De la ethos Aristotel, in ideea de caracter, creeaza adjectivul etic.

El pune in
discutie mai multe calitati umane, pe care le considera virtuti etice. Ele sunt niste
facultati ale caracterului, ale temperamentului si el le considera calitati
spirituale si le deosebeste de afecte (vazute drept calitati ale corpului) sau de
calitati dianotetice (gandire discursiva, rationala) pe care el le considera virtuti ale
mintii.
Frica este un afect natural, memoria e o facultate a mintii, iar
cumpatarea/curaju/harnicia facultati ale caracterului.
In traducerea notiunii de etica cat mai precis (din gr in lat) Cicero introduce
notiunea de moralis (moral), de la lat moris (moravuri) similar cu cuvantul gr
ethos (care inseamna caracter, temperament, moda croiala imbracamintii, obicei).
Cicero largeste sfera, vorbind de filozofia morala. Cam dupa sec IV in lat intra
notiunea de moralitas (morala) o analogie directa a eticii! In evul mediu, etica si
morala desemneaza acelasi lucru. Din ce vine Renasterea, repunand in discutie
textele antice, vom avea de-a face cu diverse abordari ale celor doua. Astfel, etica
= ramura a cunoasterii, o stiinta... morala/moralitate = obiectul de studiu al eticii.
Sunt multi cei care se apleaca asupra moralei si descopera: morala politica, morala
vietii sociale, morala spirituala. Exista o criza a moralei.
Hegel intelegea prin morala aspectul subiectiv al actiunilor intreprinse de oameni.
Moralitatea felul in care sunt percepute actiunile de catre individ in aprecierea lui
subiectiva.
Prin Moralitate, se inteleg principiile fundamentale ale comportarii umane, iar prin
Morala formele de comportare obisnuite. Cele 10 porunci tin de moralitate in
sensul general. Povetele unui pedagog fa-ti temele, fi corect cu colegii tai etc tin
de morala, in sensul restrans al actiunii umane.
Etica = o ramura a filosofiei, o disciplina stiintifica care sugereaza un ansamblu de
standarde in raport cu care un grup sau o comunitate umana decide sa-si regleze
comportamentul pentru a deosebit ceea ce este legitim/acceptabil, in urmarirea
scopurilor lor, de ceea ce nu este legitim sau acceptabil.
Etica e un studiu teoretic, un etician putandu-se aplica asupra unui ansamblu de
principii, virtuti si atitudini pt a incerca sa explice/analizeze liniile lui morale de
baza. In egala masura, eticile specifice (comunicare, medicina etc) problema
justificarii. Eticianul se aplica asupra naturii acestor reguli, a caror natura nu poate fi
data de arbitrar (nu un sef instituie o norma etica). Aici vorbim de-o etica
normativa.
Etica = stiinta filozofica ce studiaza morala drept una dintre cele mai importante
laturi ale existentei umane; studiaza esenta, natura si structura moralei; este o
sfera a cunoasterii; o traditie intelectuala.

Etica elucideaza 2 mari categorii de probleme. Teoretice ce tin de natura si esenta

