Sunteți pe pagina 1din 5

1.

ARISTOTEL- teoria zoon politikon


Aristotel prezinta in scrierile sale intitulate Politika si Etluika Necomaluica relatia dintre individ si stat. Statul pt.
un anumit scop si anume binele supreme al omului al vietii sale morale si intelectuale. Familia= nucleul societatii iar
statul are character natural deoarece a aparut din instinctual sociabilitatii.
Pentru Aristotel omul este o fiinta sociabila si libera, protejat de drepturile nationale. Statul are caracter natural (nu
contraventional) adica apare in mod firesc datorita instinctului de societate caracteristic omului.
Prin expresia zoon politikon se intelege ca omul este vazut ca membru al societatii in care legea trebuie sa fie
rationala sis a domneasca in societate. Statul este o asociatie de oameni liberi si egali iar cetatenii sunt doar cei care
participa la viata sociala si politica.
Aristotel identifica 3 tipuri de stat:
- Monarhia- un singur individ conduce
- Oligarhia- cei putini, aristrocratii conduc in interes personal
- Democratia- asigura interesul celor multi, poporul conduce
Pentru Aristotel democratia este cea mai statornica si cea mai putin supusa datorita existentei clasei de mijloc, care
contrabalanseaza raportul dintre extreme.
Statul e cel care armonizeaza interesele individuale sau colective instituind:
- Isonomnia egalitatea in fata legii
- Isogeria egalitatea in dreptul luarii cuvantului
- Isocratia egalitatea in exercitarea puterii

2. TEORIA DREPTULUI NATURAL- fundament al drepturilor omului


HUGO GROTIUS filosof olandez care a abordat problema dreptului si a statului in lucrarea Dreptul
pacii si al razboaielor . In aceasta lucrare, H. Grotius afirma ca drepturile naturale sunt ale tuturor oamenilor
independent de principiile religioase.
Defineste drepturile naturale ca fiind totalitatea principiilor dictate de ratiune in scopul inclinarii naturale a
omului pentru viata sociala.
Dreptul natural izvoreste din nevoia de a trai in societate care se inscrie cu grija omului de a pastra
societatea. Cu ajutorul dreptului natural omul poate deosebi viciul de necesitatea rationala, ceea ce este
permis de ceea ce este interzis.
Dreptul natural asa cum il vede Grotius are la baza 4 principii:
- Respectul fata de bunurile altuia
- Respectarea angajamentelor luate fata de alti
- Repararea daunelor provocate
- O pedeapsa echitabila pentru ceai care incalca aceste principii in functie de gravitatea incalcarii
Aceste principii de drepturi naturale determina dreptul voluntar uman (dreptul pozitiv) si dreptul legitim.
SAMUEL VON PUFENDORF filosof german, a scris opera Despre dreptul natural si dreptul
popoarelor, a contribuit la conturarea sistemului dreptului prin afirmatia distinctiei dintre drept si morala,
prin distinctia intre drept natural si lege naturala precum si prin calificarea conventiilor fie ca Pactum
Societatis fie ca Pactum Subjectionis.
In opera lui face distinctie intre dreptul natural si teologia morala:
- Prescriptiile dreptului natural decurg din ratiune si au ca obiectiv apararea societatii umane, este laic si
se adreseaza oamenilor in aceasta viata.
- Principiile teologiei morale provin de la D-zeu si are in vedere viata viitoare.
Pufendorf respinge conceptia lui Aristotel care recunoaste existenta stapanilor si a sclaviilor iar Pufendorf
afirma ca natura a stabilit cu certitudine intre oameni o prietenie generala de la care nimeni nu poate fi
exclus.

