Sindromul, cunoscut si sub numele de hiperostoza scheletica idiopatica difuza, se
caracterizeaza prin calcificarea marcata si osificarea ligamentelor paraspinoase (osteofitoza giganta). Osteofitele se dezvolta exagerat de mult si se unesc intre ele formand adevarate punti osoase groase, intervertebrale, verticale (sindesmofite), putand rigidiza complet coloana vertebrala. Aceste modificari afecteaza in principal coloana toracala, localizarile lombare sau cervicale fiind mai putin frecvente. Desi boala este adesea catalogata ca o varianta de artroza, articulatiile diartrodiale nu sunt afectate. De asemenea, spre deosebire de artrozele tipice, se intalneste frecvent inflamatia (tendinita) si calcifierea tendoanelor la punctul lor de insertie, ceea ce poate conduce la formarea exostozelor periferice - pinteni, cum sunt pintenii calcaneeni, deseori intalniti la pacientii cu sindrom Forestier. Boala apare la varste medii si avansate si afecteaza mai des sexul masculin decat pe cel feminin. Se asociaza deseori cu sindromul metabolic si este mai frecventa la pacientii cu diabet zaharat. Progresia afectiunii este una lenta, calcificarea intervertebrala survenind pe parcursul mai multor ani, putand duce, in timp, la limitarea marcata a mobilitatii coloanei vertebrale.
MANIFESTARI CLINICE
Sindromul Forestier poate fi complet asimptomatic, ceea ce duce frecven la
subdiagnosticarea sa. Cele mai comune simptome sunt durerea usoara pana la moderata si limitarea mobilitatii coloanei dorsale sau lombare. Uneori durerile pot fi exacerbate de anumite miscari, cum ar fi aplecarea sau rasucirea coloanei vertebrale. De asemenea, exostozele periferice pot provoca dureri si in alte zone umeri, coate, genunchi sau calcaie. Rareori, cand osteofitele gigante se formeaza pe regiunea anterioara a corpilor vertebrali cervicali, pot comprima esofagul sau traheea, ducand la disfagie sau obstructie respiratorie. Incidenta acestui fenomen a crescut in ultimul deceniu, constituind o complicatie redutabila a unei boli care, in lipsa lui, ar avea un prognostic bun pe termen lung.
ASPECT RADIOLOGIC
Calcificarea ligamentelor si osificarea ligamentului vertebral anterior dau aspectul
de "lumanare pe care se prelinge ceara" pe fata anterioara a corpurilor vertebrale. Totusi, intre calcificarile nou formate si corpurile vertebrale poate fi observat radiologic un spatiu translucid, semn ce difereatiaza modificarile din aceasta boala de osteofitele din spondiloza. Spatiul intervertebral este conservat, articulatiile sacroiliace si apofizare sunt normale, ajutand la diferentierea bolii de spondiloza si respectiv de spondilita anchilozanta. Modificarile radiologice sunt in general mai severe decat ar lasa sa se banuiasca simptomatologia blanda.
DIAGNOSTIC
Boala este frecvent o descoperire radiologica intamplatoare la un pacient
asimptomatic sau cu simptome ce mimeaza spondiloza. Aspectul radiologic caracteristic (pe radiografia simpla de fata si profil) transeaza diagnosticul.
TRATAMENT Medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene (AINS) poate fi de ajutor in combaterea durerii i inflamaiei din sindromul Foretier. De asemenea, tratamentul de recuperare si in special gimnastica medicala contribuie la mentinerea mobilitatii coloanei vertebrale.
