Mihai Viteazul deschide n istoria poporului romn o nou epoc, care se va desfura sub

semnul marii lui nfptuiri politice: Unirea rilor Romne. Puternica personalitate a marelui domn i
faptele sale, de rsunet european, au dat un nou curs politic istoriei rilor Romne.
Ridicndu-se mpotriva regimului dominaiei otomane i biruind n raporturile cu Poarta, el a
dovedit resursele puterii pe care ara Romneasc le avea. Sporind prestigiul acesteia prin Unirea
rilor Romne, Mihai Viteazul a pus sub semnul ntrebrii, deopotriv, stpnirea otoman i
tendinele de dominaie ale Imperiului Habsburgic i Poloniei. Dar domnia lui Mihai Viteazul, i mai
cu seam stpnirea lui n Transilvania, a fost pentru nobilimea de aici un prim semn al prbuirii
dominaiei ei n viitor. Unirea din timpul lui Mihai Viteazul a devenit un simbol n epoca emanciprii
naionale pentru unirea ntr-o singur ar.
Ca urmare a rzboaielor purtate n Asia, cu perii i, n Europa, cu puterile cretine, cerinele
Imperiului Otoman fa de rile Romne au sporit. Amestecul n treburile interne, abuzurile de tot
felul i tirbirea autonomiei interne vdeau intenia de a le transforma n paalcuri. Tributul rii
Romneti ajunsese la suma de 155 000 galbeni. Singura soluie de a iei din acest impas era o
angajare de puterile cretine n lupta antiotoman.
n aceste mprejurri politice, o parte a boierimii pregtea nscunarea lui Mihai Viteazul
(1593-1601) pe tronul rii Romneti. nainte de a fi domn, a ctigat o vast experien strbtnd
lumea Rsritului. A parcurs toate treptele dregtoriilor, ajungnd ban al Craiovei. Cu asentimentul
sultanului, sprijinit de boieri, de puternica familie a Buzetilor, de Cantacuzinii de la Constantinipol, n
1593 ocup tronul. El a avut i sprijinul principelui Transilvaniei, Sigismund Bthory.
Confruntat de la nceputul domniei cu opresiunea i exploatarea otoman, Mihai ader, din
proprie iniiativ, la Liga cretin. Anterior, din ndemnul lui Rudolf al II-lea, mpratul Austriei ,
Sigismund Bthory, urmat de Aron Vod s-au alturat i ei Ligii. n aceste mprejurri, declanarea
rscoalei antiotomane are loc la 13 noiembrie 1594. Mihai a adunat pe creditorii levantini la vistierie
i I-a ucis, lichidnd i o unitate otoman, cantonat n Capital. n continuare, atac cetile de la
Dunre: Giurgiu, Brila, Nicopole etc. ntre timp, la Putinei i Stneti (Ilfov), Mihai nvinge o oaste
ttreasc ce venea din Ungaria, iar la erpteti (Ilfov), o armat otoman. Cu excepia Giurgiului,
unde otomanii rezistaser, toate celelalte ceti din stnga Dunrii sunt cucerite de otile muntene i
moldovene.
ncurajate de victoriile lui Mihai, popoarele asuprite din sudul Dunrii ameninau cu o
rscoal general. Pentru a o prentmpina i, mai cu seam, pentru a reduce rile Romne sub
ascultare, otomanii pregtesc o ofensiv mpotriva rii Romneti. n aceast grav situaie, Mihai
trimite o solie la Sigismund Bthory pentru strngerea alianei. Depind instruciunile domnului,

delegaia de boieri i clerici a ncheiat, la Alba-Iulia, la 20 mai 1595, un tratat cu condiii nefavorabile,
recunoscndu-l pe Sigismund drept suzeran.
Domnul rii Romneti, conform tratatului, era socotit lociitor a principelui. Conducerea rii
era ncredinat unui numr de 12 boieri munteni, care urmau s fac parte din Dieta Transilvaniei.
Pus n faa acestei situaii i datorit apropiatei confruntri cu otomanii, Mihai Viteazul a fost nevoit
s accepte condiiile impuse de Sigismund marii boierimi, dornic i ea s limiteze i ea puterea
domneasc i s i-o lrgeasc pe a ei. S-au prevzut cu acest prilej, i restabilirea vechilor hotare
ale rii i ajutor militar mpotriva otomanilor, precum i subordonarea bisericilor ortodoxe din
Transilvania Mitropoliei din ara Romneasc.
Sigismund, intervenind apoi n Moldova, l-a nlocuit pe Aron Vod cu tefan Rzvan. La 3
iunie, la Alba-Iulia, el a ncheiat i cu acesta un tratat, asemntor celui din 20 mai. Astfel, principele
Transilvaniei a devenit suzeranul celor dou ri Romneti.
Sprijinit de unii boieri munteni n frunte cu Buzeti, Mihai i-a organizat o armat proprie, de
mercenari, format din poloni, secui, cazaci, srbi etc. Alturi de acesta, el i-a format uniti de
clrai, roii, uniti de drbani i voluntari din sudul Dunrii.
Pentru cucerirea liniei Dunrii, intrat sub stpnirea lui Mihai din primele luni ale anului
1595, oastea otoman se pregtea de lupt. Dumanul a ncercat s treac fluviul. Primele tentative
au euat. Mai multe uniti de munteni, moldoveni i cazaci au fcut incursiuni pe malul Dunrii,
pustiind Nicopole i Bagdadul. Insuccesele l-au determinat pe sultan s ncredineze comanda
trupelor btrnului vizir Sinan-Paa, care, ntre 14 i 17 august 1595, a trecut Dunrea la Giurgiu.
Pregtind lovitura decisiv, Mihai, cu 15 000 de oameni, ajutat i de o oaste din Transilvania,
condus de Albert Kiraly, a ales locul favorabil de lupt la Clugreni, pe apa Neajlovului. Folosind
cu pricepere terenul (rul, mlatina, zona pduroas), la 23 august 1595 Mihai a repurtat, i datorit
exemplului personal, o mare victorie.
Armata otoman retras spre Giurgiu se reorganizeaz. Domnul, pentru a evita o nou lupt,
se ndreapt spre muni, ateptnd ajutor de la Sigismund Bthory. ntre timp, Sinan-Paa a ocupat
oraul la Bucureti, ncepnd organizarea rii n paalc. ncercarea de organizare a paalcului a
provocat o categoric opoziie a tuturor forelor sociale i mai cu seam a maselor rneti.
n luna septembrie, 20 000 de ostai trimii de Sigismund, mpreun cu un contingent de
artileriti toscani, se unesc cu oastea refcut a lui Mihai. Ei elibereaz Trgovitea i-I urmresc pe
otomani. Contraofensiva le-a fost uurat de loviturile date de masele populare cotropitorilor
otomani. Ajuns la Giurgiu, o mare parte din oastea otoman i-a gsit moartea n Dunre. Aici,
trupele unite ale rii Romneti, Transilvaniei i Moldovei au zdrobit trupele otomane, care
ncercau s treac Dunrea pe un pod de vase, au ocupat, Giurgiu obinnd o strlucit victorie.
Aceast izbnd a nsemnat asigurarea independenei rii Romneti. Victoria a dovedit c unirea
eforturilor rilor Romne este cheia succesului militar i temeiul pstrrii neatrnrii.

