Suport de Curs Psihologie Actualizat 2015 Amg

SENZATIILE
Senzaiile sunt procese psihice elementare, prin care se semnalizeaza separat (in forma
imaginilor simple si primare) insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile
actiunii nemijlocite a stimulilor asupra analizatorilor
A. FUNCTIILE SENZATIILOR
Realizeaza legaturi informationale simple cu mediul

Se pot integra in structura unor aptitudini complexe
Contribuie la constientizarea lumii si a propriei fiinte (ex: senzatii tactile, proprioceptive)
Interactioneaza cu celelalte procese psihice
II.ANALIZATORUL- STRUCTURA SI FUNCTII
ANALIZATORUL- este aparatul anatomo- fiziologic care face posibila producerea

senzatiilor.
A. COMPONENTE
1. Receptorul componenta care transforma energia stimulilor in influx nervos

2. Calea de conducere a influxului nervos componenta ce transfera informatia de la
receptor la scoarta cerebrala
3. Veriga centrala cea mai importanta componenta
4. Conexiunea inversa impulsuri nervoase de la nivel central spre periferie
III. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE
A. Senzatiile vizuale
1. Excitant undele electromagnetice cuprinse intre 390 si 770 nm

2. Undele electromagnetice se propaga de la Soare, surse artificiale, corpuri luminate.
MODULUL 7- Psihologie generala AMG
Prof. Spiridon Vasilica

Page2
3. Corpurile luminate absorb o parte a radiatiilor si reflecta o alta parte.

Omul vede obiectele colorate intr-o nuanta cromatica corespunzatoare lungimilor de unda
reflectate:
Daca obiectul absoarbe toate undele, este vazut negru
Daca le reflecta pe toate este vazut ca fiind alb
Daca le reflecta selectiv, este vazut in una din cele sapte culori ale spectrului
4. Senzatia vizuala are trei proprietati de baza

Tonul cromatic : culoarea obiectului (depinde de lungimea de unda reflectata)
Luminozitatea : locul care il ocupa aceasi culoare pe o scara in care cea mai luminoasa
culoare este albul, iar cea mai putin luminoasa este negrul (depinde de intensitatea luminii
reflectate ; ex.: albastru inchis, albastru-deschis )

Saturatia : puritatea culorii
Daca lungimea de unda corespunzatoare unei culori are cea mai mare pondere in
totalul undelor reflectate, obiectul are culoarea vie (culoare saturata)
Daca nu, obiectul va avea o culoare spalacita(tinde spre cenusiu)
Combinarea celor trei insusiri genereaza foarte multe nuante cromatice ( un om
obisnuit poate diferentia circa 500 de nuante cromatice, un pictor- cateva mii)
5. Rolul culorilor
Semnalizeaza existenta unor obiecte etc.
Calmeaza sau activeaza omul
Interpretand preferintele unui om pentru diferitele culori, putem aprecia unle insusiri de
personalitate ale acestuia
6. Senzatiile vizuale permit obtinerea de informatii de la mari distante si rapid (viteza de
propagare a undelor electromagnetice-300000 km/s)
B. Senzatiile auditive
1. Excitant- undele sonore cuprinse intre 16-20000 cicli pe secunda

Sub 16c/s infrasunetele
Peste 20000 c/s ultra sunetele ( nu le auzim decat cu aparate speciale)
2. Undele sonore au anumite proprietati care se exprima in proprietatile senzatiilor auditive
Frecventa vibratiilor nr. de vibratii/s, determina inaltimea sunetului
Amplitudinea unde energia undei, determina intensitatea
Forma undei- este data de natura sursei sonore, determina timbrul

3. Undele
periodice genereaza sunetele muzicale
Scoala Postliceala Sanitara de Stat GRIGORE GHICA VODA-Iasi

Page3
neperiodice genereaza zgomotele

4. Sunetele au o influenta neurofunctionala, fiind folosite in psihoterapie
C. Senzatiile cutanate
Includ : - Senzatiile tactile

Senzatiile termice
1. Senzatiile tactile :
a. excitant factura suprafetelor obiectelor
b. rezulta prin atingerea si presiunea obiectelor asupra pielii
c. dau informatii despre netezimea, asprimea obiectelor, etc
d. cele mai
sensibile zone tactile:
varful degetelor
regiunea buzelor
varful limbii
putin sensibile:
fruntea
spatele
2. Senzatiile termice
a. Excitant diferenta de temperatura dintre corpul propriu si cea a obiectului exterior cu
care intram in contact
b. Receptorii sunt in piele ( diferiti pentru cald si rece)
c. Senzatia este cu atat mai intensa cu cat modificarea temperaturii pielii are loc mai
repede (fierul ne pare mai rece decat lemnul deoarece, fiind bund conductor de caldura,
corpul ii cedeaza mai repede)
d. Rolul senzatiilor trmice:
Cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor
Sunt in mecanismele de termoreglare ( pentru adaptare si aparare)
D. Senzatiile olfactive
1. Excitant particulele de substante volitive ce patrund in fosele nazale

2. Mirosurile nu au putut fi clasificate, si de aceea poarta numele denumirei sursei (de otet,
benzina, etc.)
3. Senzatiile olfactive si gustative se influenteaza reciproc
4. Rolul senzatiilor olfactive
Semnalizeaza proprietati odorifice ( de miros) ale obiectelor
Sunt implicate in mecanismele de parare ( evitam substantele nocive)
Regleaza apetitil
Contribuie la buna sau la proasta dispozitie
5. Pot fi:
intense
slabe

Page4
E. Senzatiile gustative
1. Exista patru feluri fundamentale de senzatii de gust

Sarat provocat de clorura de sodiu (sarea alimentara)
Amar- provocat de chinina
Dulce provocat de zaharina
Acru provocat de acidul acetic
2. Rol
Cunoasterea insusirii substantelor
Apararea fata de cele nocive
Reglarea comportamentului alimentar
Producerea dispozitiei afective pozitive
3. Gustul este dependent si de starea interna a organismului
E. Senzatiile proprioceptive
F. Senzatiile kinestezice
G. Senzatiile de echilibru
H. Senzatiile organice
I. Senzatiile de durere (algice)
PERCEPIILE
Comparativ cu senzaia, percepia constituie un nivel superior de prelucrare i integrare a
informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru Eu.
I.
PERCEPTIA CA PROCES SI CA IMAGINE OBECTUAL

Page5
Percepiile sunt procese senzoriale complexe i, totodat, imagini primare, coninnd

totalitatea informaiilor despre nsuirile concrete ale obiectelor i fenomenelor n
condiiile aciunii directe a acestora asupra analizatorilor
Prin percepie ntelegem reflectarea n contiina omului a obiectelor i fenomenelor care
acioneaza direct asupra receptorilor. n percepie are loc ordonarea i unificarea diferitelor senzaii
n imagini integrale ale obiectelor i fenomenelor respective.
II.
FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEI
A. Perceptia insusirilor spatiale ale obiectelor
1.
2.
3.
4.
5.
forma, marimea, distanta, directia, relieful
Perceptia formei : Se realizeaza pe cale vizuala

Perceperea marimii:
Perceperea tridimensionalitatii:
Perceperea pozitiei( a pozitiei unui obiect in spatiu si a pozitiei fata de alte obiecte)
Perceperea distantelor mari:
B. Perceptia timpului
C. Perceptia miscarii
III.
OBSERVATIA SI SPIRITUL DE OBSERVATIE

Page6
1. Observatia: perceptia, intentionata,realizata cu un scop,reglata prin cunostiinte generale,

organizata constient si voluntar
2. Spiritul de observatie: aptitudinea de a observa, de a sesiza usor, rapid, precis, aspecte
semnificative in raport cu scopul propus, chiar daca ies greu in evidenta.
IV.
ILUZIILE PERCEPTIVE
Iluziile perceptive = perceptii deformate

Principalele cause:
a)Efectele de camp (elementele de fond, de context)
Cele doua segmente orizontale sunt egale, dar datorita orientarii liniilor oblice ce formeaza sagetile
ca elemente de fond cel din dreapta ni se pare mai mare.
b) Relatiile de contrast
Cercul din mijloc stanga pare mai mare decat similarul sau din dreapta desi sunt egale
datorita contrastului cu cercurile din jur
REPREZENTAREA
1. REPREZENTAREA CA PROCES SI IMAGINE MINTALA SECUNDARA
A. Definitie
proces cognitive-senzorial de semnalizare (in forma unor imagini unitare, dar

schematice) a insusirilor concrete si CARACTERISTICE ale obiectelor si
fenomenelor, in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
B. Caracteristici

Page7
1. Reprezentarea este un PROCES SENZORIAL.

2. Reprezentarea este o IMAGINE SECUNDARA
3.Reprezentarea este un process complex de RECONSTRUCTIE MENTALA
4. Reprezentarea are o dubla natura: INTUITIV-FIGURATIVA (ca perceptia) si
OPERATIONAL-INTELECTIVA (ca gandirea)
5. Reprezentarea orienteaza cunoasterea catre GENERAL ( catre clase de obiecte) fiind cea
mai importanta caracteristica a reprezentarii
Perceptia furnizeaza informatii despre insusirile concrete, intuitive
ale unor obiecte
singulare, cu care ne aflam in contact nemijlocit.(imaginea perceptive este extreme de
bogata in continut, reflectand atat insusirile semnificative cat si detaliile)

Reprezentarea elimina informatiile de detaliu ,nesemnificative si le selecteaza pe cele
despre: Insusirile caracteristice ale obiectelor
Gandirea va prelua ceea ce reprezentarea i ,,ofera si va intervine (prin intermediul
operatiilor ce-I sunt proprii: abstractizare, generalizare etc.) In aceasta ,,materie prima,
selectand doarceea ce este essential si comun pentru o clasa de obiecte, construind notiuni
si concept.
II. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR
A. DUPA ANALIZATORUL OMINANT IN PRODUCEREA LOR
1. Reprezentari vizuale
2. Reprezentari auditive
3. Reprezentari kinestezice
B. DUPA GRADUL DE GENERALIZARE
1. Reprezentari individuale
2. Reprezentari generale
C. DUPA NIVELUL OPERATIILOR IMPLICATE IN GENEZA LOR
1. Imagini reproductive
2. Imagini anticipative
D. DUPA TIPUL DE ACTIVITATE IN CARE SE INTEGREAZA

Page8
Reprezentari literare, geografice, istorice,etc.

