Sunteți pe pagina 1din 3

„Jocul” este un cuvant complex, ce exprima adevarul „mascat” si fictiunea ce tanjeste dupa

realitate. Prin ochii unui copil jocul reprezinta tot ceea ce il inconjoara, pentru el, viata insasi e un joc, unul
in care exista „baba cloanta” si „Fat-Frumos”, o lume a basmului in care tot ceea ce isi doreste exista pentru
el si pentru altii. Jocul copiilor tinde spre lumea celor mari, acestia fiind idealul lor, vrand sa le imite stilul de
viata, in timp ce adultilor le-ar fi placut sa ramana copii. Aici intra jocul fuziunii dintre trecut si viitor, copii
visand la viitor... vrand sa creasca mai repede, sa fie independenti si sa isi intemeieze propria familie, in
timp ce adultii viseaza la trecut, la copilarie, la ceea ce a fost, la vremurile in care nu aveau nici o obligatie,
in care se simteau frustrati de sfaturile parintilor, pe care de cele mai multe ori nu le ascultau, la vremurile
cand simteau ca lumea intreaga le sta in palma, cand credeau ca totul este pentru ei, cand petreceau seara
de seara si cand simteau dragostea de adolescent nebun, dorindu-si sa mai simta un gol in stomac, care nu
te lasa sa dormi, sa simta cum inima le trasare de fiecare data cand sunt priviti in ochi de catre cel/cea pe
care il/o simpatizeaza. Acest joc de concordanta intre ceea ce suntem si ceea ce am vrea sa fim, este
motivul pentru care, omul a fost construit ca niciodata sa nu fie multumit de ceea ce este, totdeauna sa isi
doreasca sa atinga „urmatorul pas”, sa fie cat mai sus, sa isi dezvolte stilul de viata si sa iasa din anonimat,
nimeni nu va atinge „ultimul pas”, deoarece tot ceea ce este a mai fost, iar „varful muntelui” nu exista. Omul
vrea sa isi faca „o firma”(un nume de care lumea sa auda), „mascandu-si” defectele si incercand sa te
atraga spre ceea ce in mod concret nu exista, facandu-te sa crezi ca produsul lui este cel mai bun si ca
merita sa il incerci. Oferta provoaca cerera, omul, nefiind obisnuit cu produsul respectiv, trebuie oarecum
manipulat, si convins ca are nevoie de produsul promovat. Exista meserii care consta in a manipula oamenii
si a-i face sa creada ca tot ce li se prezinta este bun, ei fiind atrasi de „minciuni nevinovate”.
Jocul cu marionete trezeste interesul oricui, in special cel al copiilor mici, in realitate exista oameni
ce sunt manevrati ca niste papusi, in timp ce papusile, tind sa para oameni. Un exemplu, imaginar, ar fi
papusa cioplita de mesterul Gepetto, adica vestitul Pinochio, papusa care isi dorea sa fie „un om adevarat”,
nestiind ca oamenii tind sa para papusi.
Alternanta modului in care o persoana se comporta cu persoane de acelasi rang social, fata de
modul in care se comporta cu subalternii sau cu superiorii. In mod concret este vorba despre jocul
„formal/informal”. Cu superiorii trebuie sa folosesti un limbaj formal, in timp ce ei folosesc un limbaj familiar,
ce te face sa te simti frustrat, pentru ca nu iti este ingaduit sa ii raspunzi cu aceeasi moneda. Intre
persoanele de aceeasi categorie sociala se foloseste , de asemenea, limbajul formal, intre oameni de varste
diferite, ca metoda de respect.
In lumea contemporana, frumosul a devenit demodat, iar vulgarul a devenit placut. Fiecare om
cauta complexitate mica si durabilitate mica, iar ceea ce este lung si are un continut complex, devine
plictisitor, demodat, si nu este urmarit, decat de cei ce au un anumit grad de cultura si care inca apreciaza
adevarata valoare a cuvantului „frumos”. Omul tinde spre regresiune, spre scaderea calitatii dorindu-si putin,
in timp scurt, de aceea, marele critic Tudor Vianu afirma in prefata volumului „Arta prozatorilor romani”
faptul ca noi utilizam limbajul cu doua intentii; una tranzitiva care este folosita atunci cand dorim ca
informatia sa ajunga la cat mai multe persoane si folosim jocul bazat pe „mica-mica-mare”(complexitate
mica, durabilitate mica, audienta mare); si alta reflexiva, bazata pe jocul „mare-mare-mica”(complexitate
mare, durabilitate mare, audienta mica). Aceasta din urma este folosita de catre persoanele care vor sa isi
spuna opinia sau sa realizeze o creatie cu bun gust, dar care nu va fi urmarita decat de persoanele care
prezinta interes pentru asa ceva, si anume pentru cei care au un anumit grad de cultura si carora le face
placere sa urmareasca astfel de monologuri. La acest capitol am putea discuta si despre antiteza dintre arta
si anti-arta. Acum arta este reprezentata de foste anti-arte, uzate, tocite, cu care noi ne-am obisnuit, pe
care le aprobam fara a stii insa daca acesta este cel mai bun lucru ce ni s-ar putea intampla.
