Sunteți pe pagina 1din 18

PRINCIPALELE CATEGORII DE SUBSTANE

STUPEFIANTE sI CLASIFICAREA LOR

1. Notiuni, definitii si concepte


n sensul larg al cuvntului, prin drog se ntelege orice substanta utilizata n terapeutica,
datorita unor proprietati curative, dar al carei efect este, uneori, incert si nociv pentru organismul
uman. n vorbirea curenta prin droguri ntelegem produsele stupefiante sau toxice, definite astfel si
prohibite de legislatiile nationale si internationale. n sensul strict farmaceutic, drogul este materia
prima de origine vegetala, minerala sau animala din care se prepara anumite medicamente,
iar stupefiantele sunt definite ca substante care inhiba centrii nervosi, producnd o stare de inertie
fizica si psihica.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) include n categoria drogurilor orice substanta chimica
absorbita de organism care genereaza schimbari n starea emotionala, n comportamentul si
functionarea acestuia, dar nu toate substantele la care O.M.S. se refera pot fi considerate stupefiante
n adevaratul sens al cuvntului.
n 1931 Societatea Natiunilor Unite a cerut expertilor sai sa dea o definitie clara "drogurilor
daunatoare", sintagma care desemna stupefiantele la acea data, fara ca acest deziderat sa fie pe
deplin ndeplinit. Organizatia Natiunilor Unite, pornind de la conturarea lacunara a drogului, avanseaza
n 1952 o prima definitie a toxicomaniei care, desi a suferit mutatii si schimbari importante, diferentia
doar acele fenomene care se suprapuneau ("obisnuinta si toxicomania") si paradoxal, prin acestea,
drogul.
Dupa 13 ani, acelasi for mondial, n scopul evitarii contradictiei dintre normele juridice internationale n
materie si acele substante si produse care dau nastere toxicomaniei, recomanda renuntarea la
notiunile de "obisnuinta si toxicomanie" si inlocuirea lor cu termenii "toleranta si dependenta",
apreciati a fi mai evoluati din punct de vedere conceptual.
Nici sintagma "abuz de droguri", menita sa descrie o stare deosebita asociata cu utilizarea drogului n
afara cadrului terapeutic, nu mai corespunde astazi cerintelor, ceea ce a determinat alte schimbari
importante n terminologia specialistilor precum si n mandatul ncredintat Comitetului de experti ai O.
16216s185q M.S.
Acest Comitet va formula (bazndu-se pe elementul comun diferitelor forme de abuz-dependenta) alte
doua definitii, disociind astfel dependenta psihica de cea fizica.
La

cea

de

16-a

sa

reuniune,

Comitetul

de

experti

ai

O.

16216s185q

M.S

defineste

farmacodependenta ca fiind "o stare psihica ori uneori chimica rezultnd din interactiunea dintre un
organism viu si un medicament, caracterizata prin modificari de comportament si prin alte reactii care
cuprind, totdeauna, tendinta de a lua medicamentul, n mod continuu sau periodic, n scopul regasirii

efectelor sale psihice si cteodata, pentru a evita neajunsurile privarii. Aceasta stare poate sa fie
nsotita sau nu de toleranta. Acelasi individ poate fi dependent de mai multe medicamente."
Reactiile specialistilor n materie la luarea la cunostinta a acestei noi definitii n-au fost n ntregime
favorabile. Ca atare, pentru a defini cu mai multa acuratete notiunea juridica de drog, expertii renunta
la

controversata,

de

acum,

distinctie

dintre

dependentele

fizica

si

psihica

introducnd

terminologie "sindromul de sevraj" (simptomele - fizice si psihice - care apar n situatia n care un
individ

este

privat

de

drogul

care

l-a

adus

starea

de

dependenta)

si

recomanda

substituirea "abuzului de droguri" cu "utilizarea nociva".


Pe parcursul dezvoltarii istorice a continutului lor notional, substantele si produsele dependogene s-au
disociat n stupefiante si psihotrope. n conformitate cu prevederile "Conventiei unice asupra
stupefiantelor" din anul 1961 se considera a purta aceasta denumire generica "orice substanta
naturala sau sintetica ce figureaza pe lista stupefiantelor", adica pe cele patru tablouri-anexa ale
respectivei conventii, ce au regimuri juridice aplicabile n mod diferit. Potrivit nsa Organului
International de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.), care editeaza periodic lista galbena, consecinta a
edificarii consecvente n timp a mecanismului international de control al drogurilor, apartenenta unor
substante si produse n continutul altor tratate si conventii le poate califica automat drept stupefiante.
Conventia din anul 1971 privind substantele psihotrope precizeaza ca este apreciata si tratata juridic
ca psihotropa acea substanta care poate provoca:
o stare de dependenta;
o stimulare sau o depresie a sistemului nervos central, da nastere la halucinatii sau tulburari
ale functiei motrice ori de judecata sau de comportament, de perceptie ori a umorului.
Categorisirea

drogurilor

stupefiante

si

substante

psihotrope

este

mentinuta

de

catre "Conventia Natiunilor Unite mpotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope",
semnata la Viena, n anul 1988.
Substantele psihotrope - drogurile, n general - pot fi clasificate, n raport cu actiunea lor, n :
analgezice, sedative, hipnotice, stimulente si halucinogene.
Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central si servesc - asa cum o
arata si denumirea - pentru atenuarea durerilor, fara ca persoana care le utilizeaza sa-si piarda
cunostinta.
Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care - n anumite doze
terapeutice - au drept efect diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si aducerea la parametrii
normali a tonusului functional al acestuia. Luate n doze mari, sedativele duc la deprimarea intensa a
sistemului nervos central.
Hipnoticele - somniferele - sunt substante care provoaca somnul, prin deprimarea sistemului
nervos central. Din rndul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, chloral-hidratul s.a.

