Sunteți pe pagina 1din 2

SINDROMUL FORESTIER

Sindromul, cunoscut si sub numele de hiperostoza scheletica idiopatica difuza, se


caracterizeaza prin calcificarea marcata si osificarea ligamentelor paraspinoase
(osteofitoza giganta). Osteofitele se dezvolta exagerat de mult si se unesc intre ele
formand adevarate punti osoase groase, intervertebrale, verticale (sindesmofite),
putand rigidiza complet coloana vertebrala. Aceste modificari afecteaza in principal
coloana toracala, localizarile lombare sau cervicale fiind mai putin frecvente. Desi
boala este adesea catalogata ca o varianta de artroza, articulatiile diartrodiale nu sunt
afectate. De asemenea, spre deosebire de artrozele tipice, se intalneste frecvent
inflamatia (tendinita) si calcifierea tendoanelor la punctul lor de insertie, ceea ce poate
conduce la formarea exostozelor periferice - pinteni, cum sunt pintenii calcaneeni,
deseori intalniti la pacientii cu sindrom Forestier.
Boala apare la varste medii si avansate si afecteaza mai des sexul masculin decat
pe cel feminin. Se asociaza deseori cu sindromul metabolic si este mai frecventa la
pacientii cu diabet zaharat. Progresia afectiunii este una lenta, calcificarea
intervertebrala survenind pe parcursul mai multor ani, putand duce, in timp, la
limitarea marcata a mobilitatii coloanei vertebrale.

MANIFESTARI CLINICE

Sindromul Forestier poate fi complet asimptomatic, ceea ce duce frecven la


subdiagnosticarea sa. Cele mai comune simptome sunt durerea usoara pana la
moderata si limitarea mobilitatii coloanei dorsale sau lombare. Uneori durerile pot fi
exacerbate de anumite miscari, cum ar fi aplecarea sau rasucirea coloanei vertebrale.
De asemenea, exostozele periferice pot provoca dureri si in alte zone umeri, coate,
genunchi sau calcaie.
Rareori, cand osteofitele gigante se formeaza pe regiunea anterioara a corpilor
vertebrali cervicali, pot comprima esofagul sau traheea, ducand la disfagie sau
obstructie respiratorie. Incidenta acestui fenomen a crescut in ultimul deceniu,
constituind o complicatie redutabila a unei boli care, in lipsa lui, ar avea un prognostic
bun pe termen lung.

ASPECT RADIOLOGIC

Calcificarea ligamentelor si osificarea ligamentului vertebral anterior dau aspectul


de "lumanare pe care se prelinge ceara" pe fata anterioara a corpurilor vertebrale.
Totusi, intre calcificarile nou formate si corpurile vertebrale poate fi observat
radiologic un spatiu translucid, semn ce difereatiaza modificarile din aceasta boala de
osteofitele din spondiloza. Spatiul intervertebral este conservat, articulatiile sacroiliace
si apofizare sunt normale, ajutand la diferentierea bolii de spondiloza si respectiv de
spondilita anchilozanta. Modificarile radiologice sunt in general mai severe decat ar
lasa sa se banuiasca simptomatologia blanda.

DIAGNOSTIC

Boala este frecvent o descoperire radiologica intamplatoare la un pacient


asimptomatic sau cu simptome ce mimeaza spondiloza. Aspectul radiologic
caracteristic (pe radiografia simpla de fata si profil) transeaza diagnosticul.

TRATAMENT
Medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene (AINS) poate fi de ajutor in combaterea
durerii i inflamaiei din sindromul Foretier. De asemenea, tratamentul de recuperare si in
special gimnastica medicala contribuie la mentinerea mobilitatii coloanei vertebrale.

S-ar putea să vă placă și