Conceptia sa cu privire la contractul social este acela de a asigura conservarii fiintei umane si binelui
societatii.
In conceptia lui Pufendorf exista 2 contraventii prin care oamenii au reusit sa construiasca societatiile
civile:
- Pactum societatis intr-o sicietate construita prin acord, individul isi pastreaza libertatea individuala cu
conditia necesara si suficienta pt constituirea statului + a formei de guvernare. Acest lucru se realizeaza
cu majoritatea de voturi iar minoritatea trebuie sa se supuna vointei majoritatii
- Pactum Subjectionis este pactul de guvernamant prin care se limiteaza puterea absoluta a monarhiei
In opera sa Puferdorf descrie cele 3 componente particulare ale teoriei datoriei. Clasificare datoriilor in 3
grupe:
-fata de D-zeu
-fata de propria persoana
-fata de ceilalti: familie, societate
Datoria apare cand cineva este constrans din interior sa faca, sa accepte sau sa suporte ceva.
3. RELATIA STAT- INDIVID IN FILOSOFIA POLITICA MODERNA
1. TOMAS HOBBES filosof englez, este unul dintre cei mai mari sistematicieni. Opere: De cive,
Elementele dreptului natural, Leviathanul.
In stare naturala, dupa Hobbes, notiunile de drept si nedrept nu exista, asa cum nici binele si nici raul
nu au nici o valoare in aceasta ipostaza a existentei.
Omul, in conceptia lui, nu era un animal social, asa cum sustinea Aristotel ci din contra, un animal
egoist. Instincul egoist al conservarii de sine de sine il face pe om sa vada in fiecare semen al sau un
dusman si sa-l trateze ca atare. Starea de natura este caracterizata printr-o lupta feroce pt. existenta.
Desi, reprezentant al dreptului natural, Hobbes este relevant si prin eritica adusa naturalismului dintre
cele 2 stari distincte ale individului:
a) Starea naturala = razboi impotriva tuturor, fiind o stare ipotetica in care viata omului ar fi
singuratica sarmana, ticaloasa, salbatica si scurta
Exista 3 motive pt. existenta razboiului in stare naturala:
In absenta unei autoritati coercitive si in conditiile in care unii oameni sunt in mod
natural egresivi, toti oamenii trebuie sa ia parte la lupta pt a se apara;
Competitia pentru acelasi bunuri;
Egoismul omniprezent.
b) Stare de societate statul este razpunzator + ofera protectie. Datorita contractului social, oamenii
renunta la libertatea naturala cu care i-a inzestrat natura. Aceasta renuntare trebuie sa fie una
totala. Contractul social prevede asocierea tuturor indiviziilor in baza unei legi naturale care are
la baza ideea acoredului intre membrii unei colectivitati. Astfel, oamenii, organizandu-se intr-o
societate isi cedeaza libertatea + alete drepturi naturale unui conducator in schimbul protectiei
oferite de cate conducator.
2. CHARLES LOUIS DE SECONDAT MONTESQUIEN
Opere: Consideratii asupra cauzelor marii si a decaderilor, Despre spiritul social al legilor. A fost un
reprezentant al burgheziei franceze, magistrat si consilier.
In opera sa Despre spiritul social al legilor cuprinde conceptiile sale filosofice juridice, istorice
avand ca scop atacarea valorilor spirituale ale feudalismului. Astfel, statul este supus unei legi
universale. Legile sunt raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor, sunt obiective, universale,
necesare si exprima un spirit de independenta atat fata de divinitate cat fata si de regalitate.
Omul fiinta rationala se conduce dupa legi juridice (contraventii) dar si dupa legi naturale care deriva
din structura lui de fiinta umana.
Montesquien recunoaste starea naturala a omului caracterizata prin :

