Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT LA DISCIPLINA DREPTUL PENAL


TEMA:
FORMELE INFRACIUNII INTENIONATE

A ELABORAT: PRODAN IULIA


GRUPA111, ANUL II
SPECIALITATEA DREPT
A VERIFICAT: GRAMA MARIANA

CHIINU,2013

Cuprins:
I. Fazele de desfurare ale infraciunii intenionate
1.1 Noiune;
1.2 Perioada intern;
1.3 Perioada extern.
II. Formele infraciunii intenionate n raport de fazele
ei de desfurare:
2.1 Noiune i caracterizare;
2.2 Formele infraciunii intenionate
III. Notiunea de etape ale desfasurarii activitatii
infractionale
IV. Formele infractiunii intentionate in raport cu
etapele de desfasurare
4.1 Notiune si caracterizare
Bibliografie
2

I.FAZELE
DE
INTENIONATE

DESFURARE

ALE

INFRACIUNII

1.1 Notiune
Infraciunea este ntotdeauna o manifestare a omului n sfera relaiilor sociale.
Activitatea infracional se desfoar, de regul, n timp i spaiu. Svrirea
infraciunii poate parcurge mai multe momente sau faze n drumul ei spre
producerea rezultatului socialmente periculos
Fazele de desfurare a infraciunii intenionate sunt acele etape pe care le
poate parcurge activitatea infracional din momentul conceperii sale pn n
momentul producerii urmrilor socialmente periculoase.
Doctrina penal este unanim n a distinge perioade n care se desfoar
activitatea infracional i anume:
- o perioad intern sau psihic, de concepie i decizie;
o perioad extern sau de execuie a deciziei de a svri infraciunea.

1.2 Perioada intern


nainte de a ncepe executarea activitii fizice, n forul interior al individului are
loc procesul lurii hotrrii infracionale care va nsoi si dirija activitatea
material.
n cazul tuturor infraciunilor intenionate, rezoluia infracional precede n timp
executarea.
Formarea hotrrii infracionale are loc n psihicul subiectului, n cadrul perioadei
interne, n care se disting trei momente:
- naterea ideii infracionale ;
- deliberarea, adic compararea, n vederea deciziei, a alternativelor svririi sau
nesvririi infraciunii, a avantajelor i dezavantajelor atrase de fiecare alternativ
n parte;
- decizia sau rezoluia infracional, adic hotrrea de a svri infraciunea.
Toate aceste momente sau faze exist n cazul infraciunilor svrite cu intenie,
fiindc la toate aceste infraciuni svrirea faptei este precedat de o perioada
intern.
Deoarece toate aceste momente ce caracterizeaz perioada intern se petrec n
psihicul fptuitorului, ele nu pot fi cunoscute dect n msura n care latura
subiectiv s-a manifestat n acte de conduit care in de perioada extern a
svririi infraciunii.
Astfel, hotrrea infracional i manifestarea ei nu atrag rspunderea penal a
celui ce a luat-o i comunicat-o, deoarece nu corespund conceptului de infraciune.
3

1.3 Perioada extern sau de executare, cuprinde ntreaga manifestare


exterioar, adic toate aciunile i actele efectuate n vederea realizrii hotrrii de
a svri infraciunea. n aceast perioad, desfurarea activitii infracionale
parcurge aa-numitul drum al infraciunii (iter criminis), de la prima manifestare
extern n executarea rezoluiei infracionale pn la producerea rezultatului
socialmente periculos i pn la ultima evoluie eventuala a acestui rezultat.
Aa cum se arta n literatura de specialitate, spre deosebire de rezoluia sau
hotrrea infracional care, odat adoptat rmne identic cu ea nsi, ct
vreme nu este abandonat ori nlocuit cu alt rezoluie, realizarea ei, prin
svrirea activitii care formeaz latura obiectiv a infraciunii, nu poate avea loc
dect prin desfura-rea n timp i prin parcurgerea mai multor momente sau faze.
Fiecare dintre aceste momente ori faze reprezint tot attea stadii progresie,
variabile n coninut n raport cu apropierea lor de momentul sau faza final.
Sunt cunoscute 3 faze ale desfurrii activitii infracionale, n perioada
extern:
Faza actelor preparatorii sau de pregtire,
Faza actelor de executare
Faza urmrilor
1. Faza actelor pregtitoare este caracterizat prin desfurarea unor activiti
menite s pregteasc executarea hotrrii infracionale.
2.Faza actelor de executare const n nfptuirea aciunii ilicite care va genera
producerea de urmri, fr de care nu poate avea loc.
3. Faza urmrilor se caracterizeaz, aa cum arta denumirea sa, prin producerea
rezultatului ori urmrilor dorite sau acceptate de fptuitor. Momentul iniial al
acestei faze este, aa cum s-a artat, acela al svririi n ntregime a faptei, urmat
de producerea efectiva a urmririi imediate. n unele cazuri, faza urmrilor poate
dur mai mult, fie datorita prelungirii n timp a nsi aciunii care duce la
amplificarea urmririi, fie din cauza amplificrii ulterioare a rezultatului produs.
Spre exemplu, la infraciunea de furt urmarea se produce imediat, de ndat, pe
cnd la infraciunea de omor prin otrvire, urmarea se poate produce dup un
anumit timp de la executarea actului infracional.