n perioada care urmeaz, n relaiile cu Poarta, Mihai alterneaz negocierile cu politica de

confruntare armat. Aciunile lui sunt tot mai ndrznee i ncununate de succes. n aceti ani
reapare ns i opoziia boiereasc, nemulumit de domnia lui autoritar. Uneltirile de la Istanbul
pentru a aduce un nou domn, comploturile boiereti, nvlirile ttarilor, inteniile polonilor de a pune
n scaun pe Simion Movil, fratele domnului moldovean, precum i confruntrile dintre imperiali i
otomani n Ungaria l fac pe Mihai s-i dea seama c singura soluie posibil este pacea cu
otomanii, n condiiile recunoaterii domniei i independenei rii. Mihai ncheie pacea cu otomanii n
1597, nu nainte de a fi ntrit aliana cu Transilvania. Pacea cu Imperiul Otoman a fost determinat
de politica nedecis a Imperiului Habsburgic, de nscunarea lui Ieremia Movil n moldova de ctre
Polonia i de renunarea lui Sigismund la tron n favoarea austriecilor. n aceste mprejurri, pentru
ara Romneasc se prefigura o situaie dificil.
Convins c pacea cu Imperiul Otoman nsemna de fapt un armistiiu, duce tratative cu
Imperiul Habsburgic i semneaz un tratat, n 1598. Aceasta a anulat preteniile de suzeranitate ale
principelui Transilvaniei asupra rii Romneti. Mihai s-a dovedit cu acest prilej un mare i iscusit
diplomat, tiind s deschid noi posibiliti de afirmare a rii i planurilor sale de viitor. Introducerea
n tratatul cu imperialii a clauzei domniei ereditare n familia domnului i a independenei rii
mrturisete gndurile politice ale marelui voievod.
Mihai a desfiinat, n condiii externe nu ntotdeauna favorabile i sub presiunea boierimii,
dreptul de liber strmutare a ranilor, legndu-I de glie (1595-1596). Documentele afirm c
ranul care pe undeva va fi acolo s fie rumn venic, unde se va afla. Au fost transformai n
erbi i unii rani liberi i oreni, retrai n faa pericolului otoman n timpul rzboiului i aezai pe
pmnturile boiereti. Prin acest act, Mihai a servit interesele boierimii. A urmrit n acelai timp,
ntrirea puterii centrale, asigurarea de venituri boierimii i domniei n vederea susinerii politicii de
independen.
Situaia politic a rii prea pentru un moment parial consolidat. Nu dup mult timp ns,
politica oscilant i nehotrt a lui Sigismund, revenit la tron pentru scurt vreme, aduce pe tronul
Transilvaniei pe cardinalul Andrei Bthory, sprijinitor al politicii poloneze. Aceasta a nsemnat
renunarea la politica de independen fa de otomani. n aceeai vreme, apropierea de Polonia
deschidea calea lui Simion Movil spre tronul rii Romneti. Momentul impunea o soluie
imediat, hotrt, fiindc dominaia polonez n rile Romne ar fi dus la anularea rezultatelor
politice obinute de Mihai Viteazul. Era ameninat independena rii Romneti i, de asemenea,
sistemul politic ntemeiat pe aliana rilor Romne. Cu att mai mult, cu ct Andrei Bthory a
adoptat o politic hotrt dumnoas fa de Mihai, cerndu-i recunoaterea suzeranitii, apoi
prsirea rii.

Contient de destrmarea coaliiei antiotomane, Mihai i-a dat seama c, n aceste

mprejurri politice primejdioase, numai unirea rilor Romne sub o singur crmuire mai putea
salva independena obinut cu attea sacrificii.
Campania din Transilvania
Mihai, ca i mpratul Rudolf, dorea nlturarea lui Andrei Bthory i scoaterea Transilvaniei
din sistemul politic polon favorabil alianei otomane. Pentru aceasta trebuiau ntreprinse msuri
energice. Mihai Viteazul are meritul de a fi luat singur hotrrea nlturrii lui Andrei Bthory i de
eliberarea Transilvaniei n vederea nfptuirii unirii rilor Romne. n fruntea unei armate Mihai
trece din pasul Buzului (14 octombrie 1599), ptrunznd n Braov. A doua coloan, adus din
Oltenia de ctre boierii Buzeti i de banul Udrea, a ptruns n Transilvania prin pasul Turnu rou.
Cele dou armate au fcut jonciunea la Tlmaciu, lng Sibiu. Mihai dispunea acum de peste 20
000 de ostai.
Btlia cu otirea lui Andrei Bthory s-a dat la elimbr, lng Sibiu (28 octombrie 1599). n
sprijinul lui Mihai au venit i vreo 2000 de secui, condui de Moise Szkely. Lupta s-a sfrit cu o
strlucit victorie a lui Mihai. Acest succes a nsemnat readucerea

Transilvaniei

la

aliane

antiotomane i unirea sa cu ara Romneasc. Victoria lui Mihai Viteazul a contribuit la declanarea
unor puternice micri rneti ndreptate mpotriva nobililor. Iobagii - spun izvoarele ncepur s
se mite, ntemeindu-se pe ncrederea ce le-o da un principe de naia lor. La 1 noiembrie , primit
cu mult alai, domnul a intrat n Alba-Iulia, capitala Transilvaniei.
Dup ce Dieta l-a recunoscut ca principe, Mihai a luat msuri menite s consolideze unirea
celor dou ri. Dei a meninut Dieta, el a subordonat-o politicii domneti. A introdus boieri munteni
n Consiliul principatului; Teodosie Rudeanu a fost numit logoft pentru ambele ri; a numit n
cetile Transilvaniei cpitani dintre oamenii lui de ncredere; a dat porunci n limba romn; a fcut
danii pe seama nobilimii romne. n aceeai vreme, a obligat dieta s acorde drept de punat
satelor romneti i scutire de robot preoilor romni. Se cristalizeaz ideea considerrii religiei
ortodoxe ca religie recept i a aezat Mitropolia Ortodox a Transilvaniei la Alba-iulia. A ntrit
secuilor vechile liberti, ca unora ce au otit pentru binele obtimii cretineti, adic mpotriva
otomanilor. Mihai Viteazul ncearc s creeze o baz social, mai cu seam romneasc, domniei.
Toate aceste msuri au artat tendina de unificare politic a celor dou ri romne. ncercarea de a
introduce administraia romn i, n general, politica lui Mihai Viteazul au nemulumit nobilimea i
au nrutit raporturile cu mpratul.
Campania din Moldova

Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei ri romneti, trebuia nlturat
Ieremia Movil, supus polonilor, tributar otomanilor i duman al lui Mihai. n primvara anului 1600,
o armat condus de Mihai a trecut prin pasul Oituz naintnd pe Trotu, iar alta prin pasul Rodna,
sub conducerea lui Baba Novac. Din sud, din ara Romneasc, nainta oastea condus de Nicolae
Ptracu, fiul lui Mihai.

Sigiliul lui Mihai Viteazul

Otile moldovene au trecut de partea gloriosului domn, uurndu-I biruina. Dup trei
sptmni, toat Moldova se afla sub stpnirea lui Mihai. Pentru prima dat n istorie, cele trei ri
Romne erau unite sub aceeai crmuire. De acum nainte, Mihai se va intitula domn al rii
romneti, al Ardealului i a toat ara Moldovei.
nfptuirea unirii politice a rilor Romne de ctre Mihai Viteazul, n condiiile politice ale
epocii, a rspuns unei necesiti istorice. Ea venea ca o ncoronare a unei ndelungate evoluii
istorice, la care au colaborat o seam de factori. n primul rnd, faptul c rile Romne, pe
deasupra separatismului politic, reprezentau o singur civilizaie, creaie a poporului romn, unitar
prin originea lui etnic, prin limb, cultur i religie. Ideea o exprimau boierii munteni, ntr-om
scrisoare prin care cereau a fi la un loc cu ara Romneasc, fiindc suntem toi de o limb i o
lege. Ideea solidaritii ntre romni s-a vzut i n atitudinea ranilor de origine romn din
Transilvania care, la vestea victoriei de la elimbr, s-au ridicat mpotriva nobilimii maghiare.

Unirea Tarii Romanesti, a Moldovei si a

Transilvaniei sub Mihai Viteazul (1600).

