Sunteți pe pagina 1din 6

Cultura marului

2.3. Tehnica formarii coroanelor


Pe langa ingrijirile date pamantului, trebuie sa avem o grija tot atat de mare de pomi in ceea ce
priveste formarea coroanei, dimensiunile scheletului si grabirea intrarii pe rod.

Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de a
imparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum si asezarea
lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezare a ramurilor
pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucru care are ca
urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze.
Totodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea sa
tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului.
Tot prin taieri, ajutam imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai mici
si asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de
schelet. Pe ramurile mijlocii si mici (de schelet) iau nastere ramurelele de rod care poarta flori si apoi
fructele. Cu cat ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si fructe, iar
pomul incepe sa rodeasca mai devreme.
Toate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarirea ramurilor tinand seama de forma de coroana ce
vrem sa o facem.
In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri de coroana.
Pentru livada de langa casa vom prezenta cele mai uzuale si usoare forme de coroana, care nu necesita
cheltuieli prea mari cum sunt: piramida etajata, piramida intrerupta (vasul) si palmeta libera.
2.3.1. Taieri de formare a coroanei in forma de piramida etajata
In anul I dupa plantare, primavara, pomul sub forma de varga se va scurta la 80 cm de la punctul de
altoire. In timpul anului se vor elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime. Se vor lasa sa
creasca circa 3 (trei) lastari dispusi la un unghi de 120 si axul pomului sau varful de crestere.
In anul al doilea,: primavara cele trei ramuri se vor scurta la 30-40 cm lungime iar axul (ramura din
mijloc sau de prelungire a trunchiului) se va taia cu 20 cm mai lung decat ramurile laterale. Dupa o
astfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale cresc lastarii puternici
de prelungire. Din ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea lastari,dar mai slabi. Cei mai
importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care, daca e nevoie in cursul verii, ii
putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai jos.
In anul al treilea, primavara, inainte de a porni seva,ramura principala de schelet care este prinsa cea
mai jos pe tulpina se scurteaza la 60-70 cm (impreuna cu prelungirea ei), masurat de la punctul de
prindere (baza) pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale de schelet impreuna cu
prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. Axul sau ramura de mijloc (prelungirea
trunchiului) se taie cu 25 cm deasupra celor trei ramuri principale (cu o lungime de foarfece). Celelalte
ramuri (numite ramuri secundare de schelet) crescute pe ramurile principale si pe ax se scurteaza la 34 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se inlatura.
Taierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o muchie de
briceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei, caci numai acesti muguri dau prelungiri
bune care cresc in afara si nu inauntru coroanei.
Dupa o astfel de taiere, spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful axului, cresc 3-4
lastari puternici.

Noi insa nu avem nevoie de toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intari lastarii
de trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de 20-25 cm, trebuie sa facem urmatoarea lucrare:
La fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie in dreapta,
fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma prima ramura
secundara de schelet (ramificare).
Acesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari vigurosi de la varfuri se scurteaza la 5-6 frunze iar daca
unul dintre ei creste inauntrul coroanei, sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru a ramurii
principale se taie de la baza (la ras).
Lucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara de
schelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga.
Pe ax (ramura de prelungire a trunchiului) se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca trei
lastari, impartiti deopotriva in jurul pomului si distantati la 70-80 cm de primul etaj, care vor forma al
doilea rand de ramuri (sau al doilea etaj).
In al patrulea an, primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor principale de
schelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare, adica cam 50 cm cel
putin si 70 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet.
Ramura secundara se scurteaza si ea cu 15-20 cm mai jos fata de varful (taiat) prelungirii ramurii
principale.
In unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta pentru ingrosarea
lastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale (secundare). Daca aceste
ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a doua ramura secundara de
schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga un an in formarea coroanei.
Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza cu 20 cm mai sus decat
varfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet din primul rand de ramuri (primul etaj).
Axul de prelungire al trunchiului se taie cu 25 cm mai sus de varful ramurilor din etajul al doilea.
Toate celelalte ramuri se scurteaza mai mult sau mai putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, dar cele
puternice de la varfuri si mai ales cele crescute inauntrul coroanei se taie de la baza (la ras), incat
pomul sa primeasca lumina si aer suficient.
In urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramura secundara dupa
aceleasi reguli folosite in anul al patrulea.
Etajul al doilea se taie la fel ca etajul intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si prima ramura
secundara.