moralei si Practice - probleme ce tin de modul in care ar trebui sa procedeze omul
(normele si principiile dupa care acesta trebuie sa se conduca in viata). In etica
exista multe discipline, care studiaza axiologia etica (problemele binelui si raului) ;
deontologie etica (problemele datoriei); fenomenologia etica (studiaza morala uneia
sau alteia societati sub aspect sociologic sau istoric Mihai Viteazu si Stefan cel
Mare -> cat de fericiti sunt soldatii lui Stefan, care trebuie sa se bata in continuu;
cat de etica e dictatura Antonesciana holocaust; cat de etica e societatea
comunista; COMPARAREA ACESTORA tine de Fenomenologia etica); genealogia
moralei (chestii legate de nasterea conceptelor, nasterea credintelor, normelor ->
etica istorica si profesionala).
In etica discutam despre elementele constitutive ale moralei, ele pleaca din norme
si principii principiile pot fi generale (regula de aur a moralitatii Ce tie nu-ti place,
altuia nu-i face!; principii generatoare de ideologii altruism, pragmatism,
umanism, utilitarianism).
Normele sunt acele prescriptii care indica cum trebuie sa fie subiectul constient in
situatiile repetabile, pentru ca manifestarea sau felul sau de a fi sa fie apreciate
drept bune, si nu rele.
Pisica este constienta, dar nu e considerata un subiect constient, la fel si un copil
sub 2 ani sau un alienat mintal. Norma nu se aplica unor situatii exceptionale, ci
repetabile. Daca vine un terorist inarmat si incepe sa impuste in sala e o situatie
de exceptionalitate. Nu exista o norma care sa ne spuna cum sa ne comportam in
cazul asta toate variantele pot fi gresite aici!
Normele morale pot fi generale/universale (proprii tuturor mare durabilitate,
regleaza toate tipuri de oameni) fi bun sincer, drept, recunoscator, loial.
Ele pot fi si particulare (norme adresate unui grup tinta anume poseda o variatie
in timp si regleaza diferite tipuri/activitati umane particulare -> norme privind viata
de familie, ale muncii, normele cu privire la diferite activitati profesionale.
Normele speciale pt unele grupuri restrans. Manifestari si relatii cu totul
ocazionale. Normele cavalerismului, normele vietii de la protocolul regal,
administratiei prezidentiale; ghiduri de comportare civilizata.
Normele morale = norme sociale care reglementeaza comp uman in societate,
relatiile omului cu alti oameni, cu grupuri mari de oameni si comportarea sa fata de
sine insusi (ex: De ce umbli in halul asta? De ce nu te respecti? Nu ti-e mila de tine?)
Respectarea normelor morale este asigurata de forta opiniei publice si de
convingerile interioare ale personalitatii. Convingerile sunt constiinta.
Etica are cateva functii:

Cognitiva functie principala, fara de care alte functii nu ar putea exista. Ea a avut
diferite interpretari de-a lungul timpului. Mai intai, in antichitate, la etica lui Aristotel
oamenii pot avea in fata vietii 3 atitudini (hedonista cei care traiesc clipa,
placerea; politica pt cei care traiesc pentru exercitarea puterii; contemplativa cei
care vor cunoasterea dezinteresata a adevarului). Acel impus al cunoasterii vizeaza
descrierea caracterelor morale, pozitive sau negative mincinosul, avarul, lasul.
Aceasta traditie intelectuala nu se opreste la Aristotel. Incearca si altii sa
diferentieze caracterele oamenilor.
O alta treapta, cea analitica, presupune o analiza a conexiunilor interne si externe,
ale diferitelor fenomene morale.
Treapta descriptiva investigarea faptelor cauzale, care explica geneza, structura,
tipurile si progresul moral.
Normativa (axiologica) ea nu rezida in crearea de norme. Normele morale nu pot fi
decretare, precum normele legale, ele se cristalizeaza in viata participantilor si sunt
internalizate si asumate de acestia. Colectivitatea anonima creeaza normal morala.
Codurile morale = cristalizarea a acestor descoperiri facute de colectivitatea
anonima, de indivizi in sine. Desi vorbim despre marii creatori de morala (Socrate,
Epicur) este greu de zis in ce masura ei au creat niste sisteme morale, ei sunt mai
degraba (precum Confucius, Lao Tzu) cei care aduna si sintetizeaza intelepciunea
realizata de catre semenii lor cu multe milenii inainte, intr-un sistem ideatic unitar.
Nu putem vorbi de-un tip care da directia morala, ci de un invatator care explica
niste lucruri pe care oamenii le descoperisera si de care crede el ca ar trebui sa tina
cont si cei care vin dupa. Exista un sir de modalitati deficitare de realizarea a
functiei axiologice. Axiologia se ocupa cu diferenta dintre bine si rau...
Amoralitatea a nu se confunda cu IMORALITATEA Marchizul de Sade (aristocrat
francez care a devenit celebru prin activitatea sa sexual libertin) este mai
degraba un personaj amoral, decat imoral el se afla in afara moralei. Nu exista o
norma care sa cuprinda chestiile pe care Sade le face.
Pluralismul moral a alege doar formele binelui, ignorand existenta formelor raului
Dogmatismul etic acel patrat care ridica norma la rangul de dogma neadmitand
ca si greseala face parte din ethos-ul uman.
Persuasiva o functie de convingere. Ea se realizeaza implicit prin discursul etic fi
bun, drept. Simpla enumerare a principiilor etice este o functie care presupune
convingere.
Educativa Aristotel s-a referi la importanta acestei functii. Cunoasterea binelui are
un efect nemijlocit educativ, antreneaza respectul si practicarea lui. Aristotel zice ca
totusi cunoasterea binelui nu duce la practicarea binelui... exista multi oameni care

