UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA 2016

FACULTATEA DE ELECROMECANICA NAVALA

TEHNICI AVANSATE DE INGINERIE ELECTROMECANICA
MASTERAT/ZI
ANUL II/SEMESTRUL I

FIABILITATEA SI
MANAGEMENTUL
RISCULUI AVARIILOR
INSTALATIILOR
ELECTROMECANICE

MASTERAND: Marius Radu Nicusor

1. NOTIUNI GENERALE
Navele in general sunt dotate cu instalatii frigorifice, destinate asigurarii unor
regimuri de temperaturi scazute, cu urmatoarele utilizari:
- instalatii frigorifice de cambuza, pentru pastrarea alimentelor, cu regimuri diferite de
temperatura = se intilnesc la majoritatea navelor maritime;
- instalatii frigorifice pentru congelarea, depozitarea si pastrarea pestelui sau produselor de
peste = se intilnesc la navele de pescuit oceanic;
- instalatii frigorifice cu capacitati mari, montate pe nave frigorifice destinate pastrarii si
transportului de produse alimentare cum ar fi: peste, carne, unt, etc.;
- instalatii frigorifice montate pe navele transportoare de gaze lichefiate;
- instalatii frigorifice pentru climatizare, in vederea asigurarii unui regim optim de
temperatura si umiditate a aerului, necesar confortului echipajului sau pasagerilor, precum si
unor procese tehnologice in unele cazuri;
- frigidere de tip casnic, necesare pastrarii unor cantitati mici de alimente si pe timp scurt.
Instalatiile frigorifice se clasifica dupa mai multe criterii:
- dupa modul de producere a frigului, in:
a) instalatii frigorifice cu comprimare de vapori cu racire directa;
b) instalatii frigorifice cu comprimare de vapori cu racire indirecta prin agent intermediar
(saramura);
c) instalatii frigorifice prin absorbtie de tip frigider;
d) etc.
- dupa modul de realizare al comprimarii, in:
a) instalatii mecanice cu compresor intr-o treapta de comprimare;
b) instalatii mecanice cu compresor in doua trepte de comprimare;
c) instalatii mecanice cu compresor in trei trepte de comprimare.

2. PRODUCEREA FRIGULUI ARTIFICIAL IN INSTALATIILE FRIGORIFIC

E CU COMPRESOR SI RACIRE DIRECTA
In practica navala cele mai folosite sisteme frigorifice sunt cele cu comprimare de
vapori (cu ajutorul compresoarelor).
Producerea frigului artificial are la baza absorbtia decaldura de la corpurile (spatiile)
ce trebuiesc racite, cu ajutorul unor fluide, denumite agenti frigorifici si transmiterea acestei
calduri mediului inconjurator.
In principiu, vaporii de agent frigorific sunt comprimati cu ajutorul compresoarelor, apoi
lichefiati prin racire in condensatoare, dupa care se vaporizeaza in interiorul unor serpentine
(vaporizatoare) instalate in spatiile de racire. Vaporizarea facindu-se prin absorbtie de caldura,
va avea ca efect scaderea temperaturii in aceste spatii.
Cei mai utilizati agenti frigorifici in instalatiile navale sunt: amoniacul si freonii.
In figura de mai jos sunt reprezentate partile componente si circuitul celei mai simple
instalatii frigorifice:

Compresorul C, absoarbe vaporii reci formati in vaporizatorul V, a caror stare este

caracterizata de punctul a. Vaporii sunt comprimati adiabatic (fara schimb de caldura) in
compresor, marindu-le presiunea si implicit temperatura pina la starea din punctul b, de vapori
saturati uscati.
In condensorul K vaporii de agent frigorific refulati de compresor se lichefiaza
(condenseaza) la temperatura si presiune constanta (t si p = ct.).
In ventilul de laminare VL, se produce laminarea agentului frigorific lichefiat, unde,
ca efect al destinderii adiabatice, agentul este partial vaporizat, a 12112l117m flindu-se intr-o
stare de fierbere. In vaporizatorul V, agentul frigorific iesit din ventilul de laminare continua
fierberea partii de lichid, transformindu-se in vapori la presiuni si temperaturi scazute si
constante (to si po = ct.), absorbind caldura latenta de vaporizare necesara qo (kcal/kg) de la
mediul pe care-l raceste sau il mentine la temperaturi scazute.
Cu acest proces termodinamic, vaporizarea d - a, ciclul se inchide, prin repetarea sa,
efectul frigorific de racire este continuu.