Stimulentele activeaza sistemul nervos central si maresc activitatea creierului si a maduvei


spinarii, principalele droguri de acest fel fiind cocaina si amfetaminele. Important este faptul ca
anumite stimulente au o ntrebuintare terapeutica legala, cum ar fi anorexigenele (ex. pentru scaderea
greutatii corporale) si psihostimulentele (folosite n tratarea depresiunilor nervoase).
Halucinogenele sunt substante ce actioneaza asupra sistemului nervos central, provocnd
att denaturarea perceptiilor, ct si iluzii senzoriale. Cunoscute sub denumirea de "droguri
psihodisleptice" sau "droguri psihodelice", n rndul halucinogenelor se nscriu, n special, L.S.D.-ul
(dietilamida acidului lisergic) si psilocybina.

2. Clasificarea drogurilor
ntr-o clasificare acceptata la nivel international distingem trei categorii mari de stupefiante:
I. Produse depresive ale sistemului nervos central;
II. Produse stimulente ale sistemului nervos central;

III. Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.


Substantele psihotrope se pot subclasifica dupa cum urmeaza:
dupa substantele din care deriva;
dupa originea lor (naturale, semisintetice si sintetice);
dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta;
dupa efectele de ordin fizic si psihic;
dupa compozitia chimica generala (determina efectele unui drog
corpului uman).
Substantele psihoactive - care genereaza abuzul - pot fi grupate n noua categorii principale:
alcoolul;
opiaceele : latexul, morfina, heroina s.a.;

asupra

cocaina si derivatele ei;


cannabisul, marihuana;
L.S.D. si alte halucinogene;
tranchilizante, sedative, hipnotice;
stimulente psihice (amfetaminele);
solventi organici si inhalanti;
drogurile folosite ca medicamente (tranchilizante minore).
Conform regimului

juridic care

le

reglementeaza,

stupefiantele

pot

fi

legale

sau

ilegale; aceasta separare, conform opiniei unor specialisti, este echivoca si are la baza doar criteriul
economic, drogul devenind n acest mod o marfa reglementata de lege. Drept urmare, avnd o
anumita calificare juridica pentru anumite droguri, consumul devine abuz, comercializarea se
transforma n trafic, iar promovarea este considerata incitare.
Exista n aceasta clasificare si o conotatie politica evidenta daca se remarca faptul ca, de
regula, drogurile licite (alcoolul, cafeaua, tutunul) apartin emisferei nordice, puternic industrializate, pe
cnd drogurile considerate nepermise, lumii a treia, subdezvoltate. Deci, daca pentru drogurile
permise functioneaza legile economiei de piata, pentru cele considerate ilicite s-a instituit un program
sever de contracarare n scopul eradicarii lor.
Raportate la dependenta dobndita n urma consumului, drogurile pot fi grupate n trei
categorii: stupefiante care dau dependenta fizica, stupefiante care dau dependenta psihica si
stupefiante care dau dependenta mixta.
Stupefiante naturale, semisintetice si sintetice
Privit din perspectiva juridica, un stupefiant este considerat drog numai n masura n care
potentele sale n materie de abuz si toxicomanie - dependenta -sunt relevate, termenul ca atare fiind
utilizat att n legislatia interna, ct si n cea internationala.
Stupefiantele naturale: opiul extras direct din Papaver somniferum, morfina, codeina si
tebaina, extrase din opiu;

Stupefiante

semisintetice:

heroina

(diamorfina),

hidromorful

(dihidromorfina),

Dilaudil,

oxicodona (Eucodal);
Stupefiante sintetice cu efecte puternice: metadona (Sintalgon), petidina, Meperidina,
Demerolul (Mialgin);

Stupefiante sintetice cu efecte slabe: dextropropoxifena (Darvon), pentazocina (Fortral).


