Sunteți pe pagina 1din 9

ZONELE FUNCTIONALE ALE CAMPULUI PROTETIC

Zonele functionale ale campului protetic sunt situate la periferia campului


protetic cu rol de a mentine protezele totale in timpul realizarii functiilor.
Zonele functionale ale campului protetic maxilar
a). Zona vestibulara
1. Spatiul retrozigomatic sau punga lui Eisenring.
Limite: anterior- creasta zigomato-alveolara; posterior- santul
retrotuberozitar pterigomaxilar; intern- versantul vestibular al crestei edentate si al
tuberozitatii
maxilare;
externfibrele
orizontale
ale
muschiului
buccinator, paralele cu periferia campului protetic; superior- muschiul buccinator;
inferior- calea de abord. Apofiza coronoida a mandibulei are raport anatomic cu
acest spatiu, iar in timpul miscarilor de inchidere sau deschidere a cavitatii orale, la
o tuberozitate retentiva vestibular, proteza poate fi dislocata. Se impune ca
grosimea protezei sa fie redusa la acest
nivel.
La abordarea clinica a acestei zone
se determina amplitudinea intre limita
posterioara si anterioara, adancimea de la
muchia crestei la plafonul pungii cand gura
este semideschisa si mandibula deviata de
partea examinata, latimea intre peretele
extern si intern, cand mandibula este
deviata de partea opusa. Largimea acestui
spatiu creste pe masura atrofiei osului
alveolar.
Uneori prezenta marginii anterioare a muschiului pterigoidian
intern poate mobiliza
proteza, mai ales la inchiderea gurii.

2.

Zona vestibulara laterala.


Limite: anterior- plica alveolo-jugala sau frenul bucal lateral; posterior- punga lui
Eisenring; intern- versantul vestibular al crestei; extern- peretele jugal; superior
mucoasa mobila; inferior- calea de abord.
Abordarea clinica se face prin tractiunea obrazului inafara si in
jos. Amplitudinea este de 3-4 mm; latimea este dictata de
considerente fizionomice pentru proteza totala; inaltimea redusa,
cu probleme de delimitare clinica corecta, iar in timpul
manoperelor de amprentare pentru aceasta zona, se folosesc
testele fonetice.
3. Zona vestibulara frontala.
Limite: posterior- frenurile bucale laterale dreapta si stanga; intern- versantii
vestibulari ai crestelor; anterior- mucoasa buzelor cu muschii orbiculari; superiorfundul de sac; inferior- calea de abord.
Abordarea clinica se face prin indepartarea usoara a buzei superioare la
maxim 1 cm de creasta edentata, cu o usoara eversiune. Gradul de resorbtie
determina largimea spatiului, iar zona de mucoasa pasiv mobila poate fi usor sau
greu decelabila datorita mobilitatii orizontale mari a orbicularului. Versantul
vestibular al crestei edentate este acoperit de o mucoasa care gliseaza cu usurinta
pe ul osos, impartit de frenul buzei superioare care are o mobilitate in sens vertical.
Frenul trebuie ocolit de proteza mobila sau realizata frenoplastia daca insertia lui
este pe creasta (cand proteza mobila este gata si astfel are rol de conformator al
cicatrizarii).
b). Zona distala
Zona distala sau zona Ah este limita posterioara a campului protetic maxilar
care face trecerea de la palatul dur la palatul moale.

Limite: lateral- de la nivelul santurilor retrotuberozitare; median- spina


nazala posterioara.
Abordarea clinica se face prin :
- inspectia pozitiei de repaus a valului palatin care prin
diferenta de culoare dintre mucoasa palatului dur mai
pala si culoarea mucoasei valului palatin, determina
limita distala.
- palpare cu un fuloar.
(actioneaza ridicatorii si tensorii valului palatin), la tuse
usoara sau prin manevra Valsalva (manevra de coborare a
valului palatin).
- delimitare grafica in cavitatea orala.
La acest nivel se insera teaca musculo-aponavrotica a valului palatin pe
marginea posterioara a palatului dur. In functie de pozitia valului palatin in repaus,
Landa descrie trei pozitii:

- pozitie orizontala care prelungeste palatul dur a boltii palatine, limita posterioara
fiind in acest caz o banda (zona) de 2-5 mm ce incepe posterior de foveele palatine
cu 1-2 mm. La acest nivel rezilienta mucoasei este buna iar inchiderea distala se
realizeaza corect.
- pozitie oblica, in perdea, limita posterioara se reduce la o simpla linie, foveele
palatine nu sunt acoperite de baza protezei, delimitarea se realizeaza mai greu.
- pozitie intermediara, zona are o latime medie.

La nivelul zonei distale inchiderea marginala se realizeaza


numai intre fata interna a protezei si mucoasa.