3. INSTALATII FRIGORIFICE

3.1. INSTALATII FRIGORIFICE CU O TREAPTA DE COMPRIMARE.

Exista instalatii intr-o singura treapta de comprimare de puteri frigorifice mai mari (peste 5
000 - 10 000 kcal daN/h).
Aceste instalatii contin si alte parti componente ca de exemplu:
- separator de lichid care separa agentul lichid ramas nevaporizat in serpentina
vaporizatorului;
- subracitor (supraracitor) care sa raceasca si mai mult agentul lichid racit in condensator;
- rezervor de lichid plasat sub condensator in scopul acumularii lichidului, lasind astfel
permanent descoperita suprafata tevilor condensatorului pentru efectuarea schimbului de
caldura intre apa de racire si agentul frigorific.

3.2. INSTALATII FRIGORIFICE CU DOUA TREPTE DE COMPRIMARE.

In cazul temperaturilor ridicate a apei de racire de la condensator sau temperaturi de
vaporizare prea coborite care duc la incalziri neadmisibile a vaporilor la sfirsitul comprimarii,
se intrebuinteaza instalatiile in 2 sau 3 trepte.
Redam mai jos schema unei instalatii frigorifice cu doua trepte de comprimare (in
schema s-a figurat un singur vaporizator):

Vaporii formati in vaporizatoarele 7, dupa ce trec printr-un separator de lichid 6 sunt aspirati
de compresorul 1 (de joasa presiune cu 2 cilindri).
Compresorul de joasa presiune refuleaza vaporii intr-un recipient 2, numit butelie de
presiune intermediara, care primeste agent lichid de la rezervorul 4 printr-un ventil de
reglare, astfel incit o treime de butelie sa fie plina cu agent lichid.
Vaporii trimisi de compresorul de joasa presiune sunt obligati sa treaca prin stratul de
lichid, deoarece conducta prin care vaporii intra in butelie are capatul sub nivelul lichidului;
astfel vaporii racindu-se, vaporizeaza o parte din lichidul din butelie.
Din butelia de racire intermediara, vaporii sunt aspirati de un al doilea compresor 3
numit compresor de inalta presiune, care dupa comprimarea lor i trimite la condensatorul 5.
Lichidul format in condensator se scurge in rezervorul 4 si de aici in butelia de
presiune intermediara, care indeplineste si rolul de preracitor (supraracitor) de lichid.

Calitatea produselor i serviciilor este indicatorul de baz al unei industrii sau

economii. Fiabilitatea
fiind alturi de ali de indicatori o component a calitii, trebuie s fie n atenia tuturor
factorilor care
determin bunul mers al societii.
Fiabilitatea este o disciplin din domeniul ingineriei care utiliznd cunotine tiinifice,
asigur performane ridicate unui echipament, ntr-un interval de timp i condiii de exploatare
date, sau prognozate.
Ca noiune este foarte veche - aprnd odat cu notiune de tehnica.
Ca teorie fiabilitatea s-a constituit n ultimele decenii i este ntr-o continu dezvoltare.
Disciplin nou, teoria fiabilitii este o tiin interdisciplinar care cuprinde un cerc larg de
probleme specifice n diversele etape ale existenei produselor (etapele pot fi de proiectare,
fabricare, transport, montare, exploatare, dezafectare, etc.).
Termenul de "fiabilitate" vine din francez, "fiabilit" unde caracterizeaz securitatea
funcionrii, msura probabilitii de funcionare n condiii date. Are corespondent n limba
englez "reliability" (reliable = demn de ncredere = sigur = pe care te poi bizui = trainic =
solid) i n limba rus "nadiojnosti" (soliditate, siguran, securitate).
Pe scurt, fiabilitatea unui echipament sau produs este termenul care definete durta de
meninere nealterat a performanelor acestuia, n condiii de utilizare i exploatare date sau
prognozate pe un anumit interval de timp sau pe toat durata ciclului de via. Pentru
atingerea performanele de fiabilitate ale unui echipament sau produs, se pornete din faza de
proiectare prin alegerea optim soluiei tehnice, materialelor, echipamentului i proceselor
tenologice de fabricaie utilizate (disponibile a fi utilizate). De mare importan, este
verificare calitativ i testarea produselor, interfazic i final, completat, pe ct posibil, cu
urmrirea comportrii n exploatare n condiii de testare dar i n condiii reale de exploatare.
Utilizarea, cnd este posibil, a datelor obinute pentru retuarea i corectrea deficienelor
constatate la realizarea urmtoarele produse. Pentru multe produse se poate apela la simulri
i/sau testri de laborator.
Fiabilitatea se atinge, sau se marete prin utilizarea unor metode adecvate de
conservare, transport, punere n funciune i exploatare, prin evitarea unor condiii extreme de
utilizare i respectare cu rigurozitate a parametrilor prescrii de proiectant i productor,
specificai n documentaia aferent.
Fiabilitatea ca tiin, a fost impus tot mai mult de aspectele de optimizarea de natur
economic a produselor realizate. Salturile realizate n ultima perioad, ca urmare a aplicrii
pe scar tot mai larg a rezultatelor cercetrii tiintifice n toate domeniile, completate cu o
flexibilitate deosebit a sistemelor de producie prin automatizarea i robotizarea proceselor
tehnologice, au avut ca efect diminuarea semnificativ a duratei de via a produselor
industriale, n locuirea lor fiind fcut datorit uzurii lor morale. n ultimul timp, de multe
uzura moral intervine inaintea epuizrii duratei de via proiectat a unui produs. Acest lucru
a produs modificri semnificative n modul de abordare a conceptului de proiectare. Astfel se
prognozeaz mai nti durata de utilizare a produsului, urmnd ca apoi fiabilitatea proiectat
s se ncadreze n acest interval de timp. Din ce n ce mai multe produse industriale, nu mai au
timp de funcionare pentru a fi justificat retuarea i corectrea deficienelor constatate la un
produs, cel mai adesea trecnd la reproiectarea produsului n sine. Un alt efect al dezvoltrii
tiinifice l constituie creterea complexitii produselor.
Astfel, organele de maini, subansamblele i ansablele ce intr ca uniti elementare
(avnd adesea, funcionare autonom) n agregate sau instalaii complexe, numite sisteme
tehnice, datorit echipamentelor de automatizare computerizate, au devenit tot mai complexe
i sofisticate. Posibilitile de control al parametrilor de legtur dintre aceste uniti