Stupefiantele care constituie cel mai frecvent obiectul traficului ilicit de droguri sunt :
1. Opiul obtinut din macul opiaceu (Papaver somniferum), planta cu flori rosii, violete sau albe
ce pot avea pete negre, cu frunze de culoare verde-albastra, ovale, zimtate pe margini si dispuse
alternativ pe tulpina. Fructele apar sub forma capsulelor sferice sau ovale (de culoare verde-gri nainte
de coacere si galben-bruna dupa maturizare) care contin numeroase seminte, de dimensiuni reduse,
colorate n negru, albastru sau cenusiu. Spre deosebire de latexul capsulelor, cel scurs n urma incizarii
ori ruperii tulpinei sau frunzelor nu poate fi folosit la extragerea opiului deoarece nu contine alcaloizi.
La 8-10 zile de la caderea petalelor, capsulele necoapte se incizeaza de doua ori pe zi, secretnd
picaturi de suc alb si lipicios care n contact cu aerul se coloreaza n maro-negru, ntarindu-se. Latexul
solidificat se recolteaza, se usuca la umbra timp de mai multe zile, se aduna n bucati, bulgari si
calupuri si este supus unei a doua faze de uscare, n urma careia opiul brut (substanta bruna, amara,
sfarmicioasa, cu interior moale si miros asemanator amoniacului, continnd 10-14% morfina, 2-4%
codeina, 4-8% narcotina, 0.2-0.4% tebaina, 0.2% narceina, gume, zaharuri, saruri minerale, s.a.) va fi
ambalat n celofan, cutii metalice nchise ermetic, pnza, folii de plastic sau alte materiale ce retin
umiditatea si mirosul usor de detectat. Opiul brut se comercializeaza sub forma de chifle, turte, bucati,
batoane cilindrice sau conice de greutate relativ redusa (0,5-3 kg) si care prezinta uneori la suprafata
fragmente sau seminte de opiu. Opiul pulbere, extractul uscat de opiu, opiul concentrat si opiul total
reprezinta cteva din formele licite, folosite n industria farmaceutica, de preparare a opiului brut,
neexcluznd varianta opiului de fumat (numit si opiu preparat) ce se obtine prin filtrarea si evaporarea
amestecului ncalzit de opiu brut cu apa, ntlnindu-se si n versiunea tigarilor negre ori aurii.
Reziduurile calcinate de opiu ramase n pipa dupa fumare (opiul calcinat) se aseamana unor mici
bucati de carbune de lemn, de culoare neagra, sau semintelor de struguri calcinate; acest produs,
amestecat cu apa, fiert si filtrat cu scopul unei noi utilizari constituie drossul (drojdia de opiu), cu un
continut redus de morfina.
2. Morfina, cel mai important alcaloid al opiului, poate fi obtinuta prin extragere directa, sub
forma morfinei-baza, substanta solubila la umiditate, cu miros caracteristic opiului, gust amar si aspect
asemanator cafelei fin macinate, continnd 50-70% morfina. Morfina bruta apare att ca pudra a carei
finete a granulatiei se modifica proportional cu puritatea si avnd o culoare ce variaza de la alb murdar
la galben sau brun nchis, ct si ca blocuri-caramida (de 5x10x15 cm si 120 - 500 g, de obicei) ce
contin 70-90% clorhidrat de morfina. Sarurile morfinei - pulberi cristaline, albe, solubile n apa, inodore
si administrate prin injectare sau ca tablete - sunt utilizate n scop terapeutic.
3. Heroina, opiaceul cu cel mai puternic efect, rezulta n urma tratarii morfinei cu clorura de
acetil sau anhidrida acetica (lichid incolor, cu miros ntepator, folosit la fabricarea medicamentelor,
colorantilor, acetatului de celuloza si ca agent de acetilare), proces ce nu necesita instrumente de o
nalta tehnologie, putnd fi realizat chiar si n laboratoare clandestine cu o aparatura simpla, cu
mijloace improvizate. Culoarea heroinei difera n functie de puritate, de la alb pna la maroniu nchis.
Heroina bruta, nepurificata, este bruna si apare sub forma unor bucati mari si rezistente, purtnd
numele de "heroina de strada" cnd este foarte diluata. Exista 4 sortimente de heroina ce se
comercializeaza pe pietele ilicite ale drogurilor, codificarea facndu-se cu cifre de la 1 la 4.

Heroina nr.1 contine putina heroina si o mare cantitate de morfina ce nu a fost transformata
chimic. Are gust amar si miros slab de otet.
Heroina nr.2 (heroina-baza) este solida, friabila, de culoare cenusie sau maro nchis, insolubila
n apa si reprezinta acel stadiu al transformarii diamorfinei ce precede adaugarea diluantilor si
aditivilor necesari obtinerii heroinei nr.3.
Heroina nr.3 (numita si "Hong-Kong Rocks" - pietre de Hong-Kong -, "heroina de fumat", "brown
sugar" - zahar maro -, "heroina roz", "vogelfutter" - hrana pentru pasarele - sau "heroina purpurie") are
un continut de heroina pura de 35-90%, de obicei 60%, restul fiind diluanti precum cafeina, lactoza,
chinina, zaharul pudra, barbituricele, laptele praf, stricnina si scopolamina ce se folosesc n scopul
inducerii n eroare a organelor judiciare ori al diminuarii toxicitatii acestui produs, a carui granulatie
variaza de la mici graunte cu aspect neregulat la pudra fina de culoare bruna, galbuie, roz, rosie ori
ntre maro-clar si gri-nchis.
Heroina nr.4 (heroina de injectat), pulbere fina, alba sau bej, contine ntre 95 si 98% clorhidrat
de diacetilmorfina, majoritatea reziduurilor eliminndu-se prin intensa purificare din cadrul procesului
de fabricatie.
4. Cannabisul reprezinta o denumire generica a diferitelor tipuri de droguri obtinute din
planta Cannabis Sativa, varietatea Indica, specie vegetala anuala nalta de 1-3 metri, cu foliole verzi,
lungi si nguste, zimtate, dispuse n forma de evantai, pe fiecare tija gasindu-se 5-7 frunze lucioase,
lipicioase, cu suprafata acoperita de perisori. Principala substanta chimica psihoactiva continuta de
cannabis, care determina efectul halucinogen (alaturi de cannabinoizi ca delta 8-THC, delta 9-THC,
cannabivarina