II. Formele infraciunii intenionate n raport de fazele ei de


desfurare
2.1

Noiune i caracterizare

Legiuitorul incrimineaz ca infraciuni faptele care au produs urmarea socialmente


periculoas, adic cele ajunse n faza consumrii, ntruct acestea sunt de natur s
prezinte pericol social, n sensul art.18 C.P., pentru a fi caracterizate ca atare.
Infraciunea consumat reprezint forma tipic a infraciunii descrise n norma
penal. n anumite situaii sunt incriminate i activitile ajunse n faza executrii
infraciunii, iar n cazuri cu totul deosebite chiar cele ce formeaz doar pregtirea
infraciunii.
Spre deosebire de infraciunea consumat, actele de pregtire i tentativ constituie
forme atipice ale infraciunii.
n tiina dreptului penal, prin forme ale infraciunii se neleg acele feluri sau
variante ale aceleiai infraciuni care se deosebesc ntre ele dup stadiul n care se
afl sau la care s-a oprit activitatea infracional.

2.2

Formele infraciunii intenionate

Sunt cunoscute ca forme ale infraciunii:


1. Forma actelor preparatorii faza de pregatire
2. Forma tentative-faza de executare
3. Forma faptului consumat-faza urmarilor
4. Forma faptului epuizat-faza urmarilor

III. Notiunea de etape ale desfasurarii activitatii infractionale


Prin legea penala se incrimineaza,de obicei,faptele care sunt executate in
intregime si duse pina la ultima faza-cea a producerii urmarilor prejudiciabile,adica
faptele care iau forma infractiunilor consumate.Insa,se acuza si faptele care,din
cauze independente de vointa vinovatului,nu ajung pina la ultima faza,ci doar pina
la o etapa ce precede consumarea pina la faza inceputului de executare iar uneori
numai pina la cea a actelor de pregatire.De exemplu,o persoana luind hotarirea de a
savirsi un furt

cerceteaza obiectul ales pentru comiterea infractiunii,


examineaza amplasamentul efectivului de paza,
alege si recruteaza complici
procura instrumentele necesare pentru comiterea infractiunii,etc.

Dupa toate acestea,daca nu este impiedicata,ea trece la realizarea deciziei


infractionale:
patrunde in incapere,ia bunurile straine cu intentia de a le scoate afara si a le
insusi si iarasi daca nu este impiedicata sau din alte cauze independente de
vointa sa.
Scoate bunurile afara si le transporta la locul dorit.
In acest caz daca infractorul a reusit sa-si realizeze scopul teoretic pot fi
deosebite 3 etape(faze,stadii) de desfasurare a activitatii infractionale:
a) Pregatirea unei infractiuni (art.26 si 186 C.P.)
b) Tentativa de infractiune(art.27 si 186 C.P.)
c) Infractiunea consumata(art 186 C.P.)
Daca activitatea infractionala nu a ajuns pina la ultima faza din cauze
independente de vointa faptuitorului,apare problema calificarii juridico-penale a
etapelor activitatii infractionale neconsumate.
Toate aceste etape constituie perioada externa sau perioada de executare si
relizare a laturii obiective a infractiunii.Insa perioada externa intotdeauna este
precedata de perioadad interna sau psihica,deoarece mai intii apare idea savirsirii
faptei si se ia hotarirea de o savirsi(in aceasta perioada se formeaza latura
subiectiva a infractiunii) si apoi se trece la realizarea deciziei.
In perioada interna,in care se formeaza latura subiectiva a infractiunii.Se disting 4
faze:
6

