Info despre pauni

Este originar din Asia (India, Sri Lanka),dar datorit frumuseii penajului su a fost
adus n mai toate colurile lumii, ca pasre semicaptiv.

Femelele au penajul maroniu cu alb i coada scurt.

Cresterea paunilor este mai rentabile decat cresterea porcilor se arata intr-un
comunicat de presa al Ministerului Agriculturii, Padurilor,Apelor si Mediului. Potrivit
acestuia, pretul de vanzare a unei perechi de pauni este de peste 300euro, iar al
unei perechi de pauni tineri variaza intre 150 si 200de euro, in functie de varsta.

Veniturile se completeaza din vanzarea penelor care se comercializeaza cu 0,51euro pe buc. productia este de aproximativ 250de pene pe an, recoltate de la un
paun. Acestea sunt folosite ca ornamente la palarii, iar unele ajuta la fabricarea
plutelor pentru pescuit, Ouale se vand la pretul de 10euro buc, indiferent de
varietatea de culoare, incepand cu luna Mai.

Cel mai interesant este faptul ca pentru asigurarea hranei a 150 de pauni
cheltuielile anuale sunt similare cu cele pentru cresterea si ingrasarea a doi porci
care sa ajunga la 100kg.

AVANTAJELE AFACERII:
desi pare pretentioase cresterea paunilor nu este cu mult mai complicata decat
cresterea altor pasari de curte, Multi compara cresterea lor cu cresterea curcilor sau
fazanilor comuni. Diferenta nu este f mare paunii avand nevoie indeosebi de caldura
in perioada cand sunt pui, dar odata ajunsi la maturitate ei rezista la temperaturi
scazute din timpul iernii.
Avantajele cresterii unei astfel de pasari exotice sunt multe, de la pauni se poate
comercializa aproape aproape totul. Am amintit deja ca, comercializarea penelor si
oualor dar nu treb neglijata nici carnea (personal, nu am incercat inca sa gatesc
carne de pauni) care este f dulce! Veniturile cele mai mari se abtin la
comercializarea pe de-a intregul a paunilor!

Pt a incepe o afacere cu pauni aveti nevoie de minim 2 familii si un teren de minim

100mp!

CRESTEREA si INMULTIREA paunilor indiferent de varietatea de culoare!

a. Adapostul:

Prima este cea in care paunii sunt crescuti in spatii largi (parcuri, domenii, diferite
zone verzi) fara padocuri sau adaposturi nocturne, in asa-zisul regim de
semilibertate, caz in care, similar paunilor salbatici din India, isi vor alege locuri de
dormit stabile mai mult sau mai putin dispersate in functie de structura grupului
respectiv si vor fi fideli anumitor zone in care isi vor desfasura activitatea zilnica si
sezoniera.
In functie de regimul termic anual (in primul rand in functie de asprimea iernii)
acestia pot fi lasati permanent in acest mediu sau in timpul sezonului rece pot fi
inchisi in voliere cu padocuri pentru innoptare, pentru asigurarea unei protectii
suplimentare impotriva vitregiilor iernii. Sunt regiuni cu ierni calde si scurte care nu
implica acest lucru. Marile avantaje ale acestui caz (de semilibertate) sunt: pasarile
au largime (fapt apreciat de toate galiformele), se pot dezvolta si manifesta in voie,
penajul acestor pasari va fi impecabil, si au la dispozitie numeroase surse
suplimentare de hrana inaccesibile in cazul traiului in voliere. Dezavantajele sunt
constituite de faptul ca pasarile vor fi supuse tuturor capriciilor vremii din regiunea
respectiva (ploi reci, brume, ingheturi, ninsori, grindina), in cazul existentei mai
multor varietati de culoare nu se poate urmari descendenta, in situatia cuibaririi
naturale femelele sunt foarte expuse eventualilor pradatori (vulpi, caini hoinari) iar
pierderile in randul puilor sunt destul de mari tocmai datorita capriciilor vremii, si de
asemenea, fara obisnuirea acestor pasari sa intre intr-o voliera pentru a putea fi
prinse, nu se pot realiza vaccinarile sau tratamentele corespunzatoare.
A doua situatie este cea a cresterii paunilor in voliere speciale, de regula grupati pe
haremuri (familii). In acest caz este recomandabila construirea unui padoc spatios
(cotet) in care pasarile sa se poata refugia ori de cate ori conditiile meteorologice
devin nefavorabile. Acest padoc poate fi inchis, avand in acest sens o poarta sau o
usita de acces, ce poate fi inchisa mai ales in noptile de iarna; sau semideschis,
avand un perete liber recomandabil opus fata de directia dominanta a vantului.
O dimensiune standard a padocului nu poate fi data, dar trebuie avute in vedere
dimensiunea trenei masculilor (asta inseamna o inaltime minima a suportului pe
care doarme de 1,4-1,5 m) si numarul de exemplare ce au acces in acest spatiu.