E. DUPA PROCESUL PSIHIC MAI COMPLEX IN CARE ES INTERGREAZA
Reprezentari ale memoriei, ale imaginatiei
F. DUPA PREZENTA SAU ABSENTA INTENTIEI SI EFORTULUI VOLUNTAR
Reprezentari voluntare, involuntare
III. ROLUL REPREZENTARILOR IN ACTIVITATEA MINTALA
1.
2.
3.
4.
Functia de reprezentare
Sprijina construirea sensului cuvintelor
Pregatesc si usureaza generalizarile din gandire
Este punct de plecare si support intuitive pentru desfasurarea sirului de rationamente in
vederea rezolvarii unei problem

5. Controleaza unele generalizari ale gandirii
6. Influenteaza procesul imaginatiei
GNDIREA
A. GNDIREA CA PROCES PSIHIC CENTRAL
I. Definitie si caracterizare
Gandirea
Proces cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului, care prin intermediul

abstractizarii si generalizarii(coordinate in actiuni mentale) extrage si prelucreaza
informatii desre relatiile categoriale si determinative, in forma conceptelor, notiunilor si
rationamentelor.
II. MODALITATI DE OPERARE A GANDIRII (OPERATIILE GANDIERII)

Page9
Pocedeele mentale cu ajutorul carora informatiile assimilate sunt prelucrarte,

interpretate, raportate unele la altele.
1. Analiza : descompunerea mintala a intregului in parti
2. Sinteza : reunirea mintala a partilor intr-un intreg (uneori dupa o alta structura)
3. Comparatia : stabilirea asemanarilor si deosebirilor intre doua sau mai multe clase de
obiecte, fenomene etc., dupa un anume criteriu
4. Abstractizarea: selectarea si retinerea unor insusiri sau relatii esentiale si commune
unor clase de obiecte, ce vor fi implicate in notiuni si concepte, si neglijarea altora
variabile, neesentiale.
5. Generalizarea: operatie predominant sintetica, de trecere de la individual laconcret, la
general sau categorical.
6. Concretizarea: opusul abstractizarii: trecerea de la abstract la concret
7. Particularizarea: opusul generalizarii: trecerea de la general la particular
MEMORIA
I.
DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA
Memoria
proces psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor

1. Trasaturi generale ale memoriei
a. Memoria este o capacitate generala a intregii materii vii
b. Memoria este o capacitate psihica absolute necesara
c. Memoria asigura continuitate vietii psihice
d. Memoria se afla in interactiune cu celelalte fenomene psihice
e. Memoria reflecta trecutul ca trecut
2. Caracterisici ale reflectarii prin memorie ( prin care se deosebeste de celellalte procese
psihice )
a. Activa
Aduce modificari in subiectul ce memoreaza si in materialul memorat

Page10
b. Selectiva
Nu retinem si nu reactualizam totul, cid oar o parte din solicitarile ce vin spre noi (depinde
de sex, varsta, cultura, interese, etc.)
c. Situationala
Depinde de timp, spatiu si starea interna a subiectului( nu este acelai lucru daca memoram
seara sau dimineata, afara sau in camera, obositisau adihniti, etc.)
d. Relativ fidela
Nu este o copie fotografica, nu retinem exact in forma in care ne-au fost prezentate
informatiile, nu le reactualizam exact la fel.
e. Mijlocita
Pentru a tine minte si reproduce mai bine ne folosim de unele instrumente ce au rol de
mijloce de memorare si reproducere (nodul de batista, sublinieri, cuvinte cheie etc.)
f. Inteligibila
Presupune intelegerea celor memorate si reactualizate, organizarea materialului memorat
dupa criterii de semnificatie
II.
PROCESELE SI FORMELE MEMORIEI
Complexitatea memoriei deriva din caracteristici, dar si prin aceea ca ea presupune o

anumita desfasurare in timp (mai intai este necesara intiparirea, apoi pastrarea, apoi
reactualizarea : procese ale memoriei
A. MEMORAREA INFORMATIILOR
Sau intiparirea, fixarea, engramarea
B. FORMELE MEMORARII
1. Dupa prezenta sau absenta scopului, intentiei,efortului voluntar
Memorarea involuntara, fara scop, fara efort voluntar

este neintentionata, fara scop, fara efort voluntar
poate ei ii datoram mare parte din experienta achizitionata
este cu atat mai eficienta cu cat este mai mare
Memorarea voluntara
Intentionata, cu scop, cu efort voluntar
Este organizata, sistematica, productiva
Intra in functiune mai ales in activitatile grele, monotone, neinteresante

Depimde foarte mult de stabilirea constienta a scopului, depunerea unui effort
Page11
voluntar si utilizarea unor procedee special pentru facilitarea memorarii (planuri,

sublinieri, scheme)
2. Dupa prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii
Memorarea mecanica
Efectuata in lipsa intelegerii
Duce la invatarea formala (forme, verbe, nu si continut logic)
Este apparent sau momentan eficienta din acest punct de vedere trebuie combatuta,
dar exista si situatii cand este necesara:
- Cand gandirea nu este sufficient formata
- La memorarea numerelor de telefon si a numelor proprii etc.
Memorarea logica
Bazata pe intelegerea sensurilor semnificatiilor materialului memorat
Este superioara memorarii mecanice prin:
- Autenticitate: reuneste forma verbal cu continutul logic
- Economicitate: numar redus de repetitii
- Productivitate: frazele se retin cu o productivitate de 25 de ori mai mare
decar cuvintele isolate
C. PASTRAREA INFORMATIILOR (CONSERVAREA)
Presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai lung a celor memorate
1. Formele pastrarii dupa durata
Pastrare de scurta durata (pana la 8-10 min)
Pastrare de lunga durata (8-10 min la ani)
2. Formele pastrarii dupa calitatea acesteia
Pastrare exacta (cum a fost memorat)
Pastrare diminuata (destramarea sau chiar disparitia)
Pastrarea amplificata, intarita
Durata si calitatea pastrarii sunt in stransa dependent de conditiile in care
a avut loc memorarea, de particularitatile materialului de memorat.
D. REACTUALIZAREA INFORMATIILOR
Scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate in vederea utilizarii, valorificarii

Se realizeaza prin:

Page12
Recunoastere
Reproducere
LIMBAJUL
I. COMUNICARE SI LIMBAJ
A. Comunicarea
Comunicarea
proces de transmitere a unor informaii,
B. Limba si limbajul
Limba principalul mijloc de comunicare interuman (sistem nchegat de semne cuvinte - i de reguli gramaticale stabilite social-istoric).
Limbajul activitatea de comunicare interuman realizat prin intermediul limbii i a
resurselor
II.
FUNCTIILE LIMBAJUL
Importana limbajului pentru ntreaga existen uman deriv i din funciile lui.
1. Funcia de comunicare: de transferare a unui coninut de la o persoan la alta

2. Funcia de cunoatere (cognitiv), de nelegere, conceptualizare i, in genere, de elaborare a
gndirii
Nu cunoatem direct prin limbaj, dar acesta influeneaz n mod covritor cunoaterea
permite vehicularea cunotinelor de la o persoan la alta
3. Funcia simbolic-reprezentativ
de substituire a unor obiecte, fenomene
4. Funcia expresiv
prin manifestarea complex a unor idei, imagini, nu doar prin cuvinte ci i prin
intonaie, mimic, gestic etc.
5. Funcia persuasiv (de convingere)
de inducere, la o persoan, a unor idei, stri emoionale
6. Funcia de joc (ludic)
de realizare a unor asociaii verbale de efect, ciocniri de sensuri, consonane,
mergnd pn la construcia artistic
7. Funcia dialectic 3 de formulare i rezolvare a contradiciilor sau conflictelor
problematice
8.
Funcia de reglare i autoreglare

Page13
de influenare a strilor psihice sau a conduitei
III.
FORMELE LIMBAJUUI
1, Limbaj activ
iniiativ n comunicare (procesul de pronunare a cuvintelor sau fixarea lor n scris)
2. Limbaj pasiv
recepionarea i nelegerea limbajului (citirea - variant a limbajului pasiv)
Dup criteriul perceperii sau neperceperii lui de ctre cei din jur
1. Limajul intern
2. Limbaj extern
Oral
monologat
dialogat
colocvial
Scris
A. Limbajul oral (verbal)

activitatea de comunicare verbal cu voce tare
Lingvistice
Intensitatea
Accentul
Intonaia (nlimea)
Alegerea cuvintelor i modul de frazare
Topica (ordinea cuvintelor n fraz) O contribuie ia expresivitate, la scoaterea n

eviden a ceea ce dorim
Timbrul
Organizarea temporal etc.
Extralingvistice
Gestica
Mimica
Postura

Page14
Limbajul oral poate fi
a. colocvial
b. dialogat
c. monologat
a. Colocviul
particip la comunicare mai mult de dou persoane

b. Dialogul
c. Monologul
B. Limbajul scris
modalitate a limbajului, de maxim complexitate, ce angajeaz, pe lng aparatul verbal,
i o serie de foarte rafinate structuri senzoriomotorii
C. Limbajul intern
nu este perceput de alii, dar n realizarea lui exist participare motric
un fel de vorbire intern, ascuns, asonor (voce luntric, monolog interior)
IMAGINATIA
I.
CARACTERIZAREA PROCESULUI IMAGINATIV

A. DEFINITIE
Imaginatia este un proces cognitiv de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza
combinarii si transformarii datelor experientei antetioare.
II.
PROCEDEE ALE IMAGINAIEI I COMBIATORICA IMAGINATIV
A. Procedeul imaginativ este un mod de oerare mintala (presupunand compuneri,

descompuneri, recompuneri , integrari, dezintegrari, ducand la rezultate variabile)
B. Combinatorica imaginativa este organizarea desfasurarii procedeelor imaginative.
C. Procedeele cele mai cunoscute:
Aglutinarea(o noua organizare mintala a unor parti usor de identificat si care au
apartinut unor lucruri diferite )

Page15
De exemplu, sirena, centaurul,robotul casnic, radiocasetofonul.