Din ceste dovezi i din altele se vede c n societatea romn, n secolul al XVI-lea exista o
activ contiin de neam. Aceasta s-a exprimat i prin scrisul n limba naional. Unirea rilor

Romne s-a ntemeiat i pe legturile economice dintre rile Romne n evul mediu, care au creat
premisele unificrii politice.
ntre factorii care au stat la baza Unirii a fost i solidarizarea rilor Romne n lupta
antiotoman de-a lungul istoriei medievale, de la Mircea la Iancu de Hunedoara i tefan cel Mare.
Strnsele legturi politice i coaliiile antiotomane au contribuit la apropierea rilor Romne i la
cristalizarea ideii unirii. Dac la aceasta adugm evenimentele recente, victoria de la Clugreni
prin fora armat a celor trei ri Romneti, avem prezente temeiurile hotrrii lui Mihai Viteazul i
ale marii nfptuiri.
nfptuirea politic a lui Mihai a strnit nemulumirea dumanilor externi i interni. Formarea
unui stat puternic nu era pe lacul habsburgilor, polonilor i otomanilor, fiecare urmrind s
stpneasc rile Romne. Nobilimea transilvnean submina realizarea lui Mihai Viteazul,
vzndu-i ameninate pivilegiile sociale i politice.
n lipsa lui Mihai din Transilvania, nobilimea s-a rzvrtit i a trecut de partea generalului
imperial Gheorghe Basta, depunnd jurmnt mpratului, la Turda. n faa acestei situaii, Mihai
nfrunt oastea nobilimii i a lui Basta la Mirslu, lng Aiud (18 septembrie 1600). nfrnt, se
retrage spre Fgra. n Moldova, polonezii l readuser pe Ieremia Movil, continundu-i apoi
naintarea n ara romneasc, pentru instalarea lui Simion Movil.
Cu oastea sa, pentru a prentmpina aciunea polonezilor, Mihai a trecut munii, dar a fost
nfrnt. n aceste condiii, domnul se ndreapt spre Curtea imperial, pentru a-I solicita ajutor
mpratului. Mihai ajunge foarte curnd la nelegere cu mpratul, deoarece nobilimea se rsculase
mpotriva reprezentanilor mprteti, proclamndu-l, din nou, principe pe Sigismund Bthory.
Astfel, oastea lui Mihai i oastea lui Basta pornesc la nlturarea lui Sigismund. ntre timp,
boierii Buzeti au alungat din ar pe Simion Movil i oastea polon. Lupta cu Sigismund Bthory sa dat la Guruslu, lng Zalu (la 3 august 1601), Sigismund fiind nfrnt. Mihai era din nou domn al
rii Romneti i pe cale de a se nstpni n Transilvania. El putea de acum s continue opera de
refacere a Unirii. Basta, dominat de ambiii proprii, fiind convins de adeziunea curii imperiale care
dorea Transilvania pentru imperiu, a pus la cale asasinarea lui Mihai, svrit la 19 august 1601, n
tabra de lng Turda.
Concluzii:
Mihai Viteazul a fost una dintre marile personaliti ale istoriei noastre din toate timpurile.
Militar nzestrat cu caliti excepionale, a fost i un diplomat care a tiut s aprecieze momentele
istorice grave pe care le traversa ara. Soluiile sale dovedesc un ataament pentru ideea de aprare
a civilizaiei europene, pe care o i exprim, continund o tradiie a istoriei romneti. n acest sens,
nu numai c s-a integrat Ligii Cretine, dar a asociat elurilor acesteia elementul eliberrii popoarelor
din Balcani de sub dominaia otoman, cu gndul la independena acestora. A rectigat
independena rilor Romne i a fost nfptuitorul primei uniri politice din istoria poporului romn. El

a ncercat s-o consolideze, ntemeind-o pe existena poporului romn din cele trei ri. Unirea a fost
un fapt obiectiv, necesar, aa cum vor fi i mplinirile de mai trziu. Ea s-a nfptuit dinspre ara
Romneasc care, prin numele ei, ntruchipa un sens unificator.

Rememorarea numelui si a faptelor lui Mihai Viteazul in perioada realizarii

Marii Uniri
===== In istoria romanilor doua nume stralucesc, fara posibilitatea de a fi vreodata egalate:
Mihai Viteazul si Alba Iulia. Si fiindca amandoua simbolizeaza realizarea telului celui mai scump al
poporului roman, urmarit cu perseverenta si necontenit de-a lungul secolelor, cel al unitatii de neam
si, mai apoi, nationale si al constituirii statului nationar unitar, in constiinta noastra ele au ajuns la un
fel de simbioza, pomenirea unuia fiind suficienta pentru a ni-l reaminti di a nu-l reprezenta si pe
celalalt.
===== Astazi, este limpede pentru toata lumea iubitoare de adevar ca prin toate actiunile sale
politice, militare si diplomatice, Mihai Viteazul a urmarit, in mod constient, realizare unui stat
romanesc unificat, suficient de puternic pentru a se opune tendintelor de cucerire si de subjugare ale
Imperiului otoman, dar si ale Imperiului Habsburgic, in curs de formare. Actiunea avea importanta si
pentru celelalte state din zona, precum si pentru coalitia crestina de pe continentul european.
===== Fara a intra in amanunte, sa reamintim ca, inaintea actiunilor militare si politice din
Transilvania, domnitorul a incercat si a reusit, in oarecare masura, sa realizeze punti de legaturi
sufletesti si culturale cu romanii de aici (Alba Iulia), mai intai prin subordonarea Mitropoliei ortodoxe
aedelene celei similare de la Targoviste ( 1595 ) si mai apoi, prin ridicarea ei la respectul cuvenit
(1596). Noua biserica mitropolitana construita de el in afara cetatii Balgradului ( 1597 ) a fost dotata
cu tiparnita, iar in incinta fundtiona si o scoala romaneasca. Nu intamplator ctitorul a ales ca hram al
noii biserici "Sfanta Treime", simbolizand, desigur, cele trei tari romanesti. Aceasta afirmatie se
bazeaza pe faptul ca sigiulul sau din anul 1600, al statului unificat, este foarte asemanator cu cel al
Mitropoliei Balgradului, cu deosebirea ca in locul personajelor sfinte apar: Domnul in campul stang,
Doamna Stanca in cel drept, despartiti fiind de coloana, pe verticala, a stemelor celor trei tari
romanesti, cea a Transilvaniei formand baza, iar cea a Tarii Romanesti corolarul.
===== Dupa cum se stie, Mihai Viteazul si-a stabilit capitala statului unificat la Alba Iulia. Din acel
moment, pentru romanii din generatiile care i-au urmat "vechea capitala a Ardealului" va insemna
capitala marii infaptuiri politice a Domnului cu nume, infatisare si fapte de arhanghel. Temerara lui
infaptuire avea sa-l duca insa la pierzanie, rascolind ura, pisma si gelozia numerosilor sai dusmani.
===== Scurta si nefericita lui domnie, in care el nu a cunoscut bucuriile, nici macar pe cele ale vietii
de familie, ci doar privatiunile si framantarile misiunilor sale politice si militare, a fost intrerupta, in
mod brutal, prin miseleasca sa ucidere de pe Campia Turzii, la 19 august 1601. Langa capul sau,

