navala, "dau buzna" spre
locul revelatiei
de data aceasta, Ii se ingaduie. Nimeni
nu mai ramane la
nimeni nu mai ramane "in afara". In
afara de "cei care iubesc intunericul mai mult de cat lumina"
(loan 3, 19-21). Cclci exista
aceasta categorie. Categoria
celor care "umbla noaptea
se impiedid" (loan II, 9-10).
Pentru ei, sensul parabolelor ramane "sub obroc".
cum
somnambulul nu trebuie trezit brusc din somnambulismul
sau, pentru d trezirea poate provoca haos interior
ddere,
eel care
innoptat nu poate fi pus, fara primejdie, in
bataia taioasa a luminii. Dimpotriva, dutatorul autentic,
aspirantul, eel care a optat pentru starea de veghe, trebuie
poate fi ajutat: "Eu, Lumina am venit in lume, pentru ca
tot eel ce crede in Mine sa nu ramana pe intuneric" (loan
12, 46). "Cel ce crede in Mine" este eel care parcurge drumul din afara inauntru, eel care intra in lumina. E sugestia
introdusa in expunerea parabolei la Luca: lumina este pentru "cei ce intra" (eisporeuomenoi). "A fi in afara" nu e, deci,
1. Cj supra, p. 62.
2. Gerhard von Rad, "Die Stadt auf dem Berge", in Evangelische
Theologie, 1948- 1949, pp. 439-447.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 67
o condamnare ireversibila. Cine se decide sa iasa din conditia exterioritatii (dar sa 0 fad liber, din initiativa proprie,
tara
tara stimulente miraculoase
l
)
prin a
vedea lumina care emana din varful
Mai mult,
odata intrat in spatiul intim al dialogului cu Hristos, credinciosul poate sa iasa din nou "in afara", de data aceasta
ca propovaduitor, ca "agent" misionar alluminii. "Mara"
redevine, astfel, un teritoriu frecventabil, cu conditia sa fie
parcurs in numele unui "inauntru" consolidat. Balansul didactic "afara-inauntru-afara" e amintit in mod explicit de
Parabola luminii sub obroc in versiunea Evangheliei dupa
Toma 63, 2-3): taclia trebuie pusa pe
incat "oricine intra sau iese" sa 0 poata vedea.
2
A ramine definitiv "in
afara" e,
un destin rezervat strict celor care rateaza mtalnirea cu inevidenta luminoasa a Imparatiei
J
, care refuza, din
principiu, sa
fnauntru. Dupa 2 Corinteni 4,3-4, acest
refuz e rezultatul impletirii dintre rnineralizarea
1. Textul de la Luca II, 33 apare, nu I'ntamplator, intr-un context
I'n care Iisus condamna "neamul"viclean" doritor de semne supranaturale (Luca II, 29). Rolul mesianic allui Iisus nu are nevoie, pentru a fi "vazut", de semne, de probe exterioare. El este clar, ca cetatea
de pe munte, ca lumina pusa in
Cf Jiilicher, op. cit., partea a
doua, p. 87, care I'nsa
ia distanta fata de aceasta interpretare a lu
i
B. Weiss. Dar ea apare, I'n mod convingator,
la C.H. Dodd (The
Parables if the Kingdom, Nisbet & Co. Ltd., London, 1936, PP.144-145)
sau la L. Fonek, op. cit., p. 695.
2. CfKristina Dronsch, ln R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 138. Pentru textul Evangheliei dupa Toma, am folosit versiunea romaneasd a lui Gustavo-Adolfo Loria-Rive! (traducere din
limba copta, Polirom,
2003).
3. Cf infra, cap. al 2-lea.
individuale
interventia printuIui acestei lumi (" ... dunmezeul
veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. .. '').

, ,
"Campul" hermeneutic a1 parabo1elor este, in ciuda aparentei lor simp1itati, inepuizabil. Exegeza de pana acum n-a
facut economie de imaginatie pentru a acoperi, cat de cat,
orizontullor mereu deschis. 0 prima incercare a fost tenacitatea medieva1el a interpretarii a1egorizante. AdolfJiilicher
are meritul enorm de a fi dovedit, in monumentala sa lucrare de la
secolului 19, caducitatea unei astfel de
interpretari. Intr-adevar, a spune ca "faclia" este Hristos,
sau Cuvantul divin, sau virtute a, ca "obrocul" e Legea Vechiului Testament, Sinagoga, intelepciunea pamanteasca,
sau omul fara Dumnezeu, iar
- Biserica, credinta, umanitatea, sau poporul ales nu e lamuritor in prea
mare masura: e doar un transfer, mai mult sau mai putin
mai mult sau mai putin plauzibil, al unui limbaj codificat in alt limbaj codificat;
nu decodificare, ci 0
recodificare. In plus, 0 recodificare saracitoare: odata livrata,
"cheia" reduce totulla 0
banala, prea la indemana.
Faci echivalarile necesare
problema se inchide. "Cetatea"
e ecclesia sanctorum, Iisus e "muntele", tumurile ceteltii sunt
profetii, cetatenii ei zidurile - preotii
invatatorii Legii. Numai e nimic de adaugat: tocmai am citit
fabula, a carei morala e limpede, de indatel ce ni s-au tradus
termenii. Modemitatea nu e nici ea scutita de acest zel asociativ, dublat, adesea, de nuante apologetice. "Cei care intra"
sunt "neamurile", paganii, spre deosebire de cei din casel, care
sunt evreii (Alfred Plummer). Lumina iradianta e a
nismului (liber, deschis, public) spre deosebire de aceea,
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 69
parcimonioasa, a misteriilor antice (van Koetsveld)I. Cetatea
e Ierusalimul, iar evreii sunt statuiti
abandoneze rigiditatea fata de alte neamuri, lasind lumina TataIui sa iradieze
asupra lor!
Mai fertile sunt eforturile exegetilor de a construi coerente semantice revelatoare intre parabole distincte, care se
completeaza reciproc. Faclia care nu lumineaza poate fi
pusa in paralel eu smochinul care nu da fruct) Inevidenta
exploziva, straIucirea ascunsa care
prin a se da in
vileag functioneaza, ca metafora,
in cazul "grauntelui de
sau al "aluatului", ambele valorificind potentialul
seminal ajuns la deplina manifestare.
4
AT. Cadoux aduce in
discutie Parabola comorii ascunse: comoara, ca si lumina din
, ,
ca
cetatea de pe munte, nu poate fi ascunsa la
nesfaqit: in cele din urma, la momentul potrivit, e gasita.5
Pentru John Drury, Parabola luminii sub obroc trebuie citita
ca parte a interpretarii Parabolei semiinatorului
6
Inevitabile
sunt
mentiunea figurii parabolice a "ochiului ca lumina
a trupului", precum
asocierea dintre lumina
sare, ca determinari simbolice ale apostolilor.
1. Vezi lista acestor interpretari I'n A. Julicher, op. cit., pp. 84, 86.
2. A.T. Cadoux, The Parables of Jesus. Their Art and Use, James
Clarke & Co. Ltd, London, 1930, p. 8J.
3. Charles w.P. Smith, op. cit., p. 159.
4. Cf Peter Dschulnigg, op. cit., pp. 153
urm., invoca, I'n acest
context,
parabola rabinica "a celor doua lurnini" despre nev3.zutul care iese la vedere.
5. A.T. Cadoux, op. cit., pp. 144-145.
6. John Drury, The Parables in the Gospels. History and Allegory,
Crossroad, New York, 1985, p. 59.
Utile sunt, desigur,
sondajele - nu prea numeroase in istoria comparata a temelor
termenilor. Lumina
muntele sunt repere recurente ale vechilor mitologii orientale.
In Vechiul Testament, lumina (respectiv
faclia)
apare ca imagine a fOf\:ei vitale, a puterii regale, a
divine, a Torei'. A vedea lumina echivaleaza cu a fi viu.
z
Literatura rabinid
sernnificative referiri la
"ascundere (voal, perdea, intuneric)-dezvaluire (lumina, taclie,
vorbire directa)" in exercitiui comunidrii divine. lata un
exemplu:
Rabbi Chinena a spus: e ea atunci eand un rege std la masd
eu prietenul sdu. Intre ei se ajld 0 perdea. Ori de eate ori regele
vrea sd vorbeased eu prietenul sdu, . el ridied perdeaua fi vorbefte. Dar eu un altul nu face la jel. El std de vorbd, dar perdeaua
despdrfitoare rdmane nedatd la 0 parte, asifel fneat eei doi nu se
vdd. Pentru profefii neamurilor, regele nu ridied perdeaua, ci
vorbefte eu ei dinddrdtul ei.3
Direct legat de vorbirea in parabole
de discemamantul
lui Dumnezeu, care
pe cine
este
un
putemic pasaj din Coran:
Dumnezeu este lumina eerurilor fi a pdmantului! Lumina
Sa este asemenea unei firide, unde se ajld 0 lampd. Lampa se
ajld fntr-o stidd, iar stiela este asemenea unei stele strdlueitoare.
Ea este aprinsd de fa un eopac bineeuvantat, mdslinul care nu
1. Pentru trimiteri concludente, ifR. Zimmennann (ed.), Kompendium ... , ed. cit., p. 135.
2. Cj Frank Stern, op. cit., p. I09.
3. Midrasch Bereschit Rabba 52,5, apudKlaus Berger (ed.), Gleichnisse
des Lebens. Aus den Religionen der Mit, Insel Verlag, Frankfurt am
Main, Leipzig, 2002, p. 193.
"DE CE LE
IN PARABOU?" 71
este nici de la Rdsdrit, nici de la Asfinfit ti al cdrui ulei aproape
cd lumineazd fdrd ca focul sd-l atingd. Lumind asupra luminii!
Dumnezeu cdlduzeste cdtre lumina Sa De cine voieste. Dumnezeu
, ",
dd oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscdtor. I
Parabola luminii sub obrec este, in definitiv,
0 parabola a actului hermeneutic. Cititorul- cu atat mai mult,
interpretul textului parabolic - e in situatia de a scoate pasajul analizat de sub obrec, de sub norullui de obscuritate
sau de sub omiletica plata in care a fost ingropat. Interpretarea e punerea materiei interpretate sub 0 raza lamuritoare,
ei pe un
Cu cat
emaiinalt.mai
bine plasat, cu atat sensul parabolei e mai lim pede
iradierea ei mai eficace.
2
Interpretul incepe prin a fi "in afara".
EI
mobilizeaza insa intreaga energie pentru a
din
aceasta exterioritate nelucratoare
pentru a-i convinge
pe altii sa 0 fad. Cel dintai interpret al parabolelor hristice
este Iisus
care, dupa ce
istoria semanatorului, Ie prepune ucenicilor un posibil mod de Iectura,
o incursiune rapida, dar temeinid in preblematica receptivitatii: ce inseamna "a intra" intr-o parabola mai ales,
cum poti rata adevarul ei?
1. Coran, sura 24, versetul35, traducere din limba arabi de dr.
George Grigore, Editura Kriterion,
2000, p. 279.
2.
ca metafora a interpretarii apare intr-un ingenios pasaj din Robert Farrar Capon, op. cit., pp. 76-77: daca. faclia parabolei
nu e pusi pe suportul unei interpretari creatoare, paradoxale, lumina
ei nu va fi vazuta. Orice interpretare facila, "plauzibiIa", cuminte va
avea efectul unui obroc. In locul unei lumini mantuitoare, vom
vedea, in acest caz, un simplu bec, producator de semiintuneric.
3
Parabola semdndtorului
sau despre receptivitatea deviatd
Matei 13, 1-9, 18-23!: In ziua aceea a
lisus din easa
S-a
pe {drmul mdni. 0 mulfime de noroade s-au strans fa
El,
cd a trebuit sd Se suie sd
intr-o eorabie; iar tot
norodul stdtea pe {arm. $i multe lucrun le-agrdit El in parabole,
zieand: ,,latd,
semdnatorul sd semene. $i pe eand semana,
unele semin{e au eazut ldnga drum
au venit pdsdrile
le-au
mancat. Altele au eazut pe Zoe pietros, unde n-aveau pdmant
mult,
au rdsdnt de-ndatd, pentru cd n-aveau pdmant adane;
dar eand e-a ridieat soarele s-au ofilit
neavand rdddcind, s-au
useat. Altele au eazut intre spini
spinii au creseut fi le-au
indbufit. Altele au eazut pe pamantul eel bun fi au dat roadd:
una 0 sutd, alta
alta treizeci. Cel ee are urechi de auzit, sd
audit' [. . .j Afadar, aseultafi parabola semdndtorului: La eel ee
aude euvantul impdrdfiei fi nu-l in{elege, vine Cel-Rdu fi rdpefte
eeea ee s-a semdnat in inima
aeeasta e sdman{a semdnatd
ldngd drum. lar eea semdnata pe loe pietros este eel ee aude euvantul fi-l pnmefte de-ndatd eu bucune, dar neavand rdddcind in
sine, fine pand fa 0 vreme;
intamplandu-se neeaz sau prigoana
1. Am folosit, ca de obicei, versiunea Anania, cu exceptia versetului 13, 2, pe care I-am reprodus in versiunea Comilescu, cea mai
apropiata, in acest loc, de textul grecesc.
din prieina cuvdntulul: indatd se poticnefte. Cea semdnatd intre
spini este cel ee aude u v d n t u ~ dar grlja lumii acesteia ii infeldeiunea avu{iei indbufd cuvantul fi-l face neroditor. lar sdmanfa
semdnatd in pdmant bun este cel ce aude cuvantul #-l infelege,
aduce roadd fi face unulo suta, altul faizeei, altul treizeci.
Marcu 4, 1-9, 13-20[: Iisus a inceput iardfi sa invefe pe
norod ldngd mare. Fiindcd se adunase foarte mult norod la El,
S-a suit fi a fezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul stdtea pe
fdrm langd mare. $i multe lucruri ii invdfa in parabole; fi in
invdfdtura Sa le spunea: "Ascultafi: lata, iefit-a semdndtorul sd
semene. $i pe cand semdna el, 0 parte din seminfe a cazut ldngd
drum fi pdsdrile cerului au venit fi au mancat-o. $i alta a cazut
pe loc pietros, unde n-avea pdmant mult, fi a risdrit de indatd
pentru cd nu avea pamant add1ZC; # cand s-a ridicat soarele s-a
oftlit fi, pentru cd nu avea rddieind, s-a uscat. Alta a cazut intre
spini fi spinii au crescut fi au indbufit-o fi roade nu a dat. $i
altele au cazut in pdmantul cel bun #, indlfandu-se fi crescand,
au dat roada fi au adus: una treizeei, alta faizeci, alta 0 sutd. $i
zicea: eel ce are urechi de auzit, sd audit" [ . .j $i le-a zis: "Nu
prieepefi parabola aceasta? Atunci cum ve,ti infelege toate parabolele? Semandtorul seamdna cuvdntuL Cele de ldngd drum sunt
aceta in care se seamdnd cuvantul; fi numai ee-l aud, cd vine de-ndatd Satana fi ia cuvantul semdnat de ei. Tot afa, cele semdnate
pe foc pietros sunt aceia care aud cuvantul fi-l primesc de-ndatd
cu bucurie, dar nu au rdddcind intru ei fi dureazd doar pand la

un timp; apoi, cand se intdmpld stramtorare sau prigoand din
prieina cuvantului, indatd se poticnesc. $i cele semdnate intre
spini sunt cei care ascultd cuvantul, dar patrunzand in ei grgile
1. Versiunea Anania, eu versetul I preluat din Cornileseu.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 75
'lJeacului acestuia ii fnieldciunea bogd{iei ii pofiele dupd celelalte,
acestea fndbuid cuvantul fl"-l fac neroditor. lar cele semdnate pe
pdmdntul eel bun sunt cei care aud cuvdntul fi-l primesc
aduc
roade: unul treizeci, altul faizeci ii altui 0 sutd. "
Luca 8, 4-8, II-I5: $i adunandu-se mulfime multd fi venind
de prin cetd{i fa El, a zis in parabold: "Iefit-a semdndtorul sd
semene sdman{a sa. $i pe cdnd semdna el, una a cdzut ldngd
drum # a fost cdlcatd in picioare
pdsdrile cerului au mancat-o.
$i alta a cdzut pe piatrd; # dacd a rdsdrit s-a uscat, pentru cd
nu avea umezeald. $i alta a cdzut in mi;locul spinilor; # spinii,
crescand impreund cu ea, au
$i alta a cdzut pe pdmantul eel bun # a crescut
afdcut rod insutit." Pe acestea spunandu-le, a strigat: "Gel ce are urechi de auzit, sd auddl" [. . .j
lar parabola aceasta inseamnd: Sdmanfa este cuvantullui DumGea de langd drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul
ii ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sd se mantuiascd. lar cea de pe piatrd sunt aceia care primesc cu bucurie
cuvantul cand il aud, dar aceitia nu au rdddcind; ei cred pand
la 0 vreme, iar la vreme de incercare se leapdtid. lar cea cdzutd intre
spini sunt cei care aud, dar umbland cu grijile # cu bogd{ia ii
cu pldcerile vie/ii, se indbuid
nu rod esc. lar cea de pe pdmant
bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inimd curatd # bund, il
pdstreazd ii rodesc intru rdbdare.
a. "Scenografia" in care se plaseaza Parabola semanatorului
(vezi inceputul din versiunile Matei
Marcu) constituie, in
ea
0 parabola
0 indica\ie cu privire la amplasarnentul spiritual al tuturor celorlalte. Trei lucruri sunt de obsetvat:
76 PARABOLELE LUI rrsus
a. Prima
a lui Iisus pentru a veni in intampinarea
multimii e a
in larg, sub cerulliber (exelthon tes oikias)
(Matei 13, I). Spariul predicii sale nu e eel al familiaritarii
domestice, al economiei cotidiene.
optimala a
Cuvantului e "in deschis", langa mare (para ten thalassan).
Intr-un al doilea pas, "deschiderea" se amplifica: Iisus nu
mai sta "langa mare", ci "se suie" pe 0 corabie: EI
a data mai mult, terenul ferm, pentru a asuma dinamica
unui mediu distinct de mediul vierii curente. Corabia nu e,
mai purin, a inchidere, a insula itineranta, dar, spre deosebire de inchiderea casei, ea e opusul sedentaritatii: e a paradigma a aventurii si a riscului. Nu a inchidere a rutinei si a
, ,
ci una a concentrarii
a efortului.
presupune curaj, tenacitate
simr al orientarii. E identificarea unei [inte
a unui parcurs. Multimilor care (deocamdata) stau pe t:arm (epi ton aigialon eistekez), Iisus Ie va propune
un alt registru al existenrei, a
din eertitudinea comuna,
adaptativa,
din logiea previzibila a eutumei. Pamantul e
reevaluat din perspectiva apei. Casa - din perspeetiva eorabiei. Stabilitatea - din perspectiva itinerantei. Iisus
"no):"oadele" nu "stau" in
plan. Ceea ee nu inseamna ca Fiul
Omului
dintr-un amvon al sublimitarii, dintr-un
spariu f?ra eomuna masura eu spatiul oamenilor. Care e,
atunci, metabolismul rostirii Sale? y. Iisus - ni se spune
mai departe in text - "Se suie sa
(intr-o eorabie): eis
ploion embanta kathesthai. In aeeasta dubla

a carei
structura aduce laolalta inalrarea
coborarea,
zarea,
emblema
a "biografiei" hristiee
I
I. Lucian Blaga a rezumat traseul descendent almtelepciunii divine
prin sintagama perspectiva sofianid" ("transcendentul care coboara'').
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 77
anticiparea apoteozei ei: ea incepe cu misterul Intruparii,
prin care "po luI plus", instanta suprema, decide sa "se
intr-un corp omenesc (pentru a ajunge sa sondeze minusul

absolut, cobora.rea in mormant),
cu Invierea
Inaltarea. Dupa InaItare, are loc coborarea Duhului.
in esenta lui, e dozajul optim intre anagogie
kenoza, intre autoritate supramundana
compasiune
omeneasca: ne aflam fata-n fata cu unJoarte sus cob orator,
care deschide astfel calea unui Joarte jos in ascensiune. Se
despre altceva, des pre cu totul altceva, in termenii
lui aici. Se
despre ce nu
in termenii a ceea ce
Aceasta e definitia
a parabolelor lui Iisus. SensuI lor e de cautat pe linia sub tire, imperceptibila, dintre
doua lumi distincte, care se oglindesc insa una intr-alta:
cerul
pamantul, energiile increate
lumea creata, ordinea lui Dumnezeu
ordinea oamenilor. Parabolele au loc
pe Iinia orizontului
a Ie "interpreta" e a merge cu indrazneala, asumand toate riscurile, pe aceasta linie. Reflectia
asupra parabolelor nu poate spera sa Ie epuizeze. Ele aduc
de-neinte1esul, mai aproape, lasandu-le,
neatinse. Orice incercare de a "clarifica" lucrurile, orice "traducere" a textului in limbajul bunului-simt
al ratiunii
curente se va sfaqi cu 0 platitudine. Parabole1e ni se of era
nu pentru a ne ajuta sa convertim misterulin evidenta, ci
pentru a ne ajuta sa Iuam
de ineviden{a constitutiva, inevidenta fondatoare
hranitoare a Iumii. ParaboIele constituie Iaolalta marea retea a inevidentelor pe care
se tese destinul pamantesc. In final, interpretarea lor ar putea
aldtui, de aceea, 0 paradoxala "fenomenologie a inevidentei", 0 fenomenologie a ceea ce nu apare, a ceea ce nu e datin
aparitia nemijlocita a lucrurilor
in
cotidiana
a vietii. Parabolele sunt ,,6.guri" ale ascuJtSului. Dar ale unui
ascuns care incearca sa identifice un "lac" al dezvaluirii de
sine, al
lui in lume. Inainte de a intra in detalii,
sa amintim faptul ca formula
care se
nu
apare doar in pasajele citate adineaori. 0 gasim
la Luca
5,3: (embas [ ... ] kathisas), dar 0 gasim inca a data la Matei,
intr-un lac foarte important: inceputul predicii de pe
munte (5, I): vazand noroadele adunate in jurul Lui, "Iisus
S-a suit pe munte" (anebe eis to oros), dupa care, inainte de
a vorbi, "a iezutjos" (kathisantos).'
gra\ioasa dialectica
a gestului pare sa defineasca originea propovaduirii hristice
postura Propovaduitorului. Elincearca mereu sa arate in
ce felinaltimea se poate
pe suprafata lumii, in ce fel
poate verticala adevarului, sau a cautarii, sa intersecteze orizontalitatea
comune.
are insa, in toate locurile in care apare,