- Slabiciune
- Cautarea hranei
- Capacitatea de a dobandi cunostinte
- Frica
Pentru el, firesca este pacea si nu razboiul. Starea de razboi incepe intre oameni odata cu constituirea
societatii. In societate oamenii devin constienti de forta lor si incearca sa obtina cat mai multe avantaje.
Incepe razboiul intre oameni (nivelul individual/ nivelul formelor/ societate umana). Starea de razboi
duce la aparitia legiilor pozitive care reflementeaza relatiile dintre oameni- relatiile dintre popoare.
Exista 3 forme de guvernamant:
- Republica
- Monarhia
- Regimul despotic (conduce fara lege)
Principalul instrument cu privire la guvernare este separarea puterilor in stat care are ca scop evitarea
intocmirii legiilor tiranice care pun in pericol libertatea.
3. JEAN JACQUES ROUSSEAU
Opere: Discurs asupra inegalitatii
Contractul social
Este reprezentant al dreptului natural care a abordat tema libertatii naturale distingand intre starea
naturala si sociala a omului.
Conform lui Rousseau, in ipostaza naturala omul se bucura de libertatea si egalitatea deplina, omul este
un individ bun si fericit.
Starea naturala a omului din perspectiva lui Rousseau se caracterizeaza prin prezenta a 2 principii:
- Principiul autoconservarii- acest sentiment il anima pe om la autoconservare si nu trebuie
confundat cu egoismul.
- Principiul milei, simpatiei sau a compasiunii pt semenii sai- mila sau compasiunea, simtim sau
ar trebui, o aversiune naturala fata de suferinta altor fiinte vii. Mila este sursa din care izvoresc
celalalte virturi. Ca urmare in stare naturala, omul ii apare lui Rousseau ca un bun salbatic.
In contractul social Rousseau schiteaza masurile pt realizarea unei forme de asociere politica care sa
promoveze progresul moral si conduita virtuasa. La baza contractului social se gaseste principiul
binelul comun si nu interesul propriu precum si ideea de vointa generala opusa vointelor particulare.
Potrivit contractului social orice persoana care intra intr-o asociatie civila trebuie sa renunte la o parte
din libertatiile sale in favoarea binelui comun.
Legea dupa Rousseau este expresia generala a vointei omului. Obiectul legiilor este intotdeauna unul
general, cuprinzand in acest fel pe toti supusii. Dependentii de lege trebuie sa fie atat guvernantii cat si
guvernatii nimeni nu trebuie sa fie deasupra legiilor.
4. SOCIOLOGISMUL SI POZITIVISMUL- CEL DE AL DOILEA POL AL FILOSOFIEI
DREPTURILOR OMULUI
1. SOCIOLOGISMUL reprezentantul sociologismul este Emile Durkheim fiind fondatorul Scolii
Sociologiste franceze in egala masura fiind si fondatorul orientarii sociologiste, E. Durkheim a
influentat teoria si practica sociologica universala de la sfarsitul secolului XIX pana la inceputul seec
XX.
E. Durkheim pleaca de la ipoteza ca sociologia trebuie sa aiba un obiect de studiu care sa se impuna in
mod obiectiv cercetarii stiintifice prin intermediul unei metode specifice de investigare si evaluare a
complexitatii sociale pe cale empirica.
Pentru E. Durkheim faptul social reprezinta elementul primordial care fiind o cristalizare a existentei
obiective este anterior individului si i se impune acestuia cu forta evidentei. Asadar, faptul social

2.

devine categoria sociologica generica pentru desemnarea tuturor componentelor constiintei colective
care exercita constrangere morala asupra individului impunandu-se ca semn si criteriu social.
Referitoare la aceste aspecte , E. Durkheim propune mai multe criterii de evaluare a structuralitatii
siciale:
- Dupa gradul de complexitate, nivelurile de complexitate strucurala ale societatii sunt generate
de structura constiintei colective exprimata in formele calitativ diferite de solidaritatea sociala.
- Dupa functiile pe care le indeplinesc in societate.
Astfel, E. Durkheim afirma ca o concluzie ca dreptul exprima conditiile fundamentale ale solidaritatii
sociale avand ca ideea de fond ca drepturile nu sunt decat functii sociale.
POZITIVISMUL este definit ca ansamblul al faptelor care cuprinde in parte intamplarile si
evenimentele.
Orientarea pozitivista se intemeiaza pe urmatoarele premize:
- Se presupune mai intai ca nu exista nici un fel de independenta intre subiectul cunoscator si
obiectul cunoasterii.
- Se presune apoi o relatie cognitiva conform modelului mecanicist
- Se presupune in final ca istoricul ca subiect cunoscator este capabil de impartialitate, adica sa
depaseasca emotiile, fobiile.
Termenul de pozitivism a fost folosit pt. prima data de cate Henri conte de Saint- Simion pentru a
indica metoda stiintifica si legatura ei cu filosofia
Pozitivismul se imparte in doua forme principale:
a) Pozitivismul social- cu caracter predominant practic, fiind principalii reprezentanti Auguste
Comte si John Stuart Mill, care a aparut mai intai in Franta prin lucrarile lui Saint- Simion.
Pozitivismul social a cautat sa promoveze cu ajutorul metodelor si rezultatelor stiintifice o
organizare sociala.
b) Pozitivismul evolutiv- cu caracter teoretic, principalul reprezentant fiind Herbert Spencer
defind pozitivismul evolutiv ca ideea unei evolutii progresive necesare, continue si universale.
In pozitivismul social Auguste Comte porneste d ela principiul ca stiinta nu are dreptul sa aifrme decat
ceea ce se constatain mod pozitiv , adica necontestat.
In gandirea juridica a lui Comte conceptul de drept subiectiv nu exista ca atare, se poate constata prin
simturi deci nu exista. Dreptul nu este un produs direct al constatarii sensibile.
In conceptia lui nu exista nici un fel de drepturi. Ele sunt inlocuite cu puterea societatii de a constrange
pe membrii sai sa faca sau sa nu faca sau sa dea ceva.