sau

alcaloizii

cannabamine/A,B,C,D),

este

tetrahidrocannabiolul

(THC),

carui

concentratie variaza n diferitele parti ale plantei, n functie de locul si modul de cultura, precum si n
diversele extracte din cannabis.
"Iarba" de cannabis, ca prim produs al plantei, are o culoare verde spre maro, contine 1-10% THC si se
obtine din frunze si tipuri florale al caror apelativ difera dupa zona de provenienta : Ganja, Kif, Takrou,
Maconha, etc.
Termenul "marihuana" desemneaza, pe continentul european si n America de Nord, frunzele si
vrfurile de cannabis, uscate, folosite pentru fumat sub forma tigarilor. Preparatul de marihuana este
rezultatul macerarii - n stadii si proportii ce alcatuiesc un ansamblu eterogen - frunzelor, somitatilor
fructifere si florale ale plantelor mascule si femele anterior uscate. Traficul ilicit de droguri a consacrat
ca forme de circulatie a marihuanei turtele si pulberea.
Un alt produs de baza al cannabisului este rezina, care - bruta sau purificata - apare ca substanta
bruna, solida, presata n blocuri sau turte (ale caror umiditate, stare de agregare si culoare tinznd
spre verde depind de proportia de frunze si somitati folosite) ori ca pudra colorata n maro-clar, verde,
brun nchis sau negru. Rezina de cannabis degaja prin ardere un puternic miros de paie uscate,
contine

4-12% THC si este consumata prin fumat, prin ingerarea alimentelor n care e inclusa

(dulciuri, serbeturi) ori a bauturilor de acest fel - siropuri - si prin masticatie.

Hasisul este un concentrat de THC si rasini, obtinut prin extractia secretiei partilor florale, a frunzelor
tinere si a vrfurilor ramurilor plantei femele de cnepa indiana, dupa ce aceasta a fost fecundata,
prezentndu-se sub forma unei rasini lipicioase. n California, Cannabis Indica poarta numele de
"Sinsemilla", cuvnt ce desemneaza si substanta n a carei obtinere se foloseste vrful nefertilizat al
florii femele, care ramne bogat n THC prin evitarea fecundarii sale de catre plantele mascule - taiate,
n acest scop, naintea perioadei de nflorire.
Hasisul lichid, echivalent sinonimic pentru notiunile de "concentrat" sau "extract de cannabis",
"cannabis lichid" sau "ulei de hasis", se prepara prin distilarea repetata a frunzelor, somitatilor florifere
sau a rezinei de cannabis, prin care se obtine o substanta vscoasa, de culoare nchisa, insolubila n
apa, relativ bogata n THC (20-60%) si care are tendinta de a se ngrosa n contact cu aerul. Hasisul se
consuma, n general, fumat n pipe si este traficat sub forma unui lichid uleios, vscos, de culoare
verde nchis.
5. Cocaina, puternic stimulent al sistemului nervos central, este un produs natural extras din frunzele
de Erythroxylon Coca, recoltate n al treilea an de vegetatie a arbustului originar din America de Sud,
cnd ajung sa contina 0,5-1% alcaloizi, pe lnga uleiuri, ceruri si substante aromatice, acestea din
urma fiind folosite n trecut la prepararea bauturilor racoritoare Pepsi-Cola si Coca-Cola. Extractia
cocainei comporta mai multe etape. Intermediar, se obtin pasta de coca (prin macerarea frunzelor de
coca n solutii ce contin derivati ai petrolului, carbonat de sodiu, permanganat de potasiu sau lapte de
var) si cocaina-baza, substanta alba, cristalina, inodora, amara, insolubila n apa dar solubila n
solventii organici eter, cloroform si alcool, proprietate care o face de neutilizat n administrarea prin
injectare sau prizare - absorbtia fiind redusa la nivelul mucoasei nazale -, dar adecvata consumului prin
inhalare a produsului vaporizat (clorhidratul de cocaina, derivat al cocainei-baza, este dizolvat n apa,
alcalinizat si separat de alcaloid prin extragerea acestuia din eter, iar reziduurile de cocaina-baza sunt
vaporizate cu ajutorul unei surse de caldura si inhalate), metoda preferata de cocainomani deoarece
cocaina-baza se volatilizeaza mai usor dect sarurile sale. Pasta de coca si cocaina-baza se consuma si
prin fumatul tigarilor ce le contin n mixtura cu tutun sau/si cannabis ori prin folosirea unei pipe cu apa
- "narghilea" sau "hooka". Faza finala a procesului de obtinere a cocainei consta n purificarea cocaineibaza si n transformarea ei, cu ajutorul acidului clorhidric, n clorhidrat de cocaina sau n alte saruri sulfat, nitrat - prin reactia cu acizii corespunzatori. Cocaina astfel rezultata, purificata, are consistenta
unei pulberi cristaline, alba, ce poate fi prizata nazal ori injectata intravenos si este usor recunoscuta
datorita senzatiei de rece, a nnegririi tesuturilor pe care se aplica (mucoasa nazala, limba) si a
gustului amar, fiind totodata insolubila n eter, dar solubila n apa, etanol si cloroform.
Crack-ul apare sub forma granulelor albicioase, bej sau brune, are un continut alcaloidic ridicat si,
inhalat prin fumatul cu pipe de sticla, induce rapid starea euforica - "flash" - si chiar dependenta de tip
cocainic, gradul mare de volatilitate permitndu-i absorbtia spre creier n 10-15 secunde. Acest drog
este comercializat n poleiala, flacoane sau n pungulite de plastic.
Cranck-ul reprezinta un amestec de crack si heroina, fumat cu pipa, foarte periculos prin combinarea
efectelor dependentei fizice de heroina - care prelungeste "visul" produs de crack, ndulcind suferinta
depresiunii - cu euforia de o mare intensitate creata de crack.
6. Mescalina extrasa din cactusul peyotl (Lophophora Williamsii) - mic, fara ghimpi, crescut spontan
n Mexic si n zona Rio Grande del Norte din Texas - este principalul alcaloid halucinogen al acestei

