Sunteți pe pagina 1din 1

Suferinta umana si fenomenul deportarilor,a lagarelor de concentrare

Lagarele de concentrare,inchisorile sunt considerate a fi institutii cu structura


totalitara,create pentru a distruge fizic si psihic individul care este adus astfel
in stare de servitute totala si depersonalizare.In vederea acestui scop sunt
utilizate o serie de metode,dintre care citam:
-Ideia ca individul este total aservit si ca nu are nici un drept,nu poate
face nici un recurs.Aceasta ideologie a lagarului de concentrare tinde a
acredita ideia ca detinutul este un "subom",la dispozitia tortionarilor sai.
-Promiscuitatea animalica,adeseori cu amestec de
rase,limbi,obiceiuri,conditii sociale (Bayer).Conditiile de existenta sunt mult
mai proaste decât in inchisorile de drept comun.
-Frica permanenta de moarte,starea de stres permanent (ziua si
noaptea).
Tomkiewicz subliniaza ca fata de aceste presiuni reale si
permanente,detinutul se poate adapta prin trei modalitati principale:
1.Colaborationismul (fenomenul kapo),in care detinutul devine el insasi
tortionar,ajuntând in acest sens persoanalul lagarului.Acest fenomen este rar
intâlnit.
2.Rezistenta activa si organizata,care desi este tot un fenomen rar are
un efect psihologic favorabil (cel putin ulterior).Astfel,subliniaza Kolb,daca
detinutii aveau un ideal (cazul detinutilor politici,religiosi,a evreilor) ei suportau
mai usor conditiile de lagar,iar consecintele psihologice erau mai mici.
3.Majoritatea detinutilor se comporta insa,in sensul unei abdicari
partiale de la orice speranta,depasind problemele supravetuirii imediate si
problemele hranei.
Desi eliberarea,arata acelasi autor,a pus capat fricii permanente de
moarte,a lipsurilor,subnutritiei,fostul detinut a trebuit sa faca fata problemei
adaptarii la o lume in schimbare si adesea a trebuit sa faca aceasta intr-o tara
straina sau intr-o familie noua.In acest context a fost posibil sa apara tulburari
psihice tardive chiar dupa 30-40 de ani de la eliberarea din lagar,tulburarile
având la baza cauze somatice si psihice (Richet subliniind ca sistemul nervos
nu uita nimic si nu se repara niciodata).
Lennum atribuie mare parte din tulburarile tardive aparute la fostii
deportati,leziunilor organice aparute ca efect al
denutritiei,frigului,traumatismelor,intoxicatiilor si infectiilor.
Este oare posibil ca o stare reactiva,un stres psihic sa poata duce la
modificari de durata atât de lunga? Dar subliniaza autorii,starea de stres nu
inceteaza la fostii detinuti odata cu eliberarea,deoarece pierderile
suferite,injosirea persoanei umane,greutatile de adaptare ulterioare sunt
factori de stres pentru o lunga perioada.La aceasta se mai adauga frecvent
revendicativitatea exagerata si greu de satisfacut,ceea ce complica si mai
mult ameliorarea starii reactive