0 a treia componenta: discursul. Iisus urea (pe munte, pe
corabie), se
incepe sa cuvanteze. Dumnezeul
e prezent integral in aceasta triada: Tatal, care coboara spre
oameni prin Fiul, Fiul, care urea din nou ia Tatal,
Duhul
Sfant, care coboara
Prezenta Fiului printre crea-
turile Tatalui e efectul Intruparii. Discursul Duhului e anticiparea Invierii. Parabolele lui Iisus ne pun in situaria de a
presimti ce ar putea sa fie "Imparitia lui Dumnezeu"
pe
ce cale se poate ajunge la ea. Parabolele sunt, cu alte cuvinte, 0 arvuna a Invierii sau, in termeni mai neutri, 0 aproI. Intr-un articol din I983, "To Teach or Not to Teach (A Comment
on Matthew I3, I-3)", in The Bible Translator, vol. 34, pp. I39-43,
Barclay M. Newman arata ca publicul israelit era
ca rabinul
of ere
"DE CE I.E
IN PARABOLE?" 79
ximare a realizarii de sine, a raspunsului mereu cautat, a
Solutiei. Dar pentru
atinge
ele trebuie primite,
adica auzite, intelese
preluate in imediatul vietii, traite.
Ceea ce cum ni se spune prin Parabola semanatorului nu se intfunpla intotdeauna.
b. Parabola enumera trei tipuri de opacitate fata de Cuvant\ respectiv trei tipuri de propovaduire neimplinita, cu
efectul ramanerii "in afara" a auditorilor:
0:. Indigen{a mentala. Ea este definita ca atare numai la
Matei: e yorba de cei care aud
nu in{eleg (akouontos [ ... ] kai
me synientos). Aceasta sintagma acopera un spectru larg al
non-receptivitatii. Nu intelegi pentru ca nu
atent la
ceea ce auzi, pentru ca nu distingi intre important
accesoriu, pentru ca suferi de surzenie intelectuala, pentru ca ti
se pare ca ceea ce auzi nu te
Nu intelegi pentru ca
ceea ce auzi nu e "in drumul tau"
pentru ca te raportezi inadecvat la ceea ce auzi, pentru ca nu ai disciplina
de a merge pana la capat pe urma a ceea ce auzi. "Langa
drum" (para ten hod on) e locul derapajului, al incapacitatii
de a avansa "metodic", consecvent, in tesatura unui discurs.
Cel care se definea pe Sine drept "cale", drept "drum" (loan
I4, 6) nu poate fi identificat alaturi eu drumul. Plauzibila
este insa
0 interpretare rasturnata: nu poti intelege daca
nu abandonezi traseul "logicii" curente, al reflexelor mentale
conventionale. Cuvantul trebuie cautat
dnd nu-ti iese
r. Jiilicher Ie
concis
expresiv: Stumpfsinn (stupiditate,
stupoare), Leichtsinn
Weltsinn (mundanitate, exces allumescului). Op. cit., II, p. 532.
nemijlocit in cale: trebuie dutat
dincolo de drarea deja
existenta, dincolo de itinerariile gata facute, de drumul "batatorit". Vom intalni mereu, in preajma parabolelor, acest
tip de ambivalenta: "langa drum" semnifid simultan devierea
ingeniozitatea. In definitiv, semanatorul arund 0
parte din
tocmai acolo, ca pe 0 provocare, ca pe 0
la lndrazneala hermeneutid. Ambivalenta e
invocarea pasarilor, ca
ai risipirii
de fapt, ca devalizatori satanici. Asociate, de obicei, zborului liric, cerului,
ingerilor, ele apar, aici, in toarn
fiintei lor aeriene
l
:
un soi de
malefici, gata sa devoreze in joad ceea
ce e destinat sa fie interiorizat, prelucrat, transfigurat in
vederea mantuirii.
e, astfel, parodiata ca gustare prof ana, ca imbudtura furtiva, intamplatoare.
S-a observat insa, pe buna dreptate, d "intelegerea" de
care
Matei nil trebuie privita ca 0 virtute strict
cognitiva' . Nu ni se cere 0 simpla adeziune mentala la mesajul auzit, ci trecerea de la asimilare la valorificare. Testul
"intelegerii" adevarate este fertilitatea pe care 0 garanteaza,
efectul ei pragmatic, energia ei roditoare. Intelegi, In masura

in care fructifici. Mai exact: la cat rod obtinut, atata intelegere echivalenta. Ne yom feri,
sa preluam teza, simplificatoare, a exegezei comune, dupa care "a fructifica"
echivaleaza strict cu "a faptui"3: auzi Cuvantul
,,11 pui in
practid". Nuanta lamuritoare apare in Epistola S Apostol
1. Cf ibidem, p. 5I7.
2. Cf Kristina Dronsch, in R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 309 .
.3. Despre sensurile lui "a face" in perimetrul Noului Testament
yom vorbi mai pe larg in partea a doua a lucriirii de fata.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 8r
Pavel d.tre Galateni, spre finalui d.reia (5, r6-26) se deointre "faptele tmpului" (ta erga tes sarkos, lat. opera
carnis)
"roada Duhuiui" (ho karpos tou pneumatos, lat.
fructus spiritus). Fmctificarea nu pune accentul nici pe activismul exterior, nici pe cumin tenia pios hamid.. Exemplele
de "roada" pe care Ie da Apostolul nu sunt propriu-zis "ac (cum sunt "faptele trupului"), ci, mai curand, dispozitii
atitudini interioare, orientan stabile ale
iubire, bucurie, pace, rabdare, bunatate, credinta (fidelitate),
blandete, stapanire de sine etc. "A intelege" e, in acest context, a interioriza 0 stare, mai mult decat a aplica un set de
prescriptii. Starea odata atinsa, "faptele" adecvate yin de la
sine. Dimpotriva, ill absenta unei anumite calitd!i interioare,
a unei stari devenite fel de a fi, faptele devin "ortopraxie"
steriIa, executie mecanica a unui program de "figuri impuse".!
Pe de alta parte, categoria auditorilor care "nu inteleg"
ii include, drastic spus,
pe cei calificati
drept
pur
simplu. In genere, refuzam sa luam nota de
componenta de culpabilitate a prostiei. Ni se pare ca prostul nu e vinovat de prostia lui: "nu
ce face"
deci trebuie iertat), e "sarac cu duhul", e, in fond,
cum I-a lasat
Dumnezeu. Expresia "sarac cu duhul" e una din marile capcane ale
de popularizare. Mai toata lumea
invoca acest prim verset al Fericirilor, crezand ca el se refera
la 0 candida inaptitudine a judecatii. "Selrac cu duhul" ar
fi tontul satului, natangul cumsecade, prostanacul inocent.
Dar textul evanghelic (care in versiunea lui Luca - 6,20 - se
1. Cf R.F. Capon, op. cit., p. 74.
reduce la "cei saraci") are in vedere fie smerenia (CJ Isaia
57, If "Domnul [ ... ] da
celor cu inima zdrobita."),
fie saracia
ca
a instinctului de posesiune.
(Pori fi bogat in bunuri materiale, dar "sarac in duh", liber
de propria ta bogatie). Prostia, cand nu e handicap psiho-fiziologic, patologie constitutiva, nu e neaparat inocenta. Ea
poate fi obnubilare tenace, manifestare a
intelectuale, rquz indaratnic al edifidrii. Ca rezultat al "mineralizarii"
ca lipsa de flexibilitate a mintii, prostia e
vicioasa
face posibila interventia instantei demonice. Fiecare parcela de adevar lasata in afara intelegerii creeaza
spatiu1 necesar pentru picajul dezordonat al raului. Ceea
ce nu intelegem devine teren de joc al ingerilor dzuti,
prilej de ratacire. Cu alte cuvinte, prostia e, uneori, poarta
spre lume a maleficului, avangarda duhurilor smintitoare.
Raul e, desigur, consubstantial cu destinul omului cazut.
Dar vai de cei prin care el se legitimeaza. "Ca poticnirile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea!" (Matei 18, 7)' Cu cat numarul celor care nu inteleg
e mai mare, cu atat dezordinea lumii

Prostia ca atare nu e, de altfel, nidieri tratati, in ambianta
bib lid, drept benigna. Dimpotriva. In Proverbe, inrelepciunea ii someaza pe "cei tara pricepere"
recunoasd
limitele
sa Ie abandoneze: "Lepada\i-va de sminteala (termenul grec e aphrosyne, traductibil prin "prostie", n.m. - A.P.)
veti trai [ ... ]
indreptati-va priceperea prin
0,6). Termenii
in context, prostiei suntgnosis
tere)
synesis (intelegere). Ceea ce se condamna e,
in mod expres, ignoranta, paralizia mentala, inaptitudinea
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 83
de a intelege. Din pacate, traducerile
(inclusiv,
in cazul de fata, cea din ultima versiune a Septuagintei) par
a se sfii sa spuna lucrurilor pe nume: ele prefera versiuni in
timp mai radicale
mai confuze. Din cele zece
ale lui aphron (cu pluralul aphrones) din Noul Testament, doar doua sunt echivalate prin expresia "fara minte"
(Romani 2, 20
Efeseni 5, 17)
una singura prin "necu (I Petru 2, 15). Pentru restul se recurge la
"nebun", "nebuni", "nebunie". Dar pentru "nebunie", textul grecesc al Evangheliei recurge la moria (folosit de numai
cinci ori, in Prima Epistola catre Corinteni: 1,18; I, 21; I, 23;
2, 14; 3, 19
- ca adjectiv, moros - de I2 ori, intre care celebra referinta la "fecioarele nebune"). In toate aceste locuri,
sensul cuvantului e distinct de conotatiile lui aphrosyne.
Aphrosyne (prostie, starea celui fara minte) e antonimullui
sophrosyne, adica al unei inzestrari de tipul "cu-minteniei",
al rationalitatii cuviincioase, in deplin control de sine. Pe
scurt, cei despre care se spune in parabola d "aud
nu inteleg" nu sunt "nebuni", suspecti de deraiere mentala, ci pur
simplu slabi de minte, loviti .de 0 mandra stupiditate. In
eel mai bun caz, se poate accepta d sunt "smintiti", dad
numim "smintire" inciaratnicia, lipsa "organului" spiritual,
bezmeticia rudimentara.
I
[3. Supetjicialitatea euforicd. Non-receptivitatii pe care 0
ilustreaza samanta zvarlita Ianga drum i se adauga acum
receptivitatea pripita, "supra-receptivitatea", disponibilitatea
exaltata. Po# rata un mesaj neintelegandu-l, dar 11 po# rata
1. Cj infra, pp. 274-276.
84 PARABOLELE LUI I1SUS
crezand ca l-ai inteles, asumandu-l tara reflectie, in virtutea
unui entuziasm de prima instanta. Consimtirea facila, acordul epidermic bazat pe 0 emotivitate lipsita de discemamant, nu garanteaza adeziunea temeinica. Parabola vizeaza
aici conversiunile impulsive, optiunile estetizante, jocul intelectual, supraevaluarea unei impresii de moment. Un "da"
spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, 0
angajare precipitata, tara un minim ragaz analitic, tara cantarirea implicatiiIor, a consecintelor, a riscurilor
tara evaluarea propriilor limite, toate acestea sunt 0 reteta sigura a
"cu bucurie", dar cu 0 bucurie care nu are
din ce se hrani, 0 bucurie tara radiicina. Inconsistenta de
fond a acestei bucurii iese de indata la iveala cand mesajul
asumat incepe sa fie costisitor. Cand, din pricina lui, apar
"stramtoriiri", "prigoane" ori necazuri de un fel sau de altul.
Proba unui adevar bine asimilat e tenacitatea pastrarii lui
in conditii potrivnice. Cat
capabil sa sacrifici
pentru
cata vreme de dragul identificarii cu el?
E de semnalat ca rolul nefast jucat, in prima scena, de
pasari (anexate, de obicei, unor conotatii pozitive) e jucat

aici de soare, asociat de asemenea, in majoritatea cazurilor,
unui simbolism benefic. Vizate sunt volatilitatea obtuza
fierbinteala de suprafata. Aerul apare astfel ca mediu al
dezorientarii
piatra - ca lespede obnubilanta, ca piedica
a tentativei de a fora in adancime, de a avea acces la temeIii. S-ar zice ca indigenta mentaia e
inconsistenta,
iar superficialitatea euforica e "grea". Cea dintai nu rezista
Ia proba aerului, a iniiltimii, cea de-a doua nu rezista la proba
focului, a combustiei riscante. Dar in jocul ambivalentelor
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 85
amintit mai sus se inscrie
posibilitatea unei reflectii despre
corecta distributie a vinovatiilor. In definitiv, sta in natura
pasarilor sa ciuguleasca
in natura soarelui sa arda. Nu
pasarile
nu soarele poarta vina incomprehensiunii, nu
condi\iile exterioare, conjuncturile date, accidentele de parcurs trebuie amendate pentru receptivitatea deviata a "celor
din afara". Ci propria lor insuficienta, inadecvare
pripa.
Pe de alta parte, tocmai faptul ca sursa derivei nu poate fi
delegata spre exterior e 0 garan\ie a posibilita\ii de a 0 evita.
Razboiul se da inauntru
poate fi
indiferent de
obstacolele din jur.
'{. Asfixia mundand. Receptivitatea poate fi nu doar obturata de neintelegere sau suspendata printr-o exaltare fara
temeinicie. Ea este, in multe cazuri, sabotata, parazitata de
provocarile pestrite ale lumii, de atacul permanent al imediatului. Textele vorbesc despre samanta cazuta intre spini,
respectiv despre ,.grija lumii acesteia", a "veacului" (he merimna
tou aionos), despre
avu!iei" (he apate tou ploutou),
despre pofte
pasiuni (epithymiaz)
despre "plicerile viefii"
(hedonai tou biou). Sunt obstacolele curente care decurg din
condi\ia de "pamantean", din prestigiul hartuitor al imanentei. Nimeni nu e scutit de presiunea lor: cei boga\i au
obsesia multiplicarii avutiei
a consumului degustator,
cei saraci cad sub nevoi, sub grija zilei de maine. Forta de
absorb\ie a lumii se manifesta pe 0 ampla claviatura de apetituri divagatorii: de la patima achizitiei infinite la ghimpele astringent al necesita\ii. Fie ca se las a locuifi de griji
(Marcu 4, I9), fie ca se las a doar inso!ifi de ele (Luca 8, I4),
oamenii nu mai au ragazul, spa\iul interior necesar unui
rapel extramundan. Sunt sufocafi de
cum
fuses era
de uscdciunea, de lipsa de seva a optiunilor
sau aruncafi in afara jocului prin opacitate
risipa men tala.
Dar,
cum soare1e
pasarile din versetele anterioare
nu sunt direct responsabile de inconsistenta receptorilor,
lumea nu poate fi nici ea culpabilizata pentru orientarea
lor descendenta. Omul creat nu poate pretinde un tratament care sa fad abstractie de conditia lui de creatura si
" ,
de coordonatele in care s-a situat liber prin dderea originara. Pasarile se hranesc cu seminte, soarele
iar
lumea
Problema nu e sa simplifici realul, sa-l reOrganizezi in

fel indt sa-p. menajeze slabiciunile, sa-ti
fad viata
Problema este sa colaborezi cu realul in
datele lui, sa conlucrezi cu ordinea lui complexa, cu bogatia
lui nesistematizabila, care include, intre altele, spinii
buruienile.' Cuvantul nu se aude mai bine intr-un laborator aseptic; nu e un vaccin preventiv, administrat intr-o ambianta
de halate albe. Cuvantul e intr-o corelap.e "providentiala"

cu promiscuitatea lumii. El decide sa se manifeste tocmai
pentru ca lumea e
cum este, tocmai pentru ca traim printre caran pierdute, pisaret lacorn, pietre incinse de
drnpuri napadite de buruieni. S loan Gura de Aur, in cea
de-a 44-a omilie la Evanghelia dupa Matei, insista asupra acestui subtext al parabolei: "Hristos nu spune "lurnea, ci grija
lumii
nu spune avup.a, ci
avup.ei. Cki
1. Cf Kristina Dronsch, loco cit., p. 3II. Cf
R.F. Capon, op. cit.,
p. 71: "Tot raul din lume, fie ca vine de la diavol sau de la noi
este va fi intotdeauna - 0 simpla componenta a ecologiei divine."
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 87
fi bogat fara sa te
de bogatie
sa
in
lumea aceasta fara sa te
de grijile ei."l
c. Una dintre "pietrele de poticnire" ale e..xegezei ramane,
"neglijenta" greu verosimila cu care "semanatorul"
din parabola azvirle samanta oriunde, fara sa tina seama de
aspectul
amplasamentul solului. Ce agricultor ar co mite
o asemenea
Cum sa semeni langa drum, pe teren
pietros sau printre spini? Zelul unui raspuns plauzibil i-a
condus pe multi autori spre ample consideratii privind tehnicile agrare din Palestina secolului I, ca
cum am avea
dinainte un manual de istoria agriculturii! S-a precizat ca,
pe vremea lui Iisus, ogorul era mai Intai semanat
abia
apoi arat, ceea ce masca, Intr-o prima instanta, calitatea lui
reala. Evident, semnificatia gestului hristic nu se epuizeaza
in aceasta pedanta reconstituire istorica. Parabola atrage pur
simplu atentia asupra ofertei nediscriminatorii a Cuvantului (ceea ce R.F. Capon
"catolicitatea" acestei
oferte, caracterul ei "inclusiv"3). Semanatorul nu Incepe printr-o pre-selecfie, prin ierarhizarea moralizatoare a auditoriului, printr-o exigenta formaM. El se adreseaza tuturor: farina
este lumea (Matei I3, 38), cu to ate categoriile de "pamant"
pe care ea Ie contine. La fel cum navodul cuprinde
buni,
rai (Matei I3, 48), la fel cum soarele
ploaia
Yin
peste cei drepti,
peste cei nedrepti (Matei 5, 45), tot
1. Apud L. Fonek, op. cit., pp. 86-87.
2. Cj, inter alia, G. Dalman, "Viererlei Acker", in Paliistina-jahrbuch,
nr. 22,
Dronseh, lac. cit., p. 302.
3- Cj R.F. Capon, op. cit., pp. 64-66.
astfel samanta vivificatoare e sadita
pe teren bun,
pe
teren prost. TOatd fdptura va vedea mantuirea lui Dumnezeu
(Luca 3, 6). Exista,
dteva preconditii ale
finale. Receptorul trebuie, mai intai, sa aiM urechi de auzit
(Matei I3, 43), sa fie "pe receptie", sa perceapa apelul care 11
sa-l primeasd. E conditia minimala a eficacitatii
apostolice, pe care Iisus 0 transmite, in mod explicit, ucenicilor Sai: "Dad cineva nu va va primi, nici nu va va asculta
cuvintele,
din casa sau din cetatea aceea, scuturati
praful de pe picioarele voastre" (Matei ro, 14). Pentru a
gazdui samanta, "cei din afara" trebuie sa iasa din praful
infertil al surzeniei lor, sa asculte, sa se investeasd, sa participe. Diferenta dintre sufletele
incremenirea
mineral a a oridrui tip de sol este plasticitatea. SufletuI omenesc se poate restructura, reimprospata, reorienta, chiar dad
de la a premisa dezavantajoasa: el poate
risipa, pietrificarea, paragina. Cu alte cuvinte, in vreme ce
pamantul prost nu poate fi restaurat, sufletuI avariat ramane
infinit recuperabil. De aceea samanta merita sa fie azvarlita
asupra lui, ca a
mereu deschisa, ca a speranta, ca un
punct de sprijin la indemana. "Dar de ce ar fi rezonabil spune Sf. loan Gura de Aur - sa semeni printre spini, sau
pe stand, sau langa drum? Dad e yorba de seminte
de
pamant nu suna prea cuminte. Dar in cazul sufletului omenesc e demn de lauda [ ... ]. Cki in acest caz e posibil ca
piatra sa se schimbe in pamant manos. [ ... ] In cazul sufletului, spinii pot fi
iar samanta se poate bucura de
protectie deplina ... I (CJ
loan ro, 25: "Cel ce crede in
r. Omilii la Evanghelia dupa Matei (44,4-5), JnJ.-P. Migne (ed.),
Patrologiae cursus completus. Seria Graeca, vo1. 57, pp. 467-468 (trad.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 89
Mine, chiar daca va muri, va trai ... ") Samanta
pastreaza,
apdar, virtu tile operative, chiar in conditii de ostilitate.'
Simpla masuratoare a pierderilor nu da seama de
po ate fi spectaculos (vezi profitul ascendent raportat, la 4,20, de Marcu:" ... unul treizeci, altul
altul
o sud"), dar ramane la fel de semnificativ dnd e descrescator (Matei 13, 23: " ... unul 0 suta, altul pizeci, altul treizeci"). "Mult, mai mult, tot mai mult" apare ca echivalent
cu "putin, mai putin, oridt de putin". In teritoriul duhului, infinitezimalul conteaza.
minimala e la fel de
pretioasa ca cea supraabundenta. Pe scurt, in Logos subzista,
simultan, samanta, insamantarea
culesul. Odata ingropat
in brazda, el produce. Dar nu produce dedt ceea ce ii ingaduie libertatea participativa a interlocutorului.
d. In interpretarea Parabolei semanatorului, oferita de
Iisus ucenicilor Sai, staruie un anumit echivoc cu privire la
simbolismu1 semintei. La Marcu
la Luca se spune, explicit,
ca samanta este Cuvantu1lui Dumnezeu. Asta ar insemna
ca semanatorul este Dumnezeu-Tatal, iar samanta zvarlita
in lume este Fiu!.' Vechiul Testament confirma funq:ia semina1a a Tat<i1ui, dar cu specificarea ca ceea ce seamana E1 sunt,
de regula, oameni.3 Toate sinopticele
de asemenea,
rom.: Sfantul loan Gura de Aur, Omilii fa Matei, Editura Institutului
Biblic
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
1994).
1. R.E Capon, op. cit., pp. 70-74.
2. Cj R.E Capon, op. cit., p. 61,
Wilhelm Michaelis, Die Gleichnisse Jesu: eine Einflihrung, Furche Verlag, Hamburg, I956, pp. 28-29.
3. Cj Kristina Dronsch, lac. cit., p. 305, invocand Osea 2, 23; Ieremia 31, 27-28; Ezechiel 36, 9; Psalmi 92, 13
90 PARABOLELE LUI IlSUS
prin a asimila semintele rasadite de semanator cu oamenii
care Ie primesc
Ie valorifica sau nu, in functie de receptivitatea "solului" lor interior.
Exegeza curenta nu ezita, pe de alta parte, sa sublinieze
echivalenta dintre semanator
Iisus, samanta fiind, in acest
caz, mesajul hristic, vestea cea buna a Imparatiei. Avem,
dar, urmatoarele variante:
A. Cu privire ia semanator:
a. Semanatorul este Tatal
Semanatorul este Fiul
B. Cu privire la samanta:
a. Samanta este Cuvantul (Marcu 4, 14; Luca 8, II)
Samanta este omul fertilizat sau nu de Cuvant. (Matei 13, 19-23; Marcu 4, I5-20; Luca 8, I2-I5).
y. Samanta este mesajul hristic.
Nu yom insista, anaEtic, asupra fiecareia dintre aceste variante. Vom observa doar ca, din perspectiva Unitatii Treimice, Aa
Aj3 sunt, in ultima instanta, echivalente. Fie ca
Tatal
lnsamanteaza direct creaturile, fie ca 0 face "indirect",
prin Fiul, sursa gestului seminal e
Tot astfel, intre
Cuvant
"mesajul hristic" (Ba
By) echivalenta e la indemana. Hristos este Cuvantul
e to tuna cu mesajul sau,
cum este prezentd a Imparatiei pe care 0
Ramane sa ne concentram asupra raportului - sustinut
de litera textului - dintre Cuvantul semanat
primitorullui
omenesc (Ba
Semanatorul seamana Cuvantul. Dar

destinul acestuia, odata ce a fost semanat, se suprapune cu
destinul receptorului Sau. Dupa lnsamantare, nu se mai vorde "samanta", pe de 0 parte,
de cel care 0 capata, pe
de alta. Se
despre comuna lor evolutie. Samanta
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 91
aruncatti langa drum, pe loc pietros, intre spini, sau pe
pamant bun ajunge sa se confunde cu "cel ce", sau "cei ce"
reactioneaza diferentiat la impactul cu ea. Cu alte cuvinte,
dupa ce a trecut din traista semanatorului in brazda, samanta
mai pastreaza "puritatea chimica", nu mai are a traiectorie autonomti, ci se contamineaza de calitatea sau lipsa
de calitate a pamantului insamantat. De aceea, pentru sa insamantarea e a drama, a patimire, a jerua, care
culmineaza, cel putin intr-o prima etapa, cu moartea (loan
u, 24), iar pentru cel care a
insamantarea e a proba
a responsabilitatii proprii. Primitorul opac sau superficial
provoaca irosirea semintei, compromite firescul dezvoltarii
ei,
participa, astfel, la martirajul Cuvantului, la masluirea
desfigurarea lui. Cuvantul accepti3.,
sa
limitele "partenerului" sau: se lasa devorat de pasari demonice, se las a
dezradkinat, asfixiat de griji
ciuni
Inainte de a gasi, intr-un tarziu, deschiderea
ospitaliera a "pamantului bun", EI, creatorui vazutelor
nevazutelor, se vede confruntat cu experienta sterilitdfii.
Aceasta este, in fond, soarta
a parabolelor hristice.
Parabolele sunt samanta "aruncata" in lume de Esus. A nu
Ie intelege, a Ie intelege pripit
conventional, a Ie abandona de indata ce urgentele imanente iti distrag, invadator,
atentia echivaleaza cu a incuraja extinderea
pe
socoteala solului fecund. Cine nu reactioneaza achizitiv la
"aruncatura" plina de promisiuni a parabolelor este "aruncat in afara" de propria sa obnubilare.
e. In Evanghelia dupa Luca, Parabola semanatorului e
precedata de un episod narativ in care se pune accentul pe
o semnificativa prezenta feminina. E yorba de femeia pacatoasa care unge cu mir picioarele lui Iisus, Ie spala cu lacrimi
'Ie
"cu parul capului ei" (7, 37-48), iar la 8, 2-3 de
femeile slujitoare din alaiul hristic (Maria Magdalena, loana,
Suzana
multe altele"). Intr-un anum it sens, misterul
se revarsa, simbolic,
asupra parabolei. In definitiv, ni se
ceva despre
despre 0 "invazie" seminala

despre mai multe tip uri de
receptivitate fa de aceasta invazie.
arunca
samanta peste pantecele lumii, in speranta unei fertilizari
durabile. lar fertilizarea e eonditionata de virtute a absorbanta a pamantului, de ospitalitatea lui, de adecvarea
promptitudinea reaqiei lui. Altfel spus, de feminitatea lui.
Parabola semanatorului cere sufletului omenese sa fie primitor, slujitor, hranitor ca
matemitatea. Pentru 0
deplina a mesajului evanghelic, trebuie, eu alte cuvinte, sa
consoli dam dimensiunea feminind a interioritatii noastre,
functia ei gestanta. Sufletul trebuie