Zonele functionale ale campului protetic mandibular


a). Zonele vestibulare
b). Zonele linguale.
1. Zona tuberculului piriform.
Limite: anterior- o linie imaginara ce trece prin fata distala a molarlului de
12 ani si intalneste vestibular linia oblica externa si lingual linia milohioidiana;
posterior- insertia ligamentului pterigomandibular; extern- vestibular muschiul
buccinator si uneori poate avansa muschiul maseter cu marginea sa anterioara;
intern lingual- seul oral si limba.
6

Abordarea clinica se face cu gura deschisa larg cand


se pune in tensiune ligamentul pteriogomandibular si
se pot trasa virtual sau cu creionul dermatograf
reperele. Forma acestei zone este la inceput de trapez
cu baza mare anterior, ca apoi insertia ligamentara sa

se reduca punctiform datorita atrofiei,


triunghi.

capatand forma unui

Tuberculul piriform are axul mare antero-posterior, pozitie orizontala, si este


acoperit de o mucoasa groasa, fibroasa, cu o anumita duritate. Pe masura atrofiei
crestei edentate suportul osos se atrofiaza si pozitia tuberculului devine din ce in ce
mai verticala, iar mobilitatea lui creste in toate directiile. Proteza totala
mandibulara trebuie sa acopere intotdeauna tuberculul piriform pana la insertia
ligamentului prerigomandibular care se face de obicei in 2/3 anterioare, pentru a
asigura protezei totale sprijinul (impiedeca infundarea distala a protezei),
stabilitatea sagitala (impiedeca deplasarea protezei spre distal) si inchiderea
marginala distala (se obtine succiunea).
Mobilitatea tuberculului piriform apare la deschiderea larga a gurii si in
timpul deglutitiei prin contractiile constrictorului superior al faringelui.
Uneori insertia muschiului temporal de pe coronoida coboara
prin fibre tendinoase in zona tuberculului piriform fie in ligamentul
pterigomandibular, fie paralel, si sub actiunea combinata a constrictorului superior
al faringelui poate sa mobilizeze proteza mobila.
Pe fata linguala a crestei edentate sub tuberculul piriform pot apare cute
mucosale transversale care se vor intinde in timpul amprentarii. Posterior se
continua cu nisa linguala retromolara, zona retrolinguala sau nisa lui Ney si
Bowen.
Nisa retromolara.
Limite: anterior- linia imaginara ce trece tangent la fata distala a molarului
doi inferior; posterior- pilierul anterior (muschiul palatoglos) si limba; extern- fata

interna a mandibulei la unirea ramului orizontal cu cel vertical; intern- fata externa
a bazei limbii.

Abordarea clinica se face cu gura deschisa, si se pune in evidenta un spatiu


cu un pat bogat de mucoasa in limitele descrise anterior. Nisa este strabatuta de
formatiuni musculare ce interfereaza zona: anterior- fascicolul milofaringian al
constrictorului superior al faringelui; posterior- muschiul palatoglos; fundul nisei
fiind format de tendonul muschiului stiloglos.
In timpul deglutitiei si prin protractia limbii zona se mobilizeaza
activ si extensia protezei in nisa provoaca dificultati si dureri la
deglutitie. De aceea daca pozitia limbii in repaus este posterioara
iar gonionul este eversat, se contraindica prelungirea protezei in
aceasta zona. In urma verificarii clinice statice si dinamice a
acestei zone, la adaptarea lingurii individuale si la amprentarea
functionala, se procedeaza individualizat prin tatonare pentru a
putea stabili posibilitatea extinderii protezei totale in aceasta
nisa.
2. Zona vestibulara laterala sau punga lui Fisch
Limite: anterior- plica alveolo-jugala sau
frenul lateral; posterior- fata distala a molarului
doi; intern- versantul vestibular al crestei edentate;
extern- portiunea inferioara a muschiului
buccinator tapetate de mucoasa; inferiorportiunea inferioara a muschiului buccinator care
se indreapta spre linia oblica externa.
Abordarea clinica se face prin peretele
superior, punandu-se in evidenta limita neta de
demarcatie dintre mucoasa fixa si mucoasa mobila
si se realizeaza un fund de sac mai larg, punga lui
Fisch. Se analizeaza amplitudinea antero-posterioara, largimea si adancimea in
functie de gradul de resorbtie si atrofie si delimitarea mucoasei pasiv-mobile. Daca
dimensiunile pungii lui Fisch sunt optime, vom realiza la acest nivel o ingrosare a
margini protezei pentru stabilizarea ei, extern fibrele orizontale ale buccinatorului
realizand inchiderea externa.

