Sunteți pe pagina 1din 4

Sanatatea mentala: ce e

normal si ce e anormal?
Care este diferenta dintre sanatatea mentala si boala mentala?
Uneori raspunsul este destul de clar.
Oamenii care aud voci pot avea schizofrenie spre exemplu. Iar cei care au idei grandioase, cum ar fi ca
ar putea deveni secretar general al Natiunilor Unite, fara a avea nici un pic de pregatire in domeniu sau
experienta, pot suferi de o forma a tulburarii bipolare.
Dar frecvent, diferenta dintre sanatatea mentala si boala mentala nu este bine definita. Daca o
persoana se teme sa sustina o prezentare publica, inseamna ca are o tulburare sau ca este doar mai
emotiva?
Daca cineva se simte trist sau descurajat, este doar o conditie pasagera sau sunt simptomele
unei depresii ce necesita tratament?
Ce este, de fapt, sanatatea mentala?

Cuprins articol
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Generalitati
Cultura, stiinta si sanatate mintala
Diferentierea intre sanatatea mentala si boala mentala
Cum se determina ce este normal si ce este patologic in sanatatea mentala
Evaluarea sanatatii mentale
Sanatatea mentala ca un continuum evolutiv
Tratamentul disponibil, dar nu intotdeauna necesar

Cultura, stiinta si sanatate mintala


Cercetatorii si expertii in sanatate mentala se lupta cu aceasta problema de sute de ani, si chiar si astazi
linia dintre normal si patologic este neclara. Acesta este un motiv pentru care domeniile psihiatriei si psihologiei
sunt
scaldate
in
controverse.
Ce este normal este de multe ori determinat de persoana care defineste acest concept. Normalitatea este
ambigua si deseori legata de judecati de valoare, in mod special valori culturale si ale societatii. Chiar si in cadrul
aceleiasi culturi, conceptele de sanatate mentala pot evolua in timp pe masura ce valorile societatii se schimba.
Noile cercetari si informatii medicale pot determina modificarea definitiilor despre sanatate mentala.
Un lucru care face dificila diferentierea dintre boala si sanatatea mentala, este faptul ca nu exista un test specific
care sa arate ca ceva nu este in regula. Nu exista test de sange pentru tulburarea obsesiv-compulsiva,
nici ecografie pentru depresie sau radiografie pentru tulburarea bipolara, spre exemplu. Majoritatea expertilor in
sanatate mentala cred ca unele tulburari psihice sunt legate de modificari ale cantitatii de neurotransmitatori de la
nivelul creierului si au inceput sa identifice si sa cartografieze aceste modificari folosid tehnici imagistice. Dar
pentru moment nu exista teste diagnostice fiziologice pentru boala psihica.

Diferentierea intre sanatatea mentala si boala mentala


Psihiatrii definesc tulburarea psihica prin semne, simptome si afectari ale functionarii. Semnele sunt
ceea ce un observator obiectiv poate vedea, cum ar fi agitatia sau respiratia sacadata. Simptomele sunt
subiective, sau ceea ce simte pacientul, cum ar fi euforia sau lipsa de speranta. Afectarea functionarii este
inabilitatea de a realiza anumite rutine si sarcini de fiecare zi cum ar fi imbaiatul sau mersul la serviciu.
In boala mentala, semnele si simptomele sunt grupate pe cateva arii:
- comportament, cum ar fi spalatul compulsiv pe maini
- sentimentele, cum ar fi tristetea

- gandirea, cum ar fi delirul ca televizorul controleaza mintea pacientului


- raspunsurile fiziologice, cum ar fi transpiratia.
Semnele, simptomele si afectarea in functionare, care marcheaza boala mentala, sunt precizate in Manualele de
diagnostic (DSM-IV si ICD-10). Aceste manuale ii ajuta pe psihiatri sa defineasca diagnosticele, de
la anorexie laschizofrenie. De ce este important ca pacientii sa fie diagnosticati si sa li se puna etichete care ar
putea atrage si stigmatizarea din partea celor din jur? De ce conteaza un diagnostic specific daca linia dintre
sanatate si boala mentala este asa de neclara? Un motiv ar fi acela ca asigurarile de sanatate platesc doar daca
exista un diagnostic conform manualelor internationale. Dar cel mai important este faptul ca astfel pacientul poate
beneficia de tratament adecvat pentru a trata bine este nevoie sa se stie ce boala este.