1.Cea a nasterii,conceperii si conturarii ideii de a comite o


infractiune.Motivarea ideii in general ,il intereseaza pe criminolog,pe ofiterul de
urmarire penala si,deopotriva,pe judecator,acesta urmind sa individualizeze
pedeapsa pentru infractiunea savirsita;
2.Cea a deliberarii,ceea ce inseamna ca sunt supuse compararii motivele pro si
contra ideii de a comite o infractiune,a avantajelor sau a dezavantajelor ca urmare a
comiterii infractiunii
3.Cea in care se formeaza decizia ferma de a savirsi infractiunea proiectata
4.Cea oratorica,numita si descoperirea intentiei,in care persoana comunica altei
persoana hotarirea sa de a savirsi o infractiune,numai pentru a-si exprima gindul .
In literatura de specialitate a fost inaintata opinia penalistilor rusi A.Trainin si
V.Mensaghin,conform careia,pe linga cele 3 faze penal condamnabile ale realizarii
laturii obiective ale infractiunii (pregatirea,tentative si infractiunea consumata) ,
trebuie recunoscuta drept etapa penal condamnabila,de sine statatoare a activitatii
infractionale si faza descoperii intentiei,adica faza destainuirii laturii subiective a
infractiunii proiectate,opinie care a fost pe larg combatuta de majoritatea
specialistilor.
In pofida criticii aduse acestei conceptii,in perioada sovietica, erau urmarite pe
larg persoanele care isi exprimau dezacordul cu ideile comuniste.Ele erau
expulzate din URSS (de exemplu-cazul lui Soljenitan), sau exilate in anumite
localitati,fara dreptul de a le parasi(de exemplu-cazul academicianului
A.Saharov ) , sau internate illegal in institutiile psihiatrice(de exemplu cazul
generalului Grigorev), sau erau condamnate penal conform faimosului articol al
legii penale,numit agitatia si propaganda antisovietica(un sir intreg de scriitori si
alti intelectuali important ai tarii) etc.
Prin urmare ,in present este unanim recunoscut faptul ca activitatatea
infractionala intentionata poate avea 3 faze penal condamnabile si anume acelea
ale realizarii laturii obiective:
Pregatirea de infractiune
Tentativa de infractiune
Infractiunea consumata
Ar fi gresit sa consideram ca fiecare infractiune comisa intentionat trece
neaparat toate etapele.Adeseori,intentia persoanei se realizeaza direct in comiterea
infractiunii consummate,fara a trece prin perioada de pregatire a infractiunii sau de
7

tentativa la ea.In cazurile in care infractiunea se desfasoara prin intermediul celor 3


sau 2 faze,importanta juridico-penala de sine statatoare capata numai ultima etapainfractiunea consumata.
Fiecare etapa precedent este absorbita ultima.
Notiunea infractiunilor consummate este definite in articolele Partii special a
C.P. ,notiunea pregatirii de infractiune-in art.26 C.P.,iar a tentativei de infractiunein art.27C.P. pentru a demonstra ca infractiunea,din punctul de vedere al
calificarii,nu a fost dusa pina la capat,este necesar,ca alaturi de art corespunzator
ap Partii speciale a C.P. sa facem trimitere si la art.26 sau art.27 C.P
Fazele de desfasurare a activitatii infractionale sunt posibila le multe infractiuni,
dar nu la toate.Pornind de la aceasta ipoteza,se pot preciza citeva orienatari cu
privire la categoriile de infractiuni susceptibile de a a avea faze de desfasurare:
1) Fazele infractiunii pot exista numai la infractiunile cu intentie directa.
Intr-adevar ,pregatirea,luarea tuturor masurilor necesare savirsirii infractiunii
posibile daca persoana a luat o hotarire infractionala si,in scopul executarii ei,a
inceput sa realizeze anumite actiuni.Si invers,la infractiunea din neglijenta,ca
forma a imprudentei,faptuitorului n-a prevazut si n-a urmarit un anumit scop,deci
nu poate exista nici pregatirea ei,nici tentative de infractiune.In acest caz exista
doar infractiunea consumata.Nici la infractiunea cu intentie indirect nu sunt
posibile fazele neconsumate,fiindca rezultatul eventual,pe care autorul in prevede
si-l accepta chiar ,nu este determinat in prealabil.
Aceasta remarca este valabila si referitor la infractiunile comise din incredere
exagerata in sine,ca a doua forma a imprudentei,deoarece autorul ,sperind ca
urmarile nu vor surveni,fiindca le va putea evita,nu le-a pregatit si nici n-a incercat
sa le realizeze
2)Fazele infractiunii sunt posibile numai la infractiunile cu intentie directa comise
prin actiuni ,de exemplu,insusirea averii,lovirea victimei ,etc.Faptul este
explicabil prin aceea ca actiunea,o forma evolutiva ,trece dintr-o stare in alta in
procesul realizarii sale.fazele de desfasurare sunt imposibile la infractiunile comise
numai prin inactiuni,de exemplu, neprezentarea ,nepredarea, eschivarea,etc.
Explicarea consta in faptul ca inactiunea nu poate avea faze,fiindca daca in
momentul ei au aparut urmarile,atunci ea s-a consumat,iar daca acestea n-au
survenit ,asemeneea inactiuni nu pot fi penal condamnabile,deoarece pina la
momentul aparitiei urmarilor persona poate sa actioneze,sa-si onoreze
obligatiile,etc
8