Iarna, nu temperatura scazuta e periculoasa ci CURENTII DE AER RECE, ninsorile,

promoroaca sau perioadele cu ploi reci. Pardoseala padocului se recomanda a fi
construita dintr-un material care sa tina cald cum ar fi lemnul . In orice caz, mai ales
atunci cand se foloseste betonul, recomand asternerea peste pardoseala a unui
strat de talas, rumegus grosier sau nisip, si schimbarea acestuia periodica pentru
asigurarea unei igiene corespunzatoare. In nici un caz nu recomand tinerea paunilor
din aceasta specie pe timpul iernii in spatii incalzite, deoarece nu e cazul
(exceptand seriile tarzii de pui din anul respectiv). Daca pasarile au unde sa se
retraga pe timpul noptii sau in timpul vremii nefavorabile (viscol, geruri puternice)
in padocuri sau adaposturi neincalzite dar lipsite de curentii reci atunci totul e in
regula. Am vazut adesea pauni tinuti in grajduri, caz in care de cele mai multe ori se
imbolnavesc de diferite afectiuni respiratorii, tocmai datorita aerului inchis, a
vaporilor de amoniac si a marii incarcaturi microbiene a acestui mediu.
Voliera se recomanda a fi cat mai spatioasa, atat ca largime cat si ca inaltime, totul
depinde de spatiul disponibil si de investitia sub raport financiar pe care o poate
realiza crescatorul. Suprafata minima in cazul unei voliere pentru o familie (un
mascul si 3-4 femele) ar putea pleca de la 15-20 mp, cu o forma apropiata de cea a
unui patrat sau a unui dreptunghi dar nu foarte alungit, si o inaltime de minim 2 m,
pentru a permite paunului sa roteasca nestingherit. Un lucru neglijat de unii
crescatori este natura suportului pe care se odihneste sau doarme paunul, cel mai
bun material in acest sens este lemnul, care este "calduros". Am vazut situatii in
care paunii dormeau pe tevi de fier sau alte materiale "reci", fapt foarte daunator
mai ales in sezonul rece. Aceste pasari capata mai devreme sau mai tarziu diferite
afectiuni ale picioarelor, uneori grave, ce pot duce la schiopatare permanenta sau
chiar pierderea unor degete. Volierele pot fi neacoperite sau acoperite impotriva
ploii, cu materiale usoare, transparente si rezistente, solutia optima fiind o acoperire
partiala in acest sens.

b. HRANA - Sub raportul hranei, la modul general pentru pasarile mature trebuie
avute in vedere: semintele, masa verde, fructele, radacinoasele (vegetalele), hrana
de origine animala, suplimentele alimentare. Semintele pot fi date ca atare sau
macinate sub forma de crupe sau urluiala. Din prima categorie pot fi amintite
boabele de porumb, floarea soarelui, ovaz, orz, canepa, semintele de bostan sau de
dovleac, mei. Atunci cand se realizeaza diferite tipuri de furaje macinate, pot fi
folosite toate cele de mai sus, alaturi de mazare si soia. Proportia intre diferite
seminte difera de la crescator la crescator, dar orientativ pot fi recomandate
proportiile: 40-50% boabe porumb, 25-35% floarea soarelui, 10-15% soia sau
mazare, 20-30% ovaz sau orz, 2-5% canepa, etc. Masa verde poate fi constituita
din: papadie, lucerna, trifoi rosu, trifoi alb tarator, rocoina (Stellaria media), busuioc
cerbesc (Galinsoga parviflora), hrean, frunzele de sfecla, de conopida, de telina sau
de patrunjel, varza, salata verde (Lactuca sativa), palamida (Cirsium arvense), susai
(Sonchus arvensis), laptuca (Lactuca srriola), stevie de gradina (Rumex patientia),

macrisul calului (Rumex obtusifolius), frunze de golomat (Dactylis glomerata) sau