protejeze rodul de
agresivitatea unor agenti extemi (Luca 8, 5), trebuie sa fie
"umezit" nutritiv (8,6), "oxigenat", ferit de griji sufocante.
Mentiunea umezelii vitale (hikmas) nu apare decat la LucaI.
Dar ea trimite la nenumaratele locuri in care Logos-ul emite,
in chip privilegiat, in preajma apei (simbol traditional al
feminitatii): vorbirile de langa mare (Marea Galileii, Tiberiada), botezul in Iordan, mersul pe apa, transformarea apei
in yin etc. S-a observat ca in anumite comunitati rurale,
pentru bineeuvantarea recoltei, se poarta pe deasupra ogoarelor imagini ale Sfintei Feeioare, supravietuire probabila a
I. Cj L. Fonck, op. cit., p. 75.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 93
unui stravechi cult agrar dedicat zeitei Demeter-Ceres.' Pantecul fertil, respectiv pamantul "bun", e asociat "inimii curate
bune" (8, I5), receptaculul optim al Cuvantului dumnezeiesc
mediul specific al afeqiunii
intelegerii materne
(2, 5I: "lar mama Sa pastra toate lucrurile acestea in inima
ei.") Parabola semiinatorului e un rapella componenta marial-materna a sufletului, in absenta careia discursul divin se
In dialogul dintre semanator
pamant se reface,
salvatoare, integritatea complementaritatii originare dintre
masculin
feminin.
Caracteristid pentru versiunea lucaniana a Parabolei
semiinatorului e invocarea unei virtuti ("rabdarea", hypomone)
care, pecetluind finalul intetpretarii hristice, pare sa fie 0
cheie importanta a acestei intetpretari: "lar cea de pe piimant
bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inima curata
bun a, 11 pastreaza
rodesc intru rabdare." (8, I5) Daca Iisus
se refera la capacitatea stoid de a rabda adversitatea, de a
accepta inevitabilul, de a suporta tara inutile razvratiri ceea
ce tine de natura
statutul fiintei umane, atunci El spune
ceva intelept, dar nu spune nimic nou. Ideea unei virile
pasivitdfi dinaintea SO$, a abuzurilor emotive, a suferintelor
de tot felul plutea, ca sa zicem
in aero Dar in contextul
parabolei
in ambianta nou-testamentara e yorba de altceva. lU.bdarea stoid era un fel de a nu avea iluzii, dorinte
irealizabile,
prostqti. lU.bdarea hristica e un fel
de a credita irealizabilul, de a
tara pripe
indoieli,
1. Cj Emil Bock, Das Evangelium. Betrachtungen zum Neuen Testament, Urachhaus, Stuttgart, 1995, p. 676.
rasplata capMului de drum, de a identifica partea de iluzie
a efecului.
nu se contabilizeaza nevrotic. Ceea ce
se contabilizeaza (treizeci,
0 suta) e
recolta
ultima. Pana la
ei,
se cere sd rdmdi in
sa nu vrei rezultate rapide inainte de vreme, sa nu judeci
eficienta unei intreprinderi dupa criteriul beneficiului imediat. Cu alte cuvinte, rabdarea hristica nu e 0 specie a res emnarii
ci un corelativ al speran{ei. (elpis: if. Romani
5,3-4). Apostolul Pavel
pur
simplu despre "rabdarea sperantei"J (I Tesaloniceni 1,3), ca
cum rabdarea ar
fi una dintre formele de manifestare ale sperantei, daca nu
expresia ei cea mai subtila.
rabdarea,
speranta au in
comun 0 referinta la inevidenfd, la ceva inca in actual, dar
esentialmente actualizabil. Ele valorifica potentialul de
realizare a unei absente. Rabdarea inseamna "a nadajdui
in ceea ce nu vedem" (Romani 8, 25). Ca atare, ea nu e insotita de rrustrare, ei de "mangaiere" (paraklesis) (eu care e
explicit asoeiata la Romani 15, 4-5
la 2 Corinteni I, 6)
de bueurie (chara: if. Coloseni I, n-I2). Eo rabdare tonicd,

fara legatura eu renuntarea, eu abandonul, eu simpla putere
de a "indura".
e singura forma sdndtoasd de rabdare. Nu
intamplator, intr-un pasaj din Epistola catre Tit se eonsemneaza exigenta unei versiuni optime a rabdarii, subintelegandu-se riscul unei versiuni ma.Jadive. Batranii - spune textultrebuie sa fie
(hygiainontas) in eredinta, in iubire,
in rabdare" (Tit 2, 2). Modelul "rabdarii sanatoase" este semanatorul
pe care suspensia temporara a sueeesului,
I. In versiunea Anania, "staruinta nadejdii".
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 95
amanarea unei solutii fericite a efortului sau nu-l demobilizeaza. Credinta este, in definitiv, paradigma rabdarii sanatoase: ea inseamna a ramane "in cursa", dincolo de ubicuitatea
tuturor "pietrelor de poticnire" (Evrei 12,1: " ... eu staruin!a
sa alergam la intreeerea ee ne sta-nainte").
Coneeptul rabdarii este, de regula, asoeiat lui Iisus Hristos. Apoealipsa se refera la "rabdarea intru Hristos" (1, 9),
iar a Doua Epistola catre Tesalonieeni (3, 5) pare sa distinga
intre "iubirea lui Dumnezeu"
"rabdarea lui Hristos". Rabdarea este, aFdar, prin exeelenta, lotul Mantuitorului. El
este eampionul
asumat, dar asumat in perspeetiva
unei ineununari supreme, adica in perspeetiva Invierii. Imitatia Christi eonsta, in ultima instan!a, in imitarea rabdarii
Lui, a modului Lui de a administra derapajul lumesc. A
participa la rabdarea lui Hristos e a participa la infrangerile
biografiei Lui
dar
la
Lui finala: "Intru
rabdarea voastra va yeti dobandi sufletele", suna garantia
hristica a salvarii (Luca 21, 19).
Receptivitatea deviata este, intre altele, 0 forma de carenta
a rabdarii, 0 dovada a incapacitatii de a
interogativ,
activ, prospectiv. Nerabdatorul ramane, mereu, in afara
cursei, fie ca se
sa respinga ceea ce nu intelege, fie
ca nu are staruin!a sondajului in adancime, fie ca ia drept
"urgente" provocarile imediate. Nerabdatorul e blocat de
pasari trecatoare, de aqita opiniilor dizolvante din jur, de
grijile eontingente. Parabola semanatorului avertizeaza asupra acestor blocaje
promite
lor prin exercitiul
calm al rabdarii. Recolta bunei in!elegeri nu e dedt rodul
apoteoza acestui exercitiu.
4
Obnubildrile spiritului critic
pierderea
Parabola copiilor din piefe

Matei II, r6-19: Dar cu cine voi asemdna neamul acesta?
Este asemenea copiilor care fed fn piefe ii strigd unii cdtre alfii,
zicand: Din jluier v-am cdntat {i n-afi jucat; de jaZe v-am cantat
fi nu v-afi jelit. Cd a venit loan, nici mdncand, nici band fi spun:
are demon ... A venit Fiul Omuluz: mancand fi band, ii spun:
lata om mancdcios ii bdutor de vin, prieten at vamefilor ii at pdcdto{ilor I ... Dar infelepciunea s-a dovedit dreaptd din fapteZe ei.
Luca 7, 31:-35: Afadar, cu cine voi asemdna pe oamenii
acestui neam? $i cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea
copiilor care fed in piafd ii strigd unii cdtre alfii zicand: Din
jluier v-am cantat fi n-afi jucat; de jate v-am cantat fi n-afi pldns.
Cd a venit loan Botezdtorul nemancand paine fi nici band vin, fi
spunefi: Are demon! A venit fi Fiul Omului mancand fi band,
fi spunefi: latd om mancdcios fi bdutor de vin, prieten al vamefilor fi-a! pdcdtofilor! ... Dar fnfelepciunea a JOst gdsitd dreaptd
de cdtre tofi flii ei.
A primi incruntat, a primi vigilent, a primi drapat, de

sus pana jos, in spirit critic sunt tot atatea feluri de a nu
primi. Aproape ca e mai buna credulitatea. Dad
gata
sa creditezi un fals, greul vinei cade asupra celui care distribuie falsul. Daca insa respingi, precaut, ceea ce merita a
fi creditat, vina e, in intregime, a tao Spiritul critic devenit
insomnie
este un abuz al inteligentei. eel care 11
practica are toate
sa rateze mari ocazii, mari Intalniri, mari momente de bucurie
Spiritul critic
supradozat blocheaza intelegerea, stimuleaza proasta dispozitie ?i inhiba instinctul participdrii la viata comunitara. E
mereu inadecvat,
incapabil sa valorifice inteligenta
altfel decat ca instanta judiciara. In loc sa asculti, confectionezi, in gand, contraargumente, in loc sa reflectezi,
morga severa a judecatorului, in loc sa intri in joc, bombiini
steril de pe margine. Spiritul critic ca strategie a reJuzului e
o deprindere vicioasa, de natura sa lncurajeze egolatria, vanitatea, euforia
proprii. E un fel de a opune
viului infinit ramificat omogenitatea unui neant care
extrage criteriile din
A cuitiva, fara incetare, spiritul critic e a te piistra, programatic, "in afara", a nu raspunde
nici unei chemari, nici unei invitatii. "Nu" e mereu mai la
indemana decat "da". Distanta demolatoare disloca orice
tentativa de apropiere. lata de ce nu e deloc profitabil sa
foqezi capacitatea de intelegere a celor care, prin exercitiul
aproape mecanic al spiritului critic, se zidesc, incapatanati,
in afora incercarii de a intelege. lata de ce e mai bine sa Ie
in parabole ...
Spiritul critic poate fi
0 forma de infantilism mental. El
se exprima, uneori, ca un soi de rdzgaiere a mintii, ca 0 forma
de "proasta
intelectuala. Gandirea n-are voie sa fie
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 99
mofturoasa, sa traverseze
lumii
a ideilor cu 0 grimasa
E mai bine sa
lkomia cumulativa
decat selectivitatea astringenta. A stramba tot timpul din
nas e a fi 0 victima sigura a ceea ce s-a numit "stupiditatea
inteligenci". In orice caz, e la fel de pup.n recomandabil ca
iresponsabilitatea unei atotprimitoare permisivicip..
Cop iii din parabola se dovedesc
sa faca ceea ce
constituie emblema
a varstei lor: nu se pot juca. Fie
ca unii dintre ei propun scenarii vesele, fie ci alp.i propun scenarii tenebroase, jocul nu se leaga. Nici cantecul de petrecere, nici cantecul de inmormantare n-au succes. Dansul e
prea zglobiu, jelania - prea amara. Confruntaci cu aclta
rezerva analitici, pofta de joaci dispare.
fac
adulp.i:
loan Botezatorul nu Ie place: nu mananca, nu bea, nu e
om de lume. Asceza lui nu poate fi decat draceasd. Dar
nici Iisus nu e acceptabil: in cazul Lui, ceea ce supara e
tocmai d mananca
bea. Prea e om de lume! Prea e prieten cu tot felul de
Se
ca, intaratap. de
judecip. contrarii, nici
nu ajung "sa se joace". Nu
pop. fi in
timp
judecator,
jucitor,
"abstractor
de
faptuitor hamic.
atunci
dezamagit
nelucriitor, in propria ta
In parabola de care ne ocupam, personajeie "negative"
sunt
copii. Semnaliim, inca 0 datii, inclinap.a hristici
de a demonta hermeneutica sentimental-idolatra a "prunciei". Nu toate ale copiliiriei sunt prizabile
recomandabile.
Piirerea curenci potrivit ciireia copiii sunt modele ale puri-
tiip.i
se bizuie pe trei episoade existente in
Noul Testament, dar interpretate, mai intotdeauna, frugal,
din perspectiva unei sensibilitati mai curand victoriene.'
Un prim pasaj (Matei II, 25, respectiv Luca 10, 2I) e eel in
care Iisus
Tatalui pentru a fi descoperit "pruncilor" ceea ee nu a descoperit inteleptilor
"priceputilor".
Versiunile
(dar
0 multime de versiuni strain e)
tradue prin "prune", cuvantul greeese nepios, care se refera,
in primul rand, la insuficienfele varstei fragede. Nepios inseamna "imatur", "infantil", "neeopt". Termenul apare de
zeee ori in cuprinsul Noului Testament
intotdeauna in
aeeePtiuni din aceasta familie. La Matei 2I, I6, el e asociat
"sugarilor", eu alte cuvinte celor inca nearticulati, nestructurati intelectualmente. In Prima Epistola a Sf Apostol Pavel
catre Corinteni (I3, n-I2), starea "eopiIariei" e 0 paradigma
a
parJiale
indireete: "cana eram copil (nepios),
vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ea un
copil; dar cand am devenit biirbat (aner), Ie-am desfiintat
1. Cf R.F. Capon, op. cit., pp. 380
urm.: "Imaginea mai curand
deziderativa (wishful view) a modernitatii, dupa care copilaria e 0
stare inocenta
binecuvantata - ca
cum copiii ar fi creaturi fundamental scutite de caderea originara - e 0 inventie a
de
secol I9. Pana atunci, copiii erau vazuti, in mod intelept, ca nefiind
mai putin
decat oricine altcineva,
ca fiind, din neferieire, imperfecti"
deci in mare nevoie de educatie. "Copilaria era
socotita 0 stare in care nici un copil (sau adult) intreg la minte n-ar
fi vrut sa liltarzie un minut mai mult decat e necesar." Cf
A Lindemann, art. cit. (supra, p. 53, nota 2). Cf, de asemenea, pentru rntreaga ambianta antid, H. Herter, "Das unschuldige Kind", mJournal
of Ancient Civilizations, nr. 4, 1961, pp. 146-162,
J. Leipoldt, "Vom
Kinde in der alten Welt", in Reich Gottes und Wirklichkeit. Festgabe
fur Allred Dedo Muller zum 70, Evangelische Verlagsanstalt, Berlin,
19
61
, pp. 343-351
"DE CE LE
IN PARABOLE?" WI
pe cele ale copilului ... "). Abia varsta bdrbd{iei, "varsta plinatatii lui Hristos", e cea care "ajunge la unitatea credintei
a
Fiului lui Dumnezeu" (Efeseni 4, 13), cea in
care nu mai suntem "copii (nepioi), clatinati de val uri
purtati de orice vant de-nvatatura incoace
colo prin
viclenia oamenilor. .. " (idem 4, 14). "Copilul", "eel care se
cu lapte", e "nepriceput (apeiros) in cuvantul dreptatii", e necopt, "prune" (nepios) (Evrei 5, 13). In alt loc (Galateni 4, 1-2) "pruncia" e asimilata, pur
simplu "sclaviei":
" ... cata vreme
este copil (nepios), el intru
nimic nu se
de rob (doulos) ... ". "Tot
noi spune
text mai departe (4,3) -, cand eram copii,
robiti eram sub stihiile lumii." In aceasta ambianta semantica, contrastul de la Matei II, 25
Luca lO, 21) intre "inteleptii" neluminati de Durnnezeu
"pruncii" care binemerita
invatatura salvatoare trebuie reevaluat. "Pruncii" sunt un
"model" de receptivitate nu prin
lor, ci tocmai
prin putinatatea, prin slabiciunea lor. Pentru ca sunt infonni,
adica nefonnati, pruncii sunt infinit modelabili, in vreme
ce inteleptii saturati de "pricepere" raman exteriori oricarui
nou impact fonnativ. Ceea ce au inteleptii
din fericire,
nu au "pruncii" este opacitatea spiritului critic, reflexul retorsiunii, delirul certitudinii. "Pruncii" sunt, prin definitie,
primitori. Nimic in fiinta lor nu se opune mesajelor "adulte".

Pe de alta parte, ei sunt invocati in seria exemplelor de precaritate care atesta aplecarea preferentiala
"scandaloasa")
a lui Hristos fata de cei dezavantajati,
aflati
in defect
in ratacire: orbi,
surzi,
mentionati toti in
capitol II al Evangheliei
dupa Matei, care culmineaza cu versetul28: ,Yeniti la Mine
toti cei ostenip.
impovarap. ... " (Cj
Matei 18, II:" ... fiindca
Fiui Omului a venit sa-l mantuiasca pe cel pierdut.")
Un al doilea pasaj citat frecvent ca ilustrare a "excelentei"
este Matei 18, 1-5 (respectiv Marcu 9, 36-37,
Luca 9, 46""-47). Textul e situat in contextul galcevii dintre
ucenici cu privire la care dintre ei este "mai mare in impadtia cerurilor". Iisus of ed, ca raspuns, exemplul unui copil
(paid ion, de data aceasta). Sensul e dar: cei din urma vor fi
cei dincli (Cj Marcu ro, 31). Nu cei care
vor disputa
intaietatea vor fi
ci dimpotriva, cei care vor interioriza
smerenia, umilitatea copiilor. "Copilul" e, aici, mai curand
metafora unei virtup.: virtutea smereniei (tapeinosis), pe care
o intruchipeaza Iisus
(Cj Matei II, 29). In Imparatie
vor intra,
cei care sunt precum copii.
asta tocmai
pentru ca ei nu vor sa fie "cei dintai". Ei, ultimii, vor fi chemap', ei, mai curand slujitori dedt stapani, ei, veriga cea mai
de jos, cea mai neinsemnata a tuturor ierarhiilor. Andreas
Lindemann insista asupra faptului ca smerenia copilareasca
nu e un act voluntar, nu e - prin urmare - 0 "virtute" a copilului, decis sa "adopte" a atitudine de umilitate. Copilul se
de apostolii
brusc de vanitate prin aceea
ca nu t# pune, nu are problema mtaietatii. E, prin natura sa,
un exponent al smereniei.' In pasajulla care ne referim,
copilul e, aFdar, 0 figura de contrast fata de luciditatea COffipetitiva, fata de
de sine temporar vicioasa a ucenicilor. A-I percepe ca pe un simplu
roz e fara legatura
cu intentia textului.
I. A. Lindemann, art. cit., p. 91.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I03
in
un al treilea pasaj menit sa incurajeze portretul diafan al starii infantile este eel al apelului hristic catre
ucenicii care se opuneau aducerii copiilor dinaintea Sa (Marcu IO, 13-r6, respectiv, Luca 18, 16): "Lasati copiii (ta paidia)
sa vina la mine ... " Una dintre interpretarile care au mobilizat, la un moment dat, energii importante ale exegezei
nou-testamentare este asocierea acestui pasaj cu tema botezului in perioada primului
(Iisus ar fi incurajat
crqtinarea prin botez inca de la varsta copilariei, ceea ce
majoritatea cercetarilor ulterioare nu confirma.) Mult mai
productiva este analiza lui Robert Farrar Capon>, care obsemi ca termenul "lasati" din sintagma "lasati copiii ... " traduce grecescul aphete, cu foarte importante utilizari in Noul
Testament. Verbul aphiemi nu inseamna doar "a las a", "a
permite", "a ingadui", ci
"a ierta", "a amnistia". In versetul
ne iarta noua
noastre ... " din Rugaciunea
Domneasca (Matei 6, 12), "iarta" se spune aphes. Tot aphes
apare
in celebra formula "iarta-Ie (aphes) lor, ca nu
ce
fac!" (Luca 23, 34), in episodul "femeii pacatoase" (Luca 7,
47-48: "Iertate - apheontai - sunt pacatele ei ... '')
in multe
alte locuri. Trebuie sa amintim
faptul ca, odata lasati sa
se apropie, copiii prim esc un tratament aplicat, de obicei,
bolnavilor
posedatilor3: Iisus ii ia in brate, lfi pune mdinile
I. Cj o. Cullmann, "Die Tauflehre des Neuen Testaments. Erwachsenen- und Kindertaufe", in Abhandlungen zur Theologie des
Alten un, Neuen Testaments, nr. ll, 1948, sau J. Schneider, Die Tazife im
Neuen Testament, Kohlhammer, Stuttgart, 1952.
2. R.F. Capon, op. cit., pp. 380
urm.
3. Cj W Stegemann, "Lasset die Kinder zu mir lwmmen. SozialgeschichtlicheAspekie des Kinderevangeliums<: inW Schottroff, W Stegemann
I04 PARABOLELE LUI IISTJS
pe ei
ii binecuvanteaza (Marcu ro, I6). Apelul sau catre
copii. e, prin urrnare, un gir
0 absolvire acordate celor
dezarmati, celor care nu eer cu orgoliu, celor care nu sunt
"pregatiti" pentru mantuire asemenea fariseilor (Cf Luca
IS, IO-I4, Parabola
fariseului, plasata nu intampiator, la Luca, nemijlocit inaintea chemarii copiilor). Apelul
hristic nu e, aFdar, 0 simpla apologie a
infantile, a inimii nevin ovate. El este, sirnultan, mild
iertare;
este, de asemenea, sernnalarea faptului ca nu exista nirneni,
oridt de precar, oridt de "mic", caruia Irnpadtia sa-i fie
refuzata. Ba mai rnult: ca tocrnai cel
e
Mijlocitorului: "Nu cei
au nevoie de doctor, ci cei bolnavl.
ce inseamna: Mila voiesc,
iar nu jertra; ca n-am venit sa-i chern pe cei
la pocainta, ci pe cei
(Matei 9, 12-I3).
Copiii nu sunt, in lurnea prirnului
ca
in
intreg spatiul elenistic-iudaic, asurnati ca perfecti", ci rnai
curand ca detinatori ai unei exernplare plasticitati. Ei sunt,
in cele rnai rnulte texte, obiectul traditional al educaliei. I Ca
atare, trebuie sa parcurga un anurnit traseu, sa evolueze. In
Parabola copiilor din piete se sugereaza tocrnai
opti. rna a unui asernenea traseu. La mceput, cum spuneam, copiii
din text (paidia) sunt personaje "negative": irnbibati exact
de ceea ce n-ar trebui sa fie apanajul varstei lor, adica de
(eds), Traditionen der Bifreiung. Sozialgeschichtliche Bibelausleg-dngen,
Kaiser, Miinchen, 1980, p. u7. Apud A. Lindemann, art. cit., p. 93.
1.. Cj, inter alia, W. Jentsch, "Urchristliches Erziehungsdenken. Die
Paideia Kyriu im Rahmen cler hellenistisch-jiidischen Umwelt", in
Beitrage zur Forderung christlicher Theologie, 45/3, 1951,
H.-R. Weber,
Jesus und die Kinder, Lutherisches Verlagshaus, Hamburg, 1980.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I05
spmt cntle, d.rtitori pana la paralizie,
plini de
toane, incapatanati, dominati de un indiiratnie spirit de eontradietie. In versiunea lui Luea, finalul parabolei introduce
insa un tennen nou, eu referire la 0 alta categorie de copii,
"fiii intelepciunii": tekna. Spre deosebire de paidion, teknon
nu e un strict indicativ al varstei. Se poate traduce prin
"copil", dar accentul cade pe notiunea de apartenen!a, de
raport sub til intre doua instante distincte, dintre care una
e pro tecto are, invaluitoare, iar cealalta e cuprinsa in cea
dintai, dependenta de ea, dispusa a se revendica de la ea,
ca atunci dnd vorbim, de pilda, despre "fiii unui profesor"
(cu sensul de "ucenicii, elevii" lui), sau despre "fiii satului"
(cu sensul de "locuitorii, cetatenii" lui, sau cei nascut:i in el
plecati ulterior). Teknon implid 0 inrudire de ordin superior, 0 "calificare" prin adeziune, prin integrare intr-o categoriemaiinalta.AmvazutdLucainvoca.prin acest tennen,
"fiii intelepciunii". Expresia in sine e "clasid" in spatiul
biblic (ej, de pilda, Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiullui
Sirah 4, II)
n-ar trebui, credem, sa provoace puzderia de
ipoteze henneneutice prin care e,
asediata.! Cine
1. Pentru detalii, if. Christl Maier, Jens Herzer, "Die spielen den
Kinder der Weisheit (Lk 7, 31-35 par Matei II, 16-19). Beobachtungen
zu einem Gleichnis Jesu und seiner Rezeption", in Christl Maier,
Riidiger Liwak, Klaus-Peter Jams (eds), Exegese var Ort. Festschriftfiir
Peter Welten zum 65. Geburtstag, Evangelische Verlagsanstalt, Leipzig,
2001, pp. 276-300, in special pp. 293-299). De asemenea, Thomas
Staubli, "Die musizierenden Kinder der Weisheit (Matei II, 16-19 / /
Luca 7, 31-35). Der Resonanzkasten eines QLogions", in Max Kuchler,
Peter Rein! (eds), Ran4figuren in der Mitte. HermannJasqVenetz zu
Ehren, Edition Exodus, Luzem; Paulusverlag, Freiburg, Schweiz, 2003,
pp. 276- 288.
sunt "fiii intelepciunii"? Ioan
Iisus, cei prost primiti de
"generatia" contemporanilor? Sau pur
simplu toti cei
care, spre deosebire de personajele din piete, sunt
sa-i urmeze de fndata'? Sau, poate, cei care dau dintotdeauna
crezare Intelepciunii in genere? Sau, mai aproape de textul
parabolei, cei care, in viitor, vor intelege faptele
misiunea
celar doi
mca, m prezentul existentei lor?'