5. IMMANUEL KANT
Opere: Critica ratiunii pure Critica ratiunii poetice Principiile metafizice
Kant a abordat problematica statului in operele sale, mentinand opinia sa ca orice cunoastere a omului
se datoreaza experientei.
In lucrarea Teorie si practica, Kant isi concentreaza atentia pe constitutia civica dreapta, adica pe
contractul social. Filosoful distinge intre cetatenii activi si pasivi:
- Cel activ- proprietar independent+ se poate pronunta asupra temeiului legiilor- doar el are
dreptul la vot
- Cel pasiv- simplu participant la stat, adica doar consumator de dreptul justitiei
Desi face aceasta distinctie, Kant recunoaste ca dreptul la libertate este inascut imprescriptibil, apartine
tuturor cetatenilor deoarece sunt oameni.
Starea civila se intemeiaza pe 3 principii:
- Pentru ca scopul e ratiunea si nu fericirea, nimeni nu poate obliga pe altcineva sa fie fericit.
- Toti indivizii au drepturi egale, legale si inalienabile care se pot pierde doar printr-un
comportament infractional

- Orice prestigiu este exclus.


Legea fundamentala isi are sursa in viata poporului cu conditia ca normele, legile sa fie adoptate cu
majoritatea voturilor. Un stat rational trebuie sa intruchipeze vointa generala, implicand unanimitate in
randul cetatenilor, dar cum acest lucru este imposibil, orice stat trebuie sa depinda de o majoritate.
Viziunea lui Kant despre libertate, el propune libertatea religiei, a invatamantului privat. Prin libertate
se intelege libertatea de autodeterminare, de respectarea constienta a legilor, care deriva din ratiune. O
societate libera trebuie sa fie alcatuita din cetateni capabili de a intelege democratia si de a gandi liber.
In ceea ce priveste relatii internationale, Kant propune o legislatie internationala care sa rezolve
conflictele pe cale legala si pasnica iar nu prin razboi. Premizele unei ordini pasnice:
- Constitutie republicana a statelor
- Uniunea pacifica de state libere
- Libera circulatie a cetatenilor bazata pe ospitalitate
Kant propune o uniune federativa, constituita dupa principii care garanteaza libertatea si egalitatea
tuturor cetatenilor a carei necesitate sa rezulte din principiile juridice.

6. JOHN RAWLS
Opere: lucrarea de baza Teoria dreptatii din 1997- revizuita 1999
In lucrarea de baza, Rawls anunta termenul fundamental dreptatea ca echitate presupunand
respectarea a 2 probleme/ principii fundamentale:
a) Libertatii fundamentale egale- este dezvoltat cautand sa ofere o conceptie convingatoare despre
drepturile si libertatile fundamentale si caracterul lor prioritar. Sustine ca pt. fiecare cetatean
exista 2 capacitati sau puteri si respectiv 2 interese de ordin superior privind manifestarea
acestor capacitati astfel fiecare persoana pe parcursul vietii sale are interesul de a-si pune, in
primul rand, puterea de-a formula o anumita conceptie despre bine si de a trai in conformitate cu
ea.
b) Este de a-si pune la lucru simtul dreptatii si de a fi motivat de el cu conditia ca fiecare sa faca
la fel
Rawls identifica libertatile (adica modurile de a actiona sau de a nu fi lezat) care ar trebui sa figureze
printre drepturile constitutionaleastfel, acele libertati care constituie un mijloc pt. realizarea primului
interes constituie alaturi de libertatile ce stau la baza implinirii celui de-al doilea principiu constituie
cele 2 pleduarii fundamentale.
Dreptul popoarelor lucrare in care Ralws accepta ca un mare numar de societati contemporane nu
sunt nici liberare nici democratice, el le considera societati decente in care se ofera mijloace de
protectie si garantii pt. toti locuitorii tarii.
Drepturile omului reprezinta si modurile in care individul trebuie sa fie tratat fiind in egala masura si
conditiile necesare ale cooperarii sale. Ralws afirma ca drepturile omului nu vor fi puse in practica in
mod satisfacator, nici de toti oamenii, nici de toate societatiile, nici de toate popoarele decat daca
acestea se vor reforma sau vor fi ajutate sa se reformeze intr-o maniera adecvata de-a lungul timpului.