alte graminee. Iarna acest sortiment poate fi suplinit cu succes prin strohurile de fan
(scuturatura de fan) sau prin lucerna sau trifoiul uscate dar tocate marunt. Ca fructe
(si aici ma refer si la legumele care d.p.d.v. botanic sunt considerate tot fructe),
foarte apreciate sunt merele, perele, pepenele rosu, patlagelele rosii, dovlecelul si
bostanul (maruntite pentru a putea fi inghitite), ciresele, prunele si nu in ultimul
rand boabele de struguri. Dintre radacinoase, mai ales in sezonul rece, apreciate
sunt: sfecla furajera, sfecla rosie, morcovul date printr-o razatoare, precum si
cartoful fiert. In categoria hranei de origine animala ce poate fi asigurata relativ
usor in captivitate intra: oul fiert, branza de vaci, carnea fiarta si maruntita, larvele
sau adultii de carabus, ramele, diverse alte insecte. Surprinzator, fapt constatat atat
personal cat si de catre alti crescatori, cand au ocazia paunii consuma gandaci de
Colorado, insecta ce nu cred sa aiba vre-un dusman in randul aripatelor de pe la noi.
In categoria suplimentelor alimentare intra: vitaminele (solubile in apa sau
amestecate cu furajul), numeroasele premixuri prezente in magazinele de
specialitate, coaja de ou sfaramata, carbunele de lemn, nisipul si pietrisul fin,
scoicile sfaramate. De asemenea, alimente precum painea, mamaliga sau diferite
alte produse de patiserie sunt consumate cu placere de catre pauni.
In cazul hranirii puilor problema poate fi mult simplificata folosindu-se cu succes
diferitele furaje pentru cresterea puilor de curca, fazan, a puilor de gaina de carne
(broiler) sau chiar cel pentru cresterea prepelitelor, in magazinele de specialitate
fiind prezenta o gama din ce in ce mai mare de sortimente, diferentiate pe varsta,
specie, granulatie etc.
Foarte important la alegerea unui furaj e si prezenta adausurilor medicamentoase
(de exemplu coccidiostaticile), care scutesc crescatorul de numeroase probleme de
ordin medical ce pot apare la puii de paun. Nelipsita din alimentatia puilor trebuie
sa fie si masa verde sau hrana de origine animala (ou fiert, branza de vaci, carne
fiarta si tocata).
c. APA: factor neglijat adesea de foarte multi oameni, reprezinta de fapt vectorul
principal prin care intra in organismul pasarilor numerosii agenti patogeni (virusuri,
bacterii, oua ale diferitilor paraziti). De aceea atentia asupra acestui element
trebuie sa fie pe masura.
Vasele pentru apa trebuie sa fie din materiale neutre (nedegradabile sub influenta
apei sau a substantelor de curatare), din materiale plastice, sticla, ceramica arsa si
smaltuita (portelan), aluminiu sau inox, sa poata fi usor curatate sau dezinfectate.
Acestea trebuie astfel amplasate incat gainatul sau alte murdarii sa nu intre in
contact cu apa. Personal recomand schimbarea apei zilnic (pe cat posibil) si
realizarea unei dezinfectii la fiecare saptamana si chiar mai des in sezonul calduros.
Pentru usurarea acestui proces, pentru fiecare voliera sau compartiment sa existe
doua adapatori, una in functiune si una la dezinfectie.

INMULTIREA:

Fiind o pasare poligama, familiile vor fi formate dintr-un singur mascul si mai multe
femele. In situatia volierelor, matcile de reproductie vor fi formate dintr-un mascul si
2 pana la 5 femele (chiar 6), fiecare familie avand la dispozitie un spatiu
corespunzator. In nici un caz, nu se recomanda tinerea a doi sau mai multi masculi
in aceeasi voliera (in care se gasesc si femele) in perioada de reproducere. De
regula masculii devin foarte agresivi intre ei in aceasta perioada, iar rezultatul e pe
langa ranile (uneori grave) si obtinerea de foarte multe oua sterile.
In situatia cresterilor paunilor in semilibertate (spatii verzi largi), in functie de
marimea si complexitatea acestui spatiu verde (suprafata vegetatia ierboasa,
arbori, arbusti) trebuie avut in vedere si numarul acestora dar mai ales raportul
dintre numarul de masculi maturi si cel de femele, pentru evitarea eventualelor
conflicte ce pot apare, cu precadere in timpul paradei nuptiale. Paunii isi vor stabili
propriile teritorii si locurile de rotit, in care isi vor etala evantaiul de pene cu scopul
atragerii paunitelor pentru imperechere. Familiile formate in acest regim sunt destul
de stabile, pana in momentul depunerii pontei, urmat de perioada clocitului (in cazul
in care femelele sunt lasate sa cloceasca in locurile alese).
Epoca de reproducere la aceasta specie se desfasoara primavara si inceputul verii,
uneori putandu-se prelungi pana la sfarsitul verii. Parada nuptiala (rotitul) se
declanseaza primavara timpuriu, in functie de mersul vremii (daca se incalzeste mai
repede atunci si parada nuptiala va incepe mai repede). Maturitatea sexuala la
pauni, contrar parerii multor crescatori, este atinsa la 2 ani, atat la masculi (chiar
daca nu au trena definitiva dezvoltata) cat si la femele.
Ouale sunt depuse seara, foarte rar dimineata, unul la doua zile (uneori chiar la 3
zile). Ponta poate fi formata din 8 oua -11 oua, dupa unii crescatori chiar mai multe.
La sfarsitul perioadei de ouat, daca ouale sunt lasate in cuibar femela cade closca,
paunitele fiind foarte bune mame. Incubarea se poate realiza artificial cu ajutorul
incubatoarelor sau natural cu ajutorul gainilor, curcilor sau a paunitelor. Perioada de
incubatie teoretica este de 28 de zile, dar din practica de pana acum am observat
ca de cele mai multe ori puii eclozeaza dupa 27 de zile. Puii pot fi crescuti cu
ajutorul clostilor sau fara, in incaperi corespunzatoare, la sol sau chiar in baterii
speciale pe varste sau marimi. Puii cresc relativ repede in primele luni, ajungand ca
la 1 an sau chiar mai repede sa aiba talia adultilor, urmand sa se dezvolte complet
si sa ia in greutate pana la 18-20 luni.