3)Fazele de desfasurare sunt posibile la infractiunile cu intentie directa ,comise


prin actiuni ,care presupun o durata de timp si sunt irealizabile la unele
infractiuni,care,executindu-se rapid,nu au o durata de timp.Ca exemplu poate servi
insultarea militarului(art.366 C.P.)
4)Uneori,pregatirea si tentative sunt,in general,imposibile chiar si la infractiunile
comise cu intentie directa,prin actiuni si care presupun o durata de timp.Aeasta se
explica prin insusi modul de constructive legislativa a laturii obiective a
infractiunii.In virtutea particularitatilor actiunii prejudiciabile,unele infractiuni nu
presupun decit o etapa a activitatilor infractionale,fie ca este vorba de pregatire ,
fie-de tentative.
Asa,bunaoara,pentru a aobtine prin santaj avutul unui proprietar,pot fi comise
actiuni de pregatire ,dar tentativa e imposibila.Cererea remiterii avutului
proprietarului prin santaj alcatuieste o infractiune consumata,indifferent de
rezultatul obtinut de infractor.
Ca tentative de infractiune sunt construite tilharia (art.188 C.P.),amenintarea cu
omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii(art.155
C.P.)etc.,care,in acelasi timp,se considera infractiuni consummate.Astfel spus,nu
este posibila tentativa la tentative de infractiune , determinate ca infractiune
consumata.
Toate etapele activitatii infractionale se deosebesc essential intre ele,mai ales,prin
proprietatile obiective ale faptelor comise.Determinarea exacta in fiecare caz
aparte a etapei concrete de desfasurare a infractiunii are o mare importanta pentru
raspunderea penala,mai ales,dupa ce noul Cod penal,pentru prima data ,a redus
limitele pedepsei pentru pregatirea de infractiune si pentru tentativa de
infractiune,excluzind complet raspunderea penala pentru pregatirea unei infractiuni
usoare .
Dezvaluirea actelor preparatorii pina la momentul cind vinovatul isi
canalizeaza actiunile spre comiterea directa a infractiunii are importanta pentru
prevenirea si curmarea infractiunii,in special ,cind se pregateste o infractiune
grava,deosebit de grava sau exceptional de grava.
Remarcam faptul ca legiuitorul Romaniei numeste etapele activitatii infractionale
forme ale infractiunii.