despartit de trup si asezat pe starvul unui cal, ucigasii si cei care i-au platit au agatat un epitaf in
care era numit "dac fioros si adevarat Nerone". Lasand la o parte impietatea, comstatam ca autorii
lui, in furia lor oarba, fara sa-si dea seama, recunosteau originea daco-romana si continuitatea
poporului roman pe vechea lui vatra etnica. Se stie ca, pana la urma, capul domnului a fost dus in
Tara Romaneasca si depus la manastirea Dealu, ctitoria familiei sale. In cea ce priveste corpul, se
stie ca a fost ingropat pe Campia Turzii si ca, mai apoi, a fost dezgropat, transportat si
reinmormantat, probabil, la Mitropolia din Balgrad. Operatiunea trebuie sa se fi facut in mare taina
pentru a nu se cunoaste locul mormantului si a se evita astfel o eventuala panganire. Din lipsa de
probe arheologice si documentare chestiunea ramane ipotetica, dar ar fi o minune dumnezeiasca,
ca trupul trudit al viteazului Domn sa se odihneasca chiar in cetatea maretiei sale infaptuiri.
===== Opera politica de la 1599-1600 s-a spulberat in conditiile vitrege ale disparitiei autorului ei. Ea
a ramas insa ca un far calauzitor al generatiilor care au urmat, in lupta pentru refacerea ei.
===== Dupa o vreme destul de lunga de stare latenta, in care se parea ca totul a fost dar uitarii,
importanta operei politice a lui Mihai Viteazul a iesit la iveala, in toata splendoarea ei, in perioada de
formare a constiintei nationale a poporului nostru. Mai intai reprezentantii Scolii Ardelene, in frunte
cu Gheorghe Sincai, si mai apoi cei ai generatiei pasoptiste, in frunte cu Nicolae Balcescu, au scos
in evidenta puternica personalitate a lui Mihai Viteazul si importanta operei sale politice, ca
mostenire lasata urmasilor. Se poate spune ca dupa revolutia de la 1848-1849, cand natiunea
romana a ajuns la constiinta de sine, nu au mai fost momente importante ale luptei poporului roman
pentru independenta si drepturi nationale in care numele lui Mihai Viteazul si, implicit, a faptelor sale
sa nu fie pomenite.
===== Cu atat mai mult s-au rememorat persoana si faptele lui in perioada de realizare a Marii
Uniri, cand s-a dus la bun sfarsit opera inceputa inainte cu 319 ani. Cu cativa ani inainte de
declansarea primului razboi mondial, la 20 septembrie 1909, cu ocazia manifestarilor prilejului de
adunare generala a "Societatii pentru fond de teatru roman" si Alba Iulia, istoricul blajan Augustin
Bunea, pe atunci, probabil, inca presedinte al Clubului politic central al romanilor din comitatul Alba
Inferioara, cu sediul la Blaj, avea sa tina un discurs in care exprima nadesjdea in infaptuirea visului
lui Mihai Viteazul. "Am venit, spunea el, sa dam tributul nostru artei romanesti in acest oras care
trebuie sa fie pentru fiecare roman un loc sfant... caci aici a fost leaganul neamului romanesc de
astazi... Aici a fost resedinta gloriosului Voievod Mihai Viteazul: de aici a stapanit el toata intinderea
Ardealului... Azi situatia noastra in acest loc e zdrobita. Dar pe ruinele acestea noi vom cladi odata
iarasi templul daramat, vom ridica templul lubertatii noastre politice nationale"...
===== Apoi, cu putin inaintea izbucnirii razboiului, la 31 mai 1914, din initiativa a peste 100 fruntasi
din comitatul Alba Inferioara s-a convocat la Alba Iulia o mare adunare politica a romanilor. In apelul
intitulat "La Alba Iulia" lansat se ziarul "Libertatea" din Orastie se cerea: "Sa caurga pe zi noi rauri
cat mai vii de popor spre cetatea lui Mihai Viteazul, spre Alba Iulia... si sa spuna acolo lumii si tarii ca

romanii ardeleni, ca si fratii lor banateni, sunt mai mult ca ori-si-cand stiutori de insemnatatea lor pe
acest pamant, pe care il locuiesc de 2000 de ani".
===== Inca in timpul razboiului mondial, la Congresul din 15 martie 1915 al romanilor aflati in "tara",
in Romania, circula ideea ca proclamarea deplinei unitati nationale sa se faca in orasul gloriei de la
1599-1600,..."caci inima romanilor palpita in Alba Iulia".
===== In aceeasi periaoda, intr-un discurs tinut la una dintre adunarile Ligii pentru unitatea politica a
tuturor romanilor, tinute in Bucuresti, Nicolae Filipescu cerea regelui Ferdinand sa fie implinitorul
visului intregului neam, de a se impodobi cu titlul lui Mihai Viteazul: "domn al Tarii Romanesti si al
Moldovei".
===== Asemenea idei si manifestari vor aparea si la romanii ardeleni aflati prizioneri in Rusia. Astfel,
printr-un apel pe care il adreseaza motilor prizioneri, in vare anului 1917, Filaret Bobes, si el fiu al
Muntilor Apuseni, ii indeamna pe acestia sa se inroleze, ca voluntari, in armata romana si sa lupte
pentru unirea cu "Romania libera", asa "cum au dorit-o voievozii Stefan si Mihai... si cum au visat-o
mosii si parintii nostri". Se pare ca apelul a dat rezultatele scontate, intrucat la Iasi vor sosi curand
primele esaloane de voluntari roamani ardeleni, care-si vor lua denumirile simbolice de "Alba Iulia",
"Avram Iiancu" si "Turda".
===== Ideea ca unirea Transilvaniei cu Romania sa fie proclamata la Alba Iulia este exprimata si in
telegrama din 29 octombrie 1918 a Comitetului National Roman al voluntarilor din Celiabinsc (Rusia)
adresata regelui Ferdinand, in care se arata ca ei asteapta sa incoroneze pe "Majestatea Voastra
car mai curand la Alba Iulia".
===== La 10 noiembrie 1918, odata cu mobilizarea armatei romane pentru alungarea armatelor
germane din tara, se produce si trecerea peste Dunare a armatelor franceze comandate de
generalul Henri Berthlot. Cu acest prilej, generalul emite o proclamatie adresata poporului roman, pe
care il cheama la arme, pentru a-si face datoria, asa cum cereau "umbra lui Stefan cel Mare, Mihai
Viteazul si Mircea cel Batran".
===== Inca in timpul tratativelor de la Arad din 13-14 noiembrie 1918 dintre C.N.R. Centrul si
delegatia guvernamentala maghiara condusa de ministrul notionalitatilor Jaszi Oszkar, mai precis in
14 noiembrie, din Sibiu a fost trimisa in misiune la Iasi o delegatie alcatuita din prof. Nicolae Balan si
capitanul Victor Precup, pentru a lua contact cu cercurile conducatoare din Romania, in scopul
cunoasterii atitidunii acestora fata de tendintele de unificare ale romanilor transilvaneni. Dupa
indeplinirea misiunii, printre altele, prof. Nicolae Balan va tine un discurs in sedinta Ligii Culturale
locale, in care va afirma: "Am venit sa sol al Ardealului ca sa talmacesc vointa nestramutata a
intregului nostru popor de a reintregi mostenirea nationala a marelui erou. Pe cetatea din Alba Iulia
falfaie astazi mandru nostru tricolor si asteapta intrarea triumfala a demnului urmas al lui Mihai
Viteazul. Eterna recunostinta viteazului capitan al ostirii, M.S. Regele Ferdinand I, care, intr-un chip
atat de desavarsit, s-a indentificat cu idealul lui Mihai si al neamului romanesc de pretutindeni."

