Sunteți pe pagina 1din 2

ALERTA:Cultura politica in Romania

Fiecare observa cu ochii liberi maniera romaneasca de a face politica,maniera partidelor


de a se comporta ca organe politice si mai ales submediocritatea oamenilor politici.

G. Almond si Sidney Verba vorbesc de urmatoarele tipuri de cultura politica:

a) Cultura politica parohiala (locala sau provinciala) specifica societatilor traditionale,


comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si
mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismul sistemului politic national. Adica
este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt
institutiile de referinta. Cunostintele, sentimentele si judecatile de valoare sunt orientate
spre aceste structuri locale.

Este limpede ca de fapt 2/3 din politica romaneasca se petrece in aceasta maniera.Aici
pomana electorala este suficienta pentru a atrage voturile,in fata unei populatii
sarace,subeducate si aproape fara constiinta politica.Electorilo,culturii lor politice le
corespund insa si agentii electorali si politicienii fie ei locali sau nationali.

b) Cultura politica de supunere (de subordonare) corespunde unor comunitati reglate de


valori nationale. In cadrul societatilor respective, agentii actiunii politice sunt constienti
de existenta sistemului politic dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate in privinta
participarii la viata politica, la luarea deciziilor. Aceasta pentru ca ei cred ca sistemul
politic este astfel cladit incat le va fi protejata viata si personalitatea fara a-si exprima
initiative si cerinte in raport cu autoritatea de stat. Adica sistemul va functiona bine,
avantajele vor fi bune pentru toti cetatenii daca vor respecta deciziile si regulile
corespunzator unei etici a supunerii.

Daca in prima categorie intra oamenii fara constiinta politica,ceea ce a mai ramas va intra
in aceasta categorie.Pasivitatea,neparticiparea la vot a ajuns in tara noastra
notorii,deoarece rezultatele asteptate ale votarii nu determina nici o speranta.Lumea asista
la un ritual,la un fel de ceremonial periodic dupa care nimic nu se mai intampla.

c) Cultura politica participativa, care corespunde sistemelor democratice, este rezultatul


proceselor educationale dezvoltate si a unui grad inalt de organizare, reflectand si
experientele politico-sociale specifice tarilor democratice. Cetatenii poseda un ansamblu
de mijloace subiective si de abilitati, de priceperi si deprinderi de a le utiliza rational in
scopul de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice, reprezentarea
sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.

Nici nu poate fi vorba de aceasta cultura politica in tara noastra.Cei cativa intelectuali sau
persoane constiente s-au invatat a suferi,si-au pierdut speranta in orice schimbare.

Maniera in care se interpatrund aceste tipuri de cultura politica creiaza specificul


romanesc,balcanic,in care argumentele si speranta sunt inlocuite de mititei si bere iar
Romania de aproape 20 ani nu este decat patria unor imbogatiti inteni sau veniti din afara.
Considerand gradul de participare (exprimat in performante practice) a cetatenilor la
functionarea unui sistem democratic ca valoare centrala a culturii politice si civice,
Almand si Verba au masurat nivelul de cultura politica in cateva tari cu ajutorul
urmatorilor indicatori: volumul de cunostinte politice; componenta civica; modalitatile
actiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care au ajuns in acel timp au
fost: numai S.U.A. si Anglia realizasera gradul necesar de corelare intre structurile
primare ale societatii (familii, comunitati locale etc.) si structurile politice nationale care
ofera functionalitate culturii participative democratice. In Romania,Bulgaria sau Mexicul
ar exista apatia, pasivitatea cetateanului ca simptome ale unei democratii slabe.

Celor trei tipuri de cultura li se adauga, sub imboldul mijloacelor audiovizuale – scria
R.G. Schwartzenberg, cultura politica “de spectacol” care este daunatoare intr-un alt fel
decat cultura de supunere. Daca aceasta din urma asigura dominatia marturisita si admite
violenta deschisa, “cultura de spectacol nu este decat simulare, artificiu, parodie. Este
reprezentarea inselatoare a democratiei, simulacrul culturii de participare. Individul se
crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, cand in realitate nu este
decat un spectator, pacalit, amagit de jocul politicii, pe fundalul micilor ecrane si dupa
perdelele cabinelor de vot.

In Romania ar exista speranta unei schimbari si aceasta lupta este condusa de


Presedintele Basescu si partidul sau presidential(PD-L).
Totusi asalturile sistemului comunisto-securist reprezetat prin partide ca actualul
PSD,PRM dar si fractiunea Patriciu din PNL sunt puternice.
Comandoul comunisto-securist reprezentat de gruparesa Oprescu ne arata ca de fapt fosta
securitate nu este multumita nici de partidele enumerate mai sus,motiv pentru care
gruparea doreste o radicalizare a preluarii puterii si a reinstaurarii unui sistem comunisto-
securist in mod deghizat.Odata luata puterea Romania se va reintoarce la anii 90,epoca
tunurilor si a formarii baroniadei comuniste.
La baza acestui lucru sta tocmai aprecierea culturii politice romanesti din present care
face posibil,mai ales prin saracia cronica sa poata prelua puterea aproape in mod
absolutist.
Deja Europa si chiar SUA se arata desinteresate si descurajate de mediul politic
romanesc,incat instaurarea unei dictaturi comuniste cu nuante nomenclaturist-capitaliste
sa ia locul pana si actualelor formatiuni criptocomuhniste sau pretins liberale(se stie ca
liberalii au colaborat prin Tatarascu cu comunistii pana la anihilarea lor).

Este limpede ca daca Presedintele Basescu si PD-L vor esua in alegeri soarta Romaniei se
va pecetlui pentru decenii.
Deja sub indrumarea lui Felix s-a pus la cale o monstruoasa coalitie antidemocratica,prin
care toate asa zisele partide,la care se adauga acuma si gruparea Oprescu sa se coalizeze
contra lui Basescu si a sistemului democrat.
Este o perioada istorica in care soarta democratiei romanesti se mai joaca inca odata.
In acest cadru,apelul catre intelectuali este foarte important.
Daca societatea civila,elitele intelectuale nu vor intervene,se va macina si ultima speranta
pentru tara noastra.