E dar oricum ca, fata de falsa infelepciune a copiilor din piete,
care se exprima printr-o rezerva batranicioasa, recalcitrant
analitica, stearpa, inteleptii adevarati ("fiii intelepciunii")
vor alege participarea, reactivitatea, pariul implicarii.
2
Nu
opinia va decide asupra "indreptatirii" mesagerilar
cifaptele lor (Matei II, 19). Nu "generaria" obtuza din jur ii

va "adeveri", ci actiunea lor pe tennen lung, relatia lor
intima, pana la identificare, cu intelepciunea.3
"Copiii" din piata (care sunt, de fapt, embleme ale adultilor imaturi, mereu "exteriori" marelui "joc" al revelatiei)
au de acoperit,
intervalul dintre inconsistenta starii
initiale (dnd sunt doar paidia)
alegerea unei apartenente,
I. Cj A.T. Cadoux, op. cit., p. III.
2. Cj
B.S. Easton, The Gospel According to St. Luke. A critical
and Exegetical Commentary, T&T Clark, Edinburg, 1926, p. I04, apud
Craig L. Blomberg, Interpreting the Parables, InterVarsity Press, Downers
Grove, 1990 (trad. germana: Die GleichnisseJesu. Ihre Interpretation in
Theorie und Praxis, Brockhaus Verlag, Wuppertal, 1998, p. 183).
3. Tema identitatu Iisus-Sophia e amplu documentata bibliografic.
Vom cita doua titluri: A. Feuillet, P.S.S., ,Jesus et la sagesse divine
d'apres les Evangiles Synoptiques", in Revue Biblique, 1955, nr. 2 (aprilie), pp. 161-196.
Felix Christ,fesus Sophia. Die Sophia-Christologie
bei den Synoptikern, seria "Abhandlungen zur Theologie des Alten
und Neuen Testaments", vol. 57, Zwingli Verlag, Ziirich, 1970.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I07
a unei angqjdri determinante (cand devin tekna). 0 indicatie inca
mai expliciw. a drumului care trebuie parcurs se
va gasi in Evanghelia dupa loan (4, 49-53). Un slujitor regesc
ii cere lui lisus sa-i salveze copilul (paid ion) de Ia moarte.
Minunea se
Iisus spune: "Fiul tau
Dar termenul folosit de E1 nu este nici nepios, nici paidion,

nici teknon, ci hyios. Cel care, pentru tata, ramane paidion
(v. 49, 51) e numit de vindecatorul sau cu
cuvant cu
care este numit E1
ca "Fiu al Omului"
ca "Fiu al1ui
Dumnezeu". Hyios este un paid ion inviat, retrezit la viata,
tamaduit: un "copil" care a trecut in conditia, sa1vatoare, a
filialitd{ii. Cine accepta sa fie "rectificat", cine se
ca "Fiu" (a11ui Dumnezeu) devine "Fiu al invierii" (Luca 20,
36). Pasaju1 deja invocat din Epistola catre Galateni (4, r-3) e
o aluzie la
traseu "evolutiv": de la "copilul-rob", aflat
"sub stihii", 1a cel care, prin interventia Fiului lui Dumnezeu,
infierea" (hyiothesia) (idem, 4-6). Dar pentru a

beneficia de "Duhul infierii" (Romani 8,15), trebuie sa
din "exterioritatea", din "independenta" capricioasa a "copilariei". Sa nu te mai
"ciatinat de valuri
purtat de
orice vant ... ".
Paidion are a se indrepta,
spre conditia mai consistenta a lui teknon, pentru a atinge, in cele din urma, postura
de hyios, "adoptia", filialitatea. Refuzul visceral, spiritul critic
dezordonat trebuie sa capete 0 orientare, sa se alinieze unei
optiuni. Ce inseamna asta, in mod concret, in spiritul parabolei de care ne ocupam? Care sunt obnubilarile la care e
condamnata negativitatea de principiu a spiritului critic?
Copiii parabolei par intruchipari ale unei nevindecabile
insatisfactii. Practica maniacala a judeca{ii se asociaza, in
ro8 PARABOLELE LUI IISUS
cazullor, cu amanarea indefinita a deciziei. Cantarirea distanta a imprejurarilor
prin a deveni marginalitate.
Prin definitie, judecatorul nu joaca. Comenteaza. Iar comentariul, in loc sa asume
sa imbogateasca lumea, ajunge sa
o substituie. Judecatorul
inchis in cercul idiosincrasiiior sale,
confirma, la
proasta dispozitie:
nu are neutralitatea de prima instanta a reflectiei analitice,
ci 0 neutralitate umorala, constanta, devenita fel de a fi,
pasivitate. Judecatorul nu
niciodata motive sa intre
in hora
rateaza, astfel, toate altemativele. E mereu in C011tratimp cu ceea ce se petrece sub ochii lui: il irita in egala
masura bucuria
tristetea,
bucuriei ca e prea
vesela
tristetii ca e prea sumbrii. Dar nu 0 face ca exponent
al unei juste "masuri", ci ca profesionist al dezamagirii
al
inadecvarii. Deviza lui este "nici-nici". Dar nu in varianta
apofatica sau vedantina, care neaga pentru a afirma inafirmabilul, ci in varianta triviala a rastatului infantil. Mereu
exterior realului
mesajelor care i se adreseaza, judecatorul
pierde toate ocaziile. Nu are niciodata intuitia prilejului
(kairos) care trebuie valorificat, a momentului unic, ireversibil, care nu trebuie pierdut. Pentru un asemenea personaj,
intelepciunea consta, dimpotriva, in a declara in perrnanenta
ca "nu e momentul". Ii
instinctul "timpului potrivit",
experienta marilor intalniri, bucuria de a dans a atunci cand
aude muzica lumii
a destinului propriu. Reactiile lui sunt
ecoul unei inaptitudini congenitale de a se plia pe oferta
aflata la indemana. E bolnav de retractilitate, opac la toate
apelurile, la toate semnele vremii. Nu crede in clipa optima
a actiunii, a receptivitatii, a participarii. Nu
sa recunoasca
aceasta clipa
are toate
sa nu recunoasca glasul pro"DE CE LE
IN PARABOLE?" I09
fetic, intrarea in scena a mesagerului
irumperea
a Imparatiei in istorieI. E, in context biblic,
unul din pacatele majore ale poporului lui Israel ("generatia
aceasta"), aflat in
indisponibilitate fata de ponmca
divina. 0 consemneaza
literatura rabinid, intr-o versiune
foarte apropiata de formularea nou-testamentara: "Ieremia
I-a spus lui Dumnezeu: L-ai ridicat pe Elias, pletosul, dinaintea
ei
batut joc de el
au ras: Ia
facut carlionti. L-ai ridicat dinaintea lor
pe Eliseu
i-au spus: Plead de-aici, chelule! Plead de-aici!,,"z
Evident, "nimeni nu e profet in tara lui" (Ieremia
Isaia
n-au fost nici ei mai
dar parabola trebuie citita
in afara referintei strict istorice. "Generatia aceasta" ne

include, adesea, ori de cate ori preferam statul-deoparte,
bombaneala acra, inertia indiferentei, ori de cate ori avem
falsa "maturitate" de a nu risca. Copilaria, in sens prost, e 0
parodie a
Adevarata maturitate incepe cu puterea
de a intra in flux, de a te dedica, de a te afilia unei comuniunui scop, unui stil. Asta inseamna a trece de la paid ion
la teknon
mai departe, la hyios: a avea initiativa, curajul,
solidaritatea a-filierii. A
cand e momentul consim{irii
a consimti luand nota de rostul momentului. Nu e yorba,
eu alte cuvinte, de 0 eonsimtire nediferentiata, neslujita de
diseemamant, ci de 0 consimtire in aeord eu "eeasul", cu
1. Cf Franz Mussner, nDer nicht erkannte Kairos (Mt. II, I6-I9Lk. 7,31-35)", in Biblica, nr. 40, I959, pp. 599-612.
2. Pesiqta Rabb, 26 (129a), in Strack-Billerbeck, II, p. I6I, apud
B.T.D. Smith, The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical Study,
Cambridge University Press, I937.
no PARABOLELE LUI USUS
profilul specific al circumstantelor. "Pentru toate este un
timp
0 vreme [cuvenita] (kairos) pentru orice lucru de
sub cer" (Ecclesiastul }, I). E ceea ce nu inteleg "copiii"
din parabola,
anume ca exista "vreme sa plangi
vreme
sa razi, vreme sa
vreme sa
(idem 3, 4).
Intreg capitolu13 al Ecclesiastului merita citit ca un imn al
vremii potrivite, al kairos-ului, al raspunsului cuvenit la provocarea clipei.
Nu consecventa "de lemn", omogenitatea comportamentala lipsita de modulatie sunt recomandarea de subtext a
parabolei, ci flexibilitatea, "talentul"' de a sesiza corect oportunitatea
de a gasi tonul optim al con-sonantei cu ea. Caci
apelul nu vine intotdeauna in
costumatie, nu recurge mecanic Ia
strategie, nu
stiIistica. Exista mai multe cai posibile
nici una din ele nu
Ie invalideaza neaparat pe celelalte. Asceza, calea lui loan
Botezatorul, e una dintre ele. E expresia anticipativa ajudecd Iii finale. Bucuria comeseniei, deschiderea compatimito are fata de cele ale vietii, e calea lui lisus
este expresia
anticipativa a iertdrii finale. ,;Vocile" care avertizeaza, care
instruiesc, inspira
invita clnta diferit pentru a capta diversitatea sufletelor
a "neamurilor". La aceasta bogatie "muzicala" se refera S loan Gura de Aur cand, in omiliile sale
dedicate Evangheliei dupa Matei (Omilia 37),
de
"vanatoarea" divina, gata sa lncerce toate mijloacele pentru
aduce "prada" in bataia mesajului sau ("cum fac vanatorii
1. Am facut unele referiri la problematica "talentului"
a "fanteziei" morale in Minima MorPiia, Humanitas,
2008 (ed.
intai, Cartea Romaneascii,
1988), cap. V
talent moral").
"DE CE LE
IN PARABOLE?" III
cand umbla dupa 0 salbaticiune greu de prins''). Or, tocmai
aceastii bogalie ramane pentru cei ce n-au "urechi de auzit"
insesizabila. Disputele intestine au mai mare greutate decat
comuniunea
crez. Massa
institulia bisericeascii se epuizeaza de secole In exercitiul steril
al dezbinarilor dogmatice
cred cii dreapta credinta e 0
specie de indispozitie, la egala distanta
de bucurie,
de
lacrimi. Cand podidita de palori didactice, cand preocupata de bunuri contingente, cand respingand dansul, cand
amanand ciiinta, credinta a produs, ill cazurile nefericite, un
tip uman greu digerabil, capabil sa practice in
timp
peroralia pioasa
lacomia achizitiva, smerenia de suprafata
vanitatea de fond, distantarea de lume
patima puterii
a instalarii
Acest tip urnan
ia distanta fatiJ. de
orice II apare drept prea "intens"
ia "caldicelul" prudentei
sale drept "masuriJ." cuviincioasa, drept Intelepciune. Rezultatul e banalizarea vocaliei, "ortopraxia" mohoratii, simultana
absentiJ. din frumusetea lumii
din tragicul ei. "Nu existii
adulti!" - spunea, in amurgul carierei sale de duhovnic, un
preot catolic. Exista doar trepte diferite ale prunciei inconsistente. Parabola copiilor din piete cere, cum am viizut, convertirea "prunciei" in "filialitate", adica ill creditare voluntara
a unei instante mai inalte. Parabola semiinatorului punea
accentul pefeminitatea necesara, pe solul fertil al receptorului ideal. Parabola copiilor din piete adauga dimensiunea
subtila afilialitdfii, a livrarii de sine. Analitica receptivitatii
urmeaza sa includa
cateva virtuti "virile": veghea neobosita, cutezanta
creativitatea. Vom vorbi despre ele, dupa
ce insa, mai Intai, yom lua in discutie Inca un chip al nereceptivitatii: opacitatea agresiva.
5
Opacitatea agresivd
sipierderea "mostenirii".
, ,
Parabola lucrdtorilor nevrednici ai viei
Matei 2I, 3.3-46: Ascultati altd parabold: Era un om stdpan
al casei sale, care a sddit vie; ii a imprejmuit-o cu gard, a sdpat
in ea teasc, a clddit turn ii a dat-o pe seama lucrdtorilor, iar el
s-a dus de parte. lar cand s-a apropiat vremea roadelor, #-a
trimis slujitorii la lucrdtori, ca sd-i ia roadele; dar lucrdtorii,
prinzandu-i pe slujitori, pe unull-au bdtut, pe altull-au omorat, iar pe altull-au ucis cu pietre. A mai trimis alfi slujitori,
mai multi decat cei dintai, ii tot aia au fdcut cu ei. In cele din
urmd I-a trimis la ei pe fiul sdu, zicand: De fiul meu se VOl'
rUfina. Dar luerdtorii viei, vdzandu-l pe fiu, au zis intre ei:
Aeesta este
venifi sd-l omoram fi sd avem noi
mOftenirea lui!... $i, punand mana pe
I-au seos afard din
vie fi l-au omorat. Deci, cand va veni stdpanul viei, ce le va
face lucrdtorilor acelora? lar ei I-au rdspuns: "Pe cei rdi cu rdu ii
va pierde, iar via 0 va da altor lucrdtori, care-i vor da roadele fa
vremea lor. lisus le-a zis: "Oare niciodatd n-ati citit in Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns in
capul ungbiului; de fa Domnul s-a facut aceasta fi minunata
este in ocbii nOftri? De aceea vd spun: Lua-se-va de fa voi
impdrdfia lui Dumnezeu fi i se va da neamului care-i va face
roadele. Gel ce va eddea pe piatra aceasta se va sfdrama, iar pe
II4 PARABOLELE LUI IISUS
cel pe care ea va cddea, il va zdrobi. " lar arhiereii fi fariseii,
auzindu-l parabolele, au in{eles cd des pre ei vorbeite. $i cdutand
sd-L prindd, s-au temut de mulfime, pentru cd il socotea profit.
Marcu I2, I - 12: $i a inceput sd le vorbeascd in parabole: " Un
om a sddit 0 vie, a imprejumuit-o cu gard, a sdpat in ea teasc, a
dddit turn fi a dat-o pe seama lucrdtorilor fi s-a dus de parte. $i
la vremea cuvenitd a trimis la lucrdtori un slujitor ca sd ia de la
ei din roada viei. lar ei, prinzandu-l, I-au bdtut fi i-au dat
drumulfdrd nimic. $i din nou a trim is la ei un slujitor, dar fi
pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul fi I-au izgonit cu
ocard. $i a trim is un altul. Dar fi pe acela I-au ucis; fi pe multi
alfii, pe unii i-au bdtut, iar pe al{ii i-au omorat. incd il mai
avea pe un fiu al sdu iubit, fi in cele din urmd I-a trim is la lucrdtori spunandu-fi: De fiul meu se vor rUfina. Dar acei lucrdtori
au zis intre ei: Acesta este moftCnitorul; venifi sd-l omoram, fi

mOftenirea a noastrd va fi . .. $i au pus mana pe el, I-au omorat
fi I-au aruncat afard din vie. Ce vaface stdpanul viei? va veni
fi pe lucrdtori ii va pierde, iar via 0 va da pe seama altora.
Oare nici scriptura aceasta n-ati citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns in capul unghiului; de la
Domnul s-a fiicut aceasta fi este minunatii in ochii nOftri? $i
cdutau sd-l prindd, dar se temeau de popor;fiindcd inteleseserd
cd impotriva lor a spus parabola. $i ldsandu-L, s-au dus.
Luca 20, 9-I9: $i a inceput sd-i spund poporului parabola
aceasta: "Un om a sadit vie fi a dat-o pe seama lucrdtorilor fi a
plecat departe pentru multd vreme. $i la vremea cuvenitd a trimis
la lucrdtori un slujitor ca sd-i dea din rodul viei. Lucrdtorii
insd, bdtandu-l, I-au trimis fdrd nimic. $i a trimis apoi un alt
"DE CE LE
IN PARABOLE?" II5
slujitor; dar ei, bdtandu-l
pe acela
batjoeorindu-l, l-au trimis
fdrd nimie. !$i dupd aceea I-a trimis pe af treilea, dar ei, rdnindu-l
pe acela, I-au afungat. !$i stdpanul viei a zis: Ce voi face?
il voi trimite pe fiul meu eel iubit,' poate cd de el se vor ru#na.
Dar lucrdtorii, vazandu-l, s-au vorbit mtre ei zieand: Aeesta este
sd-l omoram, pentru ea a noastrd sd fie
rea . .. !$i, seo{andu-l afard din vie, I-au ucis.
ee Ie va face
acestora stdpanulviei? Ut veni,
pe acei lucrdtori ii va pierde,
iar via 0 va da aftora. far ei, auzind, au zis: "Doamne
EI insd, privind la ei, a zis:

ee-nseamnd eeea ee e scris:
Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajum in copul
unghiului? Tot eel ee va eddea pe piatra aceasta se va sjdrama,
iar pe eel pe care ea va edtiea, il va zdrobi. !$i edrturarii
arhiereii edutau sd pund mana pe EI in chiar eeasul acela, dar
se temeau de popor; cd in{eleseserd cd impotriva lor a spus EI
aeeastd parabold.
a. "Soarta hermeneutied a acestei parabole este dintre
cele mai agitate. S-a putut spune cit avem de-a face cu "unul
din cele mai grele texte ale traditi-ei
0 "poveste de
groaza" (Horrorgesehiehte), "un text periculos"l, conti-nand
prea multe elemente de "absurd" (stcipanul care trimite neillcetat mesageri
pe
fiul sau, ill ciuda experientei,
mereu repetate, a uciderii lor)2, Exegeza de dupa al Doilea
1. Tania Oldenburg, Spiralen tier Gewalt (Die bosen Winzer), in
Ruben Zimmennann (ed.), Kompendium ... , ed. cit., pp. 353
2. Cj Reinhard Feldmeier, "Heil im Unheil. Das Bild Gottes
nach dem Parabel von den bosen Winzern", in Theologische Beitriige,
rr6 PARABOLELE LUI IISUS
Razboi Mondial (ilustra.nd teza textului "periculos") a emis
ipoteza unei componente antisemite a parabolei: Dumnezeu-Tatal se
cu poporullui Israel
decide, in final,
ca.-I va deposeda de prerogativele sale (va da "via" altora).
Este evident ca. ipoteza nu se sustine, dedt daca. socotim
ca.
unele pasaje din Vechiul Testament sunt "anti-semite".
In realitate,
la Isaia 5, 7,
la Isaia 3, 14,
la Ieremia 12, ro,
"via" e 0 metafora a lui Israel, iar supararea divina se refera
nu la ea, ci la proasta ei administrare. La fel, in parabola
neo-testamentara, nu via este obiectul maniei sacre, ci cei
care se ocupa de ea: nu de israeliti e vorba, ci de elita lor
conduca.toare (care, de altfel, e de fata dnd Iisus
se
in pilda spusa de El). E adevarat insa ca.
exista, in scrierile vetero-testamentare, 0 acumulare de tensiune intre poporul ales
- prost primiti - ai Domnului (Cj 2 Paralipomena 24,19; 36,15; Ieremia 7, 25-26; 26,
21), dar nu aceasta dimensiune a Vechiului Legamant e in
discutie aici. Pe de alta parte, e un fapt ca. Biserica primelor

veacuri
a dat, prin comentatori ca Sf lrineu sau
Sf loan Gura de Aur, 0 interpretare anti-iudaica. a parabolei,
care insa nu e sustinuta de textul
nr. 25, 1994, p. IO, cu citate din E. Lohmeyer, care

de
"neverosimilitatea" textului,
din E. Hirsch, dupa care "Stipanul
viei se comporta pur
simplui ca un nebun". Mai subtil, Paul
Ricreur
despre "extravaganta" voita a parabolelor, ca
strategie a deschiderii de noi perspective. (Cf Paul Ricreur, "Biblical
Hermeuneutics", in Semeia, nr. 4, 1975, pp. 29-145.)
I. Pentru toata aceasta dezbatere, vezi, intre altele, David Stern,
Jesus' Parables from the Perspective of Rabbinic Literature: the
"DE CE LE
IN PARABOLE?" II7
Mai greu de inteles sunt insa 0 sumedenie de "analize"
care se straduiesc sa introduca temele parabolei in circuitul
catorva "ideologii" cochete, tara legatura cu mesajullor real,
cu intentia "autorului", cu situarea lui istorica. Textul e, practic, uitat sau rescris, pentru a ingadui un comentariu divagatoriu, trendy, politicaUy correct, de natura - cum spune, pe
buna dreptate, Klyne Snodgrass - sa-i "uzurpe" sensul. In
studiul deja citat, Tania Oldenburg, contrariaci de faptul ca,
printre lucratorii viei, nu se
de nici 0 femeie, condamna perspectiva "androcentrica" a istorisirii. Cat despre
violenta podgorenilor, ea se explica prin situatia lor economica disperata, cauzata de exploatarea localnicilor de catre
latifundiari straini de tara (if.
L. SchottroffY William
Herzog crede
el ca parabola exprima suferinta fermierilor
evrei, care, din proprietari ai pamantului, ajunsesera simpli
muncitori platiti! Derapajul culmineaza cu 0 "contributie"
din 2003 a lui R.Q Ford, care sustine ca avem dinainte 0
Example of the Wicked Husbandmen", in C. Thoma, M. Wyschogrod (eds), Parable and Story in Judaism and Christianity, ed. cit.,
pp. 42-80; Aaron A. Milavec, "A Fresh Analysis of the Parable of the
Wicked Husbandmen in the Light of Jewish-Christian Dialogue",
in C. Thoma
M. Wyschogrod, op. cit., pp. 8I-I!?, Klyne R. Snodgrass, "Recent Research on the Parable of the Wicked Tenants. An
Assessment", in BuUetinfor Biblical Research, nr. 8,1998, pp. 191-193.
I. Apud Tania Oldenburg, op. cit., pp. 358-359.
2. William R. Herzog, Parables as Subversive Speech: Jesus as Pedagogue of the Oppressed, Westminster John Knox Press, Louisville, 1994In mod surprinzator, pana
un exeget de talia lui Joachim Jeremias,
in cartea sa despre Parabolele lui Iisus, a fost tentat, inca din deceniul
al cincilea al veacului trecut, sa invoce "starea de spirit revolutionara
a taranilor galileeni".
u8 PARABOLELE LUI IISUS
parabola anti-razboi, utilizabila pentru 0 mai buna intelegere a riizboiului din Iraq. (Stapanul viei fiind 0 metaforii
a cotropitorilor americani.)I
lnainte de a incerca 0 lecturii proprie a parabolei, yom
aminti alte trei interpretiiri care, spre deosebire de cele mentionate adineaori, se aplead asupra textului cu ceva mai
multii responsabilitate henneneutid, chiar dad, din punctul
nostru de vedere, abuzeaza
ele, uneori, de virtutile ingeniozitiitii. Pentru Paul Ricreur, de pilda, Parabola lucriitorilor nevrednici ai viei trebuie vazuta in stransa legaturii cu
Parabola semanatorului. In amandoua e yorba de "roade"
obtinute ca efect al unei insamantari divine, respectiv de
obstacolele care Ie pot impiedica sa ajunga la destinatia lor
legitima. Ricreur constata cii in loc sa trimita "stapanului"
recolta ceruta, lucriitorii tocmiti ii trimit corpul mort al
cate unui me sager. Concluzie: exista 0 conexiune inversa

intre "rod"
"viati". Intre Cuvant
trup. Pentru ca cel
dintai sa se afirme, trebuie ca eel de-al doilea sa se stinga.
Iar afinnarea celui dintai e totuna cu
lui Iisus
ca fiind Hristos.z Demonstratia e de 0 ispititoare finete, dar
forteaza in mod arbitrar
inexplicabil) textul analizat. In
realitate, proprietarul viei nu capata rodul in locul mesagerilor sacrificati: nu capatii nimic. Sacrificiul
nu are
ca rezultat livrarea recoltei.
I. R. Q Ford, The Irf1lli Conflict and a Parable of Jesus, Constellation:
http://www. tepc.orglresourcesl constellation, apud Tania Oldenburg,
op. cit., p. 363.
2. Cj Paul Ricreur, "The Bible and the Imagination", in H.D.
Benz (ed.), The Bible as a Document of the University, Scholars Press,
Chico, I98I, pp. 59, 65, 66, 68.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" II9
o perspectiva specifica asupra parabolei aduce abordarea
ei dintr-un unghi marcat de psihologia analitid a lui C.G.
Jung: "stapanul" e individul uman in genere, via e spiritul din
noi, care trebuie gradiniirit, illgrijit, "trecut pe rod", lucratorii cei rai sunt credintele, deprinderile
atitudinile noastre
negative,
stapanului sunt mesajele divine rejectate
de eul recalcitrant, iar uciderea fiului este respingerea adevaratului
al sufletului, piatra lui unghiulara,
Iisus Hristos, care
de drept in centrullui!
In
demna de luat in seama ni se pare cercetarea
versiunii pe care 0 dol parabolei Evanghelia dupa Toma.
Jean-Marie Sevrin observa d ill textullui Toma, ea e grupata in
suita (logia 63-65) cu alte doua parabole G,Bogatul nesabuit"
"Cina cea mare"). Toate trei incrimineaza
ataFmentul fata de avere, care aduce cu sine dezastrul
blocheaza mantuirea. Nu numai in cazullucratorilor viei,
ci
in cazul proprietarului. Acesta din urma nu e neaparat
un om "bun" (chrestos), cum se spune la inceputul parabolei. Sevrin propune lectura chrestes, care lnseamna "cimatar".l
Dar chiar
in acceptiunea "om bun", proprietarul ar fi 0
dovada a faptului d preocuparea excesiva pentru bunuri
materiale e destramatoare pentru oricine
3
1. Cj Robert Winterhalter, George W Fisk, Jesus' Parables: Finding Our God Within, Paulist Press, New York, 1993, pp. II2-II7.
2. Cj Jean-Marie Sevrin, Un groupement de trois paraboles contre
les richesses dans L'Evangile selon Thomas: Ev. Th. 63, 64, 65, In Je
an
Delorme (ed.), Les paraboles evange1iques: perspectives nouvelles, Cerf,
Paris, 1989.
3 Cj K Snodgrass, op. cit., p. 195, n. 42.
In ce ne
preferam sa ne Intoarcem la text
la
inseI1ia lui posibila In "analitica
de care ne
ocupam in acest capitol.
b. Problema autoritd{ii. In parabola de mai sus nu e yorba,
ca pana acum, de simple devieri
obnubiliiri al
(opacitate mentala, superficialitate, supralicitare a lumescului sau abuz al spiritului critic). E yorba de transformarea
blocajului in agresiune. E yorba de 0 non-receptivitateforioasd, de un refuz, care se manifesta ofinsiv, mergand pana
la crima. Lucratorii nevrednici ai viei nu sunt nici indifenici
de mesajul care Ii se transmite.
Nevrednicia lor devine vrednicia de a respinge, de a anula.