Amplificarea si diminuarea (modificarea proportiilor, a dimensiunilor unei
structuriinitiale)
De exemplu, flamanzila, gerila, extraterestrii.
Multiplicarea si omisiunea modificarea numarului de elemente structurale,
pastrandu-le dentitatea lor. Efectul lor rezulta din schimbarea numarului de elemente.
De exemplu, balaurul cu sapte capete,ciclopul, coloana infinitului.
Diviziunea si rearanjarea (diviziunea: se porneste de la o realitate existenta, se
cauta criterii noi de grupare si pe aceasta baza se face diviziuni multiple, unele avand
corespondent in realitate , altele nu.; rearanjarea: pastrarea elementelor unei
structuri cunoscute,dar dispunerea lor in alte corelatii).
De exemplu, prin divizare functiilor umane sa ajuns la crearea bratului mecanic; autoturisme cu
motor in fata sau in spate.
Adaptarea (aplicarea unui obiect, element nou sau principiu functional intr-o noua
situatie.).
de exemplu, in arta sau in tehnica
Substitutia (inlocuirea intr-o structura existenta a unui element, a unei functii, a unei
situatii.)
De exemplu, inlocuirea unor materiale traditionale in tehnica; substituirea personajelor in arta.
Modificarea (pastrarea unor elemente ale unor structuri diferite si inlocuirea altora)
De exemplu, obtinerea lalelei negre.
Schematizarea ( selectia unor insusiri si omiterea, cu buna stiinta , a celorlalte)
De exemplu desenul schematic al unei plante.
Tipatizarea ( identificarea generalului si apoi transpunerea lui intr-un produs nou,
care imbina originalul generalul cu fenomunalul.)
De exemplu, personaj tipic, situatie tipica.
Analogia ( identificarea unor elemente comune si a celor necomune la doua serii de
obiecte, si pe bazaelementelor comune putandu-se investiga si ceea ce este
necunoscut sau greu acesibil.
De exemplu, construirea , prin analogie, a masinii inteligente.
Empatia ( transpunerea imaginara in plan perceptiv, intelectiv, afectiv in altceva
;persoana , obiect, etc.
De exemplu, actorii, profesorii.
III.
FORMELE IMAGINATIEI

Page16
A. Imaginatia involuntara
Visul din timpul somnului se manifesta ca o inlantuire de imagini, emotii, ideii,

dezorganizate si bizare , ce apar in starea de somn paradoxal.
Reveria este derularea mintala a unui sir de imagini si idei;
A. Imaginatia voluntara
Imaginatia reproductiva (reconstitutiva): este o forma activa, constienta si

voluntara ce consta in constituirea mintala a imaginiiunor realitati existente sau
trecute , dar care nu au fost percepute direct niciodata.
Visul de perspectiva: proiectarea mintala a drumului propriu de evolutie, in acord

cu posibilitatile personale, cu conditiile si cerintele sociale.
Imaginatia creatoare: structurarea in plan mintal a unui produs nou, inexistent in
prezent , dar posibil in viitor.
ATENTIA
I.
DEFINIREA SI CARACTERIZAREA ATENTIEI

A. Definitie
Atenia este fenomenul psihic de activare selectiv, concentrare i orientare a energiei
psihonervoase n vederea desfurrii optime a activitii psihice.
B. Caracterizare
Atenia implic i alte stri neurofuncionale:
a) Starea de veghe:
b) Starea de vigilen:
c) Atenia (propriu-zis):
II.
FORMELE ATENTIEI SI INTERACTIUNEA LOR

A. Dup natura reglajului (care poate fi voluntar sau ivoluntar)
1. Atenia involuntar

Page17
este neintenionat, spontan (forma simpl, prezent i la animale)

2. Atenia voluntar
este intenionat,realizat cu efort voluntar, autoreglat contient.
Este favorizat de respectarea unor condiii:
stabilirea ct mai clar a scopului;
scoaterea n eviden a activitii;
stabilirea momentelor activitii i sublinierea celor dificile;
realizarea unor ambiane favorabile de lucru;
eliminarea sau diminuarea factorilor perturbator;
3. Atenia post voluntar
reprezint deprinderea de a fi atent ,rezult din utilizarea repetat a ateniei
voluntare
B. Dup direcia principal de orientare a ateniei
1. Atenia extern: obiectul ateniei este exterior nou.
2. Atenia intern: obiectul este interior(amintire,idee etc)
Atenia intern i cea extern sunt complementare.
III.
INSUSIRILE ATENTIEI SI EDUCAREA LOR
1. Volumul : cantitatea de elementenasupra carora se poate orienta si concentra atentia
simultan.
Poate fi favorizat de urmatoarele conditii:
- Organizarea, in structure cu sens, a elementelor
- Reducerea complexitatii elementelor de receptionat
- Interesul pentru obiectul atentiei
- Antrenamentul special
- Experienta profesionala
2. Stabilitatea atentiei: persistent in timp a posibilitatii de a mentine atentia asupra unui
obiect, fenomen, etc.

Este conditionata de:
- Complexitatea stimulului
- Natura sarcinii
- Motivatia pentru actiunea desfasurata

Page18
3. Concentrarea atentiei: presupune delimitarea intre o dominanta, un focar de excitatie

intensa, si zonele apropiate, reltiv inhibate si inaccesibile la factorii perturbatori.
Opusul distrugerea (oscilatia) atentiei
Depinde de:
- Importanta activitatii desfasurate
- Interesul pentru activiatatea desfasurata
- Structurarea buna a activitatii desfasurate
- Antrenamentul special de rezistenta la factorii perturbatori
Conditioneaza eficienta perceptiei, gandirii, memoriei, activitatii practice, asiguand preczie,
profunzime, claritate.
4. Distributivitatea atentiei: desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia
ca macar unele din ele sa fie relative automatizate
5. Mobilitatea (flexibilitatea) atentiei: eplasarea si reorientarea atentiei de la un obiect la
altul, in intervalele cerute de desfasurarea activitatii.
Intervalul minim: 1/6 dintr-o secunda
Daca acest prag este mai mare, se manifesta inertia atentiei(opusul mobilitatii).
VOINTA
I.
VOINTA CA MODALITATE SUPERIORA DE AUTOREGLAJ VOLUNTAR
A. Definite
Vointa : proces psihic complex de reglaj superior, realizat prin mijloace verbale si constand in
actiuni de mobilizare si concentrare a energiei psihonervoase in vederea biruirii obstacolelor si
atingerii scopurilor constient stabilite.
Rglaj voluntar se manifesta ca:
- Initiere, sustinere a activitatior, actiunilor
- Franare, diminuare, amanare
Si intru-un caz si in altul este necesar:

Page19
Efortul voluntar : caracteristica specifica cea mai importanta a vointei, prin care se
deosebeste de celelalte procese psihice
B. Efortul voluntar
concentrarea si mobilizarea a resurselor fizice si intelectuale, emotionale prin intermediul

mecanismelor verbale
din punct de vedere neurofunctional, efortul voluntar : organizare a activitatii psihonervoase
in jurul unui centru diminant, care exprima, in plan psihic, scopul actiunii
ete rait ca stare de tensiune, de incordare interna
nu este identic cu incordarea musculara
C. Obstacolul
confruntarea intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale unei activitatii

poate fi interior(ex. Lacuna in invatare, lipsa unor deprinderi)sau exterior (lipsa bani, timp,
materiale)
obstacolul se apreiaza in corelatie cu subiectul concret(cu posibilitatile si aspiratiile sale). De
exemplu: o problema poate fi un obstacol mic pentru un elv, mare pentru altul.
D. Concluzii
Vointa este una din conditiile subiective cele mai importante pentru reusita, pentru
performante inalte in activiatte(asigurand energia necesara, organizand-o si concentrand-o in
directia scopului).
Moblizarea voluntara, esi deosebit de eficienta, este totusi costisitoare pentru organism, din
punct de vedere energetic pentru organism- incordarea voluntara nu este nelimitata si duce
la oboseala fizizca si nervoasa (mai ales).
II.
STRUCTURA SI FAZELE VOLUNTARE

Activitatea umana asre o structura foarte complexa in care se pot identifica variate actiuni.
Printre acestea, actiunile voluntare au cea mai importanta in conducerea si reglarea ei
pana la finalizare.
Acestea pot pot fi:
mai simple si de scurta durata(cand obstacolele sunt minime ex. Cand cautam in dictionar o
explicatie)
mai complexe si de lunga durata (cand apar mai multe piedici si cand omul nu are inca
experienta depasirii lor ex. In cazul pregatirii unui concurs de admitere)

In actiunile voluntare omplexe sau de durata sunt prezente anumite faze ale actiunilor
Page20
voluntare:
A. Actualizarea unor motive (care genereaza anumite scopuri) si orientarea
preliminara spre ele
In aceasta faza
Motivul genereaza scopul de satisfacere a lui: dorinta de implinire
Apare intentia de realizare a scopului (forulata verbal)
Se costruieste planul mental al rezolvarii actiunii
In actiunile simple acest moment poate fi urmat de executie.
B. Lupta motivelor
In orice moment avem mai multe motive si copuri aferente lor.

Necesitatea ca reglajul voluntar sa intervina si sa se manifeste ca deliberare in
vederea alegerii unui motiv si a scopului corespunzator lui.

Deliberarea presupune cunoasterea conditiilor de indeplinire a motivelor, analiza
constienta a urmaririi lor, evaluarea acestora .
C. Luarea hotararii
Luarea deciziei : alegerea unui motiv si a unui scop si inhibarea sau amanarea
celorlalte.
Este un moment greu si important
Persoanele u vointa puternica reusesc sa decida corect si rapid, chiar daca realizarea
presupune un efort foarte mare si privarea de satisfaceri imediate

Persoanele cu vointa slaba oscileaza mai mult intre diferitele motive sau sunt incapabile sa
ia o hotarare ferma
Dupa ce s-a facut alegerea, se hotarasc realizarea scopului si satisfacerea acelui
motiv.
Planul mintal(de la pct. A) se imbogateste, se definitiveaza si devine reper intern
al desfasurarii activitatii
D. Executarea hotararii

Page21
Realizarea efectiva a planului i atingerea reala a scopului

Pentru activitatile complexe, poate aparea un moment de pregatire intre fazele 3
si 4.
E. Verificarea rezultatului obtinut si formularea unor concluzii pentru activitatea
viitoare
Concluzii
a. Intinderea in timp a fazelor poate fi diferita.

Ex. : in activitatea de conducere, cea mai importanta este luarea hotararii si cere timp, in productiefaza executiva.
-
III.
b. Faza care cere cel mai mult efort depinde de:

Noutatile activitatii
Experienta personala
Conditii, etc.
CALITATILE VOINTEI
Dezvoltarea vointei se face prin:
executarea a numeroase actiuni voluntare, pe parcursul vietii
exercitii speciale
Treptat se dobandesc anumite calitati de vointa, ce caracterizeaza capacitatea
(persoanei) de efort voluntar.