Fiecare om vrea sa ii depaseasca pe ceilalti si sa se depaseasca pe sine. De aici vine dorinta de
progresie si de performanta.Astfel, am putea concepe un alt joc, cel al unei competitii ce continua la infinit.
Fiecare om muncind din greu, avand dorinte si temeri, vrand sa aiba o meserie pe care sa o practice cu
drag, la care sa poata promova, si spre care sa aiba vocatie. Daca nu iti place ceea ce faci, nu poti ajunge
undeva, sa te simti multumit de propria ta persoana, sa te simti bine in pielea ta, sa te mandresti cu tine
insuti, sa iti fie dreag ca esti tu. Oamenii au diferite aspiratii. Unii viseaza sa ajunga bogati, sa aiba cat mai
mult, eventual sa fie si in topul celor mai bogati; altii isi doresc sa aiba o cariera, sa avanseze si sa se
descurce prin studii si prin munca intensa, in special munca intelectuala; exista persoane interesate numai
de familie, de copii, de sot sau sotie, care munceste, nu pentru cariera, nu pentru a fi bogat, ci pentru ca
familia lui sa aiba toate cele necesare (in acest capitol se inscriu majoritatea romanilor din ziua de azi; este
vorba de persoanele mediocre, care nu pot fi considerate bogate, dar nici sarace). Ultimele doua categorii de
aspiratii sunt specifice perioadei adolescentine, dar nu numai. Este vorba despre dragoste si popularitate,
majoritatea adolescentilor se gandesc la prima dragoste si la cum ar putea fi cat mai populari, fiecare
aratandu-si calitatile si mascandu-si defectele, aceste aspecte sunt adoptate si de catre adulti, dar intr-un
numar mai mic.
Erori exista in viata fiecaruia, si de obicei provin din propriile greseli, dar exista cazuri cand provin
din pricina altora, acestea sunt cazurile care te impacienteaza cel mai mult. Peste erori poti trece mai usor,
daca le privesti ca pe niste lucruri bune. Un exemplu bun ar fi o eventuala concediere, care te-ar putea duce
la deschiderea unei afaceri proprii, si te poate duce la imbogatire. Un alt exemplu ar fi o nota mica, la prima
vedere este un lucru rau, o eroare, dar daca o privesti altfel, o nota mica te indeamna sa inveti mai mult, sa
poti sa iti scoti o medie cat mai mare, sa fii intr-o competitie cu cei din jurul tau, fara sa starneasca insa
invidii, pentru ca acestea nu aduc nimic bun. Trebuie facuta diferenta dintre a-ti dori performantele cuiva si a

1
ura acea persoana pentru simplul fapt ca este mai buna decat tine, acest lucru nu te va face mai fericit sau
mai multumit de persoana ta, ci din contra, te vei simtii ros de invidii fara rost.
