Sunteți pe pagina 1din 2

GREUCEANU

Greuceanu basm (culegere de Petre Ispirescu)

Eroul basmului este Greuceanu, voinicul care nu se deosebeste in liniile lui fundamentale
de Fat-Frumos imparatesc. Aflat la varsta de aur, el pleaca in lume sa inlature o mare
nenorocire, o catastrofa ce se abatuse asupra omenirii: zmeii furasera soarele si luna
imparatului Rosu. Acesta tramise oameni prin toate tarile si ravase prin orase ca sa dea in stire
tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei, acela va lua pe fie-sa de
nevasta si inca jumatate din imparatia lui, iara cine va umbla si nu va izbandi nimic, acela sa
stie ca i se va taia capul.

Basmul ilustreaza, mai ales prin fapte, barbatia eroului, lipsind orice referire la
frumusetea fizica a lui Greuceanu. Eroul este aici o fiinta virila, care isi datoreste lui insusi
izbanzile sale (G. Calinescu). Caci multi voinici se potricalisera a se prapadi, semetindu-se cu
usurinta ca vor scoate la capat o asemnea insarcinare; si cand la treaba, hat in sus, hat in jos,
da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca, vezi ca nu toate
mustile fac miere.

Voinicul trebuie sa dea dovada nu numai de calitati de exceptie, prin care sa merite a lua
de sotie pe fiica imparatului, dar in caz de neputinta cine va umbla si nu va izbandi nimic, acela
sa stie ca i se va taia capul. Basmul ilustreaza astfel ideea de responsabilitate fata de misiunea
incredintata.

Greucenu pleaca in cautarea talharilor de zmei ca, in vizi-une populara, sa-si incerce
norocul.

Esenta basmului il defineste pe erou, el devenind un personaj exponential: infruntarea


dintre fortele binelui si fortele raului, cu victoria binelui. Greuceanu este voinicul capabil sa
infaptuiasca, in perioada tineretii nobile, misiuni oricat de dificile pentru a ajuta comunitatea
umana si a face sa triumfe totdeauna binele. El este cautatorul implinirii exemplare, inzestrat
cu capacitatea de a se confrunta direct cu fortele raului si a iesi biruitor (G. Calinescu). Desi
este un personaj exponential, voinicul Greuceanu are anumite insusiri care-l individualizeaza.
El pleaca la drum cu aceasta filozofie, de esenta populara: niciodata nu strica cineva sa faca o
incercare, asa ca isi lua inima in dinti, incumetand-o pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa.

Aflat pe taramul terestru, al umanului, Greuceanu indeplineste aproape un ritual al


plecarii, ca un fecior cuminte: cere iertare imparatului pentru doi oameni pedepsiti a fi taiati
pentru ca fugisera de la o batalie, si, fiind mester la vorba, il indupleca. Pleaca, dar nu inainte
de a pune la cale tot ce gasi ca e bine sa faca, ca sa scape cu fata curata din aceasta
intreprindere. Ba, mai mult decat atat, trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara
Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. Toate faptele voinicului demonstreaza ca
insusirea cea mai relevanta a sa este inteligenta si judecata mintii, chibzuinta. Orice miscare,
actiune pe care o intreprinde este mai intai bine cumpanita. El are cultul familiei si al prieteniei,
care asigura sprijinul devotat la nevoie: lua cu sine si pe fratele sau (de sange) si merse la
Faurul-pamantului, fratele sau de cruce (mare mester, inventiv si creator). Mersera cale lunga,
pana ce li se facu calea cruci, respectand un cod al prieteniei, cu sfintenie (motivul prieteniei si
al intrajutorarii): Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini, sa mai traga nadejde unul de
altul ca se vor mai intalni; iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc, sa se stie ca unul din ei
este pierit! [] Acela din noi, care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai
astepte pe celalalt, fiindca aceasta insemneaza ca a murit (basmaua, cutitul devine mijloace de
comunicare).