Spre limita posterioara a pungii exista


posibilitatea existentei marginii anterioare a
muschiului maseter care traduce necesitatea unei
concavitati la nivelul marginii protezei pentru
degajarea acestui muschi. Pentru a pune mai bine
in evidenta marginea anterioara a maseterului si
plica pe care o face vestibular, la inchiderea
gurii, medicul se opune acestei miscari cu
degetele aplicate pe creasta edentata de la acest
nivel.
3. Zona vestibulara centrala.
Limite: lateral-plicile alveolo-jugale;
peretele anterior- muschiul orbicular acoperit de
mucoasa; peretele posterior -versantul vestibular
al crestei edentate.
Abordarea clinica se face prin tractiunea usoara si rasfrangerea buzei
inferioare, punandu-se in evidenta mucoasa pasiv mobila si versantul vestibular al
crestei edentate acoperit de o mucoasa ce gliseaza pe ul osos.
Zona vestibulara centrala prezinta urmatoarele caracteristici:
- prezenta mediana a frenului labial, unic sau divizat. El trebuie ocolit de proteza
sau indepartat chirurgical dupa ce proteza este finita.
- fundul de sac este foarte ingustat. Grosimile margini protezei sunt date de
considerente fizionomice si de tonicitatea orbicularului buzei inferioare.
- mobilitatea fundului de sac este data de muschiul patratul buzei inferioare si
muschiul barbiei care se insera perpendicular la periferia campului protetic.
- insertiile musculare de la nivelul nodulului comisural (muschiul orbicular,
muschiul patratul mentonului, motul barbiei si triunghiularul buzelor) pot mobiliza
proteza in timpul functiilor.
- prezenta musculaturii orofaciale cu fibre orizontale contribuie prin tonicitatea
musculara la inchiderea externa a protezei si realizarea mentinerii si stabilitatii
protezei.
4. Zona linguala laterala
Limite: posterior- fata distala a molarului doi in continuarea nisei
retromolare; anterior- limita virtuala dintre canin si primul premolar; peretele

intern- marginea laterala a limbii acoperita de mucoasa si glanda sublinguala;


peretele extern- versantul lingual al crestei mandibulare edentate.
Abordarea clinica se face prin indepartarea limbii, profunzimea fiind
maxima la nivelul premolarilor (fosa linguala), limita inferioara fiind data de
creasta milohioidiana.
Caracteristicile acestei zone sunt:
- insertia muschiului milohioidian pe linia oblica interna. La palparea liniei oblice
interne pot exista urmatoarele situatii clinice: creasta milohioidiana este ascutita si
dureroasa si marginea protezei totale se va opri la acest nivel; creasta
milohioidiana rotunjita si nedureroasa la palpare, marginea protezei poate fi extinsa
cu cel putin 2 mm sub creasta.
- prezenta uneori a torusului mandibular.
- intre limba si fata interna a crestei edentate prin coborarea spre distal a liniei
oblice interne se creiaza posibilitatea extinderii versantului lingual al protezei pe
langa limba prin ,,aripioarele paralinguale. Uneori se tatoneaza obtinerea unei
prelungiri a marginilor protezei intre seu si limba obtinandu-se ,,aripioarele
sublinguale.
- peretelui intern a acestei zone ii corespunde glanda sublinguala, mucoasa si
stratul submucos care o inveleste, limba, care aplicate intim pe peretele extern a
versantului lingual al protezei contribuie la o buna inchidere marginala externa.
- la edentatul total limba se lateste si creiaza in zona linguala laterala dificultati in
amprentare.
5. Zona linguala centrala, zona Slack si Schreinemakers
Limite: lateral- linia ce trece prin fata distala a celor doi canini cu lungimea
de aproximativ 3 cm; anterior- versantul lingual al crestei edentate din zona
frontala; inferior- seul bucal acoperit de mucoasa.
Abordarea clinica a acestei zone se face dinspre superior prin indepartarea
portiunii anterioare a limbii.
Caracteristicile acestei zone sunt:
- frenul lingual cu cele doua pungi parafrenulare (ale lui Ackermann).
- apofizele genii superioare pe care se insera muschiul genioglos, ce dezvolta o
forta foarte mare pe o zona foarte mica si are o mare mobilitate inseradu-se
perpendicular la periferia campului protetic. Marginea protezei la acest nivel

trebuie realizata mai groasa pentru a obtine un contact extern permanent cu


mucoasa si pentru ca presiunile exercitate de genioglos sa fie repartizate pe o
suprafata cat mai mare.
- tendonul muschiului genioglos poate fi osificat cu repercursiuni in realizarea
protezei.
- pozitia de repaus a limbii situata anterior sau posterior si miscarea sa de protractie
influenteaza adancimea fundului de sac. Examenul pozitiei de repaus a limbii se
face cu capul bolnavului in pozitie ortostatica, iar daca este purtator de proteza
mobila, cu ele in cavitatea orala. Daca in repaus limba este situata mai anterior,
miscarile ei de protractie pot fi ample, deoarece forma si pozitia fundului de sac
din zona linguala centrala sufera modificari minime. Daca in repaus limba se
situiaza posterior, spre istmul gatului, ramane un spatiu de 1,5-2 cm intre varful ei
si creasta, fundul de sac este larg inspre distal, iar in miscarea ei de protractie ii
modifica dimensiunea. In acest ultim caz miscarile limbii in timpul amprentarii se
vor face maxim pana la umezirea rosului buzei.
- zona linguala centrala este ata ca importanta cu zona Ah.

S-ar putea să vă placă și