stiu binele, dar nu-l pun in practica. Virtutiile acestei functii sunt conditionate de 4
factori importanti:
1. Existenta unui fond de moralitate in colectivul subiectilor care urmeaza sa fie
educati. Cu cat veniti din liceu si din familii cu un grad mare de moralitate, cu
atat probabilitatea ca dvs sa analizati si sa judecati optiunile etice cu care
intrati in contact este mai mare, deoarece veniti dintr-un climat inalt.
2. Actiunea unor factori formativi de natura instructiv-educativa, convergenti,
care tin de contextul socio-cultural. Nu numai scoala formeaza virtuti etice,
biserica, familia, anturajul, cercul de prieteni scoala paralela (teatrul, filmul,
presa) toate ar trebui sa concure la aceasta chestiune.
3. Virtutea etica se poata realiza foarte bine, cu cat in colectivitatea data exista
modele REALE de comportament (oamenii traiesc din modele) si oamenii isi
creeaza permanent propriile modele. Unele sunt constiente (iti propui sa
ajungi un bun profesor), altele inconstiente (cand preiei ticuri verbale).
4. Probabilitatile formative ale eticii sunt conditionate de demersul etic,
deoarece discursurile etice sunt strategii educationale in sine.
Discutam despre 2 mari aspecte.
DIMENSIUNEA MORALA A PERSONALITATII individul ca individ moral
Aristotel Morala e o masura a dominantiei omului asupra pasiunilor sale. Un
indicator al masurii in care el e responsabil fata de ceea ce face.
Dominatia rasiunilor asupra pasiunilor!!! Aristotel vorbeste de o determinare
calitativa a sufletului omenesc si spune ca avem de-a face cu 2 porniri ale sufletului
RATIONALITATE (afectele umane, pasiuni, dorinte se realizeaza prin
mijlocirea/contra vointei omului -> Vointa este vazuta ca fiind RATIONALA) si
IRATIONALITATE (natura individului, animalul, forta, capacitatea de a se impune ca
fiinta).
Pasiunile sunt in concordanta cu ratiunea, omul actioneaza in mod constient.
Aristotel vorbeste de-o structura perfecta, virtuoasa a omului. RATIONAL
Cand pasiunile actioneaza inconstient, domina individul o structura imperfecta,
vicioasa a sufletului IRATIONAL
El vede morala ca o moderare, mai apropiata de ascetism (viata austera), de
capacitatea omului de-a se limita pe sine. In cam toate popoarele, morala a fost
asociata cu retinerea, iar pe primul loc in randul VALORILOR MORALE erau
Moderarea si Curajul. Era un indice ca omul poate sa-si stapaneasca frica si
pasiunile trupesti (expresii ale animalitatii). !Bogatia vietii morale nu este neaparat
un viciu moral!