Cele mai importante sunt:
1. Puterea vointei
Intensitatea efortului prin care subiectul, confruntandu-se cu obstacole
importante isi urmareste scopurile.

In manifestarea puterii vointei, un rol important il are valoarea scopului urmarit(in
ciuda dificultatilor, omul se simte stisfacut cu fiecare noua apropiere de scop)
Opusul- slabiciunea vointei : imposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut,
-
chiar daca cel in cauza este constient de importanta.

Poate incepe, dar nu termina
Poate fi un neadaptat in scoala sau viata

Page22
2. Perseverenta
Presupune realizarea efortului voluntar o perioada indelungata de
timp, chiar si in conditiile in care aparent n-ar fi posibila continuarea
activitatii.
Perseverenta este sustinuta de valoarea scopului si increderea in fortele proprii, de
luciditatea in aprecierea imprejurarilor etc.
Opusul incapatanarea : urmarirea unui scop cand este clar ca nu sunt sanse de
reusita.
Incapatanarea se explica prin:

inertie in gandire si actiune
prejudecati
carebte educationale etc.
3. Independenta vointei
Tendinta constanta de a lua hotarri pe baza chibzuintei proprii.
Presupune atitudine critica fata de ideile si actiunile proprii si ale celor propuse de
altii.
Nu este identificata cu lipsa de receptivitate fata de opiniile altora.
Opusul- sugestibilitatea: adoptarea necritica a influentelor exterioare cu
anihilarea propriei poziti si diminuarea implicarii si responsbilitatii personale.
4. Promptitudinea deciziei
Rapiditatea cu care delibereaza intr-o situatie complexa si urgenta si
adopta hotararea cea mai potrivita.
Se sprijina pe rapiditatea si profunzimea gandirii, pe increderea in sine, pe curaj, pe
experienta personala in confruntarea cu asemenea situatii.
Opusul tergiversarea (nehotararea): oscilatii indelungate si neajustificate intre
mai multe motive, scopuri, cai, mijloace etc.
TULBURARI INTALNITE LA NIVELUL VOINTEI

ABULIE tulburare grava a vointei, caracterizata prin pierderea capacitatii de a lua o
hatarare si, mai ales, prin incapacitatea de a trece de la hotarare la realizare in vederea
atingerii scopului propus.
Persoana este inerta, lipsita de initiativa, oscileaza timp indelungat asupra motivelor si
scopului, ca si aspura mijoacelor, trecerea la actiune e dificila, iar actiunea cu greu
declansata, este abandonata la intalnirea celor mai nesemnificative dificultati (chiar si in
absenta unor dificultati se produce reactia de abandon din cauza lipsei de energie voluntara)

Page23
MOTIVATIA
I.
Definitia si functiile motivatiei

A. Definitei
Degeaba un om are scopuri clar formulate, dispune de un potenial intelectual, de cunotine, de

deprinderi, de aptitudini deosebite, pentru c, atta timp ct ei nu este mpins, determinat,
stimulat i susinut energetic (din interior), nu are ansa de a duce la bun sfrit o activitate,
sau de a obine performane prea grozave
De ce un om reacioneaz ntr-un fel, ntr-o anumit situaie, iar altul n cu totul alt fel? (Chiar
acelai om reacioneaz diferit n momente diferite)
De ce oamenii selecteaz influenele externe i le asimileaz n moduri diferite?
In filogenez i ontogenez se elaboreaz anumite stri de necesitate ale organismului pentru
diferite obiecte etc.
Trebuine: pulsiuni interne fundamentale, ce semnalizeaz perturbri din organism sau
din sistemul de personalitate (fie privaiune, fie exces)
Impulsuri: trebuine n stare de excitabiliate accentuat

Intenii: implicri proiective (mintal) ale subiectului n aciune
Valene: orientri afective spre anumite rezultate
Tendine: fore direcionate mai mult sau mai puin precis
Unele stri de necesitate (mai simple i mai puine) s-au format n filogenez i i sunt date omului
prin natere (simt nevoia de hran").
Altele (mai complexe i mai numeroase) se formeaz pe parcursul vieii (simt nevoia s citesc).
Acestea, la origine, sunt stimulri externe care, acionnd repetat asupra individului,
satisfcndu-i anumite cerine de autoreglare, au fost preluate, interiorizate, asimilate i

Page24
transformate n condiii interne. (Ex.: un copil, cruia i s-a cerut frecvent s fie ordonat, va ajunge
la un moment dat s simt nevoia de a fi ordonat).
Aceste stri de necesitate: stimuli interni.
Motivaia
ansamblui striilor de necesitate intern ce se cer a fi satisfcute i care i mping,
il instiga si il determina pe individ s i le satisfac.
ansamblul de stimuli care susin din interior realizarea anumitor aciuni, fapte,
atitudini.
Motivaia
imbold pentru activitatea uman (stimuleaz, activeaz, propulseaz)
Aproximativ, cauza intern a comportamentului
Factor de orientare selectiv ctre ceva
Filtru al influenelor externe
Prghie a autoreglrii individului
For motrice a ntregii sale dezvoltri psihice i umane
B. Functiile motivatiei
Existnd tipuri diferite de motivaii, vor exista i funcii diferite ale acestora
1. Funcia de activare intern difuz i de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic
Exist o stare de necesitate, dar care nu declaneaz nc aciunea.
Este specific trebuinelor, care debuteaz cu o alert intern, continu cu o agitaie

crescut, cu o stare de mare ncordare intern i se finalizeaz prin satisfacerea lor.
2. Funcia de mobil sau de factor declanator al aciunilor efective
Este specific motivului (care nseamn identificarea trebuinei).
Motivul declaneaz aciunea de satisfacere.
3. Funcia de autoreglare a conduitei
Prin aceasta se imprim conduitei un caracter activ i selectiv.
Eficiena reglatorie a motivaiei este dependent de

energizare i direcponare.
Esenialul pentru motivaie este c ea instig, impulsioneaz, declaneaz aciunea IAR

aciunea, prin intermediul conexiunii inverse, influeneaz nsi motivaia.
II.
MODALITATI SI STRUCTURI
A. Trebuintele

Page25
Trebuinta
Stare de necesitste, o tensiune interna care orienteaza omul spre anumite acte (simt nevoia sa
fac ceva).
Semnalizeaza deci cerintele de reechilibrare
Trebuintele : structuri motivationale bazale si fundamentale, fortelor motrice cele mai
puternice ale personalitatii
Clasificarea trebuinelor (dup genez i. coninut)

1. Trebuine primare
nnscute (cu rol de asigurare a integritii fizice a organismului) cuprind
Trebuine biologice (organice); ex.: de mncare, sexuale etc.
Trebuine fiziologice (funcionale); ex.: de micare, relaxare

- sunt comune omului i animalelor, dar a om sunt modelate i instrumentate
sociocultural
2. Trebuine secundare :
formate n decursul vieii (rol de asigurare a integritii psihice i sociale a individului)
cuprind
Trebuine materiale (nevoia de locuin, mbrcminte etc.)
Trebuine spirituale (de cunoatere, de lectur etc.)

Trebuine sociale (de comunicare, de cooperare etc.)
Satisfacerea trebuinelor genereaz reducerea tensiunii interne.

Nesatisfacerea duce la
dilatarea, exacerbarea tensiunilor, APOI la
stingerea lor (prin saturaie i reacie de aprare) nsoit de perturbri caracteriale
Nesatisfacerea o perioad mai ndelungat pune n pericol existena fizic i psihic a

individului.
Psihologul american H. Maslow realizeaz o clasificare interesant a trebuinelor
piramida trebuinelor
Precizrile autorului:

Page26
trebuina care motiveaz comportamentul este cea nesatisfcut
o trebuin nu apare ca motivaie dect dac cea anterioar a fost satisfcut

(exist deci o ordine)
apariia unei trebuine noi dup satisfacerea alteia se face gradual, nu brusc
cu ct o trebuin este mai spre vrful piramidei, cu att este mai specific uman
(sunt mai puin urgente, dar satisfacerea produce fericire, chiar crete eficiena
biologic a organismului)
B. Motivele
Motivele
reactualizri i transpuneri n plan subiectiv ale strilor de necesitate
trebuine identificate i contientizate (totui pot exista i motive incontiente)
Motivul declaneaz, susine energetic i orienteaz aciunea (asigur efectuarea comportamentului de
satisfacere)
-trebuina nu reuete mereu s declaneze o aciune
Motivul are dou segmente - energizant i orientativ

-
o orientare slab energizant este la fel de duntoare ca i o orientare insuficient direcionat
Exist motive
-
individuale /sociale
inferioare / superioare
majore / minore
egoiste / altruiste
Motivele nu acioneaz independent, ci interdependent, formnd reele de motive (acest fapt

exprim varietatea comportamentelor noastre).
Interaciunea motivelor n situaii complexe implic

-
aciuni de optare O reinem un motiv i respingem altele (nv, deci renun la joac etc.)
aciuni de cooperare O motivele se susin reciproc (lucrez i pentru c mi place i pentru c

m oblig eful)
aciuni conflictuale O motivele se exclud reciproc (trebuie ordonat n timp satisfacerea lor)
C. Interesele
Interesele
orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate
eficienta.
Page27
Sunt mai complexe decat trebuintele si motivele, presupunand organizare, constanta,

In structura lor psihic intr elemente
cognitive (orientarea spre o activitate presupune cunotine, activitate mintal)
afective (orientarea spre o activitate presupune trirea ei ca o stare agreabil)
volitive (mpinge spre aciune, control, punerea n funciune a voinei)
Exist interese
-
generale / personale
pozitive / negative
profesionale / extraprofesionale
Dar cea mai rspndit clasificare este n funcie de domeniul de activitate:
tehnice, artistice, sportive etc.
Foarte importante sunt (indiferent de domeniu) interesele creative.