Cum se determina ce este normal si ce este patologic


in sanatatea mentala
Cum determina psihiatrii daca semnele, simptomele si disfunctionalitatile pacientului sunt normale sau anormale?
De obicei expertii folosesc o combinatie de mai multe metode:
- Perceptiile pacientului. Felul in care pacientul isi percepe gandurile, comportamentul si functionarea poate
ajuta la determinarea a ceea ce este normal pentru pacient. Astfel pacientul poate realiza ca nu se descurca bine
si nu este capabil sa-si indeplineasca sau nu-i pasa de activitatile zilnice sau alte lucruri care in trecut ii faceau
placere. Daca pacientul are depresie, vasele pot ramane nespalate mai multe zile, pacientul nu se mai spala sau
nu mai este interesat de hobby-urile sale. Se poate simti trist, fara speranta sau descurajat si realizeaza ca ceva
este gresit, ca nu se mai bucura de viata. Sau pacientul poate sa nu fie capabil sa nuanteze ce este in neregula
cu el.
- Perceptia altora. Perceptia pacientului este subiectiva si poate sa nu realizeze o evaluare corecta a
comportamentului, gandurilor si functionarii. Observatorii obiectivi, pe de alta parte, pot fi capabili sa faca acest
lucru. Pentru pacient, viata poate parea normala si tipica. In timp ce pentru cei din jurul sau poate parea ciudata si
anormala. Acest lucru se intampla de obicei in cazul schizofreniei. Daca pacientul sufera de schizofrenie, poate
avea halucinatii auditive aude voci cu care converseaza crezand ca are o conversatie normala cu o persoana
reala. Pentru martorul care observa acest comportament, poate parea ceva anormal. Este un lucru comun ca o
persoana sa aiba o afectiune psihica si sa nu stie acest lucru. Acest lucru este valabil atat pentru bolile somatice
cat si pentru cele psihice. Oamenii pot avea afectiuni cardiace fara sa stie acest lucru. In mod similar, o persoana
poate avea depresie clinica si sa nu fie constient de problema.
- Norme culturale si etnice. De multe ori ceea ce este comportament sau gandire normala sunt definite in relatia
cu spatiul cultural. Acest lucru inseamna ca ce este definit ca normal intr-o cultura, sa fie considerat anormal in
alta. Conversarea cu vocile pe care doar pacientul le aude poate fi un indicator al prezentei schizofreniei in
cultura vestica. Dar acest tip de halucinatii pot fi o parte normala a experientelor religioase in alte culturi. Si uneori
ceea ce consideram normal si acceptabil in familia noastra poate fi considerat anormal si va necesita schimbare
in afara familiei. Spre exemplu, comportamentul unui copil cu tulburare hiperkinetica si deficit de atentie poate fi
inacceptabil intr-un mediu scolar structurat, dar poate fi perceput ca normal si acceptabil intr-un mediu mai putin
structurat, cum ar fi acasa.
- Valorile statistice. Deseori normalitatea este definita prin media statistica. Majoritatea oamenilor se situeaza la
mijloc, in timp ce altii cad la o extrema sau la alta. Cei de la extreme sunt deseori etichetati ca anormali deoarece
nu sunt in medie, la fel ca majoritatea oamenilor.

Evaluarea sanatatii mentale


In evaluarea sanatatii mentale, toate aceste abordari propriile perceptii, perceptiile altora, normele
culturale si etnice si valorile statistice sunt de obicei luate in considerare. Expertii in sanatate mentala pot
intreba pacientul cum se simte, daca cei din jur au observat modificari in comportament sau in dispozitie si care
sunt valorile culturale. De asemeni, il pot ruga pe pacient sa completeze un chestionar psihologic.
Si alti factori pot fi luati in considerare:
- de cat timp sunt prezente simptomele