Jocul timpului si al spatiului este cel ce nu se va sfarsi niciodata. Fiecare om are in jurul sau
familia, prietenii, colegii, cunostiintele, si restul oamenilor, cu care nu are nici o legatura. Familia si prietenii
sunt fiintele cele mai iubite si apropiate de sufletul fiecaruia. Spre deosebire de familie, care e a ta si trebuie
sa te accepte asa cum esti, in randul aparentilor prieteni regula nu se pastreaza, cel mai rau doare o
tradare, mai ales cand aceasta vine din partea unei persoane pe care o considerai apropiata de sufletul tau,
in care aveai incredere si care urmarea un anumit lucru,si care se folosea de „prietenia” ta intr-un anume
fel, sa te faca sa crezi ca ii pasa de tine, cand se gandeste defapt doar la foloasele proprii. Exista insa si
prieteni adevarati, care te sprijina si te ajuta in momentele dificile ale vietii, atunci cand simti ca iti „cade
cerul in cap”, cand ai impresia ca tot ce-i rau ti se intampla numai tie, cand tot pare nimic, si nimic pare tot,
tot ce e rau... Cunostiintele oamenii pe care ii cunosti, dar care nu iti inspira neeaparat incredere, care te pot
ajuta in diferite situatii, sa iti puna o vorba buna, sau sa te sfatuiasca intr-o anumita privinta, „sa iti vanda
un pont”. Colegii sunt tot un fel de prieteni(mai ales daca este vorba de colegi de liceu). In randul oamenilor
mari, colegii se incadreaza, mai degraba din randul cunostiintelor. Restul oamenilor fac parte tot din lumea
ta, dar nu au nici o legatura cu viata ta personala sau cu cariera ta. Aceste categorii de persoane fac parte
din lumea ce te inconjoara, din spatiul in care traiesti. Timpul, este mult mai complex, el practic reprezinta
tot ceea ce a fost, ce este si ce va fi. El este practic trecutul, prezentul si viitorul, intr-un singur cuvant.
Aceasta este conceptia mea despre perspectiva tempotala si cred deasemenea in conceptia indienilor, si
anume ca „tot ce este, a existat dintotdeauna, iar tot ce piere e ca si cum nu ar fi existat niciodata”. Asta
vrea sa insemne faptul ca pe lumea aceasta au existat miliarde si miliarde de oameni, simpli, care nu au
lasat nici o urma, nici un pas in istoria umanitatii si nimeni nu va stii vreodata ca ei au pasit pe acest pamant
si ca au comis anumite greseli, pe care poate ca tu insuti le repeti, fara sa stii ca cineva, inainte a mai comis
gresala ta, spre deosebire de o padure, sau de un copac, care este acolo unde il vezi tu, pe fereastra
camerei, de sute de ani si poate ca acolo va fi si peste mult mult timp, cand tu vei fi istorie, sau nu vei fi
deloc! In asta consta jocul timpului, practic in imaginatie, intr-un timp relativ foarte scurt, cateva secunde,
te-am facut sa iti imaginezi ce a fost cu mii de ani inainte sa fii tu si ce va fi atunci cand sufletul tau va fi
intr-un loc mai bun sau mult mai rau. Asta vrea sa insemne ca iti trebuie o viata sa afli ce e viata, si o alta
viata, pentru a le spune si celorlalti. In concluzie, nu vei putea trai doua vieti, deci, va trebui sa te
multumesti cu gasirea raspunsului numai pentru tine, si poate ca nu il vei gasi nici pentru tine, poate ca nu
te va interesa sa iti gasesti rolul pe lumea asta si sa gasesti un rost pentru existenta ta. Unii oameni zic „am
numai o viata trebuie sa o traiesc din plin!” si practic isi „construiesc” un stil de viata comun tuturor celor ce
gandesc asa, nestiind unul de existenta altuia, fiecare crezandu-se unic prin felul lui de a fi, nestiind ca
viata lui este traita de mai multe persoane in acelasi timp. Trecutul fiecaruia ascunde secrete care se stiu
dintotdeauna, ascunde acelasi lucru pe care il ascundea trecutul altcuiva. In functie de ceea ce ai trait, poti
sa iti regasesti starea de spirit in urmatoarele randuri. Daca trecutul tau a fost unul fericit, cu siguranta ca
acum simti nostalgia. Trecut perfect pozitiv nu exista, sigur ai trecut si prin momente mai putin placute, dar
ai stiut sa treci peste ele, iar acum a ramas doar ceea ce a fost cu adevarat important pentru tine, ceea ce
trebuia sa fie dintotdeauna, nu regreta ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat! Daca trecutul tau este
unul traumatic, daca ai impresia ca pentru tine a fost numai ploaie si ca niciodata nu va rasari soarele care
sa te lumineze si sa te linisteasca, aducandu-ti putina fericire, permite-mi sa iti spun ca lucrurile nu pot fi
asa de rele, ai doua maini, doua picioare, uita-te in oglinda si spune „Eu pot!” si vei putea, spune „Eu vreau!”
si deja vrei! In orice lucru rau exista si o parte buna incearca sa privesti partea plina a paharului, daca nu o
vezi, mai uita-te o data si iti vei da seama ca deja a rasarit soarele tau.