Paleta larg, variat de interese: semn al maturizrii personalitii.
D. Convingerile
Deriv de la verbul latin ce nseamn: a nvinge, a demonstra victoria.
Convingeri
idei dotate cu certitudine subiectiv
idee i trebuinte
idei adnc implantate n structura personalitii, puternic trite afectiv, cate mping spre
actiune
idei for (individul ie promoveza constant,dar le si apara cand sunt atacate i

contrazise;pot actiona si impotriva instinctului de conservare.
Convingerea este doar acea idee ce reprezint o valoare pentru individ
Convingerile= idei-valoare
Intr n funciune n mprejurari de alegere sau conflict valoric.
E. Idealuri
Idealul
modelul de perfectiune umana, morala, sociala sau de alt ordin, la care un ins sau o
colectivitate adera si catre care tinde spre a-l realiza ca pe o valoare suprema.
proiectie a insului in sisteme de imagini si idei care ghideaza existenta(o stea
calauzatoare)
Idealul rezulta din :
experienta raporturilor cu oamenii
cunoasterea vietii marilor personalitati
meditatii asupra vietii si propriei persoane
Page28
Idealul nu se preia necritic din afar, prin imitaie, ci este plmdit n funcie de particularitile
proprii aa el devine, cu timpul, o valoare personal, ce va motiva comportamentul.

Psihologii romni au introdus n structura psihologic a idealului
sensul vieii : direcia n care se orienteaz persoana

-
semnificaia vieii: nsemntatea ce i se acord i nivelul de aspiraii
scopul vieii: obiectivul ntregii existene personale
modelul idealizat (de via) : un fel de EU ideal

Idealul este o adevrat for spiritual pentru individ.
Idealul moral, filozofic, politic, existenial etc. este ceva ce nu exist, dar ar putea fi, ca motiv central
al existenei, ca opiune valoric i progra- j matic de via, ca stea cluzitoare".
F. Conceptia despre lume si viata

ansamblul prerilor, ideilor, teoriilor despre om, natur, societate
formaiune motivaional cognitiv-valoric de maxim generalitate
Are rol de strategie a orientrii comportamentului.
Se formeaz
sub incidena condiiilor de via, a culturii, a educaiei
este rezultanta experienelor personale
Reunete cognitivul cu valoricul i se mplinete n aciune.
Ideile i teoriile din cadrul ei au valoare de convingeri.
Exist concepii
tiinifice / netiinifice
realiste / utopice (fanteziste)
materialiste/ idealiste
progresiste / retrograde
Ea presupune mereu o opiune valoric.
De aceea ntre convingeri / idealuri / concepia despre lume exist o mare interdependen,
mpreun formnd un complex motivaional de prim ordin al personalitii.
FORMELE MOTIVATIEI
A. Motivatia pozitiva/negativa
1. Motivaia pozitiv

Page29
motivatia produs de stimulri premiale (ex.:lauda, ncurajarea, premierea etc.)
Se soldeaz cu efecte benefice: preferarea persoanelor, a activitilor, angajarea

etc. (se instaleaz stri afective tonifiante)
2. Motivaia negativ
produs de folosirea unor stimuli aversivi (ex.: ameninarea, pedepsirea, blamarea
etc.)
- efecte negative: abinere, evitare, refuz
Cea mai neeficient: ignorarea
B. Motivatie intrinseca/ extrinseca (prin raportarea motivatiei la sursa ce o produce)

1. Motivaia intrinseca
sursa se afl n subiect, n nevoile i trebuinele lui personale, iar motivaia este
solitar cu activitatea subiectului.
Aceast form de motivaie se satisface prin nsi desfurarea, ndeplinirea

activitii respective (nu prin recompensa final).
2. Motivaia extrinsec (sau indirect)

sursa este n afara subiectului, fiindu-i sugerat sau chiar impus acestuia de o
alt persoan (nu izvorte din specificul activitii subiectului).
Ex.: un copil care nva pentru not sau de teama prinilor.
C. .Motivatia cognitiva/ afectiva
1. Motivatia cognitiva
isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste.
Forma ei tipic: curiozitatea pentru nou
- se numete cognitiv pentru c acioneaz dinluntrul proceselor cognitive,

stimulnd activitatea intelectual din aproape n aproape
2. Motivaia afectiv
este determinat de nevoia omului de a obine aprobarea din partea altor persoane,
de a se simi bine n compania altora.
Ex.: copilul care nva doar pentru a nu pierde dragostea prinilor: este animat de motivaie
afectiv.
D. Productivitatea formelor motivatiei
Toate sunt productive, dar inegal productive
Motivaiile pozitiv, intrinsec i cognitiv sunt mult mai producti e dect cele negativ,
extrinsec, afectiv
Page30
Dac lum n seam i ali factori (vrsta, temperamentul, caracterul), superioritatea

formelor poate diferi
(Ex.: la colarii mici este mai productiv motivaia extrinsec)
Putem crete gradul de eficien al diferitelor forme ale motivaiei.
Ex.: pentru cea cognitiv, prin crearea unor situaii problematice, paradoxul logic,
contradicii vizibile, noutatea etc.
III.
MOTIVATIE SI PERFORMANTA OPTIMUM MOTIVATIONAL

1. Motivaia trebuie pus n slujba obinerii unor performane nalte 3 nivel superior de
ndeplinire a scopului.
2.
Relaia dintre intensitatea motivaiei i nivelul performanei depinde de

complexitatea activitii (sarcinii) pe care subiectul o are de ndeplinit.
a. n sarcini simple: pe msur ce crete intensitatea motivaiei, crete i nivelul
performanei.
b. n sarcini complexe (creative, bogate n coninut, cu alternative de rezolvare),
creterea intensitii motivaiei se asociaz pn la un punct cu creterea performanei,
dup care aceasta din urm scade (sarcina fiind complex, cu mai multe alternative,
intensitatea mare a motivaiei este nefavorabil discriminrii, discernmntului).
3.
Eficiena activitii mai depinde i de relaia dintre intensitatea motivaiei i
gradul de dificultate al sarcinii cu care se confrunt individul.
ntre motivaie i gradul de dificultate trebuie realizat o asemenea adecvare nct s

se ajung la optimumul motivaional (adic la o intensitate optim a motivaiei
care s permit obinerea unor performane nalte sau cel puin scontate).
4. De optimum motivaional putem vorbi n dou situaii
a. Cnd dificultatea sarcinii este perceput corect de ctre subiect
In acest caz, optimum motivaional nseamn relaia de coresponden (echivalen)
ntre cele dou:

la sarcin dificil - intensitate mare a motivaiei
la sarcin medie - intensitate medi
b. Cnd dificultatea sarcinii este perceput incorect
Cnd subapreciaz dificultatea: el va fi submotivat, va activa cu deficit energetic, nu-i va

realiza sarcina
Cnd supraapreciaz dificultatea: el va fi supramotivat, acionnd cu surplus de energie,

care poate s-l dezorganizeze, streseze, s-l conduc la eec
In aceste condiii, pentru a obine ootimum motivaionai este necesar o uoar

dezechilibrare ntre intensitatea motivaiei i dificultatea sarcinii
Page31
Sarcinii
Dificultate medie, dar supraapreciata: este nevoie de intensitate medie de

motivatie(deci o usoara submotivare)
Dificultate medie, dar subapreciata: este nevoie de o usoara supramotivare
5. Cum se obine optimum motivaional
Prin aciunea asupra celor dou variante care intr n joc:
obinuirea indivizilor de a percepe ct mai bine, corect, dificultatea sarcinii (prin atragerea ateniei
asupra importanei ei, prin sublinierea momentelor ei mai grele etc.)
manipularea intensitii motivaiei, n sensul creterii sau scderii ei (inducerea unor emoii
puternice, de anxietate sau fric, ar putea crete intensitatea motivaiei; anunarea elevilor sau a
subordonailor c va veni o inspecie se soldeaz cu acelai efect)
6. Stimulul motivaional care mpinge spre realizarea unor progrese i autodepiri evidente poart
denumirea de nivel de aspiraie
-
acesta trebuie raportat la posibilitile i aptitudinile subiectului

totui, pentru a avea un efect pozitiv, este bine ca el s fie cu puin peste posibilitile de moment
(discrepana prea mare este periculoas)
AFECTIVITATEA
I.
DEFINIREA SI SPECIFICUL PROCESELOR AFECTIVE
A. Definitie
Afectivitatea
ansamblul de procese psihice care reflect relaiile subiect i obiect sub form de triri
(uneori inale)
reflec (prin triri) mprejurrile de via cu semnificaie noi
Imprejurri de via
situaie concret (ntr-un anume timp i spaiu) n care se afl individul (cu
motivaia sa: interese, motive, trebuine etc.) n relaie cu o activitate, cu un
obiect etc.
Dac afectivitatea satisface motivaia individului, ea va dobndi o semnificaie

pozitiv i va genera (pentru el) triri afective pozitive.
Dac i contrazice motivaia O semnificaie negativ O triri afective negative
B. Specificul proceselor afective

1. In cadrul proceselor afective, pe prim plan se afl nu att obiectul, ct valoarea i
Page32
semnificaia pe care o are pentru subiect (important este relaia obiect - subiect).
Iat de ce unul i acelai obiect produce stri afective diferite unor persoane diferite;
chiar la aceeai persoan, n momente diferite, un acelai obiect produce stri afective
diferite.
2. Relaionarea unic sau repetat a unui individ cu diferite obiecte, evenimente etc. se
soldeaz cu formarea unor atitudini.
3. In procesele afective, omul reacioneaz cu ntreaga fiin (n gndire omul opereaz cu
instrumentul analizei, sintezei etc., n imaginaie cu aglutinarea, tipizarea etc.) .
afectivitatea : vibraia ntregului organism (organic, psihic,
comportamental)
afectivitatea: rezonana lumii n subiect i vibraia subiectului
n lumea sa
4. In procesele afective, omul se subordoneaz ntr-un fel siei (pentru c el este cel ce
introduce o anumit valoare sau semnificaie emoional n obiectul reflectat)
n procesele cognitive, se subordoneaz obiectului, pe care ncearc s-l epuizeze
cognitiv
5. Procesele afective sunt n interaciune cu cele cognitive.
Dei procesele afective sunt declanate prin acte cognitive (vederea unei cri,
reamintirea unei ntmplri etc.), ele nu se reduc la acestea.
Ceea ce conteaz n procesele afective nu sunt potentele i organizarea cognitiv a
indivizilor, ci organizarea lor motivaional, raportul obiectului perceput, gndit sau
imaginat, cu necesitile, cu gradul lor de satisfacere.
Cnd conflictul afectiv (produs de ciocnirea de emoii, sentimente, pasiuni) este solidar
cu conflictul cognitiv (cu ciocnirea ideilor, modalitilor de rezolvare) randamentul
activitii intelectuale este mare
- dac tensiunea afectiv scade, ajungndu-se pn la starea de indiferen, se va
reduce i capacitatea individului de a soluiona probleme noi.
Legtura cu procesele cognitive exist i este foarte important.
Nu exist proces psihic (fenomen psihic), de altfel, cu care afectivitatea s nu se afle n relaii
de interaciune i interdependen.
Un loc special ocup relaia cu motivaia.
Procesele afective sunt motive active aflate n desfurare.
Motivele sunt procese afective condensate, cristalizate, solidificate.
Afectivitatea: componenta bazat a psihicului: not definitoriea psihicului (difereniaz
omul de roboi, calculatoare).