Inainte de a
sau nu ceea ce Ii se cere, ei vor suprimarea sursei care Ii se adreseaza. In termeni contemporani,
am putea numi comportamentullor "ateism militant", necredinta dictatoriala.
Lucratorii tocmiti sa lucreze via In absenta stapanului
prin a nu-i
dreptul de proprietate: nu
numai ca nu-i dau partea cuvenita din rodul obtinut, dar Ii
maltrateaza
ucid mesagerii, iar la urma ii omoara fiul,
sperand, astfel, dreptulla
In fond, ceea ce lucratorii pun In discutie este autoritatea celui care i-a angajat:
autoritatea lui asupra bunurilor sale
autoritatea lui asupra lor. Nu poate fi intamplator ca, in toate Evangheliile
sinoptice, Parabola lucratorilor nevrednici ai viei e rostita
intr-un context in care "arhiereii, carturarii
batranii" cer
lui Iisus
explice "autoritatea" (exousia): cu ce putere, in
numele a ce
al cui faci ceea ce faci? - suna intrebarea lor.
(Cf Matei 21, 23-27; Marcu II, 27-33; Luca 20, 1-8).
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 121
termen (exousia) aparuse in trei pasaje anterioare (Matei 7,
29; Marcu I, 22; Luca 4, 32), nu insa ca subiect de
suspicioasa, ci ca atribut impunator al discursului hristic:
Iisus, spre decisebire de "carturarii" din jur,
- spune
textul - ca unul care are autoritate (putere). Problema este
a
aceasta autoritate, a 0 credita, a fi receptiv la
manifestarile ei. Recunoawrea autoritatii e, prin urmare, 0
eanditie "eliminatorie" a asimilarii mesajului ei. Parabolele
nu pot ajunge la cei care se situeaza in afara autoritatii hristice, mai exact la cei pentru care Iisus e in afara sferei auto (Sa amintim ca, la Marcu, "fiul" ucis e scos in afara
viei, iar la Luca, el este ucis dupa ce e seas in afara.)
Dar ce fel de autoritate e aceea pe care 0 intruchipeaza
Fiul?'
de ce viata spirituala nu se poate lipsi de orizontul
ordonator al unei instante autoritare, al unui "ascendent"
asumat? E 0 intrebare grea pentru lumea modema, care a
confectionat conceptului de "autoritate" un "dosar" mai
cura.nd discutabil. Chestionarea metodica a oricarei prealabile autoritati cognitive ca prim pas al drumului catre
adevar a devenit, de la Descartes lncoace, procedura "de bunsimt" a investigatiei filozofice. "Macar 0 data in viata"
trebuie sa te
de tot:
senzoriale, texte, invatatori. eu alte cuvinte, Descartes pariaza strategic pe ceea
ce unii
au numit "autoritatea persoanei intii"2. Dar,
dincolo de teritoriul filozofiei, "autoritatea" a capatat
1. Pentru intreaga problema a autorita(:ii lui Iisus, vezi K Scholcisek, Die VoOmacht Jesu. Traditions und redoktiongeschictliche Analysen zu
einem Leitmotiv markinischer Christologie, Aschendorff, Munster, 1992.
2. Cj Steven L. Reynolds, "Descartes and First Person Authority",
in History of Philosophy Quarterly, vol. 9, nr. 2, apr. 1992, pp. 181-189.
III PARABOLELE LUI IISUS
conotatii antipatice. Sa amintim contaminarea defonnatoare
pe care ea a suferit-o dinspre conceptul puterii. Orice putere
politica e potential nelegitima, prin urmare orice invocare
a autoritatii e potential castratoare, nedemocratica, vinovata.
Institutiile, de la Biserica la Stat, de la
la Justi\ie, sunt
pandite, to ate, de riscul autoritarismului. Parintii tind sa
fie prea autoritari cu copiii, barbatii - prea autoritari cu
femeile, profesorii - prea autoritari cu eievii. Conceptul autorititii a alunecat, pe nesimtite, spre statutul ingrat al unui
antonim allibertdfii. El pune in pericol drepturile omului,

imperativul egaliti\ii sociale, autonomia persoanei. Poate
merita el sa fie "reabilitat"?
Sa ne intoarcem la textul parabolei
la contextul evanghelic. Autoritatea "stapanului" viei (numit ca atare doar
la Matei: oikodespotes) e, in primul rand, autoritatea celui
tndreptdfit prin lege ca detinator al pamantului, autoritatea
conferita de proprietate. La Matei
la Marcu se adauga
indrepti\irea celui care a investit in proprietatea sa: a imprejmuit-o, a inzestrat-o cu tease
tum, a pregatit-o pentru
exploatare, cu alte cuvinte a "creat-o" ca dispozitiv fertil.
"Stapanul" (analog allui Dumnezeu) are deci, de partea
sa, autoritatea ordinii
a creafiei.' E1 face posibil
garanteaza "rodu1", ca expresie a bunei randuieli a 1umii. E temelia viei
a
vierilor. Vierii insa vor beneficiul
intregii constructii, tara a accepta temelia. Cu a1te cuvinte,
vor sa construiasca pe nisip
nu pe stanca autoritatii legitime care i-a infiintat.
I. Cj Romani 9, 21, unde se invoca autoritatea olarului asupra
lutului,
a creatorului asupra lumii create.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I23
Imaginea neo-testamentara a
nu e niciodata
conotata autoritar. Cand Iisus "menajeaza" opacitatea "celor
din afara" 0 face tocmai pentru a nu Ie limita libertatea, fie
ea
libertatea de a nu-l asculta. La fel, cand avertizeaza
asupra "minunilor"
ale
(Matei
24,24; Marcu I3, 22; 2 Tesaloniceni 2, 9) sau cand ii dojepe cei care, pentru a crede, vor "semne
minuni"
(terata) (loan 4,48). A convinge prin miracole este, pentru
El, 0
un mod nefiresc de a induce supunere.
Autoritatea adevarata e cea pe care 0
in mod
liber. Nu e - ca sa vorbim in termenii lui Max Weber nici autoritatea legii, nici cea a cutumei (traditiei), nici cea
a carismei personale sau a unei competente
(ca aceea a
"carturarilor"). E auto rita tea pe care 0 alegi. Careia ii rdspunzi, careia ii faci credit. Nu ea ti se impune samavolnic,
prin dictat, ci tu
acela care 0
care 0 configureaza ca autoritate. Stapanul viei nu uzeaza de forta
decat la urma, cand to ate incercarile de dialog sunt definitiv
Pana atunci, rabdarea Sa frizeaza inexplicabilul: e
mereu in postura celui care emite apeluri increzatoare (mai
multe randuri de mesageri, printre care fiul sau "eel iubit"),
e mereu eel care cere 0
echitabila. 0 cere, nu
o instituie in mod unilateral. Admite,
lipsa
de ecou, ostilitatea, violenta. E un exemplu paradoxal de
autoritate care se amana pe sine, in speranta unei
adecvate, a unei consimfiri binevoitoare. Tot astfel, Iisus are autoritate asupra auditorilor sai numai in masura in care auditorii
sai ii confirma
ii "hranesc" autoritatea. Un fel de a spune
ca are auta autoritate cata i se of era. E unul dintre misterele
"receptivitatii" sale. De altfel, textele evanghelice vorbesc
adeseori despre autoritate ca despre a virtute delegatd. Esus
primit intreaga autoritate ("in cer
pe pamant")
de Ia Tatal (Matei 28, 18; loan 5, 27; 17, 2). Orice specie a
autoritatii se valideaza, in ultima instanta, prin mandat
divin:
cea a conducatorilor seculari (loan 19, ro-n; Romani, 13, 1-3),
cea a ingerilor (14, 18),
cea a apostolilor
(Matei ro, I; 2 Corinteni ro, 8; 13, ro). Stapanul poate conferi "imputemiciri" speciale (autoritate)
slugilor (Marcu
13, 34; Luca 19, 17), iar in orizontul Apoealipsei se dau

"puteri" diseretionare mortii
tuturor flagelurilor (6,8; 9,
3, ro). Prin urmare, "printul acestei lurni" este
el a sursa
posibila de "autoritate": "autoritatea intunericuIui", a diavoIului (exousia tou skotou, tou satana) (Luca 22, 53; Fapte 26,
18; Coloseni I, 13; Efeseni 6, 12; Apocalipsa 13, 2), in lupci
indirjita eu aeeea a Mielului, asociata luminii (Apocalipsa
18, I). De altfel, diavoluI, in incercarea sa de a-I ispiti pe
lisus,
potrivit sa initieze, intre altele, un joe al autoritatii. Adversarul
ci prestigiul
avantajele posturii dominato are constituie 0 tentatie careia nu i se rezista
Din
vanul unui munte, el ofed interlocutorului sau "scipanirea
slava" tuturor imparatiilor lumii (Luca 4,
Autoritatea
poate fi,
impura, negociata interesat
la Iimita,
cumparaci (cj Fapte 8, 18-20). Nu e 0 "calificare" in sine.
Autoritatea pe care a intruchipeaza lisus se
insa
de to ate celelalte tipuri de autoritate
se situeaza deasupra
lor - cj Coloseni 2, 6) prin cateva atribute inconfundabile:
vrea sa fie, cum spuneam mai devreme, asumata in mod
liber de eei carora Ii se adreseaza, se configureaza in stricta
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 125
relatie cu ei,
"greutatea" prin tocmai aportul
lor (cu alte cuvinte are nevoie sa fie "investita", delegata,
nu numai de sus in jos, ci
de jos in sus),
- ceea ce 0 face
unica - e dispusa sa se afirme prin sacrificiu, adica prin anulare de sine: e 0 Atotputemicie gata sa se confiunte cu experienta infrangerii, a
Cel care se supune unei asemenea autoritap. ii va imita
metabolismul.
va gasi identitatea in chiar faptul de a
fi suspendat, se va
pe sine ca autoritate, recunosdnd autoritatea legitima care 11 solicita. Altfel spus, va
capMa autoritate in c1ipa dnd va
ca fiind suverana, a alta. Autoritatea recunoscuta se va rasfringe asupra
celui care 0
se va regasi in el in
moment
in care el se va regasi in ea. A dobindi autoritate in plan
spiritual e a accepta sa
instanta autoritatii supreme,
mai exact a descoperi ca
in adincul tau, totuna cu ea,
loc al prezenrei ei, "locuinta" a ei.
sinelui propriu se
in tocmai
din sine a sinelui, in
intilnirea lui cu
sa fondatoare.
2
Atingi, astfel,
I. CfReinhard Feldmeier, op. cit., p. 21: "die machtvolle Ohnmacht'
plina de putere) pe care 0 exprima crucifixul, in contrast
cu imaginea zeului invulnerabil din Grecia antica. Cf
cele doua
tipuri de aparitie a lui Iisus in scrierile profetilor: in umilinta (Isaia
53, 7)
in slava (Daniel 2, 31
urm.).
2.
de sine e, paradoxal, coborare in locul inrimisim
al inimii, al carui continut nu e Eul propriu, ci
Cf
referirile misticii islamice la as-sirr, misterul interior in care
Dumnezeu.
pe tine illS uti" inseamna, In acest
context,
stipanul". (Vezi, mtre altele, Titus Burckhardt,
Introduction aux doctrines esoteriques de !'Islam, DeIVY-Livres, Paris,
1969, p. 133)'
126 PARABOLELE LVI IISUS
conditia "fiului lui Dumnezeu", adica a celui care a primit
autoritatea Tatalui (loan I, 12). Ai autoritatea de la care te
Recuperezi postura de "beneficiar" al Pomului
Vietii, prin alifel de
dedt aceea, pripita, simplificatoare, rezultata din frecventarea originara a Pomului
(Apocalipsa 22, 14).

Evident,
unei autoritati exterioare sinelui
propriu seamana a "cedare de suveranitate". Ceea ce
e insa mai pretios dedt ceea ce pierzi.
0 vindecatoare comuniune cu autoritatea care "te
In
spatiul evanghelic, umbra (skia) e altceva decat intunericul
(skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei revarsari de har, al
unei iradieri benefice. In Faptele Apostolilor ni se
cum, in
lui Petru, oamenii
scoteau bolnavii in
strada, pe paturi sau targi, sperand ca umbra celui
tat sa cada, vindecator, asupra lor ()", 15). Sfanta Fecioara
devine zamislitoare, "pI ina de har" dnd e "umbrita", prin
Duhul Sfant, de puterea Celui-Preainalt (Luca 1,35). Schimbarea la Fata are
ea loc in umbra unui nor luminos (Matei 17, 5; Marcu 9, 7; Luca 9, 34).' Tot in umbra? in umbra
racoroasa a pomului
crescut din bobul de
pasarile cerului gasesc un bun adapost pentru cuiburile lor
(Marcu 4,32). Umbra poate avea
0 dimensiune profetica,
anticipand, in plan contingent, "bunurile viitoare" (Evrei
8, 5
mai ales, ro, I). Capacitatea de a umbri (episkiazo)
terapeutic e, paradoxal, apanajul autoritatii care a trecut
prin episodul adumbririi de sine, al jertfei. lar respingerea
1. Pentru asoeierea revela\iei eu norul vezi
Exodul 24, 16-18.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I27
unui asemenea episod duce, de regula, de la "umbra" la
"intuneric".
E ceea ce se intampIa cu lucratorii nevrednici ai viei. La
prima vedere, ei nu par sa fie decat simpli contestatari ai
autoritatii existente. In realitate, fac mult mai mult: substituie autoritatii legitime 0 autoritate fara temei in ea
anume propria lor autoritate. A nu accepta nici 0 autoritate
inseamna, de obicei, a accepta
una: autoritatea personala. Cki nu pori contesta ceva innumele a nimic. Podgorenii nu sunt
Sunt insurgenti aflati in serviciul
profilului
profitului propriu, devenit idol. Nu practica
doar suspendarea autoritatii, ci instrdinarea ei, transferul
prerogativelor ei asupra unei autoritati fara autoritate: Eul
sufocat de el
prin aceasta,
confiscabil de
"autoritatea intunericului" (if. Apocalipsa 17, I3). Refuzand
sa lucreze pentru proprietarul viei, ei
prin a nu
mai lucra nici pentru ei
Dimpotriva,
asigura un
final catastrofal, 0 "criza" letala, de natura sa favorizeze
"ceasul" raului.
c. Fiul
piatra din capul unghiului. S-a discutat indelung despre sensul citatului psalmic de la
parabolei (psalmi lI8, 22). Exegeza s-a blocat, intru catva, pe trei
directii:
<X. Discontinuitatea dintre parabola propriu-zisa
citato
E drept ca ne aflam dinaintea unui caz special: parabola
lucratorilor nevrednici ai viei e singura din intregul corpus
neo-testamentar care se incheie cu un citato 0 anumita tensiune intre pMtile ei e de necontestat: parabola valorifid 0
metafora agrara, citatul - una arhitecturala. Povestea parabolei se termina prost, in vreme ce textul psalmului trimite
spre un final triumfal.' Diferenta de registru dintre cele doua
componente ale compozitiei scripturare constituie, pentru
unii interpreti, 0 proba a faptului ca citatul a fost adaugat
ulterior, de Biserica timpurie. AlJii observa ci raportul dintre
partea expozitiva a parabolei
versetul psalmic e raportul -
curent in tradiJia iudaici - dintre

(parabola)
nimfal
(aplicaJia parabolei, explicaJia ei). Mi se pare,
evident,
ca exista, in textul de care ne ocupam, 0 legatura stransa, cu
nuanta profetica, intre uciderea "fiului eel iubit"
"piatra
nesocotita de zidari", ajunsa apoi "in capul unghiului": e
legatura dintre sacrificiu
resurectie. Parabola nu ne spune
doar ca via va fi data altora mai vrednici, ci
ca, in cele
din urma, jertfa culmineaza in rascumparare, iar moartea
in miracolul Invierii.
Savantii au vazut insa
aici 0 problema: e oare sigur
ci, vorbind despre "fiul" din parabola, Iisus e auto-referenJial, ci face 0 aluzie - dinaintea oponentilor sai -la propriul
sau destin? Nu cumva se refera la loan Botezatorul? Sau la
Isaac? Nu yom intra in detaliul tehnic al acestor ipoteze'.
Credem ins a, ca
Klyne Snodgrass, ci incercarea de a
intelege aceasta parabola in afara conflictului direct dintre
lisus
autoritaJile Templului, respectiv intre misiunea incredintata lui Iisus de Tatal
opacitatea fata de ea a elitei
israelite, nu poate duce decat la speculatii vagi.
r. CfKlyne R.. Snodgrass, op. cit., p. 203.
2. Cf inventarierea lor la Snodgrass, op. cit., pp. 199-202.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I29
y. Mai interesanta este 0 a treia dezbatere, care poate
rotunji refleqia asupra "autoritatii" de la care am pomit.
Ce legatura este intre "Fiu"
"piatrci."?
ce Eel de piatra e
cea invocata in citatul din Psalmi? E 0 "piatra de temelie",
Jundamentul pe care se inalta orice constructie? Sau este
piatra care incununeazd construqia, cea din vart, fara de care
construc#a nu poate fi socotita incheiata.?
Asocierea dintre "fiu"
piatra are un consistent preambul vetero-testamentar. Se
in mai multe locuri,
despre 0 "odrasla" a Domnului (mai aproape de sensul Septuagintei ar fi, poate, termenul "vIas tar", "ramura" rasarita
din
lui David), care va inalta TataIui Sau un templu
pe masurci. (2 Regi 7, rz-I6; Isaia 4,2; II, I; 28, I6; Ieremia 23,
5; 33, I5; Zaharia 3,8-9; 6, I2-I3). "Odrasla" va fi "piatra
tenirii" (Zaharia 4,7) din virful noii construqii.' S-a vorbit
despre un joe de cuvinte, plauzibil in context semitic,
intre "fiu" (ben)
"piatra" (eben). Ipoteza e greu de sustinut,
de vreme ce Iisus nu vorbea in ebraid, ci in aramaid, unde
"fiu" se spune "bar"! Pasajele din Vechiul Testament semnalate mai sus au, toate, ecouri directe in Noul Testament.
I. Cj Seyoon Kim, Jesus - The Son of God, the Stone, the Son
of Man, and the Servant: The Role of Zechariah in the Self-Identification of Jesus", in Gerald F. Hawthorne, Otto Benz (eds),
Tradition and Interpretation in the New Testament. Essays in Honour of
E. Earle Ellisfor His 60th Birthday, Eerdmans, Grand Rapids, Michigan; Mohr (Paul Siebeck), Tiibingen, 1987, pp. 134-145. Pentru "secretul" filiatiei divine a lui Iisus, if.
Jack Dean Kingsbury, "Th
e
Parable of the Wicked Husbandmen and the Secret of Jesus' Divine
Sonship in Matthew: Some Literary-Critical Observations", inJournal of Biblical Literature, I05/4, 1986, pp. 643-655.
2. Cj Arland J. Hultgren, op. cit., p. 363.
r30 PARABOLELE LUI rrsus
Iisus e "piatra cea neluata in seama" de constructori
ajunsa
"in capul unghiului" (papte 4, ro-II.
r Corinteni3, II-U;
Efeseni 2, 20; r Petru 2, 4-ro). Ramane deschisa intrebarea
cu privire la sensul exact al "pietrei din capul unghiului".
Exegeza
intre 0 accep\iune "orizontala" a terme-
nului
una verticala. In plan orizontal, piatra unghiulara
e cea care leaga la colt
tine laolalta) doua ziduri alaturate, ceea ce se poate intampla fie la nivelul bazei constructiei (caz In care "unghiul" face parte din structura temeliei),
fie la nivelul
caz in care piatra unghiulara are
aspectul unui ornament de tipul balustradei, care sa
previna caderea peste cei de jos (cf Deuteronomul 22, 8).'
E insa elar ca, in acest Inteles, 0 eladire are cel putin patru
asemenea "pietre"
ca asta intra in contradic\ie cu unicitatea lui lisus. Coroborand diferitele locuri in care apar
termenii kepbale gonias (lat. lapis summus angularis sau caput
anguli)
akrogoniaios (lat. summus angularis), se poate conchide ca sensul de "temelie", "funda\ie"
cel de "cheie de
bolta" se refera, in egala masura, la "amplasamentul" hristic
in economia creatiei
a edificani spirituale. lisus e
intemeietorul templului interior (funda\ia lui) (cf, intre altele,
Matei 7, 24),
locuitorullui (r Corinteni 3, r6; 2 Corinteni
6, r6; loan r4, 20),
incununarea lui. Fara "baza" solida, 0
eladire nu poate fi inceputa
fara cheie de bolta ea nu
1. Accepllunea "orizontala" a "pietrei unghiulare" e sustinuta de
J. Duncan, M. Derrett, "The Stone that the Builders rejected", in
EL. Cross (ed.), StudiaEvangelica, vol. IV, partea I, Akademie-Verlag,
Berlin, r968, pp. r80-r86. 0 discutie mai nuantatii a problemei of era
EE Bruce, "New Wine in Old Wineskins: III. The Comer Stone",
in The Expository Times, nr. 84, r972-1973, pp. 231-235.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 131
poate fi socotita incheiata. Amandoua sunt expresia acele"autoritati". De modul cum adopti autoritatea legitim a
drept "temelie" depinde modul cum 0
ca "incununare". ReP-lzul autoritatii te situeaza intre a fi nentemeiat
a fi neterminat: rara punct de sprijin
tara tinta. Iar in cele
din urma suspensia optiunii te destrama: temelia devine
obstacol, lithos proskommatos kai petra skandalou (lat. lapis
offensionis, petra scandali, "piatra de-mpiedicare"
"piatra
de poticnire", if, Romani 4, 32-33, unde se preia Isaia 28, 16;
de asemenea, Isaia 8, 4), iar cheia de bolta se
peste tine (if, Daniel 2, 34-35). Subminat din interior
(sau)
des-fiintat din afara, "lucratorul nevrednic" se va pierde.
"Tot eel ce va cidea pe piatra aceasta se va srarama, iar pe eel
pe care ea va cadea, 11 va zdrobi" (Luca 20, 18. Cj
Matei 21,
44). Revenind la textul parabolei in discutie, vom spune
ci podgorenii insurgenti vcr fi vaduviti exact de ceea ce
voiau sa obtina:
averii (kleronomia).
terea autoritatii apare, astfel, nu ca 0 razmerita oarecare, ci
ca 0 criza de statut, ca 0
din randuiala tradifiei. Celui
care nu admite nici un ascendent, celui care nu accepta nici
o raportare la ordinea care n include, Ia instan!a care 11 face
posibil, nu i se poate transmite nimic. Cine nu are deprinderea de a privi in sus, pe deasupra capului propriu, cine
nu
sa admire, sa respecte, sa compuna cu 0 "superioritate" exterioara sinelui propriu, pe scurt, cine nu crede
decat in propria autoritate
prin a fi
Nu poate fi rasplatit, nu i se poate pro mite nimic. Modelul

este Esus
a to ate", Evrei
1,2. Cj
expresia ho lithos tes kieronomias, "piatra
de Ia Zaharia 4, 7). Singura consimtirea Ia autoritatea Lui

mljlocitoare
(Galateni 3, 18) viata
(Tit 3,
7), aduce rasp lata (Coloseni 3, 24), garanteaza
nestricacioasa
neintinata
(I Petru I, 4). Cu
alte cuvinte, nu uzurpand autoritatea devii