IV.Formele infractiunii intentionate in raport cu etapele de


desfasurare
4.1 Notiune si caracterizare
Natura juridica a etapelor de desfasurare a infractiunii intentionate presupune
delimitarea activitatatii infractionale consumate de activitatea infractionala
intrerupta in una dintre etapele de pregatire sau de realizare nemijlocita a
infractiunii(infractiunea neconsumata).In acest sens ,activitatea infractionala
desfasurarea imbraca,in diferite momente ale dezvoltarii sale,diferite forme,care se
deosebesc una de alta in functie de momentul in care se afla sal la care sa oprit
desfasurarea infractiunii.
Prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care infractiunea le poate
imbraca in ceea ce priveste latura sa obiectiva in raport cu etapele de
desfasurare a activitatii infractionale.Astfel formele constituie doar acele
momenteale actiunii volitive,simple sau complexe,essential diferite intre ele dupa
caracterul socialmente periculos al actiunilor si dupa gradul apropierei de rezultatul
infractional,care sunt recunoscute de legislatia in vigoare ca fiind ilegale si pasibile
de pedeapsa.Aceeasi infractiune deci poate avea mai multe forme,dupa cum
actiunea este dusa pina la o etapa sau alta de realizare.
Legea penala considera ca pot prezenta pericol social numai acele forme ale
activitatii umane care sunt manifestate extern(obiectiv)si sunt de natura sa aduca
atingere relatiilor sociale ocrotite de legea penala.Este incriminata deci numai
desfasurarea infractionala materializata in acte ce tind spre realizarea unei hotariri
infractionale.Corespunzator etapelor de desfasurare a infractiunii intentionate si
incriminarilor acestora, in planul dreptului penal exista urmatoarele forme ale
aceleiasi infractiuni:
a) Pregatirea de infractiune,corespunzatoare etapei actelor preparatorii
b) Tentativa de infractiune ,corespunzatoare etapei actelor de executare ,in
situatia in care executarea a fost intrerupta sau ,desi a fost dusa pina la
capat,a ramas totusi fara rezultat
c) Infractiunea fapt consumat-corespunzatoare etapei urmarilor in situatia in
care,in urma savirsirii faptei,s-a produs urmarea prejudiciabilain conditiile
cerute de lege pentru ca aceasta sa intregeasca latura obiectiva a infractiunii;
d) Infractiunea fapt epuizat,corespunzatoare de asemenea etapei urmarilor in
ipoteza in care,dupa producerea urmarii prejudiciabile(deci dupa momentul
consumarii),datorita prelungirii in timp a faptei insei sau agravarii ulterioare
10

a rezultatului,aceasta se amplifica in mod deosebit,determinind o alta


calificare a faptei
Asadar,fiecare etapa in desfasurarea infractiunii intentionate va determina in
mod corespunzator o forma a infractiunii,care va reprezenta o variant a aceleiasi
fapte penale.Problema formelor infractiunii isi gaseste baza tocmai in deosebirea
dintre continutul subiectiv ,care se formeaza de la inceput integral si ramine
identic(invariabil),si continutul obiectiv,care se realizeaza progresiv,parcurgind un
drum de-a lungul caruia,la fiecare moment ,substanta sa variaza.
Din punct de vedere causal,formele imperfecte au fost definite prin prisma
discordantelor aparuta intre continutul subiectiv al infractiunii,care ramine constant
si cel obiectiv care prin oprirea desfasurarii activitatii infractionale nu mai
corespunde rezolutiei initiale(este vorba de discordanta dintre obiectivitatea
ideologica,(faptul gindit)si obiectivitatea reala(faptul savirsit))
Aceeasi notiune care determina incriminarea faptei consummate poate justifica si
incriminarea formelor imprefecte,impunindu-se o delimitare intre acestea in functie
de criterii precise.daca activitatea infractionala a fost dusa numai pina la o anumita
etapa si legea o va incrimina,va exista o forma imperfecta a infractiunii.
Daca se vor produce urmarile cerute de lege,se va realize forma perfecta a
infractiunii.daca se vor produce urmarile cerute de lege,se va realiza forma perfecta
a infractiunii consumate ,iar daca urmarile se vor prelungi in timp,vor determina o
forma mai mult ca perfecta ,epuizarea.
Or,fiind incriminate,aceste forme ,atit cele complete ,cit si cele incomplete,devin
infractiuni in adevaratul sens al cuvintului .
Din punct de vedere juridic nu e nici o deosebire si unele si altele sunt
infractiuni.Diferenta apare din punctul de vedere al caracterului si al gradului de
pericol social;infractiunile forma de baza sunt mai periculoase decit cele derivate
si respectiv atrag o raspundere penala mai mare.
Intrucit infractiunea poate exista in oricare dintre aceste forme,in teoria dreptului
penal infractiunile au fost clasificate,dupa forma lor in:
Infractiune-tip-corespunzatoare formei tipice sau de baza.Sunt denumite si
infractiunifapt consumat
Infractiuni derivate-corespunzatoare formelor atipice sau derivate ale
infractiunii.Sunt denumite dupa caz infractiuni fapt preparat ,infractiuni fapt
tentat si infractiuni fapt epuizat
11