Page33
Dac raiunea omului poate fi reprodus de calculator, tririle Afectivitatea rezultatul

confruntrii dintre motivaia individului i realitate.
II.
PROPRIETATILE PROCESELOR AFECTIVE
Polaritatea
tendina proceselor afective de a gravita fie n jurul polului pozitiv, fie n
jurul celui negativ.
Apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferitelor trebuine, aspiraii etc.
De obicei ele sunt cuplate dou cte dou, n perechi cu elemente contrare (ex.:
bucurie - tristee, iubire - ur, speran - dezndejde, simpatie - antipatie).
Polaritatea se exprim n caracterul
plcut / neplcut
-
stenic / astenic (unele mping spre activitate, altele demobilizeaz)

ncordat / destins
In general, procesele afective susin energetic, determin apropierea de o activitate.
Nu trebuie ns absolutizat ideea c strile afective plcute sunt ntotdeauna stenice, iar
cele neplcute - astenice
ex.: succesul, ca stare afectiv plcut, i poate mpinge spre
activitate pe unii, iar pe alii, spre automulumire
Tririle afective nu sunt absolut polare

ex.: o trire afectiv este predominant plcut, dar, la gndul c
se va termina, ea genereaz o uoar stare de tristee

2. Intensitatea
indic fora, tria, profunzimea tririi afective, la un moment dat.
Pot fi foarte intense, intense, mai puin intense
Intensitatea depinde de
semnificaia obiectului pentru subiect

-
capacitatea afectiv a subiectului (unii oameni triesc afectiv mai intens, alii mai puin
intens)
Creterea intensitii strilor afective nu se obine, ca la memorie, prin repetarea

stimulului (s-ar produce tocirea" afectivitii), ci prin schimbarea (amplificarea)
semnificaiei pentru noi.
Este necesar ns i un optimum afectiv (dac intensitatea crete prea muit, pot aprea
perturbri).

Page34
3. Durata
ntinderea, persistena n timp a tririlor afective (indiferent dac

obiectul, persoana care le-au provocat sunt sau nu prezente).
Ex.:
o emoie poate dura clipe sau ore
un sentiment - toat viaa
spaima - i dup ce pericolul a trecut
dragostea - i dup ce persoana iubit nu mai este

4. Mobilitatea
trecerea rapid, n interiorul aceleiai triri emoionale, de la o faz la
alta
trecerea de la o stare afectiv la alta (ex.: de la bucurie la tristee).
Mobilitatea vizeaz doar schimbrile ce apar cnd situaia i solicitrile te foreaz la

aceasta
trebuie deosebit de fluctuaia tririlor afective, care presupune schimbri fr motiv.
Fluctuaia: indiciu al slbiciunii sau chiar al patologiei proceselor afective.
5. Expresivitatea
capacitatea tririlor afective de a se exterioriza, de a putea fi vzute, citite, simite
(manifestarea n afar).
Se realizeaz prin intermediul unor semne exterioare numite Expresii emoionale.
Cele mai cunoscute expresii emoionale:
a. Mimica: ansamblul modificrilor expresive la care particip elementele mobile ale feei
-
deschiderea ochilor
direcia privirii
poziiile succesive ale sprncenelor
micrile buzelor
b. Pantomimica: ansamblul reaciilor la care particip tot corpul

-
inuta
mersul
gesturile
c. Schimbarea vocii: a intensitii, ritmului vorbirii, intonaiei, timbrului etc. (ex.: dup
intonaie un da poate nsemna nu)
d. Modificrile de natur vegetativa: amplificarea sau diminuarea ritmului respiraiei,
vasoconstricia, vasodilataia, creterea conductibilitii electrice a prului sau a
conductibilitii hormonilor (proprietatea de a propaga o excitaie) etc. se soldeaz cu:
Page35
paloare, nroire, tremurturi, lacrimi, transpiraie, gol n stomac etc.

Expresiile emoionale corespund anumitor triri afective, cele dou
formnd conduita emoionai - expresiv.

- ex,: conduita bucuriei O inut dreapt, ochi deschii, strlucitori, mobilitatea braelor
etc.
Expresiile i conduitele emoionale se nva fie prin imitaie, fie prin efort voluntar
(ex.: orbii din natere au o fa inexpresiv).
Dar omul poate s i simuleze, s foloseasc convenional expresiile emoionale (adic

nu exist concordan ntre trirea afectiv i expresiile emoionale afiate). Ex.:
actorul
Sub influena condiiilor sociale, au aprut expresii emoionale noi, specific umane. Ex.:
zmbetul (cu multe varieti: ironic, aprobativ, binevoitor).
Expresiile emoionale au roluri importante n comportamentul omului. Cele mai

importante sunt
a. De comunicare O comunic n exterior starea afectiv trit sau simulat

b. De influenare a conduitei altora, n vederea svririi unor acte
-
ex.: o persoan poate plnge pentru a impresiona, pentru a obine acordul cuiva
ntr-o problem
n acest caz se vorbete de utilizarea social a expresiilor emoionale cu un anume

scop
c. De autoreglare
-
n vederea adaptrii mai bune la situaie
ex.: plngem n situaii triste, rdem n situaii vesele

-
dac reaciile ar fi inverse, ar fi vorba de un comportament tipic de dezadaptare

expresiv-emoional
d. De contagiune
-
de a se transmite, de a trezi reacii similare i la alte persoane
de a genera stri aiuctive colective similare
e. De accentuare sau de diminuare a nsei strii afective
ex.: plngn^ r.3.m descrca sau, dimpotriv, ncrca afectiv
In viaa social, unele expresii i conduite emoionale sunt ncurajate, altele respinse,
inhibate O un fel de dresaj social.
Ex. n unele societi, plnsul este rezervat femeilor i refuzat brbailor, n altele
invers.
Unele expresii emoionale se standardizeaz, se generalizeaz i se asociaz cu o serie

Page36
de semne afectogene, dnd natere unui Limbaj

afectiv
Ex.: srutul s-a standardizat sub diferite specii: printesc, amical, colegial, oficial,
erotic etc.
Expresiile emoionale nu au doar o semnificaie individual, ci i una social
6. CLASIFICAREA TRAIRILOR AFECTIVE
Pot fi multe criterii de clasificare:
Proprietile lor (durat, intensitate, expresivitate etc.)
Gradul lor de contientizare (control contient sau nu)
Formele motivaionale din care izvorsc (trebuine, convingeri, idealuri etc.)

Urmtoarele forme:
A. Procese afective primare
1. Tonul afectiv al proceselor de cunoatere
2. afective de provenien organic
3. Afectele
B. Procese afective complexe
1. Emoiile curente
2. Emoiile superioare
3. Dispoziiile afective
C. Procese afective superioare
1. Sentimentele
2. Pasiunile
A. Procese afective primare
1. Tonul afectiv ai proceselor de cunoatere
reaciile emoionale ce nsoesc i coloreaz afectiv orice act de cunoatere
ex.: o senzaie, amintire, un gnd trezesc n noi i stri afective (de plcere sau neplcere)
2. Tririle afective de provenien organic
tririle cauzate de buna sau proasta funcionare a organelor interne ex.: n cardiopatii stri de alarm afectiv n boli pulmonare - iritarea

Page37
3. Afectele
forme afective simple, primitive i impulsive, puternice, foarte intense i violente, de

scurt durat, cu apariie brusc i desfurare impetuoas
ex.: groaza, spaima, frica, accesul de rs sau plns zgomotos
Dei sunt reorganizate cultural, sunt foarte apropiate de instinct
Sunt nsoite de o expresivitate bogat i uneori se manifest necon- troiat (putnd

genera acte necugetate).
Controlul contient nu este total exclus - omul este considerat responsabil de aciunile
sale.
D. Procese afective complexe

Dispoziiile afective
stri difuze, cu intensitate variabil i durabilitate relativ
Au o orientare vag (n timp ce emoiile - precis). Dar dei nu prea putem s ne

dm seama, ele au totui o cauz (ex.: suntem bine sau prost dispui fr s tim de
ce).
Procese afective superioare

Caracterizare
depesc prin coninutul i structura lor strile emotive disparate,

pasagere / ele in de personalitate
se caracterizeaz printr-o mare restructurare i raportare valoric,

situat nu la nivel de obiect (ca acelea primare), de activitate (ca
acelea complexe), ci la nivel de personalitate
1. Sentimentele
triri afective intense, de lung durat, relativ stabile, specific umane,
condiionate social-istoric
Prin gradul lor de stabilitate i generalitate, iau forma unor atitudini afective, care se
pstreaz mult vreme, uneori chiar toat viaa.
Datorit stabilitii lor, putem anticipa conduita afectiv a individului.
Sentimente, ca dragostea, ura, invidia, gelozia, ndoiala, recunotina, includ elemente de

ordin intelectual, motivaional, voluntar i caracterizeaz omul ca personalitate.
Sentimentele se nasc din emoii

-
sentimentul este o emoie repetat, oscilant i abia apoi stabilizat i generalizat

Page38
(rezistnd i la factori perturbatori)
- n formarea sentimentului exist o procesualitate
faza de cristalizare
faza de maturizare
faza de descristalizare
2. Pasiunile
sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate i generalitate foarte mare,
antrennd ntreaga personalitate.
Filozoful german Immanuel Kant afirma c, spre deosebire de emoii care

acioneaz ca o ap ce rupe digurile, pasiunile acioneaz ca un torent care i
scobete din ce In ce mai profund albia
dac emoia este pasager, simpl, dezorganizat, pasiunea este durabil, complex, organizat
(n tipologiile de personalitate, emotivul i pasionatul formeaz tipuri distincte, primul fiind
exploziv, un foc de artificii, cellalt constant, un fel de bec ce ilumineaz tot timpul)
Pasionatul caut mereu (produce) motive de nelinite, prilejuri de a fi activ.
Pasiunile pot fi lucide (nobile) sau oarbe
cele oarbe sunt fondate pe trei centre de interes:

-eul (ex.: avariia, fanatismul)
-altul (ex.: gelozia, ambiia)
-lumea (ex.: pasiunea pentru jocurile de noroc)
Omul trebuie sa lupte cu pasiunile negative (patimi sau vicii)
7. DECLANSAREA SI ROLUL PROCESELOR AFECTIVE
A. Declansarea proceselor afective
Fenomenul a fost explicat diferit de ctre psihologi.

