Hemoragia digestiva superioara reprezinta pierderea de sange produsa de leziuni

localizate la nivelul tubului digestiv superior, pana la nivelul unghiului Treitz (ligament
format de duoden si jejun). Hemoragiile digestive superioare reprezinta o patologie cu
care medicii se confrunta frecvent.
Hemoragia superioara se manifesta prin hematemeza, care defineste varsatura
sangvinolenta, si prin melena (sangele digerat). Hematemeza care apare la interval scurt
dupa declansarea hemoragiei este cu sange rosu, iar cea tardiva, cu sange inchis la culoare,
semanand cu zatul de cafea. Hematemeza exprima o sangerare situata deasupra
ligamentului
lui
Treitz.
Melena nu este insotita in mod obligatoriu de hematemeza. Mai putin de jumatate dintre
bolnavii cu melena au si hematemeza. In cazul melenei izolate, originea hemoragiei este
variabila, de la nivelul esofagului, pana la colonul ascendent. Pierderile mari de sange sunt
raspunzatoare de scaune de melena repetate, timp de o saptamana.
Manifestari
clinice
Manifestarile clinice ale hemoragiei digestive superioare depind de extinderea si rata
hemoragiei,
dar
si
de
asocierea
altor
afectiuni.
Hemoragia digestiva mica. Semnele clinice sunt, in general, absente. Pot aparea uneori:
slabiciune, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, eventual lipotimie (pierdere iminenta a
cunostintei); Hemoragia digestiva moderata. Pot fi observate simptome ca: tahicardie,
ameteli, vedere incetosata, hipotensiune arteriala, lipotimie; Hemoragia digestiva mare. Apar
uneori semne de soc hipovolemic, paloare intensa, anxietate, extremitati reci, puls rapid si
filiform, sudori reci, sete intensa, greturi, hipotensiune, tendinta de pierdere a cunostintei.
Cauzele
care
duc
la
aparitia
hemoragiei
superioare
Cele
mai
comune
cauze
ale
hemoragiei
digestive
superioare
sunt:
Gastrita eroziva; Ulcerul duodenal; Ulcerul gastric; Sindromul Mallory-Weiss; Varicele
esofagiene
si
gastropatia
portala;
Anomaliile
arterio-venoase.
Cum
se
stabileste
diagnosticul?
Diagnosticul trebuie sa precizeze natura, volumul si rata sangerarii. Mijloacele de diagnostic
constau in istoric, examen obiectiv, explorari de laborator si complementare, dintre care cea
mai
importanta
este
endoscopia
digestiva
superioara.
Istoricul clinic de boala ulceroasa evoca cu prisosinta cauza ulceroasa a hemoragiei.
Folosirea recenta de antiinflamatoare nesteroidiene invoca probabilitatea unei gastrite
erozive. Prezenta semnelor de afectare hepatica (hepatosplenomegalie, icter, ascita,
ginecomastie, alte semne de tensiune portala, trombocitopenie) evoca rolul hipertensiunii
portale si, in particular, al ruperii varicelor esofagiene in declansarea hemoragiei digestive
superioare.
Eructatiile si varsaturile, mai ales in conditiile unei hematemeze repetate cu sange rosu
indica
rolul
sindromului
Mallory-Weiss.
In orice hemoragie digestiva, internarea in spital este obligatorie intr-un serviciu
chirurgical sau de terapie intensiva. Abordarea bolnavului cu hemoragie digestiva
superioara
trebuie
individualizata.
Explorarile de laborator evalueaza gradul anemiei dupa valorile hematocritului si ale

hemoglobinei, problemele de coagulare (protrombina, trombocite). Cresterea valorilor ureei

sangvine, ca si a raportului uree/creatinina sugereaza originea superioara a hemoragiei.
In momentul in care hemoragia este controlata, starea de soc combatuta si cheagurile
evacuate din stomac, se practica endoscopia digestiva superioara. Aceasta este metoda de
electie pentru a stabili sediul, natura si volumul hemoragiei.