Psihoterapia este o modalitate de interventie stabilita in cadrul unei relatii terapeutice care
utilizeaza mijloace psihologice pentru tratarea unor tulburari psihice sau a unei probleme
psihologice , folosind tehnici specifice adaptate clientului / pacientului.
Aceste tehnici si metode psihologice vizeaza fie vindecarea tulburarii, fie restructurarea
anumitor trasaturi de personalitate, uneori fiind necesara interventia pe ambele directii.
Psihoterapia necesita cel putin 2 protagonisti : clientul / pacientul si terapeutul. Exista si abateri
de la regula : terapia de grup ( de la 6 la 30 de participanti) sau terapia cu 2 terapeuti ( lider/ colider ).
Obiective
1.reducerea simptomelor
2.modificarea opiniilor eronate despre lume si propria persoana
3.scoaterea din criza existentiala
4.reducerea conditiilor de mediu ce mentin comportamentul dezadaptativ
5.reducerea sau restructurarea conflictelor intrapsihice
6.identitatea personala
7.modificarea structurii personalitatii- adaptare mai eficienta
8.eu-l si capacitatea adaptativa
Clasificare :
Karasu (1980) le-a clasificat dupa criterii referitoare la conceptia asupra naturii omului, conceptii
psihopatologice asupra starii de sanatate / boala , conceptii terapeutice ( strategii ,demersuri
terapeutice ) si conceptualizarea relatiei client / terapeut :
psihoterapii psihanalitice;
psihoterapii experieniale.
Clasificarea Kaplan :
1. Psihanaliza si terapiile psihanalitice;
2. psihoterapia comportamentala;
3. psihoterapia cognitiva;
4. psihoterapia de familie;
5. psihoterapia de cuplu si marital;
6. psihoterapia de grup ;
7. hipnoterapia;
8. interventia in criza ;
9. psihoterapii scurte interpersonala si dinamica scurta ;
10. psihoterapia nondirectiva a lui Rogers centrata pe client
comportamentelor, primul integrnd autoverbalizarile in autocontrolul comportamentului, cel deal doilea insistnd asupra eficientei personale percepute si asupra ateptrilor de reuit in
comportamentul uman.
Principii generale :
Pentru terapeutul cognitiv-comportamentalist problemele psihologice sunt , in mare parte,
comportamente invatate inadaptate ( neadaptate, gresite ) care reprezinta surse de suferinta
pentru pacient/ client si /sau pentru anturajul acestuia . Este vorba despre reactii invatate , care
sunt emise si consolidate in anumite contexte de mediu.
Comportamentele problematice sunt urmatoarele :
( inadecvate )
Terapiile comportamentale
Se bazeaza pe principiile teoriei invatarii, incluzand conditionarea operanta si
conditionarea clasica. Se indica in: agorafobie, alcool, anorexia si bulimia nervoasa, fobii,
hiperventilare, parafilii, schizofrenie, tulburari sexuale, vezica rusinoasa.
inundarea pacientul este expus direct stimului cel mai anxiogen ( de ex. pt frica
de inaltime cladirea cea mai inalta ) in loc sa fie expus treptat. Eficienta in fobii
Terapia cognitiva
Se bazeaza pe teoria potrivit careia comportamentul este secundar modului in care
persoanele gandesc despre ele si despre rolul lor in lume. Terapia este pe termen scurt cu o durata
de 15-20 sesiuni pe parcursul a 2 saptamani.
Modelul ABCDE al lui Ellis
A (activation) declansarea starii emotionale
B (belifs) sistem de credinte(iBs irationale, rBs- rationale)
C (consequences)- consecintele starii, credintelor
D (dispute)- contraargumente , inlocuirea iBs cu rBs
E (effects)- efectele restructurarii cognitive
Indicatii generale:depresii nepsihotice usoare pana la moderate, ,abuz de subst,
schizofrenie.
Durata :
TCC-urile sunt terapii scurte , in medie dureaza intre 10 si 20 de sendinte pe parcursul a 12
saptamani maxim 6 luni de tratament intensiv. Terapia ia sfarsit cand obiectivele
terapeutice sunt atinse sau cand programul terapeutic standardizat s-a terminat.
5
Psihoterapiile psihanalitice :
Se bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica dar sunt mai putin intense .
Este de doua tipuri :
Pacientul si terapeutul sunt asezati fat n fat, uneori pacientul pe canapea. Modus operandi :
analiza partiala a dinamicilor si defenselor, focus asupra evenimentelor intrapersonale curente si
asupra transferului fata de altii , incurajarea limitata a regresiei. Tehnicile folosite includ
asociatii libere limitate , predomina confruntarea, clarificarea si interpretarea partiala cu accent
pe interpretarea aici si acum si pe interpretarea genetica limitata .
Pacientul trebuie sa fie motivat si cu inclinatie spre psihologic la un nivel de la mediu la
ridicat- cu capacitatea de a forma alianta terapeutica si cu o anumita toleranta la frustrare .
Indicatii : nevroze, tulburari de personalitate narcisiste si borderline.
Rolul terapeutului - neutralitate modificata, gratificare implicita a pacientului .
Scopul de baza : reorganizarea partiala a personalitatii si a defenselor; constientizarea
evenimentelor interpersonale curente ; relatii obiectuale imbuntite. In ce priveste disparitia
simptomelor, acesta poate poate fi scopul final sau doar intermediar , terapia putand continua
ulterior in scop explorator.
Atentia se poate focaliza asupra unei persoane in contextul grupului , asupra interactiunilor care
apar intre persoanele din grup sau asupra grupului ca intreg. Se poate obtine rezolutia atat a unor
chestiuni individuale cat si a unora interpersonale .