elementare, ce intercondiionaz funcionare acestor sisteme complexe, prin intermediul

acestor sisteme computerizate, dau o dinamic i flexibilitate tot mai mare acestor produse.
Aceste evoluii fr precedent a produselor fac ca produsele s aib din fabricaie un
exces de disponibiliti de fiabilitate, funcii i funcionalitate mult peste cele necesare
momentului apariiei produsului. Concludent n acest sens, este cazul echipamentelor
electronice care conin n componena lor subsnsamble i periferice care nu vor fi utilizate
niciodat de foarte muli utilzatori ai produsului respectiv, sau care relizeaz funcii necesare
pentru utilizarea n cazul unor produse ce urmaz a fi proiectate i utilizate. De asemeni nu
pote fi neglijat capacitatea de interscimbabilitate a acestor uniti elementarea datorit
standardizrii tipo-dimensionale, precum i a standardizrii parametrilor de interconectare a
lor.
Substratul economic al preocuprilor de cunoatere n domeniul fiabilitii produselor
are ca fundament faptul c totdeauna consumatorul (utilizatorul de produse) va fi interesat de
produse cu fiabilitate ct mai mare, iar productorul invers, in sensul de a mrii consumul.
Cum nsa acest fiabilitate are costul su tendina actual este de a realiza un nivel optim de
fiabilitate att pentru productor, ct i pentru utilizator.
Literatura de specialitate a ultimilor ani a acreditat ideea c noiunile de fiabilitate i
de inginerie a fiabilitii au un neles foarte larg. Fiabilitatea se poate defini n mai multe
moduri:
Fiabilitatea estimatrezultat din exploatarea experimental controlat i din ncercrile de
laborator:
- de anduran (cu stres nominal);
- accelerate (cu stres crescut);
- la distrugere.
Fiabilitatea operaionaleste rezultatul obinut din exploatarea experimental
controlat (statistici de exploatare).
Fiabilitatea preliminat, pentru sisteme, rezultat din calcule pe baza fiabilitii elementelor i
a structurii sistemului. Mai poate fi numit fiabilitatea structural a sistemelor.
Fiabilitatea extrapolat,rezultat din calcule de extrapolare din ncercri de laborator
accelerate (cu stress sporit). Necesit rezultatele ncercrii accelerate i legea de dependen
dintre fiabilitate i stress.
Fiabilitatea nominal, este cea garantat de productor.
Msura fiabilitii se realizeaz prin indicatori specifici.
Fiabilitatea este componenta calitii ce exprim comportarea produsului n timpul de
bun funcionare n condiii date.
Datorit multitudinii de factori ce influeneaz buna funcionare n timp a unui
produs (entiti tehnice sau de alt natur) este unanim acceptat c produse identice, avnd
acelai proiect i proiectant, aceiai dat de fabricaie, acelai productor i sucursal de
producere i distribuitor, n condiii similare de exploatare pote avea durate de funcionare
diferite.
De aceea, o modalitate foarte eficient de stabilire a fiabilitii, este prin evaluarea
statistic, reprezentnd probabilitatea ca diferitele entiti (prile i componentele,
produselor, ansamblele i subansamblele, sau sistemele) s-i ndeplineasc funciile pentru
care au fost proiectate fr a se defecta, n condiii specificate, pentru o anumit perioad de
timp i cu un nivel de ncredere dat.
Ingineria fiabilitii ofer metodele teoretice i tehnicile practice conform crora
probabilitatea i capacitatea prilor, componentelor, echipamentelor, produselor i sistemelor
de a-i ndeplini funciile
pentru care au fost proiectate i realizate, pe durate prestabilite de timp, n condiii precizate i
cu nivele cunoscute de ncredere pot fi specificate, anticipate, proiectate, testate, demonstrate