===== Dupa esuarea tratativelor de la Arad, inca din 15 noiembrie C.N.R. Central va discuta cu
aprindere unde sa tina Adunarea Nationala. Luind in considerare argumentele istorice dar si pe cele
de siguranta el a hotarat ca aceasta sa aiba loc la Alba Iulia. Este un merit de necontestat al
generatiei de fruntasi romani din 1918 ca au oferit prilejul orasului primei unitati statale romanesti de
la 1599-1600 sa o desavarseasca.
===== Argumentatia politica si istorica a acestei hotarari va fi subliniata foarte clar de catre Vasile
Goldis, in aceeasi zi, in 15 noiembrie, in fata grupului de tineri aradeni veniti sa indemne C.N.R.
Central sa proclame Unirea Transilvaniei cu Romania.
===== Se pare ca in acele momente de tensiune a existat intentia Comandei Militare Centrale de la
Arad de a se muta mai spre interiorul tarii, la Alba Iulia, intrucat intr-un ordin al garzii nationale
romane din comuna Berghin adresat garzilor similare subordonate din satele vecine, se cerea
mobilizare a cat mai multi feciori care sa jute la mutare "comandei superioare in vechea capitala ca
sa putem proclama independenta poporului nostru".
===== La 17 noiembrie C.N.R. Central trimite la Alba Iulia pe Iuliu Maniu pentru a consulta Consiliul
National Roman local daca orasul poate oferi conditiile necesare unei actiuni de o asemenea
amploare, cum era Adunarea Nationala. Sosind in oras, el a informat pe conducatorii locali despre
intentia C.N.R. Central de a convoca Adunarea Nationala aici, in "vechea capitala a Aedealului" si a
stabilit cu acestia masurile ce trebuiau luate. Printre altele, Iuliu Maniu, a sfatuit pe locotenentul
Ovidiu Gritta sa-si formeze o companie de onoare pentru ceremoniile ce urmau sa aiba loc. De
asemenea, el a cerut organizatorilor sa convoace car mai mult popor, in haine de sarbatoare.
===== In ziua urmatoare, la 18 noiembrie, Maniu se deplaseaza la Blaj unde isi avea locuinta, ca
avocat al Mitropoliei greco-catolice locale. Aici el tine un discurs in fata protipendadei in legatura cu
convocarea Adunarii Nationale. Referindu-se la locul de convocare el pronunta cuvintele:"Ghiciti, de
sigur, de acolo! Lucrati din rasputeri ca adunarea aceasta sa fie vrednica de neamul romanesc."
===== Dupa luarea tuturor acestor masuri, C.N.R. Central a lansat, la 20 noiembrie, circulara de
convocare a Adunarii Nationale la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918, in text orasul fiind
numit:"Cetatea istorica a neamului nostru", reamintindu-se opera politica a lui Mihai Viteazul.
===== Doua zile mai tarziu, la 22 noiembrie, va fi elaborat si dat publicitatii programul Adunarii.
Facand aceleasi referiri la trecut, acesta de incheia cu un apel adresat "Fratilor romani", in care se
aratta: ... "Locul cel mai istoric al neamului va asteapta cu bratele deschise. Veniti deci, sa-l atingeti
cu pasul vostru, ca sa simtiti fiorul ce l-a miscat odata pe marele voievod cu nume de arhanghel"...
===== La 24 noiembrie, in calitatea sa de organ comitatens, C.N.R. din Blaj va lansa si el vhemare,
sub forma de manifest: "Veniti la Alba Iulia", prin care cerea tuturor romanilor sa participe la
Adunarea Nationala din 1 Decembrie ce va avea loc "in Balgradul lui MIhai Viteazul".
===== La sosirea in Alba Iulia a C.N.R. Central, eveniment ce avut loc in dupa-masa zilei de 29
noiembrie, la cuvantul de bun venit al localnicilor, presedintele Stefan Cicio Pop a raspuns: ... "am

venit pe aceste locuri de bogate amintiri nationale. Aici a fost Golgota, aici trebuie sa vina si
mantuirea. Cu drag am venit la marea adunarea nationala, cea mai mare si mai frumoasa
sarbatoare nationala pe care eu avut-o Romanii de la descalecatul lui Traian incoace si doresc se ne
apropiem de locul adunarii cu smerenie si cu demnitate."
===== In ziua urmatoare, la 30 noiembrie, in localitate va apare primul numar al ziarului "Alba Iulia,
organ al proclamarii unitatii nationale", care adresa participantilor la Adunare un vibrant "Bine ati
venit in sfanta cetate de durere si slava a neamului romanesc".
===== Referiri la trecutul istoric al orasului Alba Iulia si la opera lui Mihai Viteazul vor face si
vorbitorii din cadrul Marii Adunarii Nationale din 1 Decembrie. Astfel, Stefan Cicio Pop va considera
Alba Iulia ca pe o "Meca a neamului romanesc", Vasile Godis va aprecia ca "s-a putut face pentru o
clipa unirea lui in cetatea aceasta prin bratul puternic al geniului scanteetor al Viteazului Mihai", iar
episcopul Miron Costea, amintind "stravechea Alba Iulie, de care ne leaga amintirea celor mai crude
chinuri si suferinte, dara si cea mai sfanta nadejde", sublinia ca Unirea s-a realizat aici "In atmosfera
traditilor lui Mihai Voda Voteazul".
===== In ziua de 2 decembrie, in prima sedinta de constituire si de lucru a Marelui Sfat National
Roman, ales in ziua precedenta in cadrul Marii Adunari Nationale, la propunerea lui Silviu Dragomir
s-a apobat textul unei telegrame adresate regelui Ferdinand, in care Alba Iulia era caracterizata ca
"glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul".
===== In telegrama de raspuns a regelui Ferdinand se aprecia realizarea unirii in "vechea cetate a
lui Mihai Viteazul", iar in cea a reginei Maria se amintea tragedia tinerilor cazuti pe campul de lupta
pentru infaptuirea idealului national "cu bratele intinse spre Alba Iulia, cetatea implinirii visului
nostru".
===== In acelasi timp regina Maria a adresat o telegrama de multumire femeilor romane din
teritoriile de peste Carpati care de-a lungul veacurilor au purtat o lupta horarata si plina de jertfe "a
carei biruinta a fost vazuta Duminica la Alba Iulia".
===== Cele doua nume infratite prin semnificatia lor istorica: Mihai Viteazul si Alba Iulia, vor fi mai
mult pomenite in perioada de realizare faptica a unirii, ce a urmat imediat dupa proclamarea ei.
Astfel, in ziua de 19 decembrie 1918, cand in Alba Iulia va sosi primul batalion al armatei romane,
aprtinand Regimentului 5 Vanatori, s-a aflat ca acesta purta numele de Mihai Viteazul si ca s-a
remarcat, in mod deosebit, in luptele de la Marasesti. Prin urmare, Comandamentul trupelor romane
nu intamplator a trimis aceasta unitate in orasul simbol al unitatii nationale. Batalionul a fost primit de
catre oficialitati in piata orasului, in fata hotelului "Hungaria", unde era amplasat arcul de triumf. Din
acel moment piata a luat numele de "Mihai Viteazul", iar hotelul de "Dacia".
===== De asemenea, la 3 februarie 1919, din initiativa unui grup de profesori si invatatori locali, s-a
inaugurat luceul "Mihai Viteazul", primul liceu romanesc de stat infiintat in teritoriul de dincoace de
Carpati dupa istoricul eveniment din 1 Decembrie 1918.

===== In luna martie 1999, la Alba Iulia va fi instalata garnizoana unui regiment de infanterie
permanent care va purta numele orasului, dar care in nomenclatura militara figura sub Nr. 91.
===== Si, in sfarsit ultimul eveniment pe care il mai imintim, este cel al incoronarii, la 15 noiembrie
1922, a regelui Ferdinand I si a reginei Maria, ca suverani ai Romaniei Mari, in catedrala construita
special la Alba Iulia intre anii 1921-1922. In pronaustul catedralei, in partea stanga, strajuiesc figura
impozanta a lui Mihai Viteazul si sigiulul statului roman unit vremelnic. Catedrala a primit hramul
"Sfintei Treimi" si are ca ocrotitori pe arhanghelii Mihai si Gavril. Dintr-un text mai recent, amplasat in
interiorul Catedralei Incoronarii, deasupra intrarii, aflam ca ea a fost ridicata in memoria Catedralei
lui Mihai Viteazul, primul unificator al Romanilor, pentru a ramane peste veacuri ca simbol al unitatii
nationale si spirituale romanesti.
===== Astazi, cand Romania nu mai este cea Mare si cand, totusi, se mai gasesc unii care isi permit
sa umble cu creionul pe harta ei urmarind sa o faca si mai mica, este necesar sa reflectam cu mai
multa atentie asupra trecutului nostu istoric pentru a dobandii intelepciunea necesara recladirii
edificiului national.