Uneori, iubesti o persoana a carei prezenta iti face rau, poate ca nu poti convietui cu ea, daca e, te
sufoci, te simti supravegheat, simti ca nu ai aer, iar fara ea e ca si cum te-ai arunca intr-o prapastie fara
fund, intr-un abis, parca ti-ar lipsi ceea ce acum pare prea mult, totul e o eternitate pierduta. Foarte frumos
spunea Tudor Arghezi „Voiam sa pleci, voiam si sa ramai” exprimandu-si incertitudinea in ceea ce priveste
propriile sentimente.
Marii poeti nu au fost valorati in timpul vietii, ci atunci cand nu au mai fost. Ei au lasat un nume, o
lacrima in marea de istorie, un pas in stancile timpului, un foc aprins pentru totdeauna in inimile celor ce stiu
sa aprecieze o creatie cu adevarat valoroasa. Asa cum spunea Eminescu „Era pe cand nu s-a zarit”(prezenta
ca absenta) „Azi o vedem si nu e”(absenta ca prezenta), acesta este un joc foarte interesant bazat pe
concordanta dintre un trecut absent si un vitor prezent.
De la comedie la drama se face trecerea foarte usor, ceea ce poate avea un inceput bun, sfarsindu-
se tragic sau dramatic. Spre exemplu teribilul accident ce a avut loc in drum spre Spania, este vorba despre
un tren care a explodat. In acest tren posibil se aflau multi oameni care voiau sa mearga in vacanta(spre a
se distra) sau poate ca voiau sa mearga la munca, sa inceapa o noua viata, nestiind ca astfel viata lor va
inceta pentru totdeauna. „Comedia vizeaza tipicul, penalizand abaterea, in vreme ce drama pretuieste
unicul, marginarul, refuratul.” Exista insa si situatia privita invers, si anume cand drama devine comedie.
Spre exemplu, daca te-ai impiedica si te-ai lovi la picior, te-ar durea, nu foarte tere, pentru ca esti o fire
puternica, dar di rade de tine, si poate ca si cei din jurul tau ar rade, astfel drama ta s-ar transforma in ceva
haios.
Tot timpul punem intrebari, intrebari legate de existenta noastra sau intrebari logice legate de
stiinta,intrebari aparent simple dar care au un raspuns foarte complicat. Un exemplu de astfel de intrebare
este „de ce scri?” iar raspunsul ar putea fi exprimat intr-un roman, si inca ai avea impresia ca nu ai spus tot
ceea ce aveai de spus. Scriu pentru a-mi aranja gandurile, pentru a oferi perspectiva mea si celorlalti, pentru
a prezenta ideile mele si ideile celorlalti. Scriu pentru a ma contrazice si pentru a-mi da dreptate, scriu

2
pentru a ma pierde in ganduri ca intr-o padure blestemata si binecuvantata in acelasi timp, scriu pentru ca
tot ceea ce stiu este ceea ce pot eu exprima.
Mijlocul ar putea deveni scopul proiectului tau. Spre exemplu Turnul Effel, cel care l-a conceput,
dorea sa participe cu acea opera la un concurs de arhitectura, turnul a luat premiul I iar cand a trebuit sa fie
distrus, parizienii nu au fost de acord, devenind astfel una dintre atractiile Parisului. Ciornele uni mare
autor(mijlocul prin care el si-a conceput marile opere) a devenit un scop, datorita valorii materiale pe care o
au.
Panopticul-antipanopticul reprezinta un joc foarte simpatic, ce se bazeaza pe spiritul de observatie
al fiecarui om. Prin notiunea de „panoptic” se intelege faptul ca un om supravegheaza mai multi oameni, de
exemplu paznicul dintr-o inchisoare; iar „antipanopticul” reprezinta faptul ca mai multi observatori privesc un
singur om, un exemplu ar fi un cantaret sau un fotbalist celebru, „vanat” de toti ziaristii. Iti place sa crezi ca
veghezi viata publica si privata a unui ales politic, in acelasi timp el insusi e tinut la curent prin sinteze cu tot
ceea ce se intampla(curente de opinie, lideri informali). Trebuie sa stii cat iti este permis sa vezi si cat
trebuie sa te lasi vazut.