1. Teoria periferica a emoiilor
Unii psihilogi considerau c experiena subiectiv a emoiei este nici - mai mic
dect contiina schimbrilor propriului corp
-
Ex.: la vederea unui animal periculos, n corpul nostru apar suri (btile
inimii, fuga etc,), contiina acestor rspunsuri da seama de ele) nefiind
altceva dect emoia.

Page39
O asemenea succesiune (stimul - modificare organic - emoie) i-a nes i Lange s

formuleze teoria periferic a emoiilor, potrivit careia:
-
Emotia este declansata de insasi modificarea organica produs de stimul (sunt

trist pentru ca plang, sunt vesel pentru ca rad ).
2. Teoria cognitiv
Ali specialiti, observnd c n emoii diferite apar aproximativ aceleai modificri

organice, au ajuns la concluzia c nu acestea sunt importante n producerea emoiei
ci:
-
interpretarea lor cognitiv n lumina situaiei totale n care se afl subiectul.

3. Teoria de compromis
Cele dou modaliti explicative sunt opuse.
Se apreciaz c totui soluia corect o reprezint compromisul dintre ele:

-
exist cteva emoii fundamentale care sunt strnite de strile corporale produse
de stimulii ce acioneaz asupra individului
natura exact a experienei emoionale este format ns ulterior de situaiile pe

care le traverseaz persoana, de interpretrile pe care ea i le d (una i aceeai
situaie obiectiv i se poate prea cuiva ca fiind nou, insolit, neprevzut,
altcuiva ca fiind comun, banal)
Situaiile conflictuale, frustrante, stresante, contagioase sunt aa nu prin ele nsele, ci

prin raporturile pe care le ntrein cu trebuinele individului.
Tririle afective sunt declanate de modul propriu specific de corelare a tuturor

factorilor, a celor subiectiv - motivaionali cu cei obiectivi, temporali i spaiali,
prezeni la un moment dat.
Strile afective se declaneaz la fiecare individ n funcie de felul n care acesta

interpreteaz propriile situaii de via (aa cum le-a trit, cum le triete sau cum ar dori s le
triasc)
diferene individuale.
B. Rolul proceselor afective

Page40
Este o problema controversata
Unii autori considera ca emotiile, prin starea de agitatie, difuza, prin intensitatea si
desfasurarea lor tumultuoasa, dezorganizeaza conduita umana.
Altii sustin empatia, prin mobilizarea intreguluui organism, organizeaza conduita
Vasile Pavelcu apreciaza ca doar emotiile dezorganizeaza conduita, in timp ce

sentimentele o organizeaza.
TEMPERAMENTUL
I. TEMPERAMENTULLATURA DINAMICO ENERGETIC A PERSONALITATII
II. PORTRETE TEMPERAMENTALE
A. Colericul
Este inegal in manifestari :
Este eruptive, navalnic, neastamparat sau dezarmant
Trece de la initiative uimitoare si cutezanta la abandon, de la o
desfasurare de forta nastapanita la incapscitate de actiune, de la
optimism si curaj la teama si panica
Are un ritm neuniform in activitate (desfasurarea este sinusoidala, cu
ascensiuni si caderi ale capacitatii de lucru).

Face investitii de energie neeconomicoase si ajunge periodic la epuizare
Este mereu nelinistit si agitat
Este nerabdator, se stapaneste greu, este irascibil, chiar predispus la
furie violent
Este inclinat spre exagerare
Nu prea poate sa-I asculte pe altii pana la capat
Uneori este greu de suportat
Fiind extremist, inegal in manifestari, conduit lui este greu de anticipat
(reactiile depend in mare masura , de dispozitia afectiva in care se a afla)

Page41
Actioneaza bine numai sub impulsul unor scopuri de mare insemnatate (tinde
sa exagereze semnificatia actiunilor lui)
Cand face ce nu-I place se plictiseste repede
Este plin de initiative
Este foarte comunicativ
Este foarte bun organizator
Are vocative pentru actiune, pentru conducerea altora
Reuseste sa-si impuna lui insusi disciplina, daca este raspunzator si de
disciplina altora
Sub aspect afectiv este extremist si inconsecvent
Uneori genereaza, necrotic, trecatoare impresii pozitice sau negative
despre o situatie
Pentru el nu exista decat doau feluri de oameni: pozitivi si negative
Paote avea sentimente statornice, dar aspectele de conduita, de
exteriorizare a acestora sunt varialibe
Se concentreaza puternic asupra unor idei
Este orientat spre present si viitor: are sansa de a devein fie un factor
neobisnuit de efficient, fie perturbator, negativ.
Trebuie sa fie pus in valoare (inclusive prin incredintarea unui rol
organizator)
Sa i se cultive si incurajeze initiative positive
Sa i se canalizeze energia int-un domeniu (scop) creative.
B. Sangvinicul
Este temoeramentul bunei dispozitii , al adaptabilitatii profunde si economicoase
Este vioi, dar calm, cu stapanire de sine
Se adapteaza usor la situatii noi
Il caracterizeaza ritmul egal
Pe cat de rapid se entuziasmeaza, se avanta, pea tat de rapid revine la
un nivel obisnuit, echilibrat (nu asstemic, depresiv)
Echilibrandu-se continuu, el mentine in tot timpul vietii o aproximativ
egala linie de plutire
Nu se avanta in actiuni riscante, dar nici nu ajunge la teama si deznadejde
Daca este solicitat se angajeaza in actiuni energice
Initiative lui nu rezulta atat din fermentarea temperamentala, cat din
educatie
Stie sa renunte fara sa sufere prea mult
Poate sa astepte fara o incordare exagerata
Adoarme si se trezeste de la o activitate la alta
Trece cu usurinta de la o activitate la alta
Nu este un ambitios, dar nici pasiv, indifferent
Este echilibrat emotional
Stabileste usor relatii cu oamenii, dar este superficial si inconsecvent
Nu are sentimente puternice si stabile

Page42
Leaga usor noi prietenii, se desparte usor de oameni

Daca adaptabilitatea este buna in activitati, in relatiile cu oamenii, in
zona morala, uneori constituie un dezavantaj.

Atentia si interesele lui tind sa se disperseze
Pentru a evita rezolvarile de problem rapide, dar superficial, distrugerile si instabilitatea,

trebuie focalizat pe anumite obiective permanente
C. Flegmaticul
Dispune de un fel de rabdare naturala
Este lent si neobisnuit de calm in tot ceea ce face
Nu are reactii bruste sau rapide, pare indifferent, rar isi iese din fire
Este extreme de meticulous(chiar si in activitatile de durata)
Cand se angajeaza intr-o activitate persista mult timp(se concentreaza
puternic si nu este distras cu usurinta)
Nu ocoleste detaliile
Nu abandoneazaza lucrul pana nu ajunge la un rezultat satisfacator
Cheltuieste de 2-3 ori mai mult timp decat colericul si sangvinicul,
pentru aceasi activitate
Lucreaza cu nadejde, temeinic, nu intrerupe pentru a se apuca de
altceva si cu toate
ca ritmul este lent, poate ajunge la rezultate
exceptionale.
Se adapteaza foarte greu la situatii noi
Nu trece usor la alt gen de activitate
Nu renunta usor la deprinderi si obisnuinte
Nu este chiar inclinat spre rutina
In general, este calm, cumpatat, practice, cu simtul masurii si al realitatii
Foarte rar se infurie(dar cand o face se potoleste greu, prelungindu-si
furia si nemultumirea)
Crede mai mult in fapte decat in vorbe
Sub influenta educatiei isi disciplineaza riguros conduit
Leaga mai greu prietenii, dar, odata inchegate, foarte greu le mai
abandoneaza
Nu exagereaza nici in autoapreciere, nici in aprecierea altora
Este putin comunicativ
Nu trebuie contat prea mult pe operativitatea actiunilor sale.
D. Melancolicul
Are un tonus scazut si reduse disponibilitati energetice
In conditii primejdioase, nealarmante, actioneaza normal si chiar dovedeste
rabdare , spirit de analiza detaliata, constiinciozitate

Manifesta o autoexigenta exagerata si de aceea, de multe ori, abandoneaza
activitatea, pierzand increderea in fortele proprii.

Este hipersensibil, deosebit de sentimental si interiorizat

Page43
Influentele mediului social au un ecou foarte puternic si persistent in
sfera vietii lui spirituale

Are dificulati in adaptarea sociala
Este pessimist, anxios, sobru, linistit
Trebuie sa I se insufle incredere in fortele proprii, sa fie ferit sau obisnuit
progresiv ci situatii mai dificile (pentru a evita esecul si primejdia nevrozei)
CARACTERUL
I.
CARACTERUL
LATURA
RELATIONAL-
VALORICA
PERSONALITATII
A. Definitie
a. In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particulariti

psihoindividuaie ce apar ca trsturi ale unui portret psihic global.
n acest sens caracterul este sinonim cu personalitatea
Etimologic, termenul (provine din greaca veche) nseamn pecete, tipar - iar cu
aplicabilitate la om = fizionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale
psihice, spirituale, pe care le deducem din modul su propriu de a se comporta n
activitate i relaiile sociale
fizionomie spiritual (un om deosebindu-se, ca i prin fizionomia fizic, de alii)

b. In sens restrns, specific, caracterul este un ansamblu de nsuiri privind relaiile pe
care le ntreine subiectul cu lumea i valorile dup care el se conduce.
Este un sistem relaional-valoric i de autoreglaj.

In principal, caracterul : ansamblu de atitudini-valori.
Particularitile de caracter presupun o anume constan (stabilitate).