plante, n aceeasi categorie de substante nscriindu-se si anhalonidina, enacheiamina, peyotlina,


lophophorina. Cele doua discuri ("mescal buttons" - nasturi de mescalina) ale capului globulos al
cactusului sunt recoltate prin taiere, tocate transversal n fsii, lasate la soare sa se usuce , nmuiate n
cavitatea bucala si masticate ori ingerate, dupa ce au fost rulate n sfere mici, sau pot fi fumate
ulterior uscarii, folosindu-se - n egala masura - la obtinerea unui lichid tulbure, brun, cu gust amar
intens, consumat ca bautura alcoolica. Mescalina apare sub forma unui lichid uleios iar derivatul sau,
sulfatul de mescalina, este o substanta solida (pulbere alba, cristalina) care poate fi adminsitrata prin
injectare.
7. LSD - Dietilamida acidului lisergic - este unul dintre cele mai puternice halucinogene ce se
gaseste n natura, n cantitati mici, n unele plante, preparndu-se - nsa - cu precadere n laborator,
prin semisinteza, pornind de la acidul lisergic sau ergotamina. Cnd este pur, apare sub forma unui
lichid incolor, inodor si insipid, dar n traficul ilicit LSD-ul se prezinta n versiunea unei substante
cristaline, prafoase, de culoare alb murdar, inodora, insipida, solubila n apa si n alcool, solutie n care
- n mod frecvent - sunt mbibate bucatele de zahar. LSD-ul se vinde clandestin n stare lichida ori ca
pudra, capsule si comprimate de diferite culori si dimensiuni sau n varianta timbrelor si a bucatilor de
hrtie caroiata pe care se picura (dar care pot fi si introduse n) solutie de LSD dizolvat n etanol sau
metanol. Acest drog se administreaza bucal sau prin injectare.
8. Barbituricele si alte sedative hipnotice
Barbituricele sunt o categorie de droguri derivate din acidul barbituric, produs sintetic obtinut
prin condensarea ureei si a acidului malonic. Ele sunt utilizate n scopuri terapeutice ca sedative,
hipnotice si anticonvulsive.
Dintre cele peste 2500 de substante din grupa barbituricelor sintetizate pna n prezent, peste
50 sunt comercializate n scop medical, iar 12 sunt supuse controlului international, fiind considerate
substante psihotrope.
Barbituricele provoaca o diminuare considerabila a activitatii nervoase si musculare. Profund
toxicomanogene, consumul frecvent al acestora duce cu usurinta la toleranta si dependenta.
Sindromul de sevraj indus de barbiturice duce la convulsii, delir si psihoze, iar supradoza genereaza
coma, comotia si, n final, moartea. Consumatorii de heroina folosesc frecvent barbituricele pentru
ntarirea efectelor date de heroina, dar si pentru a contrabalansa efectele sindromului de sevraj, atunci
cnd nu si pot procura acest drog.
9. Amfetaminele si stimulentele nrudite
Fenilalchilaminele, denumite impropiu amfetamine, au fost sintetizate nca de la nceputul sec al XX lea. La nceput au fost fabricate n scopuri medicinale, mai ales n tratarea obezitatii. S-a dovedit, nsa,
ca au efecte puternice asupra psihicului si duc la dependenta. ncepnd cu anul 1950, producerea si
desfacerea acestora este supravegheata. Ca stupefiante, amfetaminele se prezinta sub forma de
comprimate, pulberi sau lichide, de provenienta licita sau ilicita. Efectele administrarii pe cale orala
sunt mai profunde dect cele ale injectarii intravenoase. Consumul n abuz de amfetamine provoaca
reactii psihotice si halucinatii paranoice. Pe piata ilicita a drogurilor apar o serie de astfel de produse
farmaceutice nrudite cu amfetamina: fenmetrazina,dendimetrazina, s.a.