ci,
dimpotriva, adaugand-o vietii tale.
autoritatii
nu e dispret de sine, ci pasul decisiv pentru obtinerea unui
drept: dreptul de a accede la receptivitate, de a participa la
Respingerea autorita!ii, a oricirei autoritati, este simptomul
unei relatu deficiente cu "deasupra", cu topografia "varfului".
Intr-un studiu din 1930 despre piatra unghiulara', Joachim
Jeremias are dreptate sa accentueze sensul ei de "cheie de
bolta", "cap" al construqiei, incoronare (Bauschluflstein).
Sintagma "piatra de temelie" (Eckstein) nu se justifica, din
punctullui de vedere, decat pentru textul din Isaia 2.8,16 (ta
themelia Sion)
pentru cele cateva preluari neo-testamentare.
Sunt invocate surse felurite (Testamentullui Solomon, 22, 7;
23, 2-4; Hippolyt, Elenchos, V, 7,35; Tertullian, Adversus Marcionem, III, 7; Symmachus, Aphraates, precum
pasaje din
Targum
Talmud) care consolideaza acceptiunea de "piatra finala", destinata sa desavaqeasca intreaga constructie.
In aceastti postura - postura autoritatii supreme - este Iisus
"aruncat" dinaintea lui Pilat: "Nu avem imparat decat pe
cezarul!" (loan 19, 15) - striga multimea. La fel strigasera
"omului de neam mare", pIe cat
ia investitura
de a domni: "Nu vrem ca acesta sa domneasca peste noil"
(Luca 19, 4) La fel gandesc
lucratorii nevrednici ai viei:
1. Joachim Jeremias, "KE!pnl:r'1 yrovinc; - 'AKpoyrovmioc;", in Zeitschrift fur die Neutestamentliche Wissenschafi und die Kunde der iilteren
Kirche, nr. 29, 1930, pp. 264-280.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 133
nimeni deasupra noastra! Nici un stdpan in afara de noi!
Rezultatul este transformarea temeliei in piedica
a cheii
de bolta in
zdrobitoare. Ceea ee pentru
e adevar fondator (Isaia 28, 16), pentru
e piatra de poticnire (Isaia 8, 14). Iar neglijarea fundatiei provoaca surparea justitiara a varfului (cJ Psalmi 84, II, care
asociaza adevarul eu pamantul - temelia dreptatea cu
eerul- cheia de bolta). La punerea temeliei luereaza, alaturi
de Iisus, profetii
apostolii - cJ Efeseni 2, 20 -, dar piatra
din capul unghiului e doar Ell). Parabola eulmineaza prin
a avertiza ca inaptitudinea pentru eolaborare liberd cu 0
autoritate binevoitoare
mecanismul autonom
al unei autoritati reetificatoare.
Dineolo de necesare preeiziuni istoriee
filologiee, de "reeonstituiri" contextuale, menite sa liimureasca sensul parabolei
I. Pentru echivalenta "piatra unghiulara - cheie de bolta" se va
consulta cu folos Rene Guenon, Symboles fondamentaux de fa Science
sacree, Gallimard, Paris, 1962, cap. XLIII, pp. 278-291. Se observa
similitudinea fonetica dintre kephas (piatra)
kephale (cap), cu confirmari in ebraicul pinnah, care inseamna
"unghi",
"capetenie"
(Vulgata traduce pinnoth ha-am prin angulos populorum), sau in
arabi, unde rukn e
"unghi", sau "colt", dar
"bazi", "fundament",
cu corolarul rukn el-arkan
unghiurilor", adica varf). E
citat articolul "Eckstein" publicat de Ananda K Coomaraswamy In
numarul din ianuarie 1939 al revistei Speculum, in care se sustine acceptiunea keystone a pietrei unghiulare, diferita de foundation-stone sau
corner-stone. E interesant ca respingerea autoritatii se exprima adesea,
in textele scripturare, ca 0 agresiune avand drept pnta capul, la propriu. loan Botezatorul e decapitat, Sfantul Pet:J.u e crucificat cu capul
in jos, iar una dintre slugile trimise lucratorilor de stapanul viei este
lovita in cap (Marcu 12, 4).
cum putea fi el auzit

citit de auditoriul contemparan
cu ea, trebuie sa avem mereu in vedere faptul ca ea e gandita pentru a spune ceva
dincolo de timpul rostirii ei. Iisus
desigur, celor din preajma, dar, in
timp, vorbqte
celor din "preajma" atemporala a adeziunii la El
la problematica misiunii Sale. Hermeneutul are de instituit
un sens valabil
util pentru cititorul de azi'. E1 nu va urmiiri
comemorarea unui adeviir "de alta data", ci fiuctificarea in
imediat a unui adevar tara patina circumstantiala, a unui
"model" parabolic oridnd actualizabil. Din acest punct
de vedere, Parabola lucratorilor nevrednici ai viei e 0 parabola a raspunderii pe care orice capetenie religioasa 0 are
pentru "turma" care i-a fast data in grija. Orice ierarh poate
fi tentat de 0 "vrednicie" nevrednica. De preluarea in contabilitate proprie a "rodului" obtinut, de blocaj intr-un simt
"gospodaresc" imanent, cu obnubilarea treptata a simtului
pentru Cel care i-a delegat gospodaria. Simone Weil deplange, la un moment dat, tendinta unar reprezentanti ai
clerului de a pune Biserica in locul lui Iisus
2
Din transparenta care sa deschida catre mesajul fondator al credintei
lor, ei devin "piatra de poticnire": deviaza receptivitatea enode la "Dumnezeul Cel Viu" catre suficienta unci institutii. Autoritatea hristica, a
care se dtirui9te,
e inlocuita cu autoritatea piimanteasca a
care
acumuleazd
dispune de
lui, ca de 0 posesiune
privata. E replica terestra a razmeritei provocate in ceruri
de ingerii cazuti. Cazuti pentru ca, fiinte create, au vrut sa
uzurpe autoritatea Creatorului.
1. Cj A. Hultgren, op. cit., p. 374.
2. S. Weil, Lettre a un religieux, Gallimard, Paris, I951.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 135
Parabolele de care ne-am ocupat pana acum au ilustrat
cateva din obstacolele "dasice" ale
cateva dintre
sursele curente ale intelegerii obturate sau
Am vorbit,
despre cauzele ramanerii "in afara" discursului hristic, despre viciul opacitatii. Dar am anticipat deja!
intr-un ait registru, "pozitiv" de data aceasta: aceia al inzestrdriZar necesare pentru a spori
unei bune intaIniri eu
FiuI: pentru a trece, din afara, inauntru. Vom incepe printr-o
suita de parabole organizate in jurul unei teme esentiaIe:
disponibilitatea constanta, neobosita, pentru "survenirea", oricand posibila, dar fara termen cert, a "solutiei".
r. Cj supra, pp. 80-8r.
6
ca forma a receptivitafii
Slujitorul credincios
intelept
Matei 24, 45-51: Cine este oare slujitorul credincios
in{elept,
pe care stdpanull-a pus peste slugile sale ca sd Ie dea hrand fa
timp? Fericit e slujitorul acela pe care, venind
il va
gdsi fdcand
adevdr vd grdiesc cd-l va pune peste toate avufiile sale. Dar dacd slujitorul acela, rdu fiind, va zice in inima
sa: stdpanul meu intarzie ... ,
va incepe sd-i batd pe cei ce
slujesc impreund cu
sd mdnance # sd bea cu befivii, stdpanul
acelui slujitor va veni in ziua cand el nu se
#-n ceasul
pe care nu-l
va despica in doud
partea lui 0 va pune
cu fdfarnicii. Acolo va fi pUngerea
dinfilor.
Luca 12, 42-48: $i a zis Domnul: Cine este iconomul credincios
in{elept pe care stdpanul il va pune peste slugile sale, ca
sd le dea la vreme mdsura lor de grau? Fericit este servul acela

pe care, cand vine stdpanul sdu, il va gdsi fdcand
Adevdr
vd spun cd peste toate avufiile sale il va pune. Dar dacd servul
acefa vazice in inima sa: Stdpanul meu intarzie sd vindl, # va
incepe sd-i batd pe slujitori
pe slujnice
sd mdnance
sa bea
sd se imbete, veni-va stdpanul acelui serv in ziua in care el nu
in ceasul in care el nu
#-1 va tdia in doua, iar
partea lui 0 va pune cu cei necredinciofi. $i servul acela care a
ftiut voia stdpanului fi n-a pregdtit nimic, nici n-a fdcut dupd
voia lui, mult va fi bdtut. lar eel care n-a ftiut, dar a fdcut lucruri
vrednice de bdtaie, pu{in va fi bdtut. De fa eel cdruia i s-a dat
mult, mult se va cere; fi de la eel cdruia i s-a fncredintat mult,
mai mult se va cere.
Slugile veghetoare
Luca 12, 35-38: Sd vd fie mijlocurile-ncinse fi fdcliile aprinse;
fi fi{i asemenea oamenilor care-fi
stdpanul cand se va
fntoarce de fa nuntd, ca venind el fi bdtand, fndatd sd-i deschidd.
Ferici{i sunt servii aceia pe care
cand vine, fi va afla
priveghind. Adevdr vd spun, cd se va fncinge fi-i va pune fa masd
venind zangd ei, le va sluji. Fie cd va veni fa straja a doua,fie
cd va veni fa straja a treia,ferici{i sunt ei de-i va gisi
Portarul
Marcu 13,31-33; 34-37: Cerul fi pdmantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. lar des pre ziua aeeea fi despre ceasul
acefa nimeni nu ftie, nici fngerii din cer, nici Fiul ci numai Tatdl.
Lua{i aminte, priveghea{i # vd ruga{i, cd nu fti{i cand va fi
vremea aceea. E ca un om care a plecat departe, fi-a lisat casa,
a dat puterea pe mana slugilor,fiecdruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit sd vegheze. Afadar, privegheati, cd nu fti{i
cand va veni stdpanul casei: seara, ori fa miezul nOp/ii, ori fa cantatul cocofilor, ori diminea,ta; ca nu cumva, venindfdrd veste, sd
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 139
vd gdseascd dormind. lar ceea ce vd spun voud le spun tuturor:
Privegheafi!
Fuml
Matei 24, 43: Sd cunoaftefi insd aceasta, cd de-ar fti stdpdnul casei fa care ceas at nOpfii vine furu!, ar priveghea
n-ar
ldsa sd i se spargd casa.
Luca 12,39: Dar s-o
pe asta, cd de-ar
stdpdnul casei
in care ceas vine furu!, ar veghea
n-ar Usa sd i se spargd casa.
Cele zece fecioare
Matei 25, 1-13: Atunci asemdna-se-va fmpdrd/ia cerurilor
cu zece ficioare care,
candelele, au
fntru fntdmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune # cinci fn{elepte.
Cele nebune,
candelele, n-au luat cu ele

untdelemn.
lar cele fn/elepte, odatd cu candelele
luat
untdelemn fn
vase. Dar zdbovind mirele, au a/ipit toate
au adormit. lar fa
miezul nOpfii s-a fdcut strigare: latd, vine mirelel, iefifi fntru
fntampinarea lui! Atunci s-au sculat toate ficioarele acelea fi
fmpodobit candelele. lar cele nebune le-au zis celor fn/elepte: Dafi-ne din untdelemnul vostru, cd noud ni se sting candelele. Dar cele fn/elepte le-au rdspuns, zicdnd: Nu, ca nu cumva
sd nu ne ajungd nici noud
nici voud. Mai bine mergefi la cei
ce vand
cumpdra/i-vd. Deci, plecand ele sd cumpere, a venit
mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu ella nuntd
s-a
fnchis. Mai pe urmd au sosit
celelalte ficioare, zicdnd: Doamne,
Doamne, deschide-ne! lar
rdspunzand, fe-a zis: Adevdr va
spun, pe voi nu vd jtiu! Drept aceea, priveghea{i, cd nu jtifi ziua
ji nici ceasul in care Fiul Omului va veni.

Samanta care
singura
Marcu 4, 26-29: $i zicea: "Aja este impdrdfia lui Dumnezeu,
ca un om care aruncd sdmanfa in pdmant, # doanne ji se scoald,
noaptea # ziua, # sdmanfa rdsare ji crejte Idrd ca el sd jtie
cum. Cd pdmantul rodejte de fa sine: mai intai pai, apoi spic,
apoi grau deplin in spic. lar cand rodul se coace, indatd trimite
secera, cd a sosit secerijul. "
In to ate parabolele care invita la veghe
priveghere,
la
neodihnita a celui plecat, intra in joe tema
absenfei
a felului in care poti
trebuie sa-ti organizezi
viata, avand ca reper
absenta celui
Ce faci
in intervalul de timp (nedeterminat) care te separa de reintoarcerea "stapanului"? Intr-un anumit sens, aceasta este
situatia fondatoare a credinfei, a oricarei credinte. Credinta
nu lucreaza cu certitudini imobile, nu se raporteaza la tran"vecinatati" orientative, nu
pe evidente.
Ea este, dimpotriva, un pariu pe inevidenta, un mod de a
trai in lipsa garantiilor ultime, in tensiunea unei expectative
fara termen. Credinta merge pe incredere, speranta, arvuna
rabdare. Ea practica receptivitatea dinaintea unei instante
care nu afirma
nu se afirma imperios. E dialog calm cu 0
"DE CE LE
iN PARABOLE?" 14I
promisiune. A fi credincios nu e a te
teleghidat in
limitele unei dogme
ale unei "legislatii" imediate, ci a
evolua liber in cadrul unui "proiect", asumat rara constrangerea unei "prezente" autoritare. Nu ti se spune ce sa faci,
nu ti se impune 0 adeziune de tipul inregimentarii. Accepti,
in mod lucid, ca trebuie sa creditezi posibilul adevarului,
nu ecuatia lui stearpa. Accepti ca nu ai acces direct la sensullucrurilor, lamisterul angrenajului lor, la intelesul binelui
al rclului, la sursa lumii create, la Dumnezeu. Dar
aftepti. Dumnezeu este, astfel, absen!a care devine prezentd
prin afteptarea tao Cu alte cuvinte,
este - daca ni
se ingaduie acest barbarism - prezentiJicarea inaetualului,
substanJierea unui imediat potential. Prin
intr-un anumit sens, creatorul Creatorului tau.

Parabolele pe care Ie avem in vedere configureaza tema
livrand suficiente detalii pentru a nu lasa loc
unor vagi manevre sentimentale sau speculative.
a. Mai intai, toate ne spun ca nu e yorba de 0
nebuloasa, de "presentimente", visatorie, "intuitii" difuze.
Cei care
ce
pe cine
sosirea
mirelui (Fecioarele nebune) - ceea ee face parte dintr-un
ritual precis
concret - sau
reintoareerea acasa a
stdpanului, 0 reintoareere anuntata ehiar de el
care,
greu de anticipat temporal, este inevitabila. Faptul de a fi
"absent" nu este, deei, actul unei entitati "inchipuite", al
unei presupozitii fara contur, al unei realitati indefinite. rar
eel care
nu
intr-un eveniment obseur
sau intr-un personaj ipotetic.
personajul,
(re)aparitia
lui sunt date. Dar sunt date in modalitatea absen!ei. Sunt
date in aF fel incat sa solicite initiativa, decizia, libertatea,
capacitatea de participare a celor "prezenti". Dumnezeu
nu poate fi prezent in lume
cum e "prezenta" in lume
lumea
rapturile ei. Prin raportare la modul prezentei noastre, prezenta Lui e de tipul absentei, dupa cum
fata de modul prezentei Lui, prezenta no astra e, de asemenea,o specie a absentei, daca nu a nefiintei. Starea fireasca
a lumii create aceasta este: Creatorul e "absent" de pe scena

creaturilor sale, iar creaturile sunt absente de pe scena, transcendenta, a Creatorului. Am fost "alungati" din raiul Lui
L-am alungat din "locuinta" noastra. Numai ca - ni se
spune - aceasta "excomunicare" reciproca, aceasta centrifugalitate instalata intre lumesc
supralumest, e episodica.
Intruparea e pecetea unei ireversibile reintalniri. Dar reintaInirea trebuie
Nu trebuie sa ne ia pe nepregatite,
somnolenti, netrebnici, nedichisiti, indariitnici.
rea trebuie sa fiejelul nostru de aft, cata vreme Cel Anuntat e absent.
E un fapt ca nu suntem
sa ne organizam viata
in functie de repere absente. Avem nevoie de un marcaj
fenn, de trasee previzibile, de reguli fixe. In aceasta privinta,
legile naturii
armatura juridica a comunitatii ni se par infinit mai "utile", mai "de bun-simf', mai adecvate din unghi
pragmatic decat suspensia unei
fara etape planificabile. Legea credintei nu e, propriu-zis, 0 "lege". Eo optiune. Un "semn" catre orizont, 0 deschidere care
produce
reperele din propria ei tenacitate, din parcursul pe care 11 instituie. Miracolul este ca aceasta "deschidere" (catre 0 absenra
pe cale de a "surveni") e in mai mare masura nascatoare de
"DE CE LE
iN PARABOLE?" 143
ordine interioara dedt legiferarile institutiilor curente, cu
abundenta lor "prezenta" in imediat.
b. Din parabolele
rezulta insa ca
nu e 0 forma de pasivitate, de motaiala flasca, petrecuta cu
ochii spre orizont. Nu ni se cere "sa ne ocupam cu
tarea", sa practicam
in sine, inerta
inarticulata.
Ni se cere sa
slujind, asumand 0 activitate utila,
indeplinind 0 indatorire, 0 sarcina.
adauga mereu
faptului de a
0 buna administrare a timpului parcurs in
Plednd, "stapanul" lasa "fiecaruia lucrarea
lui" (Marcu 13,34): "portarul" trebuie sa fie oridnd gata sa
deschida poarta, slujitorul pus peste celelalte slugi trebuie
"sa Ie dea hrana la timp" (Matei 24, 45; Luca 12, 42). Intervalul rezervat
nu tolereaza netrebnicia, iresponsabilitatea, abuzul fata de semeni, nepasarea, supensia oricarei
rigori, necredinta, bazate, toate, pe anticiparea imatura a
unei infinite amdndri a sorocului. Mai mult: dnd vorbim
despre a face cum trebuie ceea ce fi s-a dat de jdcut, trebuie sa
avem in vedere nu 0 hamicie difuza, 0 specie de activism
surescitat,ci capacitatea de a te concentra pe oficiul particular care iti revine, pe lotul tau specific, pe ceea ce ti s-a
delegat ca "sarcina". Poti avea tot soiul de virtuti
tot
soiul de "vrednicii". Daca nu faci lucrul anume pentru care
qti chemat,
pasibil de cea mai severa corectie. Degeaba
s-ar indeletnici "portarul" cu treburile altora: va fi judecat
numai pentru performanta care i-a fost ceruta.
'
1. Cj Charles WE Smith, TheJesus of the Parables, ed. cit., p. 176.
Pe de alta parte, focalizarea tenace asupra unei activitati
precis definite, de natura sa umple intervalul dintre clipa
prezenta
aparitia viitoare,
a celui
nu
trebuie sa se ia pe sine drept scop. Ea este "metabolismul"
conJinutul ei, dar nu are un sens autonom. Fapta
nu trebuie, cu alte cuvinte, sa obnubileze tinta
sa uite, vreun moment, de orientarea ei transcendenta. Ea

va fi, 1n
timp, aplicata
desprinsa de imediat,
eficienta
gratuita, atenta simultan la efectul ei pragmatic
la cerul translucid pe care se proiecteaza.
se
intretine prin fapta, dar fapta se legitimeaza prin fondul ei,
incoruptibil, de
A cadea, monomaniac, in mecanica "productivitatii", a te epuiza in executie oarba, decereb rata, rara dialog cu departarea
cu zenitul, e a te sustrage
incilnirii cu cel
adica a nu-l mai
Te apuci
de lucru pentru a acoperi intelept intervalul pe care 11 ai 1n
fata
rarnai apoi prizonier in interval. Uiti ratiunea pentru care te-ai mobilizat. Te plafonezi in "aici", pierzand
dimensiunea totodata relativizanta
salutara a lui "dincolo".
in imediatetea timpului cotidian
ratezi "timpul
eel mare" al sorocului eshatologic. eu alte cuvinte, 1nlocuexpectativa seminala prin cronologie stearpa.
c. Parabola semintei care
singura se refera, in numai
patru versete, tocmai la raportul dintre cele doua registre
ale timpului, cu care se
(sau ar trebui sa se impleteasca) viata celui care
Ni se
pe de 0
parte, despre marele ciclu al1nsamantarii
recoltei, un ciclu
care evoca relatia dintre inceput
sfaqit, dintre origine
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 145
fecunda
apoteoza apocaliptid, dintre prima carte a Scripturii
carte a ei ultima. Pe fundalul cosmic al acestui spectacol, se deseneaza, pe de alta parte, ciclul minor al vietii
cotidiene, al destinului individual: ciclul zilei
noptii, al
somnului
al starii de veghe. Ciclul dintai, care descrie
traseul dintre Alfa
Omega, are 0 amploare de natura
sa-l fad imperceptibil. Nu-l putem masura. Nu traim in
lui. E de observat, de altfel, d, intre cele doua
capete ale lui (care, de fapt, se suprapun, dci
e
deja prezent in episodul inaugural,
cum recolta e deja
prezenta in samanta), intervalul e obscur
incontrolabil.
La suprafata acestui interval se afla istoria, care insa nu se
legitimeaza
nu se explid decat prin ceea ce se petrece in
ascunsul ei. Acolo, in ascuns, "se face" istoria. "Realitatea"
nu e decat camuflajul unei subterane germinative, chipul
exterior al unui proces de "coacere", cu alte legi
alte
orizonturi decat cele presupuse
Dincolo de istoria factuala sau, mai exact, dincoace de ea, are loc evolutia
unei virtualitati spre propria ei actualizare: parcursul, plin
de consecinte, al unei insamantari. Dad te situezi strict in
perimetrul temporal al ciclului mic, nu poti vorbi de un
sens al istoriei, cum nu poti vorbi de sens in general. "Sensul"
se
dupa 0 regula stricta, dar inefabila. Nu ,,11
dai": participi la constituirea lui, chiar dad, asemenea semanatorului, "nu
cum". Sensul istoriei
al universului creat
nu poate fi obiect de
Nu e ceva de inventat sau de
gasit. E ceva de creditat. Iar formula revelata a acestui "credit"
este "Imparatia lui Dumnezeu"
orientarea constanta spre
ea. Ceea ce ni se cere e sa credem in aceasta perspectiva
sa
implinirea ei. Ni se cere sa introducem in ciclul
secund al vietii noastre - repetitiv ca atare, previzibil dimensiunea ciclului mare: altfel spus, sa cultivam increderea
rabdarea. Aceasta este "intelepciunea agricultorului".
El are: I. incredere in dezvoltarea autonoma ("automata",
automate, spune textul grecesc) a semintei,
nu 0 pricepe
nu 0 poate influenta,
2.
sa traiasca
sa
doarma
sa se trezeasca destins, ca unul care nu se indoiqte de legatura inevitabila dintre semanat
secerif. Intre
clipa decisiva a insamantarii

clipa incontumabila a culesului e spatiullibertatii sale. 0 libertate care nu poate face
abstractie de ritrnurile "naturii" (ziua
noaptea), dar 0
libertate in al carei sub sol se
lent
ascuns 0 intreaga
cosmogonie. incredere, rabdare
ritm, aceasta este "tehnica"
de
a ordinii finale. Aceasta este "respiratia" libertatii
Ea nu are nimic de-a face nici cu zelul insomniac, nici cu vreo amorteala utopica.
Parabola
prin urmare, despre doua feluri de
timp: timpul mare, ceresc, al arcului dintre inceput
timpul mic, pamantesc, al cadentei zilnice. Timpul cel

mare nu e la capatul timpului mic, nu e revarsarea vii to are
a efemerului in etemitate. Timpul mare lucreaza deja, nevazut, dar sigur, la temelia timpuluimic. Cu alte cuvinte, el
e dtga prezent. Problema este ca, in mod
noi nu
suntem prezenti in el.
com una
doar
intr-o jumatate a timpului
crede ca aceasta jumatate este
1. Filipeni I, 6: " .. .incredintat fiind eu de aceasta: eel care a inceput in voi lucrul eel bun it va duce la capat ... "
"DE CE LE
TN PARABOLE?" 147
tot timpul, timpul intreg. Timpul lumii oculteaza timpul
adid timpul mare. Evidenfa istorid dislod
inevidenfa eshatologid. Or, parabolele hristice
propun
tocmai sa
individuala in cadrele timpului total. Nu sa anuleze imediatul, ci sa-l
sa-l "dezlege". Prezentul devine mai adevarat, dad e trait de la 0
anumita depiirtare, dad se decupeaza pe un fundal de "inactualitate". Cine
prezentul doarca prezent', tara dirnensiunea seminala a timpului mare, tara 0
constanta
la timpul Impara#ei, inceteaza sa mai fie 0
adid
lasa prezentul nelocuit. Ca un agricultor care, culcandu-se
trezindu-se "automat", tara sa fi semanat nimic, devine 0
simpla vietate in metabolismul ograzii proprii.
Cea mai buna
a
in intervalul dintre
inceput
este efortul neintrerupt de a cupla timpul
zilei cu timpul Impara#ei; timpul care # s-a dat, cu Sursa
din care
s-a dat timpul. Trebuie,
sa
simultan
in cele doua registre ale timpului: timpul tau, in care
I. Dan Otto Via (Die Gleichnisse Jesu: ihre literarische und existentiale Dimension, Chr. Kaiser Verlag, Munchen, 1970, p. I24) e indreptatit sa vada in parabola sernintei care
singura 0 refIeqie
despre sensul "prezentului". Prezentul, spune el, ca tirnp
spatJu
al vietii, e un dar. EI nu trebuie insa epuizat printr-o straduinta crispata de a "realiza" viitorul. Ramane intotdeauna loc
pentru
sornn ... Pe de alta parte, orice dar irnplica 0 exigenra. Prezentul trebuie trait sub specia iminen{ei (Dringlichkeit), adica in perspectiva
unui final care poate veni pe
Singura obiectJune pe
care 0 am este ca Dan Otto Via accentueaza prea apasat asupra "finalului" ca "viitor". Din punctul rneu de vedere, prezentul trebuie
trait sub specia Imparariei, care nu e in viitor, ci este, dupa Intrupare, deja prezenta.
singur,
timpul lui Dumnezeu, in care
insot:it. A te
raporta la timpul Imparatiei e a trai deopotriva viata agricultorului
a semintei, ate redefini, clipa de clipa, in terrnenii posibilului tau, a contempla fiecare zi ca pe latenta unei
incoltiri.
o distinqie lamuritoare in perimetrul temporalitatii
face Giorgio Agamben, intr-un scurt eseu intitulat "Biserica
Imparat:ia"'. Ne
deopotriva, in trei registre ale
timpului: timpul cronologic (liniar, omogen, potential infinit), timpul apocaliptic (timp al
timpului, al ultimei
zile, al maniei)
timpul mesianic, care se situeaza in desfatimpului cronologic, dar se
printr-o constanta raportare la timpul apocaliptic. Timpul mesianic este
,,0 transforrnare calitativa a timpului trait", un fel de a traversa "ziua de azi" din perspectiva "zilei care va veni". Cu
alte cuvinte, el implicii asumarea vremelniciei ca vremelnicie, parcurgerea ei ca pe un interval care exista
nu existii,
ca pe un real secund, fara alta consistenta ontologicii dedt
aceea pe care i-o da disolutia lui finala. Timpul mesianic e
timpul
Agamben citeaza, in acest sens, un tulbupasaj din I Corinteni 7, 29-31, despre modul in care
ar trebui sa functionam intr-un context al "vremii care se
scurteaza": sa te intristezi ca
cum nu te-ai intrista, sa te
bucuri ca
dnd nu te-ai bucura, sa ai ca
cum n-ai avea:
" ... cei ce se folosesc de lumea aceasta" sa se foloseascii de
ea "ca
cum nu s-ar folosi deplin; ciici chipullumii acesteia
1. Cj Giorgio Agamben, Prietenul fi aite eseuri, Humanitas, Bucu 20I2, pp. 55-68.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 149
trece". Regula vietii in vremelnicie, spune Agamben, por. nind de la textul paulin, e viata "ca
cum nu" (hos me), "ca
cum nu" e viata adevarati, viata intreaga. E regula
a
Intre "timpul mic"
"timpul mare" exista complementaritate, dar
0 misterioasa contradiqie. Cel instalat (temporar) in ciclul terestru
ca el se va incheia "pe
fie ca e yorba de a doua venire a Celui

fie ca e
de finalul contingent, adica de moartea individuala.
este, cu alte cuvinte, un mod de a conlucra cu
0 neintrerupta raportare la inanticipabil.