B. Comparatia intre character si celelalte doua component ale personalitatii
1. Caracter (C) - Temperament (T)
T - neutral sub aspect valoric (este formal, form)

C - se definete, n principal, prin valorile dup care se cluzete individul i ntreine
relaii
T - rezult din particularitile constituionale morfofuncionale (nu este condiionat
de contiin i decizii contiente)
C - se formeaz i se afirm prin participarea judecilor de valoare (ce este bun i ce este
Page44
ru), subiectul fiind responsabil i apreciat potrivit comportamentului su (cinstit, mincinos
etc.)
T - nu realizeaz controlul comportamentului
C - este o instan de control i valorificare
Cnd un tnr se comport ignornd regulile morale, el nu poate invoca drept cauz
temperamentul (omenia, sinceritatea nu depind de temperament)
Temperamentul face ca ia fiecare om s se exprime n chip diferit aceleai atitudini
2. Caracter - Aptitudini
Intre acestea diferena este i mai pregnant
a. In timp ce Aptitudinea se investetei se apreciaz dup rezultate, Trsturile de caracter
constau n modul de raportare la aspectele realitii (inclusiv la activitatea proprie).
Adic
Dup calitatea executrii unei activiti, determinm nivelul aptitudinilor, unui om
Dup modul cum el se raporteaz la activitate (harnic sau delstor), apreciem trsturi de
caracter
b. Acelai subiect poate fi apreciat diferit din cele dou perspective (ex.: lipsit de talent artistic, dar
harnic).
Pot exista
-
discordan ntre aptitudini i caracter
discordane pariale
concordan
Dac exist concordan i dezvoltare superioar a celor dou, personalitatea insului vdete o
vocaie,
c. Caracterul i aptitudinile formeaz blocuri, n care atitudinile fie propulseaz, fie devalorizeaz
aptitudinile.
II.
COMPONENTE
DE
BAZA
ALE
CARACTERULUI:
ATITUDINEA STABILA SI TRASATURA VOLUNTARA
Exemple de nsuiri caracteriale: tenace, nenduplecat, ambiios, iertror, perseverent,
lacom, bun, ru.

Observm:
predispus la iertare, la abuz
Page45
- unele sunt ncrcate de afectivitate (i ar putea fi considerate c sentimente generale) ex:

- altele au o dominant voluntar (i chiar se exprim n termeni de nsuiri ale voinei); sunt deci
modaliti de autoreglaj pentru persoana respectiv.
In ambele cazuri, vedem c nsuirea caracterial reprezint o poziie a individului,
un mod de a se raporta la evenimentele existenei sale : exprim atitudini.

La nivelul caracterului intereseaz doar atitudinile stabile i generalizate
(ntemeiate pe convingeri puternice), nu cele variabile
(ex.: este trstur de caracter dispoziia de a iubi oamenii i nu sentimentul pentru o
persoan singular).
Uneori o atitudine se traduce i prin gest, postur; Alteori se exprim verbal: opinie
2. Atitudinea: modalitate de raportare la o clas general de obiecte sau fenomene i prin

care subiectul se orienteaz selectiv i se autoregleaz preferential.
-
este un vectos major al personalitii - fiind impus imperativ dinuntru n afara
este selectiv n perceperea i evaluarea evenimentelor (ex.: un afacerist va cuta s scoat

bani din orice)
Componentele atitudinii
UNA - include motivaie, scopuri, preocupri cognitive corespunztoare
ALTA - este componenta executiv i presupune un mod de autoreglare a subiectului,

deseori fiind necesare eforturi voluntare;
a) Este posibil ca a doua component, de ordin voluntar, s nu fie la fel de dezvoltat
ca prima (i deci prima nu se poate finaliza; ex,: cineva este dispus s ajute, dar nu
are capacitatea voluntar de a o face efectiv)
caracterul este dominat de afectivitate i orientri intelectuale (i deci relativ
deficitar sub raport executiv-voluntar).
b) Este posibil ca nsuirile voluntare s depeasc atitudinile i s se manifeste n
orice situaie constant
caracterul este dominat de voin (indiferent de orientrile sale atitudinale)
Clasificarea atitudinilor (dupa domeniul in care se manifesta)
1. Atitudinea fat de oameni

s
omul nu exist dect ntre oameni
contrazicerea principiului Omul - valoare suprem nseamn poziie ostil omului
se pune problema recunoaterii valorii altora i libertii de opinie (nu invidie, intoleran)
sunt necesare: cooperarea, colaborarea, concilierea
2. Atitudinea fa de sine
s ne cunoatem, comparndu-ne cu alii
s nu ajungem la narcisism i s nu depim cadrele raionale
demnitatea = contiina propriei valori n condiiile respectului fa de alii i a neacceptrii
Page46
njosirii
modestia trebuie corelat cu demnitatea
ncrederea justificat n forele proprii - o alt prghie a realizrii de sine
exacerbarea egoismului este duntoare
3. Atitudinea fa de munc
munca - rol important n existena omului
rolurile profesionale ndeplinite competent - indicatori ai valorii sociale a personalitii
sunt apreciate hrnicia, strdania de a finaliza, de a te perfeciona interesul pentru munca

depus i aptitudinile corespunztoare duc la
creaie
4. Atitudinea fa de cultur
5. Atitudinea fa de natur
sunt necesare i atitudini ecologiste
6. Atitudinea fa de societate
le integreaz pe toate celelalte
vizeaz rspunderile ceteneti si politice pe care fiecare le are fa de destinele

colectiviti
III.
n plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul
SISTEMUL DE ATITUDINI; STRUCTURI CARACTERIALE
3. A cunoatepe cineva nseamn a-i determina trsturile caracteriale cardinale.
Cnd trstura cardinal este mult prea imperativ i le copleete pe toate celelalte, ea reduce
personalitatea la o dimensiune unic i poate genera stri patologice.
Trstura stpn nu trebuie s se rup de cele principale, pe care i le subordoneaz i

integreaz ntr-o structur unic.
Apare astfel n prim plan un profil psihomoral al fiecrui individ, care nu poate fi considerat ca
o nsumare de atitudini sau trsturi, ci mai degrab ca o ierarhizare i interpenetrare a
acestora, angajnd i o parte din trsturile secundare.
Ierarhizarea atitudinilor i trsturilor n sistem este principala
particularitate a structurii caracteriale.

Page47
4. Totodat, nsui sistemul dobndete o serie de particularitp structurale.

a. Unitatea caracterului
a nu modifica n mod esenial conduita de la o etap la alta, din motive de
circumstan, contrare principiilor declarate.
b. Expresivitatea caracterului
dezvoltarea precumpnitoare a uneia sau a ctorva trsturi care dau o not
specific ntregului O caractere expresive, uor de relevat.
c. Originalitatea caracterului
presupune autenticitatea n nsuirea i realizarea anumitor valori, coerena
luntric a acestora, fora lor moral, gradul lor diferit de dezvoltare i mbinare la
fiecare individ: not distinctiv.
d. Bogia caracterului
rezult din multitudinea relaiilor pe care
persoana le stabilete cu viaa social, cu munca i cu oamenii etc.
e. Statornicia caracterului
se realizeaz dac atitudinile i trsturile caracteriale au o semnificaie de o
mare valoare moral, aceasta fundamentnd constanta manifestare n
comportament.
f. Plasticitatea caracterului
apare ca o condiie a restructurrii unor elemente ale caracterului n raport cu
noile cerine impuse de slujirea aceloirai principii ( se asigur evoluia
caracterului i autoreglajul eficient n dependen de diverse mprejurri)
g. Taria de caracter
rezistena ia aciuni i influene contrare dor, convingerilor morale ale
persoanei etc. (O datorit forei de caracter, omul ajunge la eroism).

Suport de Curs Psihologie Actualizat 2015 Amg

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Psihologie Actualizat 2015 Amg

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SENZATIILE

Realizeaza legaturi informationale simple cu mediul

ANALIZATORUL- este aparatul anatomo- fiziologic care face posibila producerea

1. Receptorul componenta care transforma energia stimulilor in influx nervos

III. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE

1. Excitant undele electromagnetice cuprinse intre 390 si 770 nm

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Prof. Spiridon Vasilica

3. Corpurile luminate absorb o parte a radiatiilor si reflecta o alta parte.

4. Senzatia vizuala are trei proprietati de baza

reflectate ; ex.: albastru inchis, albastru-deschis )

1. Excitant- undele sonore cuprinse intre 16-20000 cicli pe secunda

Frecventa vibratiilor nr. de vibratii/s, determina inaltimea sunetului

Amplitudinea unde energia undei, determina intensitatea

Forma undei- este data de natura sursei sonore, determina timbrul

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Prof. Spiridon Vasilica

neperiodice genereaza zgomotele

Includ : - Senzatiile tactile

1. Excitant particulele de substante volitive ce patrund in fosele nazale

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

1. Exista patru feluri fundamentale de senzatii de gust

I. Senzatiile de durere (algice)

PERCEPTIA CA PROCES SI CA IMAGINE OBECTUAL

Scoala Postliceala Sanitara de Stat GRIGORE GHICA VODA-Iasi

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Percepiile sunt procese senzoriale complexe i, totodat, imagini primare, coninnd

FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEI

A. Perceptia insusirilor spatiale ale obiectelor

forma, marimea, distanta, directia, relieful

Perceptia formei : Se realizeaza pe cale vizuala

OBSERVATIA SI SPIRITUL DE OBSERVATIE

Scoala Postliceala Sanitara de Stat GRIGORE GHICA VODA-Iasi

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

1. Observatia: perceptia, intentionata,realizata cu un scop,reglata prin cunostiinte generale,

Iluziile perceptive = perceptii deformate

proces cognitive-senzorial de semnalizare (in forma unor imagini unitare, dar

Scoala Postliceala Sanitara de Stat GRIGORE GHICA VODA-Iasi

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

1. Reprezentarea este un PROCES SENZORIAL.

Perceptia furnizeaza informatii despre insusirile concrete, intuitive

ale unor obiecte

singulare, cu care ne aflam in contact nemijlocit.(imaginea perceptive este extreme de

bogata in continut, reflectand atat insusirile semnificative cat si detaliile)

II. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR

A. DUPA ANALIZATORUL OMINANT IN PRODUCEREA LOR

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Reprezentari literare, geografice, istorice,etc.

vederea rezolvarii unei problem

Proces cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului, care prin intermediul

II. MODALITATI DE OPERARE A GANDIRII (OPERATIILE GANDIERII)

Scoala Postliceala Sanitara de Stat GRIGORE GHICA VODA-Iasi

Prof. Spiridon Vasilica

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Pocedeele mentale cu ajutorul carora informatiile assimilate sunt prelucrarte,

DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

proces psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor

MODULUL 7- Psihologie generala AMG

Prof. Spiridon Vasilica