"De la Mircea pna la Vladimirescu

nu este un singur nume ilustru care
sa nu fie scris cu snge pe pamantul
Trgovistei.Acolo este leaganul luptelor
si al sacrificiilor politice.Toate
gloriile noastre militare au trecut
pe acest pamnt si au lasat urme
sngeroase ntr-acest oras."
Ion Ghica
Istorie

Teritoriul pe care se gaseste astazi municipiul Trgoviste a fost o zona favorabila pentru
popularea timpurie a zonei.Exista dovezi conform carora au existat in imprejurimi asezari inca din
perioada neoliticului.In a doua varsta a fierului teritoriul orasului era cuprins in aria triburilor piefigilor
din zona centrala a Munteniei.Activitatea monetara este semnalata inca de la sfarsitul secolului al IVlea .e.n.
Din a doua jumatate a secolului al X-lea e.n. dateaza doua monezi descoperite pe teritoriul
orasului care marcheaza reluarea negotului comunitatilor romanesti cu sudul Dunarii dupa revenirea
puterii bizantine pe linia Dunarii.Este chiar perioada de afirmare etnica si politica a romanilor, n care
se constata existenta n jurul Trgovistei a unei mari densitati de asezari rurale deschise.
Premisa economica a aparitiei unei asezari urbane o constituie existenta unei grupari relativ
dense de sate nsirate pe vaile mijlocii ale Ialomitei si Dmbovitei, care converg spre acest punct la
iesirea dintre dealuri, unde rurile se apropie pna la 8 km.
Asezarea ocupa un punct-cheie ce strajuia coridorul natural reprezentat de interfluviul
Ialomita-Dmbovita.Aceasta pozitie i-a asigurat, nca din sec. al XIII-lea, functia de trg cu fortificatii
militare.Favorizat si de prezenta cailor de acces catre interiorul arcului Carpatin care treceau pe aici
cat si de rolul sau economic, de la sfarsitul sec. al XIV-lea orasul devine resedinta domneasca, mai
intai a lui Mircea cel Batrn, apoi a voievozilor care l-au urmat.Dintre citadelele mai vechi ce-i puteau
asigura adapost sigur, Mircea a ales-o pe cea de la Trgoviste care controla drumul Brasovului, si al
Brailei - principala sursa de venituri din taxele vamale si legatura lesnicioasa cu aliatii sai de peste
munti.
Locul unde se tinea trgul se afla pe terasa nalta de pe malul drept al Ialomitei, n zona din
vecinatatea de nord a curtii domnesti.Trgovistea s-a bucurat de o notorietate internationala la acea
vreme fiind mentionata n numeroase relatii ale calatorilor straini din evul mediu si marcata n cteva
harti ale Europei ca "sedes vaivodae", "metropolis valachorum et sedes peculiaris principum".
Asezarea care s-a nfiripat aici ocupa pna n sec. al XV-lea o fsie ngusta de-a lungul
drumului Brailei.Cercetarile arheologice au scos la iveala locuinte de suprafata construite din lemn si
chirpici, cu un bogat inventar de produse mestesugaresti, ceea ce ilustreaza nivelul atins la
jumatatea sec. al XIV-lea de productia atelierelor locale si intensitatea schimbului de marfuri pe piata
orasului.
Tendinta de crestere demografica a orasului a avut n aceasta perioada oscilatii cauzate de
calamitati naturale si sociale: distrugerile provocate de bataliile sau incursiunile armatelor straine;
cutremurele din 1411, 1517, 1628 si 1636; epidemiile din 1456, 1567, 1659-1661, 1705; foamete n
1598 si apoi n 1605, precum si incendiile.Aceste evenimente, ca si ncercarile repetate ale Portii
Otomane de a controla mai energic politica domnilor romni au dus la parasirile temporare ale
Trgovistei de catre domnii aserviti Portii in favoarea Bucurestilor.
Un alt domnitor important a fost Vlad Tepes.Adept al unei domnii autoritare, el s-a preocupat
de ntarirea armatei, dezvoltarea comertului si centralizarea puterii politice.Un episod elocvent al
actiunii de consolidare a autoritatii domnesti prin limitarea puterii marii boierimi se va consuma la

Trgoviste n 1457, cnd "Vlad voda Tepes...au facut cetatea de la Poienari cu orasenii den
Trgoviste pentru o vina mare ce au facut unui prate al Vladului voda(pentru caci dovedise ca boierii
trgovisteni i-au ingropat pa un frate al lui da viu)... Iar cati au fost impodobiti n ziua Pastilor, pre toti
i-au dus la Poienari de au lucrat la cetate, pna s-au spart toate hainele dupe ei...".
Radu cel Mare a ncercat sa dea o mai mare stralucire Trgovistei ctitorind una din cele mai
mari si mai frumoase biserici, manastirea Dealu, si deschizand noi orizonturi culturii romanesti prin
introducerea tiparului.
Ocuparea Brailei, n 1540, transformata n raia, si crearea pasalcului de la Buda au
diminuat substantial importanta drumului de negot international ce lega Europa Centrala de porturile
Dunarii de Jos, ceea ce a avut urmari negative si pentru viata economica si rolul politic jucat de
Trgoviste n istoria Tarii Romanesti.
In 1532, Francesco della Valle l considera un oras "nu prea mare"; pe la jumatatea aceluiasi secol,
umanistul Anton Verancsics remarca faptul ca "In Tara Romneasca, Trgoviste este singurul oras
mai insemnat, destul de ntins si capitala tarii".Peste cteva decenii, n 1581, misionarul Jeronim
Arsegno gasea la Trgoviste peste 1022 de case, pentru ca n 1583, Franco Siviori sa observe aici spre deosebire de Bucuresti - " locuinte mult mai bune si mai mndre...si o asezare... bine si bogat
populata".In februarie 1584 - aflam de la acelasi calator - "aici s-au stramutat, de asemenea, toti
negustorii si mestesugarii din Bucuresti, astfel ca au ajuns att de multi, mpreuna cu cei localnici,
ca se gaseau orisice fel de marfuri; toti boierii cei mari s-au apucat apoi, urmand pilda principelui
[Petru Cercel], sa ridice o cladire", astfel ca "iute, iute s-a marit mult orasul".
Sfrsitul secolului este dominat de epopeea romneasca de sub conducerea lui Mihai
Viteazul (1593-1601).Dupa cumplita-i moarte pe Cmpia Turzii, capul viteazului ntregitor de neam si
tara a fost cules si adapostit de paharnicul Turturea, ca relicva sfanta a neamului romanesc, n
gropnita domneasca de la manastirea Dealu.
La sfrsitul veacului al XVI-lea, n 1595, Filippo Pigafetta aprecia ca "acest oras este foarte
mare, deschis, mai degraba in chip de sat".Petru Pellerdi l vedea, tot atunci, "mare si cu multe case
frumoase de piatra si manastiri", iar Balthasar Walter l considera, n 1597, "cetate mare, dar fara
intarituri".
Trgovistea a cunoscut o noua perioada de nflorire n timpul domniei lui Radu
Mihnea.Tabloului Trgovistei lui Petru Cercel, cu constructii de piatra si caramida, cu sisteme de
aductiune a apei, cu ateliere domnesti, trebuie sa-i adaugam si existenta la 1614 a unei bai publice
mai sus de gradina domneasca.In 1613, Toma Boros confirma faptul ca Trgovistea era un oras
deschis, foarte mare, avand foarte multe case n care locuiesc multi negustori bogati.Miron Costin
considera aceste realizari "mparatiei, nu domniei semanatoare".
Lui Matei Basarab (1632-1654) i datoreaza orasul cea mai fecunda perioada de constructii
si de dotari urbanistice.Pentru prima oara Trgovistea, pe care interdictia otomana o impiedicase sa
se asemene cu marile cetati ale Europei, este nconjurata de un val de pamant.Se dezvolta reteaua
de alimentare cu apa a orasului prin conducte de olane.Aceasta retea de alimentare cu apa a
Targovistei medievale, numita "Drumul izvoarelor", a folosit orasului pna n secolul trecut.
Epoca lui Matei Basarab s-a impus prin numeroase ctitorii boieresti, care transforma
localitatea ntr-o capitala bine populata, admirata de calatori.Bakic aprecia la 1640 ca n Trgoviste
snt "peste 4000 de case...cea ce nseamna peste 20000 de suflete", dintre care foarte multi
negustori.In 1641 Bartolomeo Locadello socotea marimea orasului la 7000 de case cu 40000 de
suflete.La putin timp dupa aceasta, n 1653, Paul de Alep confirma ca "Trgovistea este un oras
mare, cam ct Alepul sau Damascul".
Sfrsitul domniei lui Matei Basarab marcheaza si inceputul unei perioade framantate de
miscari populare si de jafuri otomane.Gheorghe Ghica (1659-1660), fiind supus Portii muta resedinta
domneasca la Bucuresti.
Evlia Celebi, n 1659, considera marele centru comercial al Tarii Romanesti un oras mare,
comparabil cu Belgradul si Adrianopolul.Dupa marile distrugeri provocate anterior, orasul mai avea
500 de case, 9 manastiri, vreo 50 de dughene si doua hanuri.
In cele trei decenii care s-au scurs pna la revenirea sezoniera a curtii lui Brancoveanu la
Trgoviste, evenimentele memorabile din viata orasului au fost rare: mutarea scaunului mitropolitan