Fig. 2.1. Formarea piramidei etajate. Aspectul pomilor dupa; taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea
(c), al patrulea (d) dupa; plantare
Dupa acesti 4-5 ani de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fi socotit
terminat. Dupa acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierile puternice (asa
cum s-au facut pentru formarea coroanei) ar dauna pomilor si in primul rand ar intarzia rodirea.
2.3.2.Taieri de formare a coroanei in forma de - Palmeta libera
Aceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie, altoite pe portaltoi de
vigoare mijlocie.
Taierea pomilor in anul intai dupa plantare este conditionata de cativa factori. Pomii plantati sub forma
de vergi se scurteaza la 75/80 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor doua ramuri
principale si a axului pomului. Odata cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zona trunchiului pe
o distata de 50 cm de la nivelul solului.
In luna mai, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm, se aleg doi pe directia randului, la un interval de
8-12 cm unul de altul, pentru formarea etajului intai si unul pentru prelungirea axului. Ceilalti lastari
se suprima.
In anul al doilea – primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor (ramuri
principale) din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii mai
viguroase. Daca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de 60 cm, ele se scurteaza
la 45-50 cm de la baza.
In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 10-15 cm, se suprima concurentii lastarilor
de prelungire a axului si ai ramurilor de schelet. De asemenea, se plivesc lastarii verticali de pe latura
superioara a sarpantelor (ramurilor principale) si de la baza lor. Lastarul de prelungire al axului nu se
ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati. Dat fiind faptul ca lipseste spalierul, reglarea unghiului de
ramificare se face in fiecare an, prin transferul directiei de crestere a sarpantei pe o ramura exterioara
orientata de-a lungul randului.
In anul al treilea – inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteaza
axul la 50–70 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante (ramura principala) a
etajului intai.
In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie cuprins intre 5060. Daca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza la 50-55 cm. De

asemenea se scurteaza si ramurile ramase pe ax si la baza sarpantelor la o lungime de maxim 20 cm (o


lungime de foarfeca). Ramurile concurente ale sarpantelor (ramurilor principale) si cele ce cresc pe
partea superioara (pe creasta) se elimina. Ramurile cu pozitie laterala fata de sarpanta se scurteaza la
circa 50 cm lungime.
Pe ax se lasa 2-3 ramuri de vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri,
care se scurteaza slab si in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. Daca ramurile lasate
sunt viguroase, atunci se scurteaza la 10-12 muguri, pentru ca in anul urmator sa se transfere cresterea
la o ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe ax se suprima.
In timpul vegetatiei cand lastarii au lungimea de 15-20 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelor si
unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghi larg
de insertie (prindere) si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse.
In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie (prindere) a
sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura orientata de-a
lungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a ei la 55 cm sau la
nivelul celei mai putin viguroase.
Ramurile concurente, lacome, precum si cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei (pe creasta)
si la baza lor se suprima.
Ramurile 3 - 4, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 50 cm.
Ramurile lasate pe ax intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramura orientata spre
orizontala. Axul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 50-60 cm de la punctul de insertie a
celei de-a patra sarpanta.

Fig 2.2. Formarea palmetei libere. Aspectul pomilor dupa taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea
(c), al patrulea (d) dupa plantare

Pe sarpante se aleg lastarii de prelungire, se suprima concurentii, cei lacomi si care cresc pe partea
superioara (pe creasta). Lastarii aparuti pe ax intre sarpante se ciupesc la 4-5 frunze, pentru a-i obliga
sa fructifice.
Dupa formarea coroanei, in anii urmatori prin taieri de productie se urmareste structurarea sarpantelor,
o garnisire corespunzatoare cu formatiuni de rod si atingerea parametrilor specifici formei de coroana.
2.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia mar

Pomicultura se confrunta astazi cu o serie de mari neajunsuri. Lipsa fondurilor banesti, a masinilor si a
aparaturii de stropit si aplicarea tehnologiilor de azi pe maine au dus la declinul livezilor.
Daunatorii de temut in livezile de mar care pot distruge productia si livada sunt: paduchele lanos
(Eriosoma lanigerum), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), insectele minatoare si
defoliatoare, afidele si acarienii, gargarita florilor de mar (Antonomus pomorum) si viermele merelor
(Cydia pomonella). Toti acesti daunatori se pot distruge folosind produse insecticide si acaricide.
Bolile cele mai raspandite care dijmuiesc sau distrug in totalitate recolta de mere sunt: rapanul
(Venturia inaequalis), fainarea (Phodosphaera leucotricha), focul bacterian (Erwinia amylovora),
moniliozele, bolile de scoarta, virusurile latente si proliferarea marului.
Tratarea marului se va face cu produse fungicide sistemice cat si fungicide de contact.
Daunatori pentru livezile de mar pot fi soarecii de camp si iepurii care pot provoaca mari pagube,
atunci cand solul nu este intretinut sau pomii protejati.
Nota.
In cazul soiurilor cu rezistenta genetica la boli, (Romus 1 si 3, Prima, Prima, Pionier, Voinea, Ciprian,
Florina, Aura, Romus 4 etc.), se efectueaza numai 6-8 tratamente cu insecticide, eliminandu-se
complet stropirile cu fungicide.
Atunci cand se cultiva soiuri cu rezistenta genetica la boli, cum ar fi: Generos, Auriu de Bistrita etc., in
cadrul celor 6-8 tratamente cu insecticide, doar la 1-3 stropiri se introduc si fungicide pentru
combaterea fainari.