Intrucat Cel
vine pe
singurul fel in
care poti obtine Intalnirea cu El este sa faci din posibilul
surprizei, din arbitrarul
substanta
Sale. Numai cel care
mereu treaz, e pregatit pentru
ceea ce vine pe
Cel care
suspenda, de
fapt, caracterul
al venirii "pe
Aceasti paradoxala situatie e sporita

de contrastul dintre
impredictibilul venirii Celui
imperativul "punctualitatii" in distribuirea hranei, transmis de "stapan" slujitorului pus sa-i administreze gospodaria in absenta sa. Nu
cand se Intoarce "Domnul", dar, parra una alta, trebuie sa
ne indeplinim Indatoririle "la timp" (en kairo). A fi riguros
1. Moises Mayordomo citeaza (in R. Zimmermann, Kompendium ... , ed. cit., p. 499) 0 istorioara rabinica din secolul II d. Hr. pe
tema: "Rabinul Eliezer spune:
cu 0 zi inainte de
moartea tao Dar ucenicii sai I-au intrebat pe Rabinul Eliezer: Cum
poate sa
un om in ce zi va muri? RabinuIIe-a raspuns: tocmai
de aceea ar trebui sa te
inca de azi; poate ca maine mori."
pe un fond de incertitudine, a fi "exact" intr-un context
nesistematizabil
nemasurabil - aceasta este regula de viata
pe care Iisus 0 recomanda ucenicilor.
A fi prezent "aici", fara sa fii nici 0 clip a absent din "dincolo" e un exercitiu spiritual universal. Repetarea Numelui
divin, rugaciunea continua a inimii, sau macar 0 scurta
privire aruncata, la miezul zilei, spre cer se regasesc in arsenalul "tehnic" al tuturor religiilor. Un rol asemanator poate
avea referinp constanta la perspectiva mortii sau "trezia"
constanta a interogativitatii. Prin ele, planimetria vietii zilnice capata dimensiunea unui "joc secund" tonifiant. Cotidianul ramane integral asumat, dar se lasa absorbit totodata
in alt registru, echivalent unei
din scara", unei "rupturi de nivel". Plafonul imanent se deschide, facind loc unui
"zbor invers", restaurator.! S-ar spune ci eel care
are
vocap.a bilocafiei. E prezent
in imediat,
in transcendent;l.
Cum spune Kierkegaard, " ...
fericirii
reuceea ce altfel pare imposibil, anume sa fie in doua locuri
deodata: lucreazi in ceruri
de asemenea
pe pamant"!
d. Cel care
pare,
sa fie inzestrat cu 0
virtute rara
subtila: virtutea de a trai simultan in timp
1. D.T. Suzuki, intrebat cum e cand atingi satori, experienta zen
a "trezirii", a raspuns: "Este exact ca experienta cotidiana
numai cii
cam cu cinci centimetri deasupra pamantului." Despre
"a merge pe aer", sau "a ciilari vantul" in spatiul buddhist, if. Alan
W. Watts, The 'Way ojZen, Penguin, New York, 1974, pp. 41-42 (trad.
rom.: CaleaZen, trad. de Iulia Waniek, Humanitas,
20I2).
2. S0ren Kierkegaard, Opere, III, trad. din daneza de Ana-Stanca
Tabarasi, Humanitas,
20n, p. 328.
"DE CE LE
iN PARABOLE?" I5I
in afara lui, in certitudinea imediatului
in incertitudinea
perspectivei ultime, in
a cotidianului
in
zilei de pe urma. S-ar zice ca parabolele
cer insului care se afla in
de a
0
"calificare"
din com un, 0 structura aparte: el trebuie
sa reziste unei solicitari contradictorii, unei "dedublari"
riscante; trebuie, in fond, sa fie deopotriva prezent in lume
absent din ea, sa consimta la destinul sau pamantesc,
ins a ca e
de un destin de tranzit. A fi "intre
oameni"
a fi, totodata, "cu Dumnezeu" nu e 0 indeletnicire la indemana oricui. Textele nu incurajeaza,
vreo fonna de
Ceea ce ni se cere nu este

sa avem "geniul"
ci, dimpotriva, umilitatea ei. Ni
se cere sa nu ne instaltim, confortabil
suficient, in "subin
curente, sa nu acordam "actualita?i" dimensiuni monumentale. Ni se cere - cu un cuvant atribuit lui
Esus in Evanghelia dupa Toma - sa fim "trecatori". Nu
intamplator, "eroii"
sunt
in
fel incat sa
ilustreze categorii sociale socotite, in contextul epocii, modeste, daca nu inferioare: sclavi, fete oarecare din escorta
portari. (In ierarhia romana a sclavilor, portarulostiarius - se afla pe una din cele mai de jos trepte. La fel
in ordinele monahale ale Europei Occidentale.) Acestea
sunt "modelele" care ni se propun. Ni se propune postura
slujitorului, a insotitoarelor, a paznicului de la intrarea in
gospodarie.
mai multe despre
decat regii. Pentru ca au 0
mai
a propriei
a inconsistentei lor existentiale, a
lor.
In nenumarate locuri din Sciptura,
sunt
"rabi" (ai lui Dumnezeu). Nu e 0 condamnare la servilitate.
E un fel de a spune d. "spatiul" pe care rabul 11 percepe deasupra sa e mai inalt dedt cella care se raporteaza
Robul are mai mult "spatiu de

dedt stcipanul,
mai mult loc pentru aspiratie
speranta. A fi rob e a avea,
prin
situarea ta, deprinderea de a privi in sus. 1ar
tarea nu e altceva decat facultatea de a te
privind in
sus, spre 0 alta lume dedt lumea din care faci parte. Sa adaugam d. 0 forma traditionala a
e
rugaciunea
d. nimeni nu
sa roage
sa se raage mai bine dedt
rabul, dnd se afla dinaintea stapanului sau.
Evident, nu e suficient sa fii rob ca sa intri in posesia
secretului salvator al
Robia are
ea intunericul
ei, inertiile ei, opacitatea ei, dad. nu
conditia
somnolentei, a supunerii statice.
'
In avantaj e doar "robul
care vegheaza", robul care nu se lasa ispitit de somn, mai
cu seama cand
Robul acesta, care ramane
treaz
toate indatoririle, va fi tratat, la
intoarcerea stapanului, ca un oaspete privilegiat: stapanul
"se va incinge"
11 va servi la masa. eu alte cuvinte,
eel care
devine, la capatul
una cu obiectul
sale. Devine "stapan": slujind, binemerita sa
fie slujit.
se recomanda, 0 data mai mult, in acest
pasaj, drept asumarea consecventa a unui statut paradoxal:
smerenie
autoritate, daruire
dar, rabie
putere.
1. B.T.D. Smith (The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical
Study, Cambridge, University Press, 1937) citeaza (p. 105) un proverb
evreiesc, dupa care "din zece masuri de somn date lumii, robii au
primit noua, iar restul oamenilor una".
"DE CE LE
iN PARABOLE?" I53
Intrudt, la Matei, Parabola slujitorului credincios
intelept se adreseaza apostolilor, e limpede ca "morala" ei are
de-a face
cu rostul
pe care trebuie sa Ie ilustreze clerul, ierarhia bisericeasca, presupusa a administra
corect intervalul "absentei stapanului". 0 confirma
exegeza modema, dar
cea a prime10r veacuri
Ni se
deci, intre alte1e, despre oficiul incredintat de
Dumnezeu
(Ca
in pasaje1e din 2 Timotei 2, 24sau Tit I, 7.) Ei sunt
(adica au un "mandat", 0 "delegatie") sa pastoreasca comunitatea semenilor lor in intervaluI, saturat de
dintre ziua de azi
Ziua Judecatii.
e faptul ca ei nu sunt
in postura unor cdpetenii
severe, a unor distribuitori de porunci, a unor "stapani".
Ceea ce Ii se cere e "sa dea hrana la timp" celor pe care ii
pastoresc, adica sa Ie fie de folos, sa-i slujeasca, sa-i gospodareasca, sa Ie intre(:ina metabolismul spiritual. Acit. "Stapanul"
nu le-a
cu alte cuvinte, rolul sau, ci i-a tacut
"mai mari" intr-o activitate subalternd: nobila, de neinlocuit, dar auxiliara. A operat,
un transfer temporar de
responsabilitate. Cei care inte1eg acest transfer drept legitimare personaM, drept "e1eqiune" care indeamna la
arbitrara
vanitoasa, vor cadea in pacatul
vor
fi evacuati. Comportamentul de vatafbrutal, ademenit de
placerile
se
cu
cu sufletul (vinovatul
va fi "despicat in doua" - spune textul azvarlit in iad,
I. Cj S Irineu, Adversus Haereses, cartea IV, 26, 5, sau Tertullian,
Adversus Marcionem, cartea IV, 29, 9, apud Christine Gerber, "Es
ist stets h6chste Zeit (Vom treuen und untreuen Haushalter)", in R.
Zimmermann, Kompendium ... , ed. cit., p. qo.
laolalta cu fatamicii). E inevitabil ca aceasta parabola sa ne
vina in minte ori de cite ori slujitorii Bisericii aluneca spre
triumfalism, suficienta, mandrie lumeasca
eficientiJ. lucrativa, ori de cate ori unele publicatii religioase sau posturi de
televiziune "de profil" adopta tonul
limbajul discursului
omagial: la noi cel putin, 0 sumedenie de parohi
teologi
vorbesc despre "Biserica noastra" cum vorbeau
de
pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaitele patriotice

despre
exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe
de slava
Ca
cum rostul Bisericii pe lume ar fi
faca chip cioplit, sa se inalte pe sine, iar rostul slujitorilor
ei infloreasca portretul. A asmuti asupra unui slujitor bisericesc,
a unui "rob" allui Dumnezeu (care
a ales prin monahism nu doar lepadarea de lume, ci
lepadarea de sine), toate hergheliile preamaririi
e a-I supune unei ispite ucigatoare.
e. Somn,
Noapte. La prima vedere, parabolele pe
care Ie comentam construiesc pe opozitia ferma dintre
somn
veghe,
dintre claritatea zilei
intunericul noctum. Trebuie
sa observiim ca nici somnul, nici noaptea
nu sunt monoton "negative", dupa cum nici simpla insomnie sau perpetuitatea diuma nu sunt conditii suficiente
cu atat mai putin optime) pentru a mijloci experienta
tarii lucide. In definitiv, toate cele zece fecioare
#
cele "intelepte") dorm (cum doarme
agricultorul din
Parabola semintei care
singurii), ceea ce
pe de 0 parte, ca somnul ca atare nu e interzis in mod formal
pe de alta, ca faptul de a nu dormi nu e, in sine, suficient
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 155
pentru a semnala buna
eshatologica a
rului". Slujitorul credincios
intelept (Luca 12, 42-46)
nu se distinge, in primul rand, prin virtute a de a ramane
treaz, ci prin
cu care
in
absenta stapanului, sarcina care i-a fost incredintata.' A fi
"pregatit" (hetoimos) lnsearnna nu atat a
din ritmul vieti.i
zilnice, dt a avea 0 constanta "prezenta de spirit", a asuma
activa ca mod de viata, ca speranta in act.
2
Important este ca "ori de veghem, ori de dormim - impreuna
cu El sa vietuim" (1 Tesaloniceni 5, 10). Cu alte cuvinte,
avem de-a face cu un tip de veghe care e deasupra altemantei dintre trezie
somn: ca
cum "ochiul inchis afara inauntru se
ca
cum somnul trebuie sa se instaleze
fara adormirea totala a
vigile. Cel care
nu face, in timpul noptii, dedt sa treaca de la
alerta, dinamica, la
latenta. Cine e "pregatit" nu
e, nu trebuie sa fie, mai putin pregatit cand doarme. A fi
pregatit tocmai asta inseamna: a fi pregatit tot timpul, oricand, chiar
in episoadele crepusculare din curgerea orelor.
omogenizeazd fragmentele timpului. Practicata
ca mod de a ft,
nu poate fi intermitenta. Ea devine
o
constanta a omului, 0 "facultate" constitutiva.
Nu
dnd dormi, mai putiu inteligent, mai putiu iubitor,
mai putin cinstit dedt atunci dnd
treaz. La fel, nu
mai putin dedicat Imparatiei, mai nepasator fata de
I. Cf Christine Gerber, op. cit., p. 167.
2. Cf
Craig L. Blomberg, Die GleichnisseJesu: ihre Interpretation
in Tbeorie und Praxis, R. Brockhaus Verlag, Wuppertal, 1998, p. 249:
veghea nu e de luat, neaparat, in sens literal.
majestatea ei plina de consecinte. Somnul devine vinovat
numai dad merge pana la parasirea de sine, pana la imp ietrirea ultima. lar acest tip de somn poate surveni
in timpul starii de veghe. La somnul "dium", la cei care traiesc,
zi de zi, in semi-trezia unei
adumbrite se refera,
mai curand, textele. Sau la cei care se
in somn ca
intr-un refugiu, ca intr-o amnezie auto-indusa, ca intr-un

teritoriu protejat, cu aparentd (falsa) capacitate de vindecare. Dar din aceasta stare nu se iese prin simpla demonizare a somnului firesc, sau prin alunecarea intr-o ingrijorata
Nu "trezie" stearpa, ci "trezvie" monahala, nu
neodihna isterid, ci atenfie calma, dar constanta, purtare
de grija, efort de a fi mereu "in garda" - iata "obiectivul"
parabolelor!
In toate textele la care ne referim, somnul e,
mai
curand 0 metafora a derapajului, a ratacirii, a
tei. In aceasta privinta, Noul Testament e in consonanta
cu sumedenie de discursuri sapienjiale ale vremii sale,
nu neaparat
lata un exemplu: ,,0, neamurilor, 0,
pamantenilor care v-ati dat betiei
sornnului
incetati sa va mai bucurati de farmecul somnului irajional.

Indepartaji-va de lumina care este mtuneric." ("Poimandres",
I. "Noul Testament nu sugereaza niciodata cii. trebuie sa traim in
surescitare eshatologicii.
in anxietate." (Klyne Snodgrass, Stories
with Intent. A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus, WE.
Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge,
2008, p. 518.
2. Pentru intreaga problematica a veghei
somnului, if. Evald
L6vestam, Spiritual Wakefulness in the New Testament, Lunds Universitets Arsskrift, trad. WE Salisbury, Gleerup, Lund, 1963.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I57
Corpus Hermeticum, I, 27) Somnul apare, in acest context,
ca analogie a betiei
ignorantei. E "somnul irarional", asimilabil nu pur
simplu intunericului, ci unei lumini intunecoase. "Lumina intunecoasa" e 0 buna definitie a ispitei:
absorbanta ca lumina
destructuranta ca intunericul. $i la
Matei (26,38-46) sau la Marcu (I4, 34-42) somnul e asociat
cu pacatul. Luca (22, 45-46) adauga 0 nuanta aparte: se
spune despre apostoli ci in gradina Ghetsimani adorm "de
tristete". Cand nu mai e nimic de
cand speranta e
fisurata, somnul apare ca reflex de aparare, ca adapost. In
aceasta acceptie a sa, somnul e la antipodul
iar
se
0 data mai mult, ca esentialmente
tonica, daci nu chiar ca sursa de buna dispozitie, de voioexistentiala.
Invecinat cu "ratacirea" (plane)
cu "inchipuirea" (phantasia)
intretinut de "spiritele" arogantei, minciunii, nedreptatii, desfr<1ului, "somnul" e totuna cu pierderea reperelor,
cu solutiile divagatorii
cu suspensia virtutilor elementare.
apare, de pilda, in Testamentele celor doisprezece patriarhi,
o apocrita a Vechiului Testament, presupusa a reproduce
marturiile celor doisprezece copii ai lui lacov catre fiii lor.'
A nu dormi inseamna, prin urmare, a rezista intunericului, a nu rata ocazia (a nu pierde momentul), a fi mereu
pregatit pentru moarte sau pentru Judecata Pinala, a fi responsabil clipa de clipa, a
tentatiile centrifugale, a "tine
aprinsa" lumina discemamantului, a verticalitatii (orizontala
I. Cf C.H. Dodd, The Parables if the Kingdom, Nisbet & Co., London, 1936, p. 157, n. 1.
e, prin definitie, pozitia somnului), pe scurt a fi infelept, a
alege un mod de viati, un tip de angajare care sa tina cont
tara incetare de perspectiva Imparatiei lui Dumnezeu.' Termenul grecesc folosit aici pentru "intelept" e phronimos, ca
opus lui moros (smintit, nebun). In definitiv, a fi inrelept e
"a fi in toate mintile", a fi
a te
la timp, a
nu te lasa "prostit" de autoritatea mundana. Nu exista intelepciune tara participarea astutiei mentale, a inteligentei'.
e, in acest sens, atitudinea definitorie a inteligenfei. Sa nu ne ferim de cuvinte:
care nu realizeaza ca intoarcerea stapanului e inevitabila sau fecioarele
care se inarmeaza cu lampi, dar uita sa ia
ulei pentru aprinderea lor, nu sunt strict
neglijenti,
"nebuni".
Sunt, inainte de toate,
vinovafi de a fi
Sunt
cum suntem cu totii, atunci cand sucombam, somnambulic, sub grija
neingrijirea) fiecarei zile.
Ca
somnul, noaptea nu trebuie "innegrita" simplificator. E drept, ea este, de multe ori, 0 metafora a obtuzitarii
a degenerescentei interioare, a haosului. "Era
noapte", spune Evanghelia lui loan (I3, 30) pentru a situa,
"scenografic", tradarea lui luda. Rastignirea se asociaza
ea
cu un episod de intuneric (Marcu I5, 33). Pedeapsa suprema
e azvarlirea in "intunericul cel mai din afara" (Matei 8, I2;
22, I3; 25, I3). Parusia, dimpotriva, e 0 experienta aurorala
("noaptea e pe
Romani I3, 12), un eveniment pregdtit pentru cei pregdtifi, pentru "fiii zilei" (if. I Tesaloniceni
1. Cj K Snodgrass, op. cit., p. 518.
2. Vom reveni asupra aeestei teme, eu referire la Parabola ieonomului nedrept (if. infra, pp. 271.
urm.)
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 159
5, 5, 8). Dar Iisus nu recurge decat rareori la definitii in albnegru. Noaptea, ca metafora a lumii cazute, e, in
timp, spafiul afteptdrii zilei, loc al fntdlnirii cu eel
ambianta a intoarcerii stapanului. Petrecerea de nunta la
care urmeaza sa ia parte fecioarele intelepte e 0 petrecere
de noapte. Cand mirele e de fata, noaptea capata 0 iradiere
sarbatoreasca. E teritoriul manifestarii lui Dumnezeu (if.
Exodul II, 4:
Domnul: La miezul nopp.i Eu
voi trece prin Egipt"). Noaptea are
conotatia catastrofei
(noaptea Yin hotul, Judecata, moartea), dar
pe aceea a tainei. "Intunericul dumnezeiesc" nu se lasa cuprins, lamurit,
de "luminile" ratiunii.' Apofatismul e tocmai adaptarea
minp.i la misterul Fiintei Supreme, la indicibilul ei noptatic.
Noaptea e, cu alte cuvinte, unul din modurile de aparip.e
ale divinului, atmosfera providentiala a sperantei, a credintei, a rugaciunii. Pe fundalul ei, tocmai ziua, ziua cea de pe
urma, a celei de a doua veniri, poate fi resimp.ta, paradoxalmente, ca
Noaptea e testul veghei (semnalat

de rugaciunea S Vasile eel Mare de la inceputul miezonopticii: " ... Ca sa nu fim aflap. zacand
dormind ... "),
noaptea e, pentru omul cazut, substanta in maruntaiele
careia se cauta adevarul. Ziua (dimineata) - spune psalmul
I. Cj Vladimir Lossky, Teologia misticd a Bisericii Riisdritene, Ed.
Bonifaciu,
1998, trad. pro Vasile Raduca, cap. Jntunericul
dumnezeiesc". Cj
versiunea apuseana a noptii care poate apropia
de Dumnezeu (0 noapte "mai fiumoasa decat rasaritul") la misticul
spaniol loan al Crucii.
2. AI doilea tropar cantat in prima parte a slujbei de la miezul
noptii suna astfel: "La ziua cea
gandind, suflete al
meu privegheazii."
91, in versetul 3 - e momentul milei, al bundtdfii JudecatoruIui, iar noaptea e momentul adevdrului. Priveghetorul,
eel care
e eel care asuma conditia interogatiei increzatoare, a atentiei disponibile, a celui aflat pe drum. lar
e anticiparea, Ia vreme de noapte, a diminetii,
capacitatea de a ramane in mers, in ciuda suspendarii reperelor pe care 0 aduce cu sine intunericul.
f. Furul. Scurta Parabola a furului (hotului) pune de
asemenea Ia incercare (ca
simbolismul somnului
al
noptii) "coerenta" monocolod a simtului comun. Intr-un
context in care personajul principal, eel care urmeaza sa
vina, eel
nu e aitul decat Dumnezeu
recursul
la figura categoric negativa a "hotului" e stupefianta. Poate
fi a doua venire a lui Iisus asemanata cu un atac banditesc,
cu 0 spargere? Ei bine, Evanghelia nu ezita sa sugereze ca
cele doua tipuri de evenimente au ceva in comun. " ... precum un fur noaptea, ap vine ziua Domnului" - se spune in
Prima Epistola catre Tesaloniceni (5, 2; if.
2 Petru 3, 10;
Apocalipsa 3, 3; 16, 15)' Caracterul
al Parusiei,
survenirea "fad veste" (Luca 21,34-35) a apoteozei finale,
are - s-ar zice - ceva amenintator: mantuire pentru unii, pedeapsa pentru altii, beatitudine pentru unii, catastrOfa pentru
altii. Dimensiunea dureroasa
ultimativa a momentului
face posibila analogia cu durerile facerii
chin,
euforie
innoitoare; if. I Tesaloniceni 5, 3)
cu potopul (Luca 17,
26-27: "Precum a fost in zilele lui Noe,
va fi
in zilele
Fiului Omului").
Preocuparea de a "pozitiva" precaritatea, defectiunea,
derapajul sau, in orice caz, de a da negativitatii 0
"DE CE LE
IN PARABOLE?" r6r
revine sistematic in discursul evanghelic: fiul risipitor, iconomul nedrept,
ralharul (eel de pe cruce), femeia
pacatoasa - sunt tot aratea chipuri ale indigentei recuperate:
In cazul de fata, analcgia dintre atacul de noapte al hotului
a Zilei de pe urma valorifica, in
primul rand, dteva certe asemanan: instantaneitatea, imprevizibilul, vulnerabilitatea celui care "nu se
sau
nepregatit. Semnificative sunt insa
deosebirile.
Mai intli e de observat ca, in vreme ce in toate celelalte
parabole cei care trebuie sa vegheze sunt toti slugi, in Parabola furului eel care "rateaza" momentul e stapanul casei.
Rolurile se inverseaza: hotul e Fiul Omului, iar stiipanul nevigilent e eel aflat in culpa'; un indiciu rapid al faptului ca
ierarhiile
criteriile curente nu sunt relevante pentru evaluarea finala. "A te tine treaz" (gregoreo) e 0 exigenta universala.
stapanul,
slugile pot fi
in delict de somnolenta.
unul,
ceilalti ar veghea, "daca ar
Dar nu
Prin
urmare, vor fi 1uati prin surprindere. Aici insa intra in joe
o diferenta esentiala pentru a defini "calitatea"
nu e sigur ca furul va veni, dar e sigur ca vremea Impariitiei
va veni. Nu vrem sa vina furul, dar vrem sa vina Iisus. Cel
care
un hot lucreaza cu 0 ipoteza (indezirabila).
Cel care
Ziua de Apoi se
in orizontul unei
certitudini (dorite). Revenind, pe de alta parte, la disjunctia
comuna dintre talharul rau
ralharitul inocent, yom spune
1. "Eroi imorali" s-a spus. Cj Tim Schramm, Kathrin Lowenstein,
Unmoralische Helden. AnstijSige G!eichnisse Jesu, Vadenhoeck & Ruprecht,
Gottingen, 1986.
2. J. Jeremias, apud C. Blomberg, op. cit., p. 249, ll. 59.
d necazul nu e 0 perspectiva garantata in
masura
in care e garantata perspectiva solutiei benefice. E drept,
nu e exclus ca solutia sa arate altfel dedt ne-am imaginat,
sa se prezinte, intr-o prima instanta, ca un accident pagubos, dad nu chiar ca 0 amenintare. Fapt e d
raul (poten-
tial),
binele (promis) trebuie
cu
"prezenta
de spirit", in
ecvanima, stare de veghe.
g. In Parabola celor zece fecioare existii un episod care,
in logica textului e perfect acoperit (n-ati vegheat cum
trebuie, ergo nu yeti intra la nunta), po ate provoca un anumit inconfort hermeneutic. E taina
inchise.
din alte pasaje evanghelice, d, in principiu, celui care vrea