Selectia participantilor este foarte importanta si este de dorit sa se evite situatia singularminoritar ( un singur barbat printre femei de ex. cel putin doi membri minoritari ) .
Numarul membrilor grupului este de obicei intre 6 si 10 dar in anumite situatii pot exista si
grupuri de 20-30 de persoane. Repartitia pe sexe ar fi ideal sa fie uniforma .
In functie de diagnostic grupul poate fi :
omogen selectat : special organizat , pentru aceeasi afectiune , de ex. agorafobie cu sau
fara atacuri de panica;
heterogen : pacienti cu afectiuni diferite, in care se poate urmrii de fapt cel mai bine
dinamica de grup .
In functie de dinamica participarii pacientilor :
o inchis, cu aceiasi membri cu care a inceput , se desfasoara in ambulator;
o deschis , se poate desfasura in spital, functioneaza continuu , pacientii parasind grupul
odata cu externarea si fiind inlocuiti de altii , noi ;
Functionarea eficienta presupune o anumita ritmicitate de obicei 1-2 ori pe saptamana , dar
poate fi si mai mare ( grupuri de psihanaliza ), de cele mai multe ori se fixeaza un numar de
aproximativ 16 sedinte , durata sedintelor de obicei este cuprinsa intre 60 si 120 de minute ( de
obicei 90 de minute). Exista un ritual al grupului ce tine de asezarea membrilor - de obicei grupul
se aseaza in cerc, inclusiv liderul si daca exista co-liderul .
De asemenea exista indicatii si contraindicatii ale terapiei de grup care nu sunt absolute ci au o
mare flexibilitate; dar in general pacienti psihotici acuti sau suicidari nu au indicatii pentru
terapia de grup.
Unele tipuri de pacienti nu evolueaza bine in anumite tipuri de grupuri . Pacientii psihotici care
necesita structura si directie clara nu merg bine in gruprurile orientate spre constientizare.
Bolnavii paranoizi , personalitatile antisociale si cei care abuzeaza de substante pot beneficia de
terapia de grup , dar nu in grupuri heterogene.
In cadrul grupului exista o serie de norma care trebuiesc respectate:sinceritatea, respectul,
responsabilitatea, depunerea unui efort in cadrul grupului, aplicarea notiunilor si abilitatilor astfel
dobandite in afara grupului.
Indicatii: in patologia nevrotica, psihosomatica, a tulburarilor de comportament alimentar,al
tulburarilor legate de consumul de substanta, a tulburarilor de personalitate de tip bordeline.
Exemple de grupuri terapeutice
Alcoolicii anonimi (AA) este un grup mare, inalt structurat, organizat in jurul unor persoane cu
probleme similare. AA pune accentul pe comunicarea si trairea impreuna cu ceilalti a
experientelor, a modelelor de rol , pe sentimentul de comunitate si sprijin reciproc. Grupuri
asemanatoare sunt Narcomanii anonimi , Dependentii de sex anonimi nu la noi :)
Grupuri de familii multiple ( MFG) sunt formate din familiile unor pacienti cu schizofrenie,
care discuta problemele lor si felul in care le pot face fata. MGF urile sunt un factor important
de descrestere a ratei recaderilor printre pacientii cu schizofrenie ale caror familii se implica in
acest tip de terapie. Aceste grupuri pot sa puna accentul si pe psihoeducatie si pe reducerea
emotiilor exprimate ale unor membri ai familiilor emotii exprimate reprezinta orice
10
comportament excesiv de implicat , indiferent daca este ostil si critic sau controlator si
infantilizant; ele favorizeaza recaderile pacientilor.
Terapia prin mediu= abordare terapeutica multidisciplinara, folosita in sectiile psihiatrice
spitalicesti. Poate sa includa artterapia, terapia ocupationala, activitati ale traiului zilnic, adunari
comunitare, invoiri in grup si evenimente sociale.
Terapia experientiala
Postulate:
1.Omul e mai mult decat suma partilor sale component
2.Omul exista in contextual umanitatii si nu poate fi inteles daca se ignora experientele sale
interpersonal.
3.Omul este constient
4.Omul alege , el nu suporta existent , ci inoculeaza propria experienta
5.Omul este orientat spre scopuri, viitor, are obiective, valori
promoveaza comunicarea libera
experimentarea interactiunii
acceptarea neconditionata a experientei si valorilor clientului
Rolul terapeutului este de a oferi situatii de experimentat, nu de a-l modifica pe pacient astfel
are loc dezvaluirea disponibilitatilor si utilizarea lor in dezvoltarea personala si obtinerea
autonomiei ca finalitate.
Obiective interpersonale descoperirea propriului Ego.
Obiective transpersonale descoperirea unitatii omului cu universul.
Abordare clasica cuprinde terapia centrata pe client si psihodrama clasica
-moderna cuprinde logoterapia, analiza tranzactionala
-postmoderna- NPL
1)Terapia centrata pe client
Prezumtia majora=tendinta unica catre autoactualizare.
Incongruentele sunt discrepante intrapsihice intre sine si realitate
Daca exista incongruente mari, reintegrarea e posibila numai in relatie cu o alta persoana care o
accepta neconditionat pe cea aflata in deficit.
Terapeutul nu are rol de vindecator , ci de calauzitor, ajuta pacientul sa-si descopere si sa-si
valorifice disponibilitatile. Acceptarea pozitiva neconditionata se realizeaza prin observatie si
inregistrare. Focalizarea se face pe cadrul de suferinta intern (probleme, sentimente, perceptii).
Terapeutul nu se raporteza la un sistem extern de suferinta, nu se fac interpretari, nu se emit
raspunsuri, sfaturi, judecati.
11
12