Cocoul, soarele i luna (Poveste greceasc)

Cu mii i mii de ani n urm, cocoul, soarele i luna triau n mpria

cerului ca trei frai. Cel mai vesel dintre ei era cocoul. Cnta de dimineaa pn
seara. Nici soarele nu era o fire posomort. Dar venic mohort i suprat era
luna.ntr-o zi, luna se nfurie pe bietul coco, fiindc nu-i cnta precum i era ei
voia, i nici una, nici dou, l lovi att de tare, de-l rostogoli din cer direct pe
pmnt. Cnd apru soarele s vad ce se ntmplase cu cocoul, auzi cele
petrecute i se gndi s-l rzbune. Lun, tu care eti mereu rea i urcioas, ba
chiar rzbuntoare, s tii c nici cu mine nu vei mai tri alturi, de azi ncolo, i
strig soarele.
Ei bine, eu sunt aa cum ai spus tu, dar tu care eti venic strlucitor, tu
care din cldura ta nclzeti inimile tuturor din jur, de ce vrei s m pedepseti?
Nu te mai pedepsesc. Fie! Dar, de azi nainte, tu vei domni peste noapte,
iar eu peste zi. Drumurile noastre se vor despri pe venicie. Iar cocoul va ti
aceasta i se va trezi odat cu venirea mea n zori, va cnta de bucurie i va bate
din aripi, pe cnd la venirea ta se va grbi s se ascund.
i aa a rmas de atunci pn azi. De cte ori simte cocoul apropierea
soarelui, se grbete s trmbieze zorile. i de cte ori presimte apropierea lunii,
se grbete s se duc la culcare, s n-o mai vad pe cea care l-a azvrlit din cer.