10. Solventii organici si inhalantii


Solventii organici si inhalantii - care exista n stare gazoasa la temperatura mediului ambiant - sunt
compusi chimici puternic volatili, care actioneaza ca depresive ale sistemului nervos central. Cel mai
des ntlniti solventi organici sunt: diluantii pentru vopsele, adezivii, benzina, kerosenul si alti produsi
petrolieri, diversi alcooli si acetati, inclusiv toluenul, acetona, tetraclorura de carbon, cloroformul,
eterul etilic si benzenul.
Desi comercializate fara nici o restrictie, aceste substante au, dupa caz, efecte stimulante ori
inhibante, putnd duce la pierderea cunostintei sau deces (prin stop cardiac), la doze mari, fiind
considerate de unii specialisti ca principalele cai spre consumul drogurilor veritabile ori de substituire.
11. Tranchilizantele minore
Tranchilizantele minore constituie un grup de substante depresive, utilizate n medicina pentru efectul
lor calmant la persoanele care sufera de anxietate, tensiune, insomnie, convulsii, dar si pentru
combaterea sevrajului la toxicomani si alcoolici. n doze mari, ele antreneaza reducerea functiilor
respiratorii, putnd genera pierderea cunostintei, coma sau moartea. n doze excesive si pe timp
ndelungat pot duce la dependenta. Diazepamul este cel mai cunoscut dintre aceste substante. Pe
piata ilicita a drogurilor, tranchilizantele minore se ntlnesc si sub forma de amestecuri.

Stupefiantele sunt substane care inhib centrii nervoi, provocnd o stare de inerie fizic
i psihic i care, folosite mult timp, duc la obinuin i la necesitatea unor doze crescnde [1]. Sunt
cunoscute n limbajul popular sub denumirea de droguri, dar cuvntul drog poate avea mai multe

semnificaii n limba romn[2]. Ca mecanism de aciune, stupefiantele acioneaz la


nivelul neurotransmitorilor din sistemul nervos, inhibnd sau stimulnd activitatea acestora. Pot
altera starea de contien, iar unele stupefiante au efect halucinogen.
Unele stupefiante (morfina, codeina, cocaina, atropina etc.) sunt folosite n medicin n diverse
situaii: pentru tratamentul durerii de mare intensitate (de exemplu durerea din cancer), pentru
efectul antispastic etc. n afara uzului medical, exist i folosirea ilegal a stupefiantelor, pentru
efectul euforizant i halucinogen (opiul, heroina, cocaina etc.). Regimul juridic al stupefiantelor, de la
cultivarea plantelor de origine i pn la consum, este supus unor reglementri legale foarte
stricte[3].

Clasificarea stupefiantelor
Fac parte din aceast categorie substanele n grad s provoace ac iuni stimulente pentru sistemul
nervos central, cteva fiind folosite cu scopuri terapeutice iar altele nu au nici un uz n medicin
(cocaina).

Narcoticele
Sunt n general, substane dotate de proprieti analgezice, sedative i relaxante. Acioneaz asupra
receptorilor centrali i periferici a sistemelor care se ocup cu
transmiterea durerii, emoiilor, instinctelor. Intr in aceast categorie morfina i derivatele ei
(heroina) i opiacee de sintez (fentanyl, buprenorfina, ciclozina). Provoac dependen fizic i
psihic, impunere (nevoia de aplicare a drogului de care sunt dependen i, pentru a experimenta din
nou efectul psihic i pentru a evita sindromul de abstinen). Dependena fizic, produs n principal
de codiionamentul neurobiologic, este greu de depit. Dependena psihic este cel mai dificil nod
al toxicodependenei i se depete cu lungi, lente i complexe intervenii terapeutice.

Halucinogenele
Produc grave alterri a strii de contiin, cu delir, halucinaiii, lips de simuri, depersonalizare.
Aparin acestei categorii dietilamidele acidului lisergic (LSD), MDMA, LSA, DMT, psilocibina,
mescalina. Halucinogenele nu provoac dependen.

Clasificare droguri
n literatura de specialitate i n practic exist numeroase clasificri ale drogurilor, avnd la baz
diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: dup efectul produs asupra sistemului nervos central - SNC,
dup originea lor, dup regimul juridic al substanelor sau dup dependena generat.

A. Clasificarea drogurilor n funcie de efectul asupra SNC, se consider n general cea mai
adecvat fiind cea utilizat n practic de organismele ONU, preliat i de Organizaia Internaional de
Poliie Criminal Interpol.
n conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasific astfel:
1. substane stimulente sau psihoanaleptice;
2. substane depresoare sau psiholeptice;
3. substane perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.
1. Stimulentele sunt substane care accelereaz activitatea SNC. Din aceast categorie fac parte: frunzele
arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele i psihostimulenii. Acestea se
subclasific n:
stimulente ale veghii amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. n doze moderate acestea
ntrein starea de veghe, cresc activitatea mintal i creaz o senzaie de bine.
stimulente ale umorii substane ce ndeprteaz starea depresiv.
2. Depresoarele sunt substane care ncetinesc activitatea SNC n general ele avnd efecte analgezice i
sedative. Principalele substane ce fac parte din aceast categorie sunt: opiul i derivaii si (morfina i
heroina), medicamente pe baz de opiu sau derivai ai acestuia, morfinice de sintez, barbiturice,
tranchilizante i hipnoticele.
3. Halucinogenele sunt substane care perturb activitatea SNC i provoac alterri ale percepiei,
temporale i spaiale. n fapt ele deformeaz senzaiile i percepiile celui care le utilizeaz. n aceast
categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina i altele.