- cat de severe sunt simptomele


- cat de suparatoare sunt simptomele pentru pacient
- cum afecteaza simptomele viata pacientului.
Este normal ca o persoana sa se simta trista dupa incheierea unei relatii. Dar daca se simte foarte trista si
suparata pentru mai multe saptamani si isi pierde interesul pentru activitatile zilnice, persoana poate avea
depresie. In mod similar, daca o persoana este anxioasa inainte de sustinerea unei prezentari in fata unui client
important, dar poate controla semnele si simptomele, cum ar fi transpiratia si pulsul rapid, poate fi doar o conditie
pasagera si nu tulburarea de anxietate sociala. Si daca o persoana taie calea altcuiva in trafic sau tipa la un
functionar public, poate avea doar o zi proasta si nu o tulburare de personalitate. Dar daca o persoana este
agresiva, violenta, manipulativa, exploatativa si fara respect fata de lege, ea poate avea tulburare de
personalitate antisociala, numita si sociopatie.

Sanatatea mentala ca un continuum evolutiv


In ciuda acestor criterii si eforturi de a sustine stiintific diagnosticele, o definitie precisa a sanatatii
mentale ramane evaziva. Manualele de diagnostic recunosc dificultatea tulburarilor mentale ca sindroame
comportamentale si psihologice, sau pattern-uri care determina tulburare, inabilitatea de a functiona, sau o
crestere semnificativa a riscului de deces, durere sau dizabilitate. Iar acest sindrom nu poate fi o reactie
acceptata si asteptata din punct de vedere cultural, la un eveniment particular, cum ar fi durerea dupa pierderea
unei persoane dragi.
O definitie acceptata a starii de boala mentala a fost formulata in 1999: reprezinta stari medicale caracterizate
prin alterari in gandire, dispozitie sau comportament (sau o combinatie a acestora) asociate cu distres sau
alterarea functionarii.
Aceste stari sunt nu doar un continuum, dar un continuum care evolueaza. Intr-un anume fel, aceste lucruri nu
sunt diferite de diagnosticarea si clasificarea afectiunilor fizice. Timp de multi ani, tensiunea arteriala 120/80
mmHg era considerata normala, spre exemplu. Acest fapt s-a schimbat brusc in 2003 cand cercetatorii au anuntat
ca 120/80 mmHg este o conditie anormala numita prehipertensiune, definind pacientul cu risc de aparitie a
afectiunilor cardio-vasculare amenintatoare de viata.
La fel ca in cazul hipertensiunii arteriale, noile informatii medicale pot duce la modificarea clasificarii tulburarilor
mentale. Noi afectiuni vor fi adaugate, in timp ce unele dintre cele existente vor fi scoase, sau asocierile de
semne si simptome vor fi modificate pe masura ce se dezvolta noi opinii. Astazi, unii experti in sanatate mentala,
spre exemplu, propun ca semnele si simptomele premenstruale severe pe care le prezinta unele femei in fiecare
luna, sa fie clasificate ca tulburare psihica tulburarea disforica premenstruala.
Revizuirile pot, de asemeni, arata evolutia atitudinilor culturale si sociale. Homosexualitatea spre exemplu, era
definita ca tulburare mentala, dar a fost scoasa din manualele de diagnostic in 1973.

Tratamentul disponibil, dar nu intotdeauna necesar


Sus

Chiar daca o persoana are o afectiune mentala diagnosticabila, aceasta poate sa nu ridice probleme in viata de zi
cu zi in asemenea masura incat sa necesite tratament.
Spre exemplu, frica de paianjeni. O persoana poate avea o teama teribila de paianjeni, dar daca nu-i intalneste
niciodata, sau poate ruga pe altcineva sa-i indeparteze, impactul fobiei este mic sau lipseste din viata persoanei
respective. Nu afecteaza abilitatea persoanei de a-si urma rutina obisnuita.
Medicii afirma ca nu este recomandata terapie in astfel de cazuri. Afectiunea poate fi diagnosticata, dar nu
necesita interventie. Tratamentul se impune cand ceva afecteaza functionarea.
Exista critici care sustin ca prea multe caracteristici personale sau ciudatenii sunt considerate patologice
etichetate drept anormale doar pentru a obtine profit. Industria farmaceutica este acuzata ca scoate pe piata
medicamente pentru tratarea unor afectiuni care pana nu demult erau considerate excentricitati sau parti normale
ale vietii.
Dar exista si o parte buna, exista o gama larga de medicamente pentru un tratament eficient al afectiunilor reale.