!i cere sa intre i se permite sa 0 fad. ,,A fi in afara" nu e 0 conditie definitiva, mai ales dnd dorinta de a
din aceasta
conditie e afirmata elar: "Cereti
vi se va da; dutati
veti afla;
celui ce bate i se va deschide" (Matei 7, 7).
fecioarelor "nebune" Ii se interzice accesul, in ciuda
cererii lor de a-I obtine. "Intrarea" riimane pecetluita (if.
Luca 13, 25). Exegeza feminista a gasit, in acest pasaj, prilejul
unei dezlantuite razmerite ideologice
'
: nu e "normal" ca
fecioarele intelepte sa nu dea putin ulei
"colegelor" lor
mai natingi
nu e "normal" nici ca incurajarea din Evanghelia dupa Matei (7, 7) sa nu fie respectata. Cat despre
I. V. Balabanski, "Opening the Closed Door: a Feminist Reading
of the Wise and Foolish Virgins (Mt. 25, 1-13)", in M.A. Beavis (ed.),
The Lost Coin. Parables of WOmen, WOrk and Wisdom, seria "The Biblical Seminar", 86, Sheffield Academic Press, London/New York,
2002, pp. 71-97. Cj
Luise Schottroff, Die Gleichnisse Jesu, Giitersloher Verlagshaus, Giitersloh, 2005, pp. 44-54.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 163
mire, el
incalcii. propria conduita, procedand asemenea
carturarilor
fa...riseilor, care inchid Imparatia cerurilor dinaintea oamenilor (Matei 23, 13). E ins a de la sine inteles ca
parabola
propune sa livreze un cod de buna (generoasa) purtare pentru un nobil intemat de fete. Nu 0 lectura
"sindicala" se
de la noi. Iar despre modul hristic
de a-i chema pe to/i, punand
conditii care sa excluda
suspendarea efortului participativ, a privegherii active, am
mai vorbit. [ Intr-un capitol urmator ne yom ocupa
de
complicata tema a
care se inchid
se deschid, dupa
un scenariu simbolic riguros
nuantat deopotriva! Deocamdata, ne yom opri la un detaliu al textului de natura sa
puna in lumina ee se aJteaptd de fa eel care
Cand cele
cinci fecioare "nebune" insista sa intre in spatiul serbarii,
spunand "Doamne, Doamne, deschide-ne!", raspunsullui
Iisus nu e unul ritos punitiv. El invoca mai curand 0 criza
de
de recunoaJtere: "Adeviir va spun, pe voi nu
va
Pasajul
de capitolul 7 din
Evanghelie (7, 21: "Nu tot eel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va
intra in imparatia cerurilor"
7, 23: "Niciodata nu v-am
cunoscut pe voi": oudepote egnon hymas). Un pasaj asemanator of era Luca 13, 25, cu raspunsullui Iisus, reluat la 13,
27: "Nu
de unde sunteti ... " (ouk oida hymas pothen este).
Blocarea accesului nu e, propriu-zis, 0 interdic/ie. E absenta
totala a "petentului" din spatiul
absenta care se
traduce intr-o grava pierdere de identitate. Cel care cere sa
"intre" tara a fi intrat deja in spatiul unei expectative lucide
increzatoare nu e recognoscibil din punctul de vedere al
1. Cf supra, pp. 25
unn., p. 36 etc.
2. Cf infra, pp. 245
unn.
mirelui. De vreme ce, inainte de a solicita intrarea, n-ai intrat
in dialog cu instanra de la care
"deschidere", de vreme
ce n-ai avut nici 0 iniriativa

n-ai anticipat prin nici un gest
trecerea pragului spre meta-lumea sarbatorii
in
de a nu avea chip, de a nu fi un partener bine profilat al marii incilniri. Ca sa-l
pe cel
trebuie,
cu alte cuvinte, sa fii recunoscut de el, ca unul care a semnalizat mai de mult, intr-un fel sau altul, intentia contactului.
Pe scurt, nu poti intra la petrecere neanun!at. E nevoie de
o "parola", de un mic ritual al salutului reciproc, de reciprocitatea unei pre-intalniri. Daca n-ai trecut printr-o asemenea experienta "niciodata" (oudepote), n-ai nicio
ramai afard. Gazda nu te-a perceput niciodatd in anturajul
ei potential. "Nu
de unde sunteti", nu
de un de sa
va iau, n-am nici 0 experienta de comunicare cu voi - spune
mirele. Pentru a fi preluat, trebuie sa fii situat, sa ai un
amplasamnet de demaraj (if. 2 Timotei 2,12: "Daca-L tagaduim,
El ne va tagadui"). Textul din capito luI I3 al Evangheliei dupa Luca
in mod semnificativ, de doua
ori (Luca !3, 25
Luca I3, 26) verbul "a incepe", ca pe un
antidot la "niciodata". Dar e un fel de a incepe prea tarziu:
" ... veti incepe (arxesthe) sa stati afara
sa bateti la
... "
"veti incepe sa ziceti". Dar a incepe sa bati la
abia cand
ti se inchide in fata e 0 intreprindere perdanta. Inceputul
trebuie pus la timp. Iar
nu e altceva decat a incepe
la timp, a arvuni din vreme
celui
incilnirea cu el. Altfel spus, a incepe sa-1 simti prezent inca din
intervalul absentei lui.
7
Despre fndrdzneald fi perseveren/d
Prietenul de la miezul nopp.i
Luca II, 5-8:
le-a zis: Cine dintre voi, avand un prieten,
de se va duce la el in miez de noapte
va zice: Prietene, imcu trei paini, ca mi-a venit un prieten de pe drum
n-am ce sa-i pun dinainte; dar acela, rdspunzand dinlauntru,
i-ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum
e-ncuiata
copiii mei
sunt in
cu mine; nu pot sa ma seal sa-{i dau ... Va
spun Eu voua: Chiar daca nu se va scula
nu-i va da pentru
ca-i este prieten, pentru indrdzneala lui,
se va scula
va da cat ii trebuie.
Judecatorul nedrept
vaduva staruitoare
Luca 18, 1-18:
le-a spus 0 parabold, cum ca trebuie sa se
roage-n toata vremea
sa
piardd curajul zicand: ,}ntr-o
cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea
de om
nu se
in cetatea aceea era
0 vaduva
venea la el
zicand: Fa-mi dreptate asupra potrivnicului meul ...
pentru 0 vreme n-a vrut; dar dupa aceea
zis in sine:
de
r66 PARABOLELE LUI USUS
Dumnezeu nu md tem p' de om nu md rUfinez. totufiJiindcd
vdduva aceasta nu-mi dd pace. ii voi face dreptate, ca sa nu vind
sd md necdjeascd la nesfarfit. $i a zis Domnul: "Auzifi voi ce
spune judecdtorul eel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu Ie va
face dreptate alefilor Sdi care strigd spre El ziua fi noaptea, El,
Care rabdd-ndelung pentru ei? Vd spun Eu voud cd degrab Ie
va face dreptate. Dar Fiul Omului, cand va veni, va gdsi El
oare credinfd pe pdmant?"
Am inventariat, pana acum, diferite forme de opacitate
fata de mesajul hristic: obtuzitatea mentala, exaltarea pasagera, preocuparea excesiva pentru grijile lumii, abuzul spiritului critic, agresivitatea gregara. Prin contrast, am identificat
dteva trepte ale receptivitatii, mergand de la simpla disponibilitate la disponibilitatea vectoriala a
inteleasa
ca atentie fa
deschidere spre apelul Imparatiei. Dar
cum opacitatea poate fi of ens iva, ba chiar criminala (ca in
Parabola lucratorilor nevrednici ai viei), receptivitatea poate
ea sa iasa din registrul unei binevoitoare, absorbante pasivitati, pentru a trece in acela al
in intampinare, al
aqiunii, al asediului curajos. "A fi gata
bucuros) sa pri evolueaza spre "a cere perseverent sa ti se dea". Credinta smerita nu exclude "atacul", credinta in act, abordarea
necomplezenta, a "distribuitorului" ei. Credinta
poate fi, uneori, 0 forma de combativitate, un mod de a pune
la lucru virtuti "de front": temeritate, tenacitate, indrazneala.
"Indrazniti! Eu am biruit lumea!" spune lisus (loan r6, 33).
Dar nu numai pentru a birui lumea e nevoie de indrazneala.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" r67
Nu numai provocarile
curente cer cutezanta. Nici
lumea de dincolo de lume, lumea Imparatiei, nu se cucerara 0 viguroasa mobilizare de energie, ma "dulcea
violenta" (Protos. Arsenie Boca) a asaltului duhovnicesc,
rara lupta: lupta cu sine ("razboiul nevazut"), dar
revendicare
a dreptului de a intra in orizontul mantuirii. "Din zilele lui loan Botezatorul pana acum imparatia
cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul 0 cuceresc."
(Matei II, u; if.
Luca 16, 16) Textul grecesc
ill
acest pasaj, verbul biazo, a fotta, a recurge la violen}i. Nu
rabdarea lasca, exsangua, e virtutea cuceritorului, ci rdbdarea de a asedia, de a jor,ta, neodihnit, zidurile cetcltii vizate.
Despre acest nobil "razboi" e yorba ill ce1e doua parabole
de mai sus. Un razboi pe care I-a dus
I-a
lov, prin
discursul sau revendicativ, disperat, neezitand sa ceara socoteala
proclame nevoia de a illte1ege. Lipsa lui de
sfiala pare sa placa mai mult lui Dumnezeu decat retorica
"cuviincioasa", conventionala, a prietenilor sai Elifaz, Bildad
Tofar,
sa-l mustre
ca
ai Creatorului. Ati
- Ie spune, in final,
Dumnezeu. lov a fost mai in adevar decat voi.
nu va voi
ierta decat daca lov
mi-o va cere (Iov 42,7-10).
Cuvantul cheie al parabolei despre "prietenul de la miezul
noptii" este anaideia, care se traduce prin
"impudoare", "sfiuntare", "insolen", "insisten suparatoare".

Versetu18 din cOlpul textului e singurulloc din illtregul Nou
Testament in care acest cuvant apare ca atare. In Vechiul T estament, el se
0 singuci data, In Cartea Intelepciunii lui lsus, Fiullui Sirah 25, 22. Lumea veche, greco-romana
r68 PARABOLELE LUI IISUS
sau iudaid, nu consemneaza decat acceptiunea negativd a
telTIlenului. E opusul modestiei, al respectului, al smereniei.!
"Dumnezeu
(anaideia)" - spune Plutarh
2
S Vasile cel Mare inca vede in ea ,,0 imitatie a diavolului"3.

Dar S loan Cura de Aur adrnite d
poate fi
"buna", dad duce la salvarea sufletului.
4
E greu de sustinut, cum 0 face Bernhard Heininger, d, In perioada Noului
Testament, anaideia lnceteaza sa mai fie compact negativa.5,
dar e un fapt ca, in parabola de care ne ocupam, ea capata 0
indreptatire. Trebuie sa ne intrebam,
in ce
conditii, caci a predica, pur
simplu,
ca virtute,
fara alt comentariu, poate conduce la pemicioase sminteli.
Personajul central al parabolei, cel care

inoportuneaza
prietenul in puterea noptii, are cel putin doua justificari
pentru
sa. Mai Intai, se adreseaza unui prieten.
permisa e cea care survine pe fondul unei relatii deja constituite, al un or afecte
cooperari prealabile.
E 0 indrazneala consimfitd, principial, de ambele parti. eu
un prieten
poti permite, uneori, ceea ce nu iti poti permite cu un strain. Numai pe baza unui asemenea context,
1. Pentru 0 analiza istorica a cuvantului, if. Klyne Snodgrass,
"Anaideia and the Friend at Midnight (Luke II, 8)", in Journal of
Biblical Literature, nr. rr6, 1997, pp. 505-513.
2. De Iside et Osiride, 363F-364.
3. Despre renunfarea fa fume, 31.648.21, apud K Snodgrass, Stories
with Intent ... , ed. cit., p. 439.
4. Cj Sf. loan Gura de Aur, De Caeco et Zaechaeo, 59.601.42-46.
5. Cf Bernhard Heininger, Metaphorik, Erziihlstruktur und szenischdramatische Gestaltung in den Sondergutgleichnissen bei Lukas, Aschendorff, Miinster, 1991, pp. 106-107.
"DE CE LE
IN PARABOLE?" 169
indrazneala e tolerabila, dad nu chiar recomandabila. Dumnezeu
poate fi tratat cu acest tip de
de
vreme ce, intre EI
omul credincios, exista 0 legatura, un
raport de "amicitie", adid de iubire. Vechiul Testament confirma, in repetate randuri, afectiunea Creatorului pentru
poporul Sau. E un popor pe care I-a "ales"
pentru care
are un
mereu reiterat (cf. Paralipomena 20, 7;
Isaia 4I, 8 etc.).Iar cand e yorba de iubire aproape totul
este ingaduit
fa ce vrei!" suna indemnul Fericitului Augustin). Cilci iubirea "rabda-ndelung"
"pe toate
Ie suferil" (1 Corinteni 13, 4, 7). Prieten nu e insa, in textul
parabolei, numai cel apelat. Prieten e
musafirul. Iar aici
intra in joc 0 a doua justificare a celui care cere: ospitalitatea, 0 valoare la mare pret in lumea antid. Cel care cere,
comitand un act de transgresiune riscanta, nu cere pentru
sine,
"deranjeaza" amicul pentru un beneficiu prapriu,
ci pentru a implini un ritual traditional
pentru
onora
apraapele.
nu este, prin urmare, un gest arbitrar, un capriciu temperamental, 0 forma de praastil
Este expresia-limita a unei nevoi de solufie. Este, s-ar putea
spune, 0 obligafie
la urma urmei, 0 jertfa, caci implica,
intr-o prima instantil, asumarea unei posturi de precaritate
morala: te pui, voluntar, intr-o lumina nefavorabila, de dragul
altuia. In anumite imprejuran, anaideia poate evoca,
o anumita versiune a curajului.!
Pentru cine are fie
0 minima experienta a rugilciunii,
un anumit tip de "jena" prost plasata e un sentiment frecvent.
Cum pot indrazni sa rna rag, dintr-odata, pentru ceva, cand,
1. Cf Hultgren, op. cit., p. 227.
in restul timpului, traiesc in afara oridrei reguli
Sau: cum sa cer ajutor dnd sunt la ananghie, de v'Teme ce,
dnd nu sunt, uit cu totul de rugaciune? Cum sa pretind
favoruri, dnd aman mereu sa multumesc pentru cele deja
primite? Sau,
mai apasat: cum sa cer lui Dumnezeu sa se
ocupe de micile mele nevoi
necazuri? Parabola prietenului de la miezul noptii raspunde acestor "dileme" cu 0
suverana simplitate: cand
situa\ie care impune solicitarea prompta a unui ajutor, nu sta pe ganduri. Fa-o! Lasa
deoparte caldicelul "bunelor moravuri", accepta sa te faci
antipatic, sa
"masura", sa-\i inoportunezi parte-
nerul, fie el prietenul de-alaturi sau Dumnezeu. Altfel, te

vei compromite, tocmai pentru ca
preocupat, in chip nevrotic, de orgoliul de a nu te compromite. La fel cum eel
care va dori
pastreze, cu orice pret, viata
va pierde
(Matei ro, 39).
Interpretarea acestei parabole, ca a tuturor celorlalte,
acoperi un spectru larg de ipoteze. Pentru unii, esen\ial e sa
stabilim la cine se refera, in text,
Nu cumva
la eel din cas a, dispus sa satisfaca dorinta prietenului siu
de teama ca, in caz contrar, s-ar putea face de
in ce
ne
nu credem ca textul propriu-zis lasa loc unei
asemenea "subtilita\i" care, de altfel, i-ar schimba cu totul
sensul. Partizanii "moralinei" (excesul moralizator de care
vorbea Nietzsche) prefera sa declare ca. avem de-a face cu
o parabola despre prietenie sau despre necesitatea intrajutorarii. Cei mai multi sustin, cu bune argumente, ca ceea
ce ni se of era este 0 parabola despre perseveren{a tn rugdciune.
e adevarat ca, in Evanghelia dupa Luca, rugaciunea
se bucura de 0 aten\ie speciala (3, 21; 5,16; 6, 12; 9,18; 9, 2.8;
"DE CE LE
IN PARABOLE?" I71
II, I; 23, 34), dupa cum e adevarat d parabola e precedata,
nemijlocit, de "Tatal nostru", oferit de Iisus discipolilor ca
model de rugaciune. Pe de alta parte, in corpul parabolei,
nu e yorba nici de continuitatea cererii, nici de 0 insistenta
reiterata. Ni se relateaza un incident care are loc 0 singura
data.' E, in
timp, limpede d scopul explicit al parabolei este exaltarea contrastului dintre prietenul ezitant din
casa
Dumnezeu, care, spre deosebire de el, nu va ezita sa
raspunda neintarziat credinciosului care se roaga. Din punctul nostru de vedere, parabola
preponderent, despre
legitimitatea necondzjionata a rugaciunii. Nimic, nici 0 cutuma de "buna purtare", nici 0 regula de "eticheta", nici 0
"repnere" conventionala nu pot fi invocate pentru a amana,
sau a sup rima, impulsul de a te ruga. Nu e
sa
adopti, cand urgenta existentiala 0 cere, amplasamentul cer Ceri pentru a supravietui
ai dreptul
chiar
invitat) sa 0 facio
Dislocarea simtului com un, valorizarea insolita a ceea
ce, pentru multi, e pura negativitate face parte, fara indoiala,
din strategia curenta a omileticii hristice. In aceasta privinta,
nu e de respins dimensiunea "subversiva" a parabolei noastre.
Reabilitarea
includerea ei printre dile posibile
I. Pentru toad aceasta dezbatere, if. Snodgrass, Stories with Intent ... , ed. cit., pp. 447-448
p. 7J4, n. 46. Cj
Walter L. Lief
eld,
"Parables on Prayer (Luke II, 5-13; 18, I-I4)", in Richard N. Longenecker (ed.), The Chalenge of Jesus' Parables, William B. Eerdmans
Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2000,
pp. 240 - 262.
2. Eo tema invocata,
de Luther. Cj R. Zimmennann
(ed.), Kompendium ... , ed. cit., p. 562.
ale indlnirii cu Dumnezeu, subminarea prejudecaJilor comportamentale curente, a conformitarilor sociale inhibitorii
constituie, toate laolalta, modalitaJi de a
lumea in alta
perspectiva dedt cea
acceptata.
I
nu e neaparat rea, dupa cum
nu e neaparat buna:
"Pentru ca este 0
care duce in pacat
este 0
[care inseamna] mmre

har" (Cartea Inre1epciunii lui Isus,
Fiullui Sirah 4, 21; if.
dezvoltarile ample pe tema adevaratei
falsei
din capitole1e 41
42)'
Prieteniei
ospitalitarii care par sa justifice
"petentului" de la miezul nopJii, i se aduga, in Parabola judecatorului nedrept
a vaduvei staruitoare, 0 a treia motivatie: setea de dreptate. Cand crezi in dreptatea ta
in
dreptul de a avea (respectiv de a {i seface) dreptate, nu trebuie
sa-ti abandonezi niciodata revendicarea. Daca, in parabola
anterioara, termenul-cheie era anaideia, aici avem de-a face
cu 0 combinaJie intre ekdikesis (dreptate, reparaJie moral-juridica,
razbunare, despagubire, sanctiune reparatorie.
Cj 18, 5
18, 7-8)
me enkakein (lat. non deficere, a nu te
lasa, a nu descuraja, a nu abandona, a nu te slei. Cj 18, I).
Parabola dintai era despre "rentabilitatea" indraznelii, aceasta
e despre "rentabilitatea" perseverentei. Dar nu orice fel de
perseverenta. Nu ni se recomanda obstina{ia oarba, rezultata din indreptatirea intlationara a Eului propriu, ci increderea neabatuta in dreptatea lui Dumnezeu. Judecatorul
nedrept nu urmeaza sa puna in fapt dreptatea lui, ci drepI. Cj, pe acest subiect, opinia lui Hennan C.
"The Subvers

Limbă

Parabolele Lui Iisus Andrei Plesu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parabolele Lui Iisus Andrei Plesu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andrei

s-a nascut In I948 la

Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de

Parabolele lui Iisus

dar m-am supus,

metafizic sau fantezia: "Cum

caci fac substanta

procedc1nd astfel, 0 anulezi ca intrebare. (Omul de

e cea mai adecvata solutie. Singura. In loc sa spui,

la fel. Patericul (colectie de pilde

tntr-o varianta abstract-discursiva. Ea ar include urmatoarele

versiune parodicil. a parabolei hasidice, prop usa: de Woody Allen: e

menala" (gr. phaino, "a aparea", "a se expune vederii", "a se

Nici ca vrem sa valid am

cele care ne urmaresc, suveran, toata viata

"The Four Gospels in I9Jt (congres tinut la Christ Church,

erziihlerischeLebenswerkJesu, einZugangzum Glauben, Calwer, Stuttgart;

fie cu pasaje adaugate, lamuritor, de Biserica timpurie.

12, P. Lang, Bern etc. 1988; Clemens Thoma, Michael Wyschogrod

de pe vremea lui lsaia (6, 9-IO, citat in textullui Matei), ea a

israelite vorbim. Cele veterotestarnentare - preponderent

Luca (12, I). Dar sa ne intoarcem la Marcu: oamenii vin

tocmai datorita admiratiei masive pe care i-o aratau cei

pentru Iisus, 0 ocupatie constanta, devenita

fetia - oridt de explicita - a Invatatorului lor, cu privire

asemenea interpretari, vine inlocuirea lui hina cu hOli, in

Asta pentru ca ne-am

22, II-I}), drept care Ii se cere servitorilor sa-l arunce (din

"caderea" nu e resimtita ca 0 circumstanta neutra. Caderea

tenta contraproductiva. Iisus

to Iii, cita vreme stau langa Hristos' - suntem "in afara", nu

altfel, in peisajul originar (loan I, 5), iar lumina in sine nu

decor e opac. Parabolele

In universul parabolelor, nimeni nu e exclus in mod arbitrar

a tainei in lumina: faclia (lumina) sub obroc

ea le lumineaza tuturor celor din casa.

Tot astfel, adevarul dumnezeiesc nu

1. In acest pasaj, binomul "cei din afara"-"cei apropiati" (cei

Moise e somat sa impuna poporului sau a salutara distanta

mina, cu efectul mascarii ei:

veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. .. '').

cu bucurie, dar nu au rdddcind intru ei fi dureazd doar pand la

ploion embanta kathesthai. In aeeasta dubla

intr-un corp omenesc (pentru a ajunge sa sondeze minusul

are insa, in toate locurile in care apare,

efectul ei pragmatic, energia ei roditoare. Intelegi, In masura

e mai mare, cu atat dezordinea lumii

pasari (anexate, de obicei, unor conotatii pozitive) e jucat

Problema nu e sa simplifici realul, sa-l reOrganizezi in

de halate albe. Cuvantul e intr-o corelap.e "providentiala"

Semanatorul seamana Cuvantul. Dar

despre 0 "invazie" seminala

functia ei gestanta. Sufletul trebuie

de bueurie (chara: if. Coloseni I, n-I2). Eo rabdare tonicd,

Parabola copiilor din piefe

A primi incruntat, a primi vigilent, a primi drapat, de

primitori. Nimic in fiinta lor nu se opune mesajelor "adulte".

mca, m prezentul existentei lor?'

cifaptele lor (Matei II, 19). Nu "generaria" obtuza din jur ii

Dar termenul folosit de E1 nu este nici nepios, nici paidion,

infierea" (hyiothesia) (idem, 4-6). Dar pentru a

dar parabola trebuie citita

in afara referintei strict istorice. "Generatia aceasta" ne