A domina pasiunile, nu inseamna a le inabusi. A domina pasiunea, nu inseamna a

nu-ti iubi nevasta cu dipserare. Perfectiunea morala a personalitatii e o interactiune
a principiilor rationale si irationale din individ.
Conchidem, Morala e o facultate pur omeneasca. In ce directie orienteaza ratiunea
pasiunile?Ce inseamna sa-ti umrezi recomandarile ratiunii? Daca vrei sa faci o crima
perfecta, urmezi niste pasi rationali. Nazismul e construit pe principii rationale. Nu
mereu pasii ratiunii duc spre un scop perfect, un bine suprem. Binele suprem e
conceput de oameni IN MOD DIFERIT. Omului, ii e caracteristica o particularitate
tine mereu sa de depaseasca pe sine, nu e identic cu sine insusi. Diferenta la noi
dintre adolescenta si cum suntem astazi! E o diferenta in judecatile pe care le
facem.
Rationalitatea este utila, atata timp cat e orientata spre un scop suprem pozitiv
(crima nu-i un bine suprem). Kant introduce in notiunile etice notiunea de vointa
buna. Vointa buna e un indicator specific al moralei; Kant zice N-am putea sa
lasam doar ratiunea sa dirijeze omul! El vede in vointa bun un bine unic si
incontestabil. Vointa buna are valoare absoluta fara ea nu se poate realiza nimic,
nici cu ajutorul memoriei, ingeniozitatii, stapanairii de sine etc. Vointa buna e lipsita
de motivele folosului, placerilor, orice motive empirice.
Intelepciune cotidiana = sa stii cum sa abordezi o persoana pentru a-l face mai
amabil, mai bun in relatia cu tine.
Vointa buna a omului se afla in legatura cu rationalitatea lui. Ca atare, pornind de la
afirmatia ca omul este moral, daca este si rational, vom concluziona ca omul e
rational in masura in care el este moral. Rasturnare de paradigma!

DIMENSIUNEA MORALA A SOCIETATII moralitatea relatiilor dintre indivizi si

raportarile acestora la morala
Vointa buna n-ar putea ramane doar un fapt al constiintei in sine nu pot sa fiu bun
in desert... Fata de cine sunt bun? Asta se poate legitima doar daca aceasta
bunatate se rasfrange asupra cuiva. Morala caracterizeaza omul din punctul de
vedere al traiului sau in societate, spatiul moralei reprezinta relatiile interumane.
Convietuirea umana e intretinuta de obiceiuri, de drept... nu numai de norma
morala ea ar trebui sa fie la originea tuturor lucruilor, DEOARECE Normala legala
se inspira din norma morala! Si o intareste pe aceasta din urma. Continutul moralei
e dat de acel cod specific al existentei umane. Relatiile dintre oameni sunt concrete.
Realtiile difera (casatorie, colegi, prieteni) relatiile cu colegii si profesorii se vor
schimba -> II pot spune in viitor unui coleg Buna ziua, domnule ministru.
Contextul social e concret, nu abstract si el da Relatiile dintre oameni.

Aceste relatii se conformeaza unor circumstanta, vizand anumite scopuri noi vrem
sa terminam scoala cu bine. Daca avem de-a face cu familia, scopul vizeaza relatiile
de responsabilitate in familie; protejare sanatatii, vom avea de-a face cu sfera
ocrotirii sanatatii etc.
Morala mentine relatiile sociale si le face posibile garanteaza relatiile personale.
Relatiile sunt reglementate de normele morale ... nu exista o lege pt prietenie.
Moralei ii sunt caracteristice 2 particularitati:
1. Libertatea vointei nu exista morala morala decat asumata; asumarea nu se
face prin forta, ci in mod liber de catre indivizi.
2. Universalitatea normei nu exista o regula sa fie buna doar pentru mine; nu
exista o regula buna pentru Marcel -> exista reguli bune pt toti subiectii unui
grup de oameni cu preocupari similare.
MORALA NU POATE FI IDENTIFICATA CU ARBITRARIUL. Ea are un rol prorpiu, ca si
logica proceselor naturale.
Kant: E oare posibil ca omul sa-si impuna siesi o regula de comportare, iar ea sa fie
valabila, obiectiva, universala, semnificativa pt toti?. S-au cristalizat mai multe
tipuri de rezolvare a acestei contradictii cel mai important si semnificativ e
formulat de regula de aur a moralitatii (cu 1000 I.H.) a fost preluata de credintele
Iudaica si Crestine.
Ea ii cere omului sa se supuna normelor generale si ii ofera si un mecanism de
validare/verificare a corectitudinii normei. Daca le dai altora aceasta norma, tu ai fi
in stare s-o respecti?