inclusiv n condiiile n care au fost depozitate, ambalate, transportate apoi instalate, puse n
funciune, monitorizate iar informaiile transmise ctre toi cei implicai i interesai.
Fiabilitatea este, ca urmare, o funcie de probabilitate avnd ca variabile timpul i
comportarea sistemului.
Pentru a obine echipamente fiabile sunt necesare cunotine i deprinderi din urmtoarele
domenii:
_ analiz statistic
_ modelarea fiabilitii echipamentelor
_ studii de marketing
_ metode de predicie a fiabilitii
_ proiectare prin metoda cazului cel mai defavorabil
_ analiza fizic a defeciunilor
_ analiza modurilor de defectare i a defectelor
_ planificarea i realizarea ncercrilor de fiabilitate / ncercri accelerate
_ definirea conceptului de mentenan
_ analiza mentenabilitii
_ planificarea i realizarea mentenanei
_ analiza siguranei echipamentelor
_ fiabilitate / mentenabilitate / sigurana echipamentului / calitate / suport logistic / factorii
umani / software performant pentru monitorizare.
Fiabilitatea este un atribut al echipamentelor care nu trebuie ignorat, iar caracteristicile
de fiabilitate reprezint ingredientele critice pentru orice activitate de proiectare a
echipamentelor industriale. Este de preferat s se in cont de aspectele legate de fiabilitate
nc din faza de proiectare dect s nu se fac acest lucru n sperana c lucrurile vor merge
bine.
Apariia unei teorii a fiabilitii a fost determinat de creterea caracterul de mas al
produciei moderne, a ofertei ca numr i tipuri de produse, a extinderii schimburilor
comerciale pe zone tot mai largi, cu posibilitatea de interfen pe aceiai piat a mai multor
productori de produse similare, sau dn aceiai gam, precum i a complexitii produselor i
n consecin a preurilor produselor de calitate.
Domeniul care a impulsionat dezvoltarea acestei discipline a fost, ca i n alte cazuri,
cel militar ntruct ntimpul celui de-al doilea rzboi mondial s-a constatat c echipamentele
electronice complexe (echipamente de radiocomunicaii, sonare etc.) se aflau n stare de
defectare un timp sensibil mai mare dect timpul de funcionare normal. Pe baza soluiilor
oferite de ctre aceast nou disciplin fiabilitatea au fost posibile progrese mari i n alte
domenii de activitate, precum centralele nucleare, transporturile (navale, terestre, aeriene i n
ultimul timp spaiale), prelucrarea i transmisia datelor, producia bunurilor de larg consum
etc.
Dup trecerea de la producia manufacturier la producia de mas s-a constatat o
mrire a dispersiei parametrilor echipamentelor datorat att creterii complexitii ct i
micorrii posibilitilor de control interfazic pe liniile de producie. n cazul produciei de
mas, datorit modificrilor rapide ale cerinelor tehnice, se constat c nu este necesar
ntotdeauna s se obin un nivel maxim posibil de fiabilitate, ci este esenial s se cunoasc
cu precizie care este nivelul real de fiabilitate, lunduse msuri pentru deplasarea acestuia
ctre o valoare optim. n decursul timpului s-a constat c, n cazul sistemelor i
echipamentelor complexe, orict s-ar investi pentru a obine o fiabilitate ideal, nu se poate
obine un echipament care s nu se degradeze n timp. Din aceast cauz este util s se
cunoasc nivelul real al fiabilitii, astfel nct, n funcie de acesta, s se stabileasc durata
misiunii, intervalele de revizie, structura echipamentului etc.