CULTURA PAR

Tehnica formarii coroanelor

Rapiditatea intrarii pe rod, cantitatea si calitatea fructelor sunt caracteristici fiecarei combinatii
soi / portaltoi, dar la randul lor sunt influentate si de forma de conducere si de modul de taiere a
pomilor, prin care se evita dezechilibrul intre crestere si fructificare, respectiv alternanta de
rodire.
In general, scopul taierii de formare si rodire la par, in mare parte comun si altor specii, este
necesar pentru:
- formarea unui schelet de forma si dimensiuni adaptate la o durata a rodirii corespunzatoare unei
maxime eficiente economice, in raport cu vigoarea diferita a soiurilor, conditiilor pedoclimatice,
fertilizarea si intretinerea plantatiei;
- pastrarea unui echilibru intre cresterea pomului si productie incepand cu al doilea an dupa
plantare, pe o perioada cat mai lunga in ciclul de viata al pomilor;
- asigurarea unei bune patrunderi a aerului si luminii si punerea frunzei in conditii de asimilare
maxima, astfel ca fructele sa atinga dimensiunile si coloratia optima, precum si calitatile
gustative specifice soiului;
- pastrarea unei suprafete de fructificare cat mai extinsa in pozitie convenabila, care sa usureze
operatiile de recoltare, taiere si tratamente fitosanitare;
- mentinerea potentialului de recolta caracteristic diferitelor soiuri, in raport cu vigoarea, pozitia
mugurilor floriferi, modul de fructificare, etc.
Ca forme de conducere la specia par se preteaza formele aplatizate (palmeta cu brate oblice,
palmeta cu brate orizontale, cordonul vertical si oblic) si formele libere (fus liber, piramida
etajata si piramida neetajata).
In continuare, vom prezenta principalele lucrari si masurile tehnice care trebuiesc intreprinse
pentru formarea pomilor cu ax central.
Taieri de formare a coroanei in forma de fus subtire ameliorat:
In anul intai, primavara, inainte de pornirea in vegetatie, varga pomului se scurteaza la 80 cm de
la nivelul solului, pentru proiectarea primului etaj de ramuri.
Dupa dezmugurire se suprima toti mugurii pe lungimea de 50 cm rezervata trunchiului. Cand
lastarii inregistreaza lungimea de 15-20 cm, din ei se aleg 3-4 pentru formarea etajului de ramuri
si unul care va prelungi axul. Lastarii alesi trebuie sa fie dispusi uniform in jurul axului la cativa
centimetri unul de altul si sa aiba un unghi de prindere pe ax larg. Concurentii lastarului de
prelungire se vor plivi. De asemenea se vor elimina toti lastarii amplasati pe trunchi care nu sunt
de folos.
In anul al doilea, primavara inainte de pornirea sevei, cele trei ramuri alese pentru formarea
etajului se echilibreaza, prin scurtarea celor mai viguroase ramuri la nivelul ramurii mai slabe.
Daca toate cele trei ramuri sunt viguroase, scurtarea lor se va face la circa 50 cm, dar neaparat cu
mugure in afara.

Ramura de prelungire a axului se scurteaza cu maxim o lungime de foarfece (25 cm) mai lung
decat nivelul planului ramurilor principale (sarpantelor). Celelalte ramuri se suprima.
In timpul vegetatiei, cand lastarii ating lungimea de 10-15 cm, cei care concureaza cu lastarii de
prelungire a sarpantelor si axului se suprima. De asemenea, se plivesc lastarii de pe partea
superioara a ramurilor principale si cei de la baza lor.
In anul al treilea, primavara devreme, inainte de pornirea sevei ramurilor de prelungire a
sarpantelor (ramurile principale), se scurteaza la un mugure exterior. Se elimina ramurile
concurente, lacome, si cele de pe latura superioara a sarpantelor (de pe creasta). Ramura de
prelungire a axului se taie deasupra unei ramuri laterale verticale de vigoare mai slaba.
Pe ax, ramurile se scurteaza cu un mugure in afara (pentru a creste in orizontala) la 10-15 cm
pentru a le transforma in formatiuni fructifere.
In timpul vegetatiei lucrarile vor fi continuate dupa aceleasi principii, suprimand lastarii
concurenti si cei de pe partea superioara a sarpantelor.
Fig. 3.1. Formrea fusului subtire ameliorat in anul intai (a), in anul al doilea (b), al treilea (c), al
patrulea (d), al cincilea (e) dupa plantare
In anul al patrulea, primavara devreme se echilibreaza ramurile principale (sarpantele) din etaj,
se limiteaza lungimea acestora iar prelungirea sarpantelor se transfera pe o ramura orientata sub
unghiul necesar. La inaltimea de 2,5 m de la nivelul solului se limiteaza cresterea axului in
lungime printr-o taiere de transfer a acestuia pe o ramura orizontala. Pe ax se aleg noi ramuri de
garnisire. Cele alese in anii anteriori se orizontalizeaza sau prin transfer li se da pozitie
orizontala.
Se va asigura amplasarea buna, uniforma a ramurilor de semischelet pe ax prin scurtarea si
rarirea lor.
Dupa formarea coroanei, prin taieri de productie se urmareste mentinerea acestora in parametri
proiectati si echilibru intre crestere si rodire. Datorita dominantei apicale mai accentuate la par, o
atentie deosebita se acorda mentinerii formei conice a coroanei. In acest scop, se va mentine
unghiul oblic al ramurilor de schelet iar in treimea superioara a coroanei se vor aplica taieri mai
severe si nu se va admite prezenta ramurilor cu pozitie verticala.
3.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia par
Una dintre verigile de baza ale tehnologiei culturii parului o constituie cunoasterea aspectelor
legate de boli si daunatori. Acest lucru devine cu atat mai necesar, cu cat conditiile de cultura
sunt mereu favorabile pentru manifestarea bolilor, datorita posibilitatilor reduse de aplicare a
tratamentelor si tehnologiei de cultura complete.
Pentru obtinerea de rezultate bune in combatere, tratamentele trebuie efectuate corect si la timp.
Daunatorii parului cei mai importanti si care pot provoca daune foarte mari, mergand pana la
distrugerea completa a pomilor in scurt timp sunt: Psilla parului (Psylla piricola Forst),
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), Viermele fructelor (Carpocapsa

pomonella), Gargarita mugurilor (Antonomus piri Koll), Viespea parului (Hoplocampa Brevis
Klug), paianjenii si afidele.
Bolile cele mai raspandite care pot distruge in totalitate productia de pere sunt: Rapanul
(Venturia pirina), Rugina parului (Gymnospo-rangium sabinae), Patarea alba (Micosphearella
sertina), Arsura bacteriana (Erwinia amylowora) o serie de bacterioze si virusi (mozaicul
frunzelor).