Numele lui Greuceanu este cunoscut si temut pana si pe taramul celalalt. Iata ce spune
fata cea mare de zmeu: pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Ochii
ei nu seamana de pasere, ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Pana acuma
ne-a fost si noua. D-aici inainte numai Dumnezeu sa-si faca mila de noi si d-ai nostri.
Pasamite, aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu.

In drumul sau pentru dobandirea dreptatii si adevarului, Greuceanu ajunge pe taramul


celalalt, invingand incercarile, obstacolele prin care trece (motivul probelor depasite).
Plin de vigoare, cutezanta si inteligenta, el dovedeste puterea de a infrange raul: se
infrunta, pe viata si pe moarte, cu cei trei zmei. Greuceanu este inzestrat cu puteri
supraomenesti, fabuloase: zboara ca vantul si ca gandul, cand se lupta se cutremura
pamantul, se bate vitejeste, cinstit, asa cum si zmeul o cere, de altfel: Vino, zmeule viteaz, in
sabii sa ne taiem, sau in lupta sa ne luptam.

Ba in lupta, ca e mai dreapta.

Ca in toate basmele, eroul este inzestrat cu capacitatea de a se metamorfoza, la nevoie:


Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel; apoi se dete iarasi de trei ori
peste cap si se facu o musca.

Este ajutat de corb, carui-ai promite, in schimbul unui cioc de apa dulce, mancare trei
lesuri de zmeu si trei de cal.

Greuceanu lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna, pe care le gaseste ascunse
la cula din Codru Verde, le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Astrele ceresti sunt
astfel limitate la dimensiunile percepute de om, dovedind nevoia de concret a omului simplu,
timorat adesea de fortele necunoscute ale naturii (Al. Andrei, Valori etice in basmul fantastic
romanesc). Astfel, armonia lumii a fost restabilita in folosul omenirii.

Prevazator in toate (se opune lui Harap-Alb, increzator din fire), cand intalneste in cale
un par plin de pere de aur si o gradina foarte frumoasa cu fluturi si cu apa limpede si rece,
trase palosul si lovi de incepu a clocoti un sange mohorat, si umplu vazduhul de un miros
gretos.

De mare ajutor i-a fot lui Greuceanu fratele sau de cruce, Faurul-pamantului, care,
vazand cum vine un nor ca un vartej, ca o flacaruie, baga zmeoaicei in gura chipul de fier rosu
ca focul al lui Greuceanu. Starvul zmeoaicei se prefacu intr-un munte de fier.

Tot Faurul-pamantului il ajuta prin mestesugul si iscusinta sa; atunci cand porunci calfilor
sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier, sufla asupra lor si le dete
duh de viata.

Greceanu trece si prin alte obstacole intalnite pe pamant, unde omul se infrunta cu un
diavol schiop, care le tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. Ca si zmeului, care se
teme de istetimea voinicilor, a Fetilor-Frumosi, si diavolului ii fu frica sa dea piept cu
Greuceanu, dar scoase cuiul din capul osiei dindarat si-l arunca, pentru ca sa nu scape nici
Greuceanu neatins de rautatea lui draceasca. Impielitatul fura palosul pe care Greuceanu il
uitase pentru ca stia ca Greuceanu, fara palos era si el un om ca toti oamenii. Puterea lui in
palos era; fara palos era de necunoscut.

Dar Greuceanu se dete de trei ori peste cap, se facu un buzdugan cu totul si cu totul de
otel si lovi pana facu pulbere stana de piatra, luandu-si palosul ce i-l furase Satana. El biruie,
apoi, alte forte ostile intalnite pe taramul omenesc: trufia si intriga sfetnicului cel palavratic,
care se vanduse diavolului, pe el si urmasii sai, in schimbul fetei de imparat si a imparatesei.
Asa cum zmeii sunt neputinciosi in fata inteligentei voinicului, nici sfetnicul mincinos nu-i
rezista lui Greuceanu, care detine puterea cinstei, adevarului si dreptatii, cu care invinge.

Dreptul la recompensa dobandita a fost obtinut nu atat prin forta sa fizica, cat mai ales
prin inteligenta, generozitate, intuitie, cumpatare si tenacitate. (M.P.)