B. Clasificarea drogurilor n funcie de originea produsului:


1. droguri naturale;
2. droguri de semisintez;
3. droguri de sintez (sintetice).
1. Drogurile naturale sunt cele obinute direct din plante sau arbuti: opiul i opiaceele, cannabisul i
rina acestuia, khat-ul, frunzele de coca i derivaii si i alte plante cu principii halucinogene.
2. Drogurile de semisintez sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substan natural
extras dintr-un produs vegetal (heroina, LSD).
3. Drogurile de sintez sunt elaborate n ntregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25,
amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substane psihotrope obinute n laboratoare clandestine. Tot
n aceast categorie sunt inclui i solvenii volatili i alte produse cu proprieti asemntoare
drogurilor. Tot droguri de sintez sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea

lor tradiional, fiind totodat larg rspndite i uor de procurat. Acestea antreneaz o puternic
dependen psihic i uneori fizic producnd totodat i fenomenul de toleran.

C. n funcie de regimul juridic al substanelor acestea se mpart n dou categorii:


1. substane a cror fabricare i administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele)
sunt folosite n tratamente medicale.
2. substane total interzise (LSD, heroin, ecstasy, cocain).

D. n funcie de dependena generat (clasificare de ordin medical), drogurile se mpart n


trei categorii:
1. droguri ce creeaz dependen fizic;
2. droguri ce creeaz dependen psihic;
3. droguri ce creeaz dependen mixt din aceast ultim categorie fac parte cele mai multe
stupefiante.

E. Clasificarea statuat n dreptul internaional


Una dintre principalele clasificri este aceea statuat n dreptul internaional conform creia n
funcie de plasarea pe unul dintre cele dou tablouri ale Conveniei unice privind stupefiantele din anul
1961 i respectiv patru tablouri din Convenia privind substanele psihotrope din anul 1971, drogurile se
mpart n stupefiante i substane psihotrope.
Potrivit art. 1 lit. q i r din Convenia Naiunilor Unite mpotriva traficului ilicit i a abuzului cu
stupefiante i substane psihotrope, semnat la Viena n 1988, aceast clasificare arbitrar este meninut
i chiar ntrit.
Pierre Deniker realizeaz o clasificare general a psihotropelor n cadrul creia grupele chimice
sunt repartizate, pe tipuri de aciune, astfel:
1. psiholeptice - hipnotice;
- tranchilizante i sedative;

- nemoleptice;
- regulatoarele umorului.
2. psihoanaleptice - stimulentele strii de veghe;
- antidepresoare stimulente ale umorului;
- alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola, mat,
guarana, khat, tutun, camfor, etc).
3. psihodisleptice - halucinogene i onirogene (mescalina)
- stupefiantele (cocaina, heroina)
- alcoolul i derivaii si

F. n funcie de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi clasificate n: injectabile,


ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, inhalare; unele se pot administra i sub forma de
supozitoare.

4. Clasificarea substantelor psihotrope.


Substantele psihotrope, drogurile, in general, pot fi clasificate, in raport cu actiunea lor,
in:
- analgezice,
- sedative,
- hipnotice,
- stimulente,
- halucinogene.
A.Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central si servesc, asa cum o
arata si denumirea, pentru atenuarea durerilor, fara ca persoana care le utilizeaza sa-si piarda
cunostinta.
B. Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care, in anumite doze,
au drept efect diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si aducerea la parametrii normali a
tonusului functional al acestuia.
Luate in doze mari, sedativele duc la deprimarea intensa a sistemului nervos central.

C. Hipnoticele, somniferele, sunt substante care provoaca somnul, prin deprimarea sistemului
nervos central. Din randul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, clorhidratul etc. Din
aceasta categorie numeroase droguri pot fi concomitent sedative si hipnotice.
D. Simulentele activeaza sistemul nervos central si maresc activitatea creierului si a maduvei
spinarii, principalele droguri de acest fel fiind cocaina si amfetaminele.
De retinut faptul ca anumite stimulente au o intrebuintare terapeutica legala, cum ar fi
anorexigenele (folosite pentru scaderea greutatii) si psihostimulentelor (folosite in tratarea
depresilor nervoase).
E. Halucinogenele sunt substante care actioneaza asupra sistemului nervos central, provocand
atat denaturarea perceptiilor, cat si iluzii senzoriale.
Cunoscute si sub denumirea de 'droguri psihodelice', in randul halucinogenelor se inscriu, in
special, LSD-ul si psihocybina.