la Bucuresti, ocuparea orasului de catre trupele hapsburgice, n 1689 de oastea generalului Heissler,
iar n 1690 de oastea principelui Emeric Tkly, "multe rautati si acolo si pe unde au ajunsu, hotii lui
au facut. Si asa, multe zile acolo sezand, multa prada si stricaciune tari au facut..pricini gasind ca sa
nu iasa din tara".
Revenirea domniei la Trgoviste, ncepnd din 1694, a determinat repopularea orasului, fapt
relatat de Edmund Chishull, calator prin Tara Romaneasca n 1702. Dar decaderea orasului nu a
mai putut fi oprita, caci el nu mai ajunsese la ntinderea din trecut "judecnd dupa urmele zidurilor"
pe care le vedea, n 1711, la Mottraye.
Iata ce nota secretarul florentin Antonio Maria del Chiaro:"Trgovistea a fost n vechime
resedinta domnitorilor, ntr-o vreme cnd acestia nu se prea temeau de turci.Totusi principele
Brancoveanu locuia la tara cel putin 6 - 7 luni pe an, ceea ce nu convenea boierilor, nici negustorilor,
caci trebuiau sa urmeze curtea cu mare cheltuiala.Turcii priveau si ei cu ochi rai aceasta preferinta a
voievodului, caci Trgovistea era mai aproape de munti dect de malurile Dunarii".Del Chiaro
explica hotarrea voievodului de a recladi curtea din Trgoviste prin legenda descoperita aici a unei
inscriptii, avand urmatorul text:"Faca voievodul Matei sa cada blestemul ceresc asupra oricarui print
ce va gasi aceasta piatra, daca nu va recladi Trgovistea si repopula ca odinioara".
Parasirea definitiva a resedintei domnesti din Trgoviste marcheaza nceputul decaderii
lente, n sec. al XVIII-lea, a localitatii, fapt relevat printr-o sensibila scadere a populatiei.In 1781,
Frantz Joseph Sulzer vedea la Trgoviste alaturi de case puternice din piatra, multe altele ruinate,
asemanand orasul cu un "sat pacatos", ramas, n anii 1790-1791 cu numai 578 de case.Nici n
prima jumatate a sec. al XIX-lea, situatia nu se ameliorase.La 1810 se nregistrau 634 case, cu
aproape 2300 locuitori.
In secolul al XIX-lea orasul a participat la toate evenimentele ce au framantat tara: framntari
taranesti, revolutia de la 1848, Unirea Principatelor.
Modernizarea societatii romanesti, realizata prin reformele domnitorului Unirii, este ilustrata la
Trgoviste de un avnt economic fara precedent, se introduce iluminatul cu lampi de petrol(1863),
se inaugureaza cursa regulata de diligenta Bucuresti - Trgoviste (1865), se nfiinteaza prima
ntreprindere industriale, Arsenalul Armatei.Din 1883, orasul este racordat la reteaua de cai ferate a
tarii.
In secolul XX, orasul va participa cu nsufletire la toate marile momente ale istoriei nationale,
desi importanta sa nu va mai fi aceeasi ca n veacurile apuse.

MIHAI VITEAZUL
(1593-1601)

Mare Ban al Craiovei

"domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si a toata tara Moldovei"
realizatorul primei uniri a celor trei tari romane (1600-1601)

"...se zice ca Romanul (Mihai Viteazul - n.n.) este foarte tare si ca planurile lui cresc potrivit
cu izbanzile"
Henric al IV-lea, rege al Frantei (1593-1616)
"... un barbat vestit si ales prin nastere, cat si prin statura lui mandra. De asemenea era
vrednic de lauda cea mai mare prin virtutile cele mai alese, prin marea sa evlavie catre
Dumnezeu, prin iubirea de tara, prin bunavointa fata de cei deopotriva cu el, in sfarsit fata de
toti, prin dreptate, adevar, statornicie, marinimie si deprinderea altor virtuti de acest fel. Pe
langa acestea, era drag tuturor celor buni pentru darurile inalte ale sufletului lui nobil cu
adevarat, pornit chiar prin fire sa savarseasca ispravi grele, ca si prin cuvantul sau, care, de
cate ori era nevoie si chiar fara pregatire dinainte, ii iesea din gura bland si intelept."
Baltazar Walter Silezianul, "Scurta si adevarata descriere a faptelor savarsite de Io Mihai,
Domnul Tarii Romanesti", aparuta la Gorlitz, 1599
"Este un lucru demn de cea mai mare consideratie si de glorie eterna, intrucat ceea ce nu au
putut realiza atat de multi imparati, regi si principi a izbutit un Mihai, cel mai neinsemnat si
mai sarac dintre duci, anume sa invinga ostile marelui Sultan."
Edward Barton, agent englez la Istanbul, 7 noiembrie 1595
"Nu pot sa nu va comunic ca din zi in zi creste teama atat in pieptul cat si in sufletul fiecaruia
din cauza marii valori pe care o demonstreaza in aceste parti ale Europei acest nou
Alexandru (cel Mare), caruia ii spune Mihai Voievodu."
Misionarul franciscan la Constantinopol Eustachio Fantena, 17 octombrie 1958.

CRONOLOGIE
1558
S-a nascut Mihai Viteazul, fiu al lui Patrascu cel Bun (domnitor al Tarii Romanesti intre anii 15541557).
Dupa unii istorici, s-a nascut in 1557.
1588
Ocupa in ierarhia administrativ-politica a tarii dregatoria de Ban Mic sau Banisor de Mehedinti.
1588 (sfarsitul anului)
Ocupa dregatoria de Mare Stolnic in domnia lui Mihnea Turcitul
1591
Mare Postelnic in domnia lui Stefan Surdul
1591
Zideste manastirea "Mihai Voda" din Bucuresti
1592
Ocupa dregatoria de Mare Aga, si chiar Ispravnic, in locul unchiului sau Iane, care locuia la Istambul
1593
Mare Ban al Craiovei in timpul domniei lui Alexandru cel Rau
1593 (septembrie)
Este numit Domn al Tarii Romanesti de catre Poarta Otomana. Intrarea in Bucuresti si ocuparea
tronului au avut loc pe 11 octombrie.
1594
Mihai Viteazul adera la "Liga Sfanta", ce reprezenta alianta puterilor crestine impotriva turcilor. A
incheiat si un tratat de alianta cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, si cu Aron Voda
(Tiranul), domnul Moldovei.
1594 (toamna) - 1595 (primavara)
Campania militara impotriva turcilor.
1594 (3 noiembrie)
Incepe actiunea de lichidare a creditorilor straini si a detasamentelor turcesti care-l supravegheau pe
domn.
Concomitent a inceput aceeasi actiune la Iasi, condusa de Aron Voda.
1594 (noiembrie - decembrie)
Restabilirea hotarului Tarii Romanesti pe Dunare. Ostile Tarii Romanesti au atacat Giurgiu, au distrus
Cetatea de Floci, Harsova si Silistra.
1595 (ianuarie)
1 ianuarie - Au fost eliberate cetatile Harsova si Braila.
8 ianuarie - Au fost atacate localitatile de la sud de Dunare: Silistra, Macin, Sistov, Nicopole,
Rahova.
10 ianuarie - Au fost infrante ostile otomane care asediasera Cetatea de Floci.
14-16 ianuarie - Luptele cu tatarii, care sunt infranti la Putinei si Stanesti. La Serpatesti sunt infrante
ostile unite otomane si tataresti. Mihai Viteazul a trecut Dunarea, infrangand la Rusciuk ostirea
pasalelor Hasan si Mustafa, care primisera ordin sa-l inscauneze pe tronul Tarii Romanesti pe
Bogdan, fiul lui Iancu Voda.
1595 (ianuarie - martie)
Ostile Tarii Romanesti au atacat Silistra, Harsova, infrangand si garnizoana otomana condusa de
Cara Caves din Cetatea Brailei. Au fost atacate cetatile Cervena, Turtucaia si Nicopole pentru a-i
impiedica pe turci sa-l alunge pe Aron Tiranul de pe tronul Moldovei.
1595 (10/20 mai, Alba Iulia)
Reprezentantii lui Mihai Viteazul (boieri si prelati) si cei ai lui Sigismund Bathory incheie un tratat de
alianta prin care Tara Romaneasca devine vasala Transilvaniei, iar Mihai Viteazul o va conduce in
calitate de Locotenent Domnesc. Inclusiv principele Transilvaniei fagaduieste ajutor militar impotriva
turcilor.
1595 (13/23 august)