In ceea ce priveste determinarea formelor infractiunii in raport cu etapele


desfasurarii infractiunii intentionate,unanim admis ca in perioda interna ,nu se
pune problema existentei unei forme a infractiunii,deoarece,desi odata cu luarea
deciziei de savirsire a faptei s-a realizat in intregime latura subiectiva a
infractiunii,nu exista nimic din latura obiectiva a acesteia,nici un act de conduita
exterioara care sa tinda spre realizarea ei.
Pe cind infractiunea,in baza legislatiei si toeriei dreptului penal ,reprezinta un act
exterior de comportare socialmente periculoasa a persoanei ,de aceea problem
existentei unei forme a infractiunii in perioada interna sau psihica chiar daca
hotarirea de a savirsi infractiunea ar fi manifestata de faptuitor,este legalmente
exclusa.
Intr-adevar ,nici in cazul exteriorizarii intentiei celor au decis in comun sa
savirseasca infractiunea,nici in situatia asa-numitei faze oratorii nu are loc o
executare a rezolutiei,ci numai o exteriorizare cu scopul luarii hotaririi,astfel ca nu
se poate vorbi de o forma a infractiunii.
In cadrul tuturor sistemelor modern sunt adoptate pricicpii conform carora
singurul factor care poate cenzura cugetul este morala.
Legea penala nu are putere asupra gindurilor(cogitationis poenam nemo patitur).
O indelungata experienta a umanitatii a condus la formularea regulii dupa care
simpla cugetare(nuda cogitatio),hotarirea infractionala,oricti ar fi de grava si de
evidenta ,nu atrage raspunderea penala a autorului.Aceste procese,chiar daca ar
putea fi cunoscute prin obtinerea marturisirii subiectului ori prin dezvaluirea lor
prin mijloace modern(serul adevarului,narcoanaliza,hipnoza,etc),nu ar putea sta la
baza unei incriminari deoarece in aceasta etapa subiectul nu actioneaza,nu face
nimic,ci numai gindeste la ceea c ear putea face;in aceasta etapa vointa sa nu avenit
inca definitive,nu s-a exteriorizat intr-un act de realizare a gindirii criminale;
Aceasta solutie a legiuitorului modern a mai fost justificata sustinindu-se ca
gindrile criminale nu se pedepsesc,nu pentru ca ar fi dificila proba acestora,ci
pentru ca ,chiar dovedita,existent unei hotariri criminale nu reprezinta prin ea
insasi o leziune,nici macar potentiala,a valorilor sociale ocrotite de normele
dreptului penal.
Structura formelor infractiunii se face dupa regula sistemului,fiecare forma
premergatoare
a activitatii infractionale este absorbita de forma de o
urmeaza,astfel prima fiind lipsita de o calificare independenta.Infractiunea
12

consumata absoarbe pregatirea si tentativa de infractiune,intre ele stabilindu-se o


relatie de tip intreg.
Daca infractiunea este consumata ,atunci caracterul actiunilor de pregatire si
realizare a infractiunii ca atare nu are importanta esentiala asupra raspunderii si
calificarii infractiunii consumate ,cu conditia ca aceste actiuni nu constituie
component unei infractiuni separate.
Stabilirea si analiza acestor prime forme ale activitatii infractionale neconsumate
are o importanta redusa ,in special pentru individualizarea pedepsei in limitele
sanctiunii.

13

Bibliografie
1. Codul Penal al Republicii Moldova,18.04.2002
Monitorul Oficial al RM,din 13.09.2002
2. Manual de Drept Penal.Partea generala,pentru
invatamint universitar,redactor coordinator Alexandru
Borodac,doctor in drept,Chisinau 1994
3. Manual de Drept Penal.Partea generala,Costica
Bulai,Bucuresti ALL,2000
4. Drept Penal.Partea generala,Vol.1,Editia a III-a,Stela
Botnaru,Alina Savga,Vladimir Grosu,Mariana Grama
5. Drept Penal,Partea generala, Vol.II , Infractiunea ,
Costica Bulai,Bucuresti,editura Universitatii,1981
6. Drept Penal .Partea generala, I.Oancea,
Bucuresti,Editura didactica si pedagogica 1965
7. Drept Penal.Partea generala,Editura All Beck,
Bucuresti 2002 George Nistoreanu i Alexandru Boroi
8. Wordpress.com, Google.com

14