Sunteți pe pagina 1din 1

Negruzzi. Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar domnul ca un soi de Buda nefailibil, C.

Negruzzi avea curajul a scoatte la lumină imaginea cruntă a lui Alexandru Lăpuşneanul şi a spune boierilor un mare
adevăr: "Poporul e mai puternic decât boierimea!"

"Proşti dar mulţi!" răspunde Lăpuşneanul vornicului Moţoc, în scena măcelului din palat, atunci când poporul
adunat la poarta curţii striga: "Capul lui Moţoc vrem!" Acel răspuns al domnitorului: "Proşti dar mulţi!" cuprindea în
trei cuvinte o adevărată revoluţie socială. Prin urmare, nuvela istorică fu rău văzută la palat, rău primită de boieri;
însă ea îşi dobândi pe loc rangul cel mai înalt în literatura română şi va rămâne ttotdeauna un model perfect de stil,
de limbă frumoasă, de creaţie dramatică şi de o necontestată originalitate. (Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi.
Introducere la scrierile lui, în vol. File de istorie literară, Ed. Albatros. 1972, p. 26)

Sunt în nuvela lui Negruzzi şi câteva tablouri, câteva descrieri, cum ar fi aceea a măcelăririi boierilor. Dar şi aici
scriitorul nu intervine pentru "a spune", ci pentru a ne "arăta", nu pentru a a fi"ascultat", ci pentru a ne face să
"vedem". (Tudor Vianu - Arta prozatorilor români, Ed. Eminescu, 1973, p. 50.) O expresie a individualismului
romantic e şi cultivarea temelor fantastice, cu forme şi aspecte felurite. Ne întâmpină asfel fantasticul de natură
folclorică, mânuit cu mâiestrie de un Tieck sau Chamisso, de un Puşkin sau Eminescu. E apoi fantasticul psihologic,
care pătrunde până în subconştient, în substraturile obscure ale spiritului, referindu-se uneori chiar şi la straturile
patologice, ca de pildă, în formele terifiante ale fantasticului la Coleridge, Hoffmann sau Poe. se iveşte de
asemenea fantasticul demonic, aşa cum e ilustrat în opera lui Byron, Hugo, Lermontov, Madach, Eminescu. (Al.
Dima - Dezbateri critice, Ed. Eminescu, p.117)