Batalia de la Calugareni pe apa Neajlovului unde ostirea otomana, condusa de Sinan Pasa, a fost
infranta si zdrobita de ostirea Romana.
1595 (6 octombrie)
Mihai Viteazul, cu ajutorul primit din partea lui Sigismund Bathory, al arhiducelui Maximilian, al
domnului Moldovei, Stefan Razvan, si al marelui duce de Toscana, a silit ostirea otomana sa se
retraga, eliberand Targovistea. La 12 octombrie a fost eliberat Bucurestiul, iar la 20 octombrie a fost
eliberat Giurgiu. Hotarul Tarii Romanesti se stabileste pe Dunare, fiind eliberata si Braila.
1595
Polonii impun ca domn al Moldovei pe Ieremia Movila.
1596
Actiuni de lupta si armistitiu cu Imperiul Otoman. Oastea Tarii Romanesti a intreprins o serie de
incursiuni in sudul Dunarii, ducand lupte cu turcii la Vidin, Plevna si Nicopole, la Turnu si la Babadag.
A fost nimicita garnizoana turceasca din Cetatea Cladovei si recucerita Braila. Au fost infrante ostile
tataresti ce au atacat Buzaul, Gheorghita si Bucurestiul.
1596 (9/19 decembrie)
Mihai Viteazul se intalneste cu Sigismund Bathory la Alba Iulia, propunandu-i acestuia o intelegere
hotarata impotriva turcilor. Sigismund Bathory oscileaza intre sprijinul acordat Tarii Romanesti si
incheierea pacii cu turcii.
1595 - 1597
Mihai Viteazul a ridicat la Alba-Iulia, in afara zidurilor cetatii, o noua catedrala si resedinta
mitropolitana.
1597 (ianuarie)
Sultanul otoman a trimis steag de domnie lui Mihai Viteazul, recunoscand independenta Tarii
Romanesti.
1597 (12 februarie)
Solii lui Mihai Viteazul solicita imparatului Rudolf al II-lea sa ia sub protectia sa Tara Romaneasca si
sa li se asigure mijloace materiale pentru intretinerea unei armate.
1598 (30 mai / 9 iunie)
Tratatul de la Targoviste (Manastirea Dealu). Imparatul Rudolf al II-lea se angajeaza sa-i asigure lui
Mihai Viteazul, lunar, plata a 5000 de soldati si la nevoie "tunuri, praf de pusca si alte instrumente de
razboi, iar Mihai Viteazul sa se straduiasca sa indeparteze ostile otomane de Transilvania, Tara
Romaneasca si din partile Ungariei. Imperiul recunoaste domnia lui Mihai si a urmasilor sai asupra
intregii tari.
1598 (2/12 iunie, Targoviste)
Incheierea Tratatului de Pace cu Gazi Ghirai, hanul tatarilor.
1598 (septembrie)
Reluarea ostilitatilor cu Imperiul Otoman. Oastea Tarii Romanesti, organizata si condusa de Mihai
Viteazul, a purtat o serie de lupte cu turcii in sudul Dunarii la Nicopole, Vidin, Rahova, Plevna. La 6
octombrie au continuat ostilitatile cu Imperiul Otoman, dupa infrangerea ostilor turcesti de la Oblucita
(Isaccea).
1598 (16 octombrie)
Poarta otomana este nevoita sa incheie din nou pacea cu Mihai Viteazul, recunoscandu-l ca domn al
Tarii Romanesti si pe fiul sau Nicolae Patrascu mostenitor al tronului.
1598
Cu ocazia atacului turco-tatar asupra Oradei, Mihai Viteazu, fidel aliantelor, trimite un ajutor de 1500
de osteni comandati de aga Lecca.
1599 (29 martie)
Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunta la tron in favoarea varului sau, cardinalul Andrei
Bathory. Noul principe era protejatul polonilor, care erau in relatii bune cu Poarta otomana.
1599 (16/26 iunie)
Mihai Viteazul incheie la Targoviste un tratat cu trimisii lui Andrei Bathory, acceptand sa fie inclus in
pacea cu otomanii, pentru a castiga timpul necesar in vederea finalizarii pregatirilor pentru a
neutraliza ostilitatile Portii.

1599 (august)
Mihai Viteazul primeste "Steagul de la Istanbul", semn al confirmarii domniei.
1599 (toamna)
Ieremia Movila, domnul Moldovei, ii cere lui Mihai Viteazul, printr-un trimis special, sa paraseasca
Tara Romaneasca, al carei tron urma sa fie ocupat de Simion Movila, fratele acestuia, sustinut de
Polonia si de boierii fugiti din Tara Romaneasca in Moldova. Andrei Bathory trimite si el soli la Mihai
Viteazul, cerandu-i sa inceteze lupta impotriva turcilor si sa-i cedeze lui Tara Romaneasca.
1599 (18/28 octombrie)
Are loc batalia de la Selimbar. Mihai Viteazul obtine o victorie decisiva asupra cardinalului Andrei
Bathory.
1599 (1 noiembrie)
Mihai Viteazul intra triumfal, cu un alai impresionant, in Alba Iulia, primind cheile cetatii aduse de
episcopul Napragy.
1599
Dupa unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca, Mihai il numeste pe Ioan de Prislop mitropolit al
romanilor din Transilvania, instalandu-l in manastirea ridicata in 1595-1597.
1599 (noiembrie)
Recunoasterea unirii de catre Poarta. Sultanul ii trimite lui Mihai Viteazul steag de domnie ca stapan
al Transilvaniei si lui Nicolae Patrascu pentru Tara Romaneasca.
1600 (1/11 februarie, Pilsen)
Tratat de inchinare si credinta incheiat de Mihai Viteazul cu Rudolf al II-lea, imparat al Germaniei si
rege al Poloniei si Ungariei. In schimbul recunoasterii suveranitatii sale, in calitate de rege al
Ungariei, Rudolf al II-lea fagaduieste lui Mihai Viteazul ajutor si ocrotire, domnie ereditara in linie
barbateasca.
1600 (8-9 mai)
Ostirea romana, condusa de voievod, infrange ostile lui Ieremia Movila si cele poloneze la Bacau.
1600 (27 mai)
Mihai Viteazul emite un hrisov din Iasi in care se intitula "Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu,
Domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si al Moldovei".
1600 (10 septembrie)
Batalia de la Miraslau. Mihai Viteazul a fost infrant de catre ostile lui Gh. Basta, unite cu cele
unguresti.
1600 (octombrie)
Mihai Viteazul zdrobeste ostirea otomana care trecuse Dunarea in Oltenia.
1600 (octombrie)
In urma negocierilor cu Poarta, Mihai Viteazul obtine neutralitatea acesteia.
1600 (19-20 octombrie)
Mihai Viteazul pierde batalia de la Bucov (langa Ploiesti) cu ostile poloneze, conduse de Jan
Zamoiski.
1601 (1 si 5 martie)
Mihai Viteazul s-a intalnit cu Rudolf al II-lea la Praga. Stabilesc o actiune conjugata impotriva lui
Sigismund Bathory, care ocupa Transilvania.
1601 (3 august)
Batalia de la Guraslau. Ostirea lu Mihai Viteazu si cea a lui Gh. Basta il infrang pe Sigismund
Bathory.
1601 (9/19 august) Mihai Viteazul a fost ucis pe Campia Turzii din ordinul lui Gh. Basta.