Exista insa si jocuri bazate pe sinonime, de exemplu jocul dintre dialog si conversatie. La o prima
vedere par sinonime cu adevarat, dar daca privesti in originile acestor cuvinte, daca incerci sa vezi
adevaratul sens al fiecarui cuvant faci urmatoarea remarcare: daca am considera o piramida a claselor
sociale am observa ca se poate considera conversatie intre persoanele aflate in varful piramidei si persoanele
de la baza ei deoarece in conversatie doar punctezi anumite teme, nu aprofundezi, deci conversatia poate
avea loc intre persoane care nu au aceeasi pregatire intelectuala sau care nu au aceasi cultura generala;
spre deosebire de dialog, care se poarta de obicei intre persoane de pe aceeasi treapta a piramidei, oameni
cu aceeasi pregatire, aceeasi cultura, care au citit aceleasi carti, care au urmarit aceeasi emisiune la
televizor, care au fost preocupati de viata aceluiasi scriitor, pentru ca dialogul argumenteaza si aprofundeaza
tema discutata.
Figurile de stil reprezinta un alt joc semantic, bazat pe intelesul cuvintelor, modelat de catre
scriitor, care ii da „un luciu” aparte, facandu-le sa para ceea ce nu sunt. De exemplu personificarea, ea da
insusiri de om unor obiecte sau unor animale. Acest lucru nu mira pe nimeni, deoarece oamenilor le place sa
viseze la ceea ce este si ceea ce poate fi, pentru ca, la urma urmei, sa visezi e gratis.
Multi autori isi bazeaza creatiile pe jocul de cuvinte. Spre exemplu Tudor Arghezi a afirmat ca
„...m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin si mai gratuit in lumea civilizata, cu materialul vagabond al
cuvintelor date...”. Poezia „Prefata” este o astfel de creatie, in care poetul isi exprima crezul despre joc,
despre copilarie(varsta jocului), despre prietenie si recompensa. La Arghezi jocul presupune existenta unor
competitori, a unui castigator, iar prin competitie intelegem simulare, amuzament, efort, dar si bucuria si
satisfactia pe care le ai atunci cand esti privit ca un invingator, nu ca un invins. La urma urmei, chiar daca
pierzi trebuie sa stii ca important este sa participi, sa te simti multumit de faptul ca tu ai dat tot ce a fost
mai bun din tine, poate data viitoare vei avea mai mult noroc, sau poate ca data viitoare concurenta va fi
mai slaba.
Un alt autor, de data aceasta unul de proza, foloseste jocul in creatia sa ca pe un mijloc. Este vorba despre
Mircea Horia Simionescu si despre opera „Erasmo” in care este relatat un joc de copii, o simulare, in care
fiecare isi ia rolul in serios, in asta constand regula principala a unui joc: sa iti joci rolul, sa iti imaginezi ca
esti altcineva. In acest text personajele imita atitudinile si limbajul unor adulti in situatii similare. Acest
comportament l-as aprecia ca fiind o pregatire pentru viata si in acelasi timp o modalitate de evadare din
lumea proprie. Exista insa si situatia inversa, cand adultii imita comportamentul unor copii. Asa cum spunea
Tudor Arghezi in poezia „Transfigurare” „Lasati-ma sa dorm... M-am copilarit”, prin aceste cuvinte el isi
exprima dorul de copilarie.
„Poezia nu este totusi numai un joc sau numai potrivire de cuvinte ci o incercare de intelegere prin
cuvant...”. „Creatia apare din suflet, exprima o viziune personala asupra lumii, ea trebuie sa fie o expresie
libera a gandurilor si sentimentelor”.
In concluzie jocul si joaca sunt teme foarte des intalnite in viata cotidiana. Ele reflecta o anumita
tendinta a omului spre socializare. Ca generalitate jocul este mai strict, de aceea el prezinta reguli, unele
trebuie respectate, iar altele sunt menite pentru a fi incalcate.
Toate aceste jocuri ar putea continua la nesfarsit, dar pentru ca este foarte tarziu, si imi este
foarte somn, am sa inchei aici acest referat, sper ca v-a facut placere sa il cititi, si chiar daca nu v-a facut,
oricum va multumesc pentru ca l-ati citit, m-am inspirat putin din „Alfabetul jocurilor”, dar sper ca acest
lucru nu va deranjeaza, iar daca va deranjeaza imi cer iertare, data viitoare o sa imi exprim parerea mult
mai bine si mult mai amplu, si voi fi mult mai odihnita.