5. Clasificarea drogurilor:
Datorita faptului ca majoritatea substantelor incluse in clasa stupefiantelor sunt naturale,
nu exista o nomenclatura sistematizata.
Pe cale de consecinta, asa-zisele droguri care dau aparenta si inselatoarea stare de extaz si
in care individul e acoperit de mirajul voluptatii nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte.
Acest fapt se datoreaza atat multitudinii acestor substante (si deci caracteristicilor diferite
ale gruparilor chimice specifice) cat si dificultatilor de a corela gruparea chimica a acestora cu
efectul produs asupra organismului uman.
Unii autori au propus o clasificare simpla, bazata pe efectul social si avand ca punct de
plecare efectul nociv, in scara descrescatoare.
Alte clasificari propun drept criteriu procesul extinderii consumului si chiar gruparile
zonale geografice, avand drept reper drogul preparat intr-o regiune sau alta. Dar indiferent de
criteriile alese; clasificarile respective, concepute de cele mai multe ori in rapoartele statistice, au
totusi meritul de a nominaliza substantele prohibite si de a contribui la asanarea acestui pericol
social care provoaca starea de dependenta si decadere a individului.
Totusi o clasificare mai cuprinzatoare si fundamentata stiintific poate grupa aceste
substante sau produse, in mod logic, dupa modul de actiune si dupa modul de producere, astfel:
1. Dupa modul de actiune:
-Psiholeptice (depresive) - hipnotice.
- neuroleptice.
- tranchilizante.
-Psihoanaleptice (stimulente) - opiacee (opiul, morfina, heroina, etc).
- amfetamine.

-Psihodisleptice (halucinogene) -halucinogenele propriu - zise (hasis, mescalina, etc)


-halucinogenele depersonalizante (LSD, psilocybina,
etc).
2. Dupa modul de producere:
- Produse de natura vegetala - opiacee
- cannabis
- cocaina
- peytol etc.
- Produse de natura sintetica: - mescalina
- psilocybina
- LSD etc.
Alte clasificari, avand drept criteriu caile de obtinere a drogurilor :
- produsele de natura vegetala,
- cele de natura sintetica,
- produse semisintetice.
I
ntr-o alta clasificare, acceptata la nivel international, se disting trei categorii mari de
stupefiante, respectiv:
1. Produse depresive ale sistemului nervos central.
2. Produse stimulente ale sistemului nervos central.
Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.
La randul lor substantele psihotrope (produsele perturbatoare ale sistemului nervos) ar
putea fi clasificate dupa cum urmeaza:
a) dupa substantele din care deriva,
b) dupa originea lor (naturale, semisintetice si sintetice)
c) dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta,
d) dupa efectele de ordin fizic si psihic
e) dupa compozitia chimica generala (de regula, compozitia chimica generala si proprietatile
farmaceutice ale unui drog determina efectele acestuia asupra corpului uman).

Substantele psihoactive care genereaza abuzul, pot fi, la randul lor, grupate in noua categorii
principale :
- stupefiante naturale, semisintetice si sintetice,
- produse extrase din cannabis,
- cocaina si celelalte substante extrase din coca,
- barbituricele si celelalte sedative hipnotice,
- tranchilizante minore,
- amfetaminele si stimulentele analoage,
- LSD si alte halucinogene,
- droguri asemanatoare aflate sub control (asa numitele 'designer drugs')
- solventi organici si inhalanti.
Exista si alte clasificari ce nu au in vedere diverse criterii, regim juridic, dependenta
dobandita in urma consumului, nivelul efectelor, forma de administrare, fapt ce confirma lipsa
unui sistem rigid de clasificare a stupefiantelor .
Specialistii in domeniu intrevad posibilitatea adoptarii unei metode de clasificare bazata
pe principiile sintezei.
In raport cu regimul juridic care le reglementeaza stupefiantele pot fi legale sau ilegale, in
timp ce raportate la dependenta dobandita in urma consumului, acestea pot fi grupate in trei
categorii :
- stupefiante care dau dependenta fizica,
- stupefiante care conduc la dependenta psihica,
- si stupefiante care dau dependenta mixta.
In sfarsit, dupa nivelul efectelor stupefiantele pot fi:
- dure
- usoare.
In functie de modul de administrare, consum, ele sunt :
- injectabile,
- ingerabile,
- de prizare,

- de masticare,
- de fumare,
- de inhalare,
- unele stupefiante se pot administra si sub forma de supozitoare.
Alte clasificari :
1. Droguri care inhiba centrii nervosi :
- Cannabis,
- Opiacee :
- opiu,
- morfina,
- derivatii de morfina :
- heroina,
- metadona,
- petidina,
- codeina,
- barbiturice,
- tranchilizante,
2. Droguri care stimuleaza centrii nervosi :
- cocaina,
- amfetamine,
- crack-ul,
Droguri halucinogene :
- LSD,
- Ecstasy,
- Phenciclidina (PCP),
- Peyote (mescalina),

- Psilocybina si Psilocyna,
4. Inhalanti :
- solventi organici,
- lacuri, vopsele ('Aurolac'),
- gaz